"Sunt epoci în care nu poti inainta decat mergand contra curentului" - Mircea Eliade
Home » , , » "Regimul artelor si munitiilor" - o recenzie a cartii lui Daniel Reid, Tao pentru sănătate, sex şi longevitate

"Regimul artelor si munitiilor" - o recenzie a cartii lui Daniel Reid, Tao pentru sănătate, sex şi longevitate

Alice POPESCU bon de lectură
Sex, longetivitate şi închisoare

* Daniel Reid, Tao pentru sănătate, sex şi longevitate, traducere de Cristina Popa, Editura Polirom, 2006. Unul din avantajele „Marii Căi Occidentale a Confortului“ este acela pe care l-aş numi – cu o sintagmă la fel de inconfortabilă – „avantajul capului crăpat“. Occidentalul n-ar mai trebui să se deranjeze să crape capul aproapelui, de furie, aproapele e formatat din naştere ca atare. Ne naştem cu minţile scindate, gata violentaţi – semn al metabolizării agresivităţii, mulţumită educaţiei şi nenumăratelor campionate cîştigate împotriva noastră şi a naturii de-a lungul secolelor de civilizaţie. Şi totuşi continuăm să ne luptăm. Într-un fragment din ultimele capitole ale cărţii sale, Daniel Reid îl citează pe Lao Tze (Tao te qing): „Cînd un om cu o înaltă capacitate aude Tao, / Face tot ceea ce este posibil pentru a-l pune în practică. / Cînd un om cu o capacitate medie aude Tao, / El are îndoieli în legătură cu acesta. / Cînd un om cu o capacitate scăzută aude Tao, / El rîde în hohote“. Pe termen lung – spune Reid – omul cu o înaltă capacitate, care face tot ceea ce este posibil pentru a pune în practică taoismul, e cel care rîde la urmă, deoarece el ajunge să se bucure de sănătate şi longevitate şi să mediteze lîngă mormintele foştilor prieteni şi tovarăşi. Minţile bine departajate emisferic ale supravieţuitorilor unui sistem social proaspăt defunct vor observa, cu o tresărire involuntară de umor, că retenţia şi apoi inversarea ultimelor două substantive în frază ar fi putut la fel de bine desemna soluţia nemuririi în comunism, căruia nu i-au trebuit cinci mii de ani, ci doar cincizeci, pentru a contempla acelaşi rezultat.

Tao pentru sănătate, sex şi longevitate este una dintre cele mai bune cărţi din zona practicilor spirituale, apărute recent pe piaţa de carte românească (şi într-o traducere meritorie): la obiect, clară, organizată şi concepută după nevoile comprehensive ale gîndirii occidentale, fără a fi, în acelaşi timp, superficială, preţioasă ori clişeistică – ingredientele tipice stilului „slab“ în domeniu. Luciditatea „vederii“, acurateţea şi simplitatea explicaţiilor sînt o dovadă că Reid şi practică ceea ce scrie, spre deosebire de autori autohtoni recenţi, vajnici exploratori de teritorii spirituale mirobolante şi inexistente. În cel mai pur spirit taoist, cartea spulberă, pînă la detaliu, un mare număr de prejudecăţi privind alimentaţia, practicile sexuale şi durata de viaţă a individului. Desigur, în ultimii ani a apărut o întreagă bibliografie pe această temă, după cum existau multe materiale circulante ilicite din aceeaşi sferă de interes şi înainte de 1989, dar poate că este pentru prima dată cînd mentalul tradiţional românesc are foarte puţine motive de idiosincrazie. Fără a intenţiona să intru în amănunte (cartea numără aproape 500 de pagini dense, argumentate cu texte tradiţionale chinezeşti şi studii ştiinţifice explicate minuţios, buna-credinţă şi documentare a autorului mergînd pînă la a recomanda, în final, o vastă listă de texte suplimentare), trebuie precizat – pentru cititorul începător – că „trofologia“ sau ştiinţa alimentaţiei disociate nu este o descoperire recentă, ci una taoistă, veche de milenii, că vîrstele între 200 şi chiar 1500 de ani nu sînt desprinse din povestiri nemuritoare, ci din biografia celor mai mari învăţaţi şi practicanţi ai taoismului, şi că – nu în ultimul rînd – metoda transmutării şi sublimării energiei sexuale prin practica orgasmului fără ejaculare nu este o invenţie de amorul artei a lui Gregorian Bivolaru, ci un capitol din marele sistem filozofic şi spiritual tantric, la fel cum este calea pentru yin şi yang de transformare a esenţei sexuale în energie şi spirit în raport cu Tao. Motiv pentru care venerabilii practicanţi taoişti ai yogăi sexuale din vremea confucianismului, ca şi cei de la venirea comunismului în China au fost invitaţi – fireşte! – la închisoare. De unde deducem că Vico avea dreptate, istoria se repetă şi nici Wilhelm Reich nu era chiar nebun, ci i s-au creat condiţii. Similare.
Tragem aer în piept şi stăm în retenţie pe plin pînă la intrarea în samadhi sau măcar în Uniunea Europeană.

Sursa: Dilema Veche

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu