"Sunt epoci în care nu poti inainta decat mergand contra curentului" - Mircea Eliade

Grieg

Ma intreb daca n-as fi trait experiente care sa ateste puterile sale paranormale, as mai fi devenit si ramas discipolul sau. Mai mult ca sigur ca da, fiindca la conferinta in care l-am ascultat, nu am simtit nimic paranormal, si totusi acela a fost punctul in care viata mea a trecut de la materialism catre Dumnezeu. Dar tot mai mult ca sigur evolutia mea spirituala ar fi fost mai lenta, mi-ar fi fost mult mai greu in momentele critice (cand nu intrezaream nicio solutie), si evolutia spirituala ar fi fost mai tensionata. Atunci cand treci prin situatii grele de viata, si cand stii ca numai un miracol te poate salva, atunci te ajuta faptul ca ai trait anterior miracole. smile.gifOricum cu mult timp inainte, mi-am lamurit interior faptul ca invataturile spirituale pe care le-am invatat de la Grieg sunt mai importante pentru mine decat puterile sale paranormale.

Poate totusi si pe altii ii va ajuta sa spun cateva din putinele intalniri intre mine si Grieg.
Pe scurt intalnirile mele cu Grieg m-au facut destul de repede sa consider ca el stie orice are nevoie, si ca ma poate ajuta cu orice am nevoie dpdv. spiritual.

Cred ca eram prin anul 2 la curs, cand am participat la o tabara la munte de 1 saptamana la inceputul lunii Mai (era prin 1993). Pe atunci nu eram asa multi la curs ca azi. Multi s-au dus in ultima zi sa discute cu Grieg, si sa-l intrebe despre diverse probleme pe care le aveau, fiindca se auzise ca in acea ultima zi Grieg facea asta. Prietenul meu cel mai bun se ducea si a insistat sa merg si eu, sa profit de ocazie si sa-l cunosc pe Grieg si sa-l intreb cum pot rezolva problemele care le am. Atunci nu aveam probleme care sa necesite asta, asa ca nu am vrut sa merg, dar in cele din urma am decis sa merg si eu si numai sa-i multumesc pentru acea vacanta care imi placuse mult, si pentru faptul ca datorita lui Yoga imi imbunatatise viata. Am ajuns la hotelul unde locuia Grieg, Grieg statea in fata usii apartamentului sau si in fata sa era o coada formata din vreo 20 de persoane. Nu cred ca a mai venit cineva dupa noi, asa ca eu si cu prietenul meu am ramas ultimii. Prietenul meu a vorbit primul(dintre noi doi) cu Grieg, fiindca el chiar avea de vorbit. Am auzit fara sa vreau ce au vorbit, fiindca mi-am permis sa stau destul de aproape de ei(mai putin de 3 metri). Ca fapt divers, am ramas uimit de faptul ca Grieg vorbea cu prietenul meu de la egal la egal ca si ton si atitudine, desi unul era maestru si celalalt discipol, si chiar si diferenta de varsta era mare, si am ramas uimit ca discutia lor a durat destul de mult, in jurul a 15 minute. Cand prietenul meu a terminat de vorbit, s-a indepartat si Grieg s-a uitat la mine intrebator pe masura ce ma apropiam de el, intrebandu-ma din priviri ce doresc. Tot din mimica fetei i-am sugerat ca nu vreau nimic de la el (am inchis scurt ochii si am clatinat din cap), in timp ce ma apropiam de el, si am intuit ca Grieg a simtit ca vreau doar sa-i multumesc, asa ca nu m-am mai obosit sa-i zic ceva prin viu grai . smile.gif M-am apropiat in tacere de el sa-l imbratisez, fiindca am vrut asta: sa-l imbratisez in timp ce am o stare de recunostinta fata de el. Si atunci s-a petrecut un fenomen miraculos pentru mine. Cand am ajuns cam la 1 metru de el, am simtit pur si simplu cum intru intr-o sfera de fericire care il inconjura pe Grieg, si pe masura ce corpul meu intra in acea sfera, acea fericire ma cuprindea si pe mine. Inchipuiti-va ca un om are o sfera de apa de 1 metru in jurul lui, care si-ar mentine prin miracol acea forma, si pe masura ce intri in acea sfera, simti cum apa iti uda gradat corpul pe masura ce patrunde in sfera, pana ajungi sa fii ud cu totul, odata intrat complet in acea sfera. Asa a fost si pentru mine, numai ca in locul apei era o stare de fericire cum nu mai simtisem niciodata pana atunci. Era o stare de fericire asemanatoare cu cea pe care ai avea-o daca ai iubi mult o femeie, i-ai marturisi dragostea, si ea ti-ar marturisi ca si ea te iubeste, si ai exploda de fericire. L-am imbratisat scurt, cu starea de recunostinta pe care mi-o propusesem si m-am departat tot fara nicio vorba. Desi ma indepartam, spre uimirea mea, starea aceea de fericire intensa ramasese nealterata. Acea stare de fericire intensa a durat vreo 3 ore, desi am fost intr-o agitatie foarte mare cu plecarea, pur si simplu nu conta ce faceam, eram intr-o stare de fericire care n-avea nimic de-a face cu exteriorul si ceea ce mi se intampla.

Cred ca asta a fost prima mea intalnire personala cu Grieg. O sa mai povestesc cateva in niste insemnari ulterioare, fara a intra in amanunte prea personale care nu au relevanta pentru altcineva.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu