"Sunt epoci în care nu poti inainta decat mergand contra curentului" - Mircea Eliade
Home » » O interpretare gresita a credintei

O interpretare gresita a credintei

Credinta(in Dumnezeu, sau la modul general in orice altceva: in reusita unei anumite actiuni, intr-o idee samd.) are rolul de a declansa si sustine efortul cuiva catre un anumit tel, pana cand acel tel va fi atins. In lipsa credintei, omul este lipsit de energia necesara pentru a actiona cu tenacitate intr-o anumita directie. Daca exploratorul nu crede ca va descoperi ceea ce cauta, el nu va avea determinarea necesara pentru a depasi momentele grele din calatoria sa. Atunci cand indoiala isi face simtita prezenta, un abandon este foarte posibil, si toate eforturile de pana atunci vor fi oarecum in zadar.

Exista insa o eroare de interpretare a rolului credintei din partea multor credinciosi. Acestia inlocuiesc rolul jucat de credinta la inceput si pe parcursul cautarii, cu un rol final. Ei zic: "am credinta in Dumnezeu, asadar am rezolvat mare parte din ceea ce trebuie sa fac eu dpdv. spiritual. Fara indoiala ca Dumnezeu ma va rasplati in eternitate pentru ca eu am avut credinta in El in aceasta viata." Aceasta eroare este analoaga greselii care ar fi putut-o face un marinar explorator, sa zicem Columb, care ar zice: "A, pai eu cred ca daca merg spre Vest in Oceanul Atlantic dau de Indii sau de zone interesante neexplorate, si asta e suficient", si n-ar mai pleca efectiv pe mare. Evident ca o astfel de abordare ar fi complet neproductiva. Asa stau lucrurile si cu credinciosii care considera ca cel mai important aspect de care trebuie sa se achite ei dpdv. spiritual in aceasta viata este sa aiba credinta in Dumnezeu, si in rest nu depun eforturi spirituale intense(corelandu-si si corectandu-si eforturile cu feedback-ul rezultatelor) .

Aceasta eroare face ca acesti "credinciosi" sa se mentina intr-o stare de mediocritate, de absenta a efortului spiritual sustinut. Mai mult, ei nu isi mai pun problema lipsei de rezultate spirituale notabile (care lipsa evident ca exista atat timp cat nu exista efort spiritual intens), fiindca isi spun: "e normal sa nu am rezultate spirituale, fiindca la asta e buna credinta: cand nu ai dovezi si rezultate concrete. Nimeni nu poate avea rezultate spirituale concrete extraordinare in aceasta viata, decat cativa sfinti; Dumnezeu este inaccesibil in aceasta viata si starea de normalitate este cand nu simti mai nimic spiritual dar ai credinta in Dumnezeu ca si cum ai avea credinta in ceva intangibil." In viziunea lor ei plaseaza dobandirea de rezultate spirituale dupa moarte, "cand vor fi rasplatiti total pentru credinta lor", si nu isi dau seama ca ei folosesc aceasta atitudine pentru a-si acoperi lenea si mediocritatea spirituala.

Atitudinea roditoare este cea in care credinta este folosita ca si motor al practicii spirituale intense, folositoare pana cand rezultatele apar, dar nu trebuie confundata cu scopul ultim. Atunci cand se constata ca toate rezultatele concrete se rezuma la credinta, este un semn ca trebuie sa schimbam ceva in atitudinea noastra fiindca am ajuns intr-un punct mort sau de rascruce.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu