Dhammapada - Buddha

19. Omul lipsit de intelepciune, chiar daca poate recita pe de rost o mare parte a textelor spirituale, dar nu le pune in aplicare, nu are nicio legatura cu statutul(conditia) omului spiritual, ci este asemenea unui vacar care numara vacile altora.

20. Dar acela care pune in practica principiile si invataturile spirituale, chiar daca poate spune pe de rost doar o infima parte din textele spirituale, dar, lepadandu-se de pasiune si ura si ignoranta, a ajuns la adevarata cunoastere si pace a mintii, el, nefiind atasat de nimic in aceasta lume sau in cea care va veni, beneficiaza cu adevarat de conditia omului spiritual.

Evident ca de recitat texte spirituale, de invartit cuvinte care suna religios sunt buni multi. A vorbi este usor. Dar a pune in practica cele despre care mentioneaza Buddha este greu, si extrem de putini sunt cei care le pun in practica si ajung sa le traiasca in inima si in constiinta lor.

Adevarata cunoastere nu se poate dobandi niciodata prin simpla lectura a unor texte, oricat de elevate ar fi. Adevarata cunoastere este "turnata" intotdeauna in mod direct simultan in inima si in constiinta celui care a devenit capabil sa o primeasca. Adevarata cunoastere nu este "litera moarta" ci ea transforma in mod direct pe cel asupra caruia se revarsa prin "puterea" ei intrinseca. Sufletul si constiinta celui care ajunge la adevarata cunoastere se umplu de forta fenomenului revelator, astfel incat el devine capabil sa traiasca si sa puna in aplicare "esente" asociate aspectului asimilat.

Pentru a-si face insa sufletul si constiinta capabile sa receptioneze si sa manevreze aceste "esente subtile" asociate adevaratei cunoasteri, omul trebuie sa-si elimine din el ceea ce este in contradictie cu aceste esente. De aceea Buddha vorbeste de necesitatea lepadarii de pasiune, ura si ignoranta. Pentru a face o analogie, un om care doreste sa umble cu mecanisme fine la care este nevoie de o mare precizie si finete, de exemplu un ceasornicar, nu-si poate permite sa munceasca si la o cariera unde sa sfarme piatra cu barosul, fiindca si-ar pierde precizia si finetea mainilor.

Renuntarea insa la ura, pasiune si ignoranta nu se poate face cu jumatati de masura, fiindca aici nu se pune problema de a renunta de exemplu la ura fata de cineva anume, ci e vorba de a renunta la ura ca fenomen in sine. Acelasi lucru e valabil si pentru pasiune si ignoranta: nu e vorba de a renunta la o anume pasiune sau ignoranta particulara, ci de a lepada pasiunea si ignoranta ca si fenomen. Multi oameni insa nu inteleg acest lucru, si isi permit de exemplu sa urasca in cazuri in care cred ei sunt perfect indreptatiti sa aiba aceasta atitudine, de exemplu sa urasca pe cei care le fac rau (si e inevitabil faptul ca orice om intalneste in viata destui oameni care ii fac rau). Aceasta este conform celor argumentate anterior o mare eroare, si de aceea atat Buddha cat si Iisus au insistat asupra necesitatii de a inlatura in totalitate aspectele negative mentionate anterior.