"Sunt epoci în care nu poti inainta decat mergand contra curentului" - Mircea Eliade

Stelele de mare

O teribilã furtunã se abãtu asupra mãrii. Vântul sufla îngheţat, brãzdând apa şi înãlţând-o în valuri uriaşe care se repezeau spre mal lovindu-l cu putere şi producând curenţi care pãtrundeau în adânc ca plugurile de oţel şi smulgeau din loc vieţuitoarele marine, crustaceele şi moluştele, purtându-le la zeci de metri de ţãrm.
Atunci când furtuna se potoli, la fel de repede precum se şi pornise, apa se domoli şi se retrase. Acum plaja era o imensã întindere de noroi unde se zvârcoleau în agonie mii şi mii de stele marine. Erau atât de multe încât plaja pãrea cã devenise rozalie.
Acest lucru fãcu sã vinã multã lume pe acea parte a coastei. Sosirã acolo şi echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen.
Stelele marine erau aproape nemişcate.
Trãgeau sã moarã.
În mulţime, ţinut de mânã de tatãl sãu, era şi un copil care privea cu ochii plini de tristeţe micuţele stele de mare. Cu toţii se uitau şi nimeni nu fãcea nimic. Dintr-odatã, copilul lãsã mâna tatãlui sãu, îşi scoase încãlţãmintea şi fugi pe plajã. Se aplecã şi culese cu mânuţele sale trei steluţe de mare; apoi, luând-o la fugã, le duse în apã. Dupã aceea, se întoarse înapoi şi repetã operaţiunea.
De pe parapet, un om strigã spre el:
- Dar ce faci, bãiete?
- Arunc în apã stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plajã, rãspunse copilul fãrã a se opri din fugã.
- Dar pe plaja asta sunt mii şi mii de stele de mare: cu siguranţã nu ai sã poţi sã le salvezi pe toate. Sunt prea multe, mai strigã bãrbatul. Ca sã nu mai spunem cã la fel se întâmplã pe sute de alte plaje de-a lungul coastei! Nu poţi schimba lucrurile!
Copilul zâmbi, se aplecã iar şi mai culese o stea de mare şi, aruncând-o în apã rãspunse:
- Iatã cã am schimbat lucrurile pentru aceasta.
Bãrbatul rãmase o clipã mut, apoi se aplecã, îşi scoase pantofii şi şosetele şi coborî şi el pe plajã. Începu sã adune stele de mare şi sã le arunce în apã. O clipã mai târziu coborârã încã douã fete şi astfel erau deja patru persoane care aruncau stele marine în apã. Dupã alte câteva minute erau cincizeci, apoi o sutã, douã sute, mii de persoane care aruncau stele de mare în apã. Astfel furã salvate toate.

Pentru ca lumea sã se schimbe ar fi suficient sã aiba cineva - chiar şi un prunc - îndrãzneala de a începe.
(Bruno Ferrero)

Reflecţii electorale în ton voios. Fumigena MISA, din nou la rampă

O nouă tură de alegeri a venit şi a trecut. Nu ştiu cum se face că, de fiecare dată, unul sau altul îşi aminteşte de MISA fie în campania electorală, fie chiar înainte de alegeri. De obicei, perioada dinaintea alegerilor este caracterizată de lansarea de fumigene de presă, şi asta ca să schimbe preocupările – uneori cam serioase – ale electoratului şi ca să contrabalanseze tendinţa unor ziarişti de a face dezvăluiri compromiţătoare despre diferiţi candidaţi. Fumigene numim noi pe româneşte aşa-numitele „cover-up-story” (denumire în limba engleză care se referă la scandalurile inventate lansate pentru a acoperi alte scandaluri, reale, sau pentru a distrage atenţia de la evenimente foarte importate, cum ar fi alegerile, sau reuniunile Bilderberg, sau declanşarea unor conflicte armate etc.).

Cine aleargă după trei iepuri... are o problemă
Ziarul Gardianul a lansat o nouă fumigenă MISA chiar în săptămâna premergătoare alegerilor pentru Parlamentul European. Momentul a coincis cu a treia înfăţişare din procesul în care sunt judecaţi 21 de yoghini pentru un aşa-zis trafic de persoane (interpretarea procurorului Delcea asupra sistemului karma-yoga). Prin această nouă campanie, Gardianul încearcă să împuşte cât mai mulţi iepuri, dintre care primii trei ar fi:
- distragerea opiniei publice de la subiectele serioase care ar fi trebuit să-i preocupe pe oameni înainte de alegerile din 25 noiembrie;
- influenţarea opiniei publice şi a magistraţilor înainte de procesul din 23 noiembrie;
- încercarea de a forţa Biserica să acţioneze împotriva MISA.

E vorba din nou de o fumigenă, şi nu de o anchetă reală; aceasta reiese din faptul că toate subiectele aşa-zis fierbinţi scoase pe tapet de Gardianul sunt prăfuite de vechi ce sunt. Filmul erotic adus în discuţie de numitul ziar este vechi de şase ani (conform afirmaţiilor jurnaliştilor, filmul e din 2001). Mai mult, exact acelaşi film a mai constituit subiectul unui scandal gigantic în 2004, când a ţinut prima pagină a ziarelor aproape două luni. Campania îndârjită din 2004, la care a participat cam toată presa şi zeci de jurnalişti, nu a reuşit să demonstreze legătura acestui film cu MISA. Cu atât mai bizară este acum reluarea subiectului şi „descoperirea” marilor investigatori de la Gardianul, care au avut nevoie de trei ani de la vizionarea acelui film ca să inventeze un nou scandal cu aceeaşi temă.

Gardianul reia şi o altă ştire prezentată de postul Antena1 în noiembrie 2005 (nu întâmplător, tocmai în timpul Congresului European de Yoga), deci tot o ştire veche, pentru a-l compromite pe Mihai Stoian, reprezentantul MISA şi NATHA care, prin lobby-ul făcut la nivel european, a reuşit ca la conferinţa OSCE de la Varşovia din luna octombrie 2007 să existe cinci interpelări diferite la adresa autorităţilor române pentru a da explicaţii în cazul MISA. La trei dintre acestea, delegaţia României a fost invitată de moderatorii discuţiilor să răspundă pe loc şi nu a reuşit nicidecum să convingă asistenţa.

O a treia „ştire” reluată acum de Gardianul este subiectul rugăciunii Tatăl Nostru, folosind o înregistrare veche probabil de vreo 10 ani, cu vocea lui Gregorian Bivolaru. Modificarea unui cuvânt în această rugăciune este interpretată de ziarişti ca dovada absolută că MISA este o sectă, deşi formularea folosită, „pâinea […] nedespărţită” ar fi putut să-i ducă mai degrabă cu gândul la formularea consacrată „Treimea cea nedespărţită”. Nu ne propunem acum să facem această analiză, ci doar să semnalăm faptul că „ştirea” din ziarul Gardianul este un subiect care a fost prezentat in extenso în presă în 2004, deci nu aduce nimic nou.

Prin urmare, dacă toate acestea sunt subiecte vechi şi nicidecum ştiri de ultimă oră, aşa cum sunt prezentate, ce investighează oare cei de la Gardianul? Conspectează revista presei??!!

Gardianul României Mari este Tricolorul
Nici publicaţiile lui Corneliu Vadim Tudor, România Mare şi Tricolorul, nu au ratat ocazia să se ia de MISA înainte de alegeri. Astfel, vă prezentăm pentru amuzament un articol demn de rubrica Umor, apărut în Tricolorul din 15 noiembrie şi preluat apoi şi de revista România Mare.

Monica Macovei a primit ordin să reactiveze MISA pentru alegerile europarlamentare
Aşa cum se cunoaşte, Cozmin Guşă a fost şeful de campanie al lui Traian Băsescu. În campania electorală din 2004, MISA (Mişcarea de Integrare Spirituală în Absolut) a fost mobilizată de Monica Macovei şi Cozmin Guşă pentru a vota Alianţa DA la Parlament şi pe Traian Băsescu la Preşedinţie. Un număr mare dintre membrii MISA au făcut parte din echipele care s-au deplasat dintr-o localitate în alta şi au votat de mai multe ori, unii chiar în 7 secţii de votare.

Recent, Cozmin Guşă a făcu o înţelegere cu liderii MISA pentru a primi sprijinul acestora în actuala campanie electorală pentru alegerile europarlamentare, ceea ce l-a panicat foarte tare pe Băsescu. Recent, arătăm în ziarul "Tricolorul" motivele pentru care Monica Macovei a fost chemată din Macedonia de către Traian Băsescu, unde îndeplinea funcţia de consilier anticorupţie al premierului macedonean Nikola Gruevski. La aceste motive se adaugă şi dorinţa lui Traian Băsescu de a recâştiga sprijinul MISA, şi cine putea să rezolve mai bine această problemă decât yoghina Monica Macovei? Încet, încet, ies la iveală planurile lui Băsescu şi ale PD de a frauda alegerile europarlamentare. La toate acestea reamintim şi documentul descoperit la Buzău prin care PD-ul se pregătea de turism electoral.”

Nu ne miră faptul că nimeni nu a îndrăznit să semneze acest articol. Aşa aiurea cum e scris, este o veritabilă provocare să determinăm numărul aberaţiilor, erorilor şi afirmaţiilor false din acest text de numai două paragrafe. Proabil singura propoziţie adevărată din acest articol este cea din introducere: Cozmin Guşă a fost şeful de campanie al lui Traian Băsescu, într-adevăr, în 2004.

În continuare se afirmă, însă: „În campania electorală din 2004, MISA (Mişcarea de Integrare Spirituală în Absolut) a fost mobilizată de Monica Macovei şi Cozmin Guşă pentru a vota Alianţa DA la Parlament şi pe Traian Băsescu la Preşedinţie.” În realitate, ceea ce a mobilizat MISA în 2004 să voteze cu Băsescu şi cu alianţa DA a fost atacul fără precedent împotriva şcolii de yoga MISA lansat de PSD şi comandat personal de Adrian Năstase. Reamintim că stenogramele secrete ale PSD au dovedit implicarea PSD-ului în scandalul MISA din 2004 şi faptul că acesta a fost declanşat, printre altele, pentru protejarea lui Gabriel Bivolaru, pesedistul care a devalizat BRD şi a scăpat deja din închisoare bine-mersi. Logic, cu cine era să voteze yoghinii, cu PSD-ul şi Năstase? Sau cu oricine altcineva? Ori poate tocmai cu competitorii cu şansele cele mai mari din cadrul opoziţiei? Mai avea cineva din Şcoala de yoga MISA nevoie de argumente pentru a NU vota cu PSD-ul şi Năstase?!

Nu intenţionam să comentez întregul articol, dar următoarea frază merită şi ea menţionată, şi asta pentru că este o premieră: „Un număr mare dintre membrii MISA au făcut parte din echipele care s-au deplasat dintr-o localitate în alta şi au votat de mai multe ori, unii chiar în 7 secţii de votare.” La trei ani de la alegerile din 2004, după ce nimeni niciodată nu a mai făcut astfel de afirmaţii, că ar fi existat membri MISA care au votat de mai multe ori, se face această afirmaţie gogonată, fără nici un argument şi fără nici o dovadă.

Apoi, după ce toată presa a vuit recent de ştirea că printre yoghinii MISA se vehiculează ideea de a susţine PIN-ul lui Cozmin Guşă, vine şi Tricolorul, complet defazat, şi afirmă că MISA va vota cu PD-ul, în acest sens trântind supoziţia năucitoare că preşedintele Traian Băsescu a solicitat ajutorul fostului ministru al Justiţiei, Monica Macovei. Care nu este nici membru PD, nici nu s-a implicat în vreo campanie electorală, şi nicidecum nu este cursantă yoga sau membră MISA.

După această succesiune de inepţii, articolul se încheie bubuitor şi triumfal cu concluzia că sigur alegerile europarlamentare vor fi fraudate. Oricum articolele din Tricolorul şi România Mare se adresează în general unor cititori neinformaţi, care nu apelează şi la alte surse de informare, pentru că altfel nu ne imaginăm cum ar putea cineva să ia în serios producţiile acestor publicaţii. Şi niciodată ziarele în cauză nu au acceptat să publice drepturile la replică pe care Biroul de Presă MISA le-a solicitat.

Era să uit titlul articolului. Monica Macovei a primit ordin să reactiveze MISA pentru alegerile europarlamentare. Adică MISA n-ar fi o şcoală de yoga care funcţionează continuu, cu zeci de cursuri zilnic în diferite oraşe din ţară, cu simpozioane şi tabere la care participă mii de oameni de două ori pe an. În viziunea celor de la Tricolorul, MISA e o firmă de PR probabil, care se ocupă de alegeri, deşi exprimarea ar fi mai potrivită pentru dispozitive explozibile (probabil efectul pe care au vrut să-l sugereze).

„Înţelepţii MISA”, abordaţi de PSD
În cu totul alt registru se încadrează intervenţia pre-electorală a PSD-ului, care luând seama că yoghinii sunt cetăţeni cu drept de vot (care merg la vot) şi că sunt mulţi, a încercat o tatonare prudentă a terenului. Primarul Vanghelie din sectorul 5 este cu siguranţă la curent cu faptul că yoghinii sunt nişte cetăţeni oneşti şi respectabili. Aşa că, în calitate de preşedinte al organizaţiei PSD Bucureşti, Marian Vanghelie a adresat Mişcării de Integrare Spirituală în Absolut, „cu devotaţiune şi respect mutual”, o epistolă extrem de politicoasă (în viziunea dumnealui) prin care îşi exprimă respectul faţă de şcoala noastră de yoga şi dorinţa de a atrage cât mai mulţi alegători din rândurile noastre. „Scrisoarea deschisă” e însoţită de două chestionare privind opţiunile electorale.

Desigur că am fi preferat ca această scrisoare să fie însoţită mai degrabă de o explicaţie privind poziţia actuală a PSD-ului, după ce conducerea acestui partid a lansat în 2004 atacul autorităţilor şi campania presei împotriva MISA. O lămurire ne-ar fi fost de folos: conducerea PSD-ului de acum se disociază oare de acţiunile predecesorilor? Este dispusă să recunoască public (şi nu doar prin stenogramele secrete) faptul că atacul la adresa MISA a fost comandat de Adrian Năstase? Este dispusă să ia poziţie şi să participe la anchetarea, eventual în cadrul unei comisii parlamentare, a diferitelor abuzuri din cazul MISA?

Până primim aceste răspunsuri, ne mulţumim cu abordarea politicoasă (mai plăcută, veţi recunoaşte, decât articolele calomniatoare) pe care o aducem la cunoştinţă şi cititorilor noştri exact în forma ei originală, fiind vorba de o scrisoare deschisă:

SCRISOARE DESCHISĂ

Distinşi concetăţeni spirituali ai Bucureştiului

Organizaţia PSD Bucureşti, unic partid social democrat de stânga din România, fidelă principiilor de comunicare şi apropiere faţă de concetăţenii Capitalei, a urmărit cu satisfacţie evoluţia, predispoziţia şi locul Misa în viaţa spirituală şi formativă a Eului uman. Sinceri să fim, iniţial, datorită unor factori socio-umani şi nu numai, Noi, am stat deoparte şi nu v-am deschis porţile spre a ne cunoaşte şi a ne sfătui asupra ceea ce ne uneşte spre binele celor care Vă urmează.

Organizaţia PSD Bucureşti, a fost mandatată să vă transmită anexat, două Chestionare, cu rugămintea ca Înţelepţii Domniilor Voastre să le analizeze şi să dispună completarea lor spre a vă cunoaşte poziţiile şi interesele.

Printre cei care Vă urmează, avem şi în rândurile Organizaţiei P.S.D. Bucureşti, iar aceştia s-au dovedit a fi printre cei mai oneşti şi curaţi sufleteşte.

Ca urmare, ne exprimăm convingerea că vom găsi în Domniile Voastre expresiile înţelepciunii şi spiritului uman, aducătoare de speranţă şi voie bună.

Vă asigurăm de întreaga noastră consideraţiune şi aşteptăm cu nerăbdare să statuăm un contact direct şi coerent cu factorii de decizie ai Înţelepciunii Domniilor Voastre.

Cu devotaţiune şi respect mutual, Vă salutăm.
P.S.D.Bucureşti
Preşedinte
Marian Vanghelie

Încheiem astfel în ton voios acest articol. Dar trebuie neapărat să precizăm că decizia de a vota cu cineva este pentru fiecare yoghin o opţiune personală, iar MISA nu este o organizaţie politică. Campania mediatică lansată de Gardianul, afirmaţiile aberante din articolul din Tricolorul şi altele asemănătoare, scrisoarea deschisă a PSD-ului, toate ne indică faptul că anumite forţe politice au început să ţină cont de MISA – şi aceasta nu pentru că ar arăta un respect real şcolii noastre de yoga, ci pentru că se tem de influenţa acesteia şi de numărul mare de yoghini. Este sugestivă, dar neadevărată, presupunerea lor că yoghinii ar putea fi folosiţi ca masă de manevră, manipulaţi pentru atingerea propriilor scopuri ale diferiţilor politicieni. Cum bine scandau miile de yoghini la un marş pe străzile Bucureştiului, în iunie 2004, noi doar „Vrem să facem yoga, lăsaţi-ne în pace!”

de Maria Nicola
yogaesoteric.net

Cine sunt fondatorii si detinatorii ziarului Gardianul?

Sorin Ovidiu Bălan - un vechi atacator al MISA, fondator si redactor-şef al "Gardianului" intre 2003-2005, este un mason dovedit, atat in documentul publicat pe internet Armaghedonul masonic 2007 cat si prin insemnele purtate la inmormantarea ritualica a unui mason de gradul 33. A avut rolul "de a racola pentru secta masoneriei o serie întreagă de jurnalişti pe care îi va supune iniţierii în tainele frăţiei Kominterniste condusă de Eugen Ovidiu Chirovici. Dintre „noii” fraţi masoni, cel mai mult s-au remarcat jurnaliştii George Gabriel Stănescu, Lidia Popeangă şi Alecu Racoviceanu – de la ziarul Gardianul" (citat din Armaghedonul masonic 2007).

"Ziarul Gardianul si Agentia Rusia la zi a lui Mircea Popa sunt legate prin firma Crown Gate Alliance. Maricel Pacuraru, a devenit patron al ziarului Gardianul prin intermediul off-shore-ului CROWN GATE ALLIANCE INC. din Insulele VIRGINE BRITANICE. Acest off-shore detine 90% din actiunile SC Best Media Press SRL, societatea care editeaza ziarul Gardianul. Ulterior Maricel s-a certat cu Vantu si s-ar fi retras din societate. Evidentele oficiale de la Oficiul National al Registrului Comertului arata ca actionarii Best Media Press SRL sunt Crown Gate Alliance Inc. (90%) si Management Fulcrum SRL - 10%. “Gardianul” este editat de firma Best Media Press SRL, din Bucuresti, care la randul ei este controlata (90%) de un offshore din Tortola, Insulele Virgine. Crown Gate Alliance Inc. este asociata cu Steluta, sotia lui Sorin Rosca Stanescu, la randul sau angajat al companiei Petromservice pe post de director al cotidianului “Ziua” prin Fullcrum firma de management editorial al publicatiei. Rosca mai controleaza si afacerea “Acces Press” - constituita in septembrie 2002 de cateva zeci de editori de presa (persoane fizice sau juridice) reuniti in actionariatul companiei Grupul Editorilor si Difuzorilor de Presa (GEDP) SA. Rosca a reusit in 2005 sa capuseze GEDP SA prin intermediul unor persoane fizice, “bidoane”, si al unor casute postale din paradisuri fiscale cipriote - GM Invest - 7,69%, Fercell Limited - 6,57%, Radoway Ltd. - 9,9%, Stonecom Tld - 9,9%, Stonitec Ltd. - 9,9%, Delta Asigurari - 9,9% Rosca a reusit atunci un prim “tun” – a pus mana pe o suma de peste 2.300.000 euro (plus TVA) din fonduri publice prin intermediul unui contract cu Compania Nationala Posta Romana, caz clasic de creditare mascata a afacerii “Acces Press” si a plimbarii de bani de la stat in buzunare private."
(citat preluat de pe: http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=4694&lang=RO)

Efectul campaniei de denigrare a MISA din Gardianul

Autorul mesajului publicat de Gardianul in cadrul campaniei sale anti MISA a anuntat public ca se retrage din cadrul "vanatoarei de yoghini MISA"(concursului de azvarlit cu noroi in yoghinii MISA), argumentandu-si decizia.

Am o vaga banuiala ca acest anunt al sau nu va fi publicat in Gardianul, fiindca deh, contine afirmatii(cum ar fi repetarea afirmatiei ca "la MISA sunt si multe lucruri bune") care nu cadreaza deloc cu imaginea diabolica pe care ziaristii mercenari cauta sa ne-o creeze.

As spune ca acest gest al sau vine dupa ce vorbele sale au creat destul rau falsificand imaginea a mii de yoghini MISA, cu toate consecintele de rigoare. Pe de alta parte un om a hotarat sa puna capat raului pe care ni l-a facut, si pentru asta il felicit. Mai bine mai tarziu decat niciodata.

Cu destul timp in urma am facut rau unui om, si mi-au trebuit multe eforturi mai apoi pentru a-mi curata cugetul. Nici nu vreau sa ma gandesc cum e sa faci rau catorva mii de oameni (cu atat mai grav catorva mii de oameni care cauta sa-si apropie sufletul de Dumnezeu), si aici e extrem de valabila zicala: "mai usor e sa previi(sa te opresti inainte sa faci rau altora), decat sa vindeci(sa repari apoi consecintele relelor facute)". Cine vrea cu adevarat sa-si repare raul facut stie si simte ce trebuie sa faca.

Răspunsuri de bun-simţ la întrebări fierbinţi

Dacă ultima campanie anti-MISA, lansată de Gardianul şi Realitatea TV, v-a făcut să vă puneţi anumite întrebări, yogaesoteric vă oferă răspunsurile

de George Preda

Suişurile şi coborâşurile campaniei de presă anti-MISA nu ne mai miră şi nu ne mai iau prin surprindere. Periodic, media românească lansează câte o fumigenă de presă folosindu-se de subiectul MISA. Care mai de care, ştirile de „senzaţie” şi „scandal” iau gura târgului şi ţin publicul cu sufletul la gură o zi sau două. Poate trei. După care dispar. Problema nu e că dispar (pentru că toate sunt nişte scorneli şi e firesc să dispară), ci că nu se dă nici o lămurire publicului. Nu se aduc niciodată dovezile consistente promise de ani de zile, nu se dă un „verdict”, nu se clarifică lucrurile. Acuzaţiile sunt de obicei nefondate, groteşti, deplasate, nesusţinute. Nu conving logic pe nimeni şi nu reiese care era „ştirea” de la bun început, dar angrenează multe pârghii manipulative, introduc sugestii, pedalează „la sentiment” pe subiecte sensibile. Iar apoi… ce dacă nu s-a dovedit nimic, ce dacă totul e scorneală? Nu vine nimeni să spună, după ce a aruncat cu noroi şi a făcut tone de supoziţii elucubrante: „Auci. Uuuuups. Sorry. Ne pare rău, am încurcat borcanele.”

Gardianul şi Realitatea – acelaşi finanţator, aceleaşi interese, aceleaşi ştiri
Nici Gardianul, nici Realitatea, nu se întreabă probabil care este relevanţa şi adevărul scandalului pe care l-au inventat acum sub titlul „Blasfemie! Sex în Biserică”. Probabil autorii respectivelor ştiri nici nu realizează că în întregime scandalul este creat de ei, iar blasfemia, pornită din mintea lor, le aparţine în totalitate. Să nu uităm că Gardianul, fiţuică masonică cu pretenţii de ziar, este campion la ştiri false şi scandaluri inventate pe subiectul MISA. Realitatea TV, de când e în acelaşi trust de presă cu Gardianul, jinduieşte probabil la acest titlu îndoielnic al celui mai eficient calomniator al MISA (de ceva vreme încoace, Realitatea TV şi-a pierdut mult din credibilitate şi seriozitate ca post de ştiri… şi nu o spunem noi, ci analiştii serioşi din domeniu).

Tot ce se petrece acum seamană teribil de mult cu ştirile ridicole din martie-aprilie 2004, când ziarele urlau despre pozele yoghinilor „în pielea goală”. Culmea e că în toate pozele în cauză yoghinii erau în costum de baie… iar ziarele care se isterizau împotriva unei nudităţi inexistente aveau cel puţin 2-3 poze provocatoare cu femei goale sau aproape goale, în paginile lor.

Doar ca termen de comparaţie, vă invităm să reflectaţi asupra următorului subiect. Mai toate posturile TV şi radio prezintă în ultima vreme reclamele unei celebre firme auto, reclamă care, zicem noi, nu-i deloc respectuoasă faţă de Biserică şi religie, pentru că maimuţăreşte spovedania şi are ca eroine nişte… călugăriţe. Reclamele astea nu le-a văzut şi nu le-a auzit nimeni?! Nimănui nu i-a trecut prin cap că ridiculizează anumite practici creştine?!

Argumente false şi erori de raţionament
Ştirile din setul recent lansat repetă cu încăpăţânare unele neadevăruri evidente. Principala idee, că MISA a produs un film porno cu scene de sex în biserică, este argumentată prin aceea că filmul respectiv a fost postat pe site-ul MISA din Danemarca şi că la percheziţiile din martie 2004 au fost confiscate de la yoghinii MISA sute de mii de casete porno, alte materiale pornografice şi obiecte specifice care se găsesc în sex-shopuri. La aceasta se adaugă ideea că un alt film are ca protagonişti nişte membri MISA. Raţionamentul ne scapă, căci nu prea are logică. Şi nu se leagă mai ales pentru că porneşte de la premise false. De ce se repetă cu obstinaţie anumite afirmaţii? Pentru că o minciună repetată devine „adevăr”.

Se poate verifica cu uşurinţă faptul că MISA nu are site în Danemarca. Site-ul oficial al MISA este site-ul şcolii româneşti de yoga, www.yogaesoteric.net. NATHA, şcoala de yoga creată în Danemarca de instructori români formaţi de MISA, are propriul site: www.natha.net. Ceea ce nu se mai poate verifica aşa uşor (dar este adevărat) este faptul că niciodată site-ul MISA şi site-ul NATHA nu au postat filme pentru adulţi (aşa cum o face Gardianul, ziarul Atac şi alte publicaţii care se auto-consideră „morale”). Niciodată site-ul MISA şi site-ul NATHA nu au postat filmul „Secretele seducţiei”. Presa a folosit zilele acestea până la saturaţie argumentul că „filmul a fost postat pe site-ul MISA din Danemarca” pentru a dovedi că MISA a făcut filmul. Ceea ce tocmai v-am explicat că nu-i adevărat. Întrebarea noastră: oare nu am putea fi îndreptăţiţi să credem, pe baza aceluiaşi raţionament, că filmul respectiv este o producţie Gardianul, pentru că este postat pe site-ul Gardianul?

Materiale pornografice inventate
Un alt argument de care ne-am cam plictisit este acela că la percheziţiile din martie 2004 s-au confiscat de la yoghini tone de materiale pornografice. Poate vă mai amintiţi ridicolul ştirilor din martie 2004, când se vorbea despre materiale pornografice şi se arătau publicului… cărţi de spiritualitate, imagini cu Iisus sau yantre (planşe care constau din figuri geometrice alb-negru şi se folosesc pentru exerciţii de concentrare).

Iată un raţionament delicios, marca Realitatea TV: „Replica reprezentanţilor MISA vine printr-un comunicat de presă postat pe site-ul organizaţiei. Acesta neagă legătura dintre film şi MISA, precizând că organizaţia se ocupă numai cu lecţiile de yoga şi nicidecum cu producţia de filme, de orice fel. Organizaţia susţine că este vorba despre o încercare de influenţare a opiniei publice şi a magistraţilor înaintea procesului judecat de Tribunalul Bucureşti. Acum trei ani însă, la descinderile jandarmeriei în zeci de case din Bucureşti şi din mai multe oraşe din ţară - clădiri care aparţineau MISA, aşa-numitele ashram-uri - au fost confiscate tone de casete, cărţi, reviste pornografice şi accesorii care se vând în sex-shop-uri.” (Citat preluat de pe site-ul Realitatea TV)

Altfel spus, afirmaţia aberantă, complet fantasmagorică, privind „tonele de casete, cărţi şi reviste pornografice confiscate” este folosită pentru a anula credibilitatea comunicatului de presă al MISA şi astfel pentru a acredita ideea că MISA face filme porno. Dacă nu aţi înţeles încă, oricine are în casă reviste porno sau filme pentru adulţi sau, doamne fereşte, vreun lubrifiant cumpărat de la sex-shop, este foarte posibil să fi produs filme porno sau să fi jucat în filme porno.

De la pornografie la fascism, în doi timpi şi trei mişcări
În ceea ce priveşte lucrurile confiscate de la yoghini (apropo, nu era vorba nicidecum de clădiri care aparţineau MISA, ci de locuinţe particulare), există documente oficiale de la percheziţii care conturează un inventar cu totul diferit. Desigur că au fost şi lucruri furate, pe care procurorii au omis să le treacă în inventar, dar acestea au fost mai ales bani, telefoane sau bijuterii. Poate că reporterii Realitatea TV (despre reporterii Gardianul, credem că nu-s recuperabili) ar trebui să treacă printr-o experienţă similară, în care un oficial să le dea buzna în casă, să le confişte banii de buzunar, lănţişorul de la gât şi inelul de pe deget, telefonul mobil şi actele, să nu le mai dea înapoi trei ani şi jumătate, şi tot ei să fie cei batjocoriţi şi blamaţi că ar fi făcut nu ştiu ce parascovenii.

Oricum, dintre toate raţionamentele pe care se bazează atacurile furibunde din presă, este unul care ne-a lăsat cu gura căscată. Fascismul. De unde s-a ajuns la fascism? Nu ştim când, în efervescenţa creatoare a ultimelor zile, a răsărit ideea că Gregorian Bivolaru e acuzat şi judecat pentru fascism. Aceasta a apărut undeva pe traiectoria sex – blasfemie – satanism – legionari… – fascism. În acelaşi context, Gardianul bate recordul generalizărilor spunând că urinoterapia (terapia cu urină) este o practică satanică deoarece implică deopotrivă consumul fecalelor şi al sângelui (?!!!).

Cineva cu şorţuleţ e foarte supărat pe noi
Oricum, dacă citiţi articolele din Gardianul, cel care a dat tonul acestei veritabile furii mediatice anti-MISA, veţi putea să înţelegeţi măcar pe cine am enervat şi de ce îi supărăm aşa de tare. Pentru că în năduful lor, autorii articolelor lasă deoparte prudenţa şi o spun pe şleau: luările de poziţie europene împotriva autorităţilor române în cazul MISA au deranjat foarte tare. Mihai Stoian, prezent la Conferinţele OSCE de la Bucureşti (iunie 2007) şi Varşovia (octombrie 2007) a pus delegaţia română în postura de a da socoteală pentru abuzurile realizate în cazul MISA.

Campania curajoasă de dezvăluire a adevărului despre secta satanică a francmasoneriei mondiale, iarăşi i-a supărat foc pe masonii care controlează mass-media. Şi ca să mai pună gaz pe foc, simplul fapt că existăm, că ne continuăm activitatea complet legal şi chiar cu succes, în ciuda atacurilor lor dezlănţuite, îi scoate din minţi.

Gardianul e de-a dreptul oripilat că Gregorian Bivolaru a primit azil politic în Suedia, în ciuda campaniei sale din anul 2005, şi menţionează hilar faptul că în ţară membrii MISA continuă să producă filme porno… referindu-se la un film vechi de şase ani, cu patru ani înainte ca Gregorian Bivolaru să primească azil în Suedia. Sperăm să nu se supere cititorii dacă repetăm că filmul nu e produs de MISA.

Pentru cei care doresc să ne cunoască
MISA nu este nicidecum o „organizaţie”. Publicul percepe confuz MISA pentru că a preluat confuzia jurnaliştilor leneşi care au scris despre acest subiect fără să se documenteze. Mişcarea de Integrare Spirituală în Absolut este o mişcare sprituală, o şcoală de yoga, sau altfel spus un grup de oameni care au în comun faptul că practică yoga. La originea acestei mişcări, veritabil curent social, se află o asociaţie cu un număr redus de membri (asociaţia MISA care funcţionează perfect legal), care îi reuneşte pe cei care au pus bazele şcolii de yoga. Această mişcare spirituală cuprinde laolaltă zeci de mii de oameni care învaţă yoga, urmează cursuri de yoga şi practică yoga.

Oamenii respectivi nu sunt nicidecum prinşi într-un sistem organizatoric de nici un fel, cu atât mai puţin ierarhic. Ei nu „cotizează” la organizaţie, ci plătesc o taxă lunară pentru cursurile practice de yoga pe care le frecventează, cursuri la care înscrierea este liberă. Nu există nici un fel de obligaţie: oricine poate să participe la cursuri, dar alege singur dacă practică yoga şi acasă. Dacă înţelege beneficiile regimului vegetarian, cursantul poate opta să ţină acest regim, dar este perfect liber să nu o facă. Singurele restricţii sunt impuse în timpul taberelor yoghine, unde toţi cei care doresc să participe se angajează să nu fumeze, să nu bea alcool sau cafea şi să nu consume carne în cadrul taberei.

În cadrul acestei şcoli de yoga nu există structuri oculte, ci un sistem educaţional clasic organizat pe ani de curs. Nu există nici o structură organizatorică care să impună obligativităţi sau răspunderi legale, în sensul că MISA şi instructorii de yoga nu pot fi făcuţi răspunzători pentru faptele tuturor zecilor de mii de cursanţi care frecventează o dată pe săptămână (sau mai rar) cursurile de yoga. Reciproc, cursanţii yoga nu împărtăţesc întotdeauna în totalitate ideile promovate de această şcoală, conform propriilor lor opţiuni. Oricine poate părăsi cursurile de yoga oricând, fără nici o obligaţie ulterioară sau restricţie.

În loc de încheiere
Dincolo de toate argumentele, nu putem să nu remarcăm ipocrizia acestui demers într-o epocă din păcate caracterizată de obscenitate şi de exhibarea sexualităţii. Sexul e prezent peste tot, de la videoclipuri muzicale, la fotografii din ziare, la reclame etc. Sexul vinde şi face reclamă, şi ziariştii se folosesc de el ca subiect de scandal ca să-şi vândă ziarele sau să-şi crească audienţa.

Iar dacă ne gândim un pic mai departe, cui a făcut vreun bine scandalul de acum? Nu Bisericii, nici publicului, ci doar ziariştilor şi masoneriei. Iar jurnaliştii care au lansat acest scandal şi fac acum pe lupii moralizatori sunt cu siguranţă plini de păcate şi nicidecum creştini adevăraţi. Probabil se duc la biserică doar la nunţi şi înmormântări, şi mai află câte ceva despre creştinism doar când au de scris un articol. Probabil că fumează (ştiţi că tutunul e „iarba diavolului”), sigur mint şi vorbesc urât (i-am tot auzit ce urât vorbesc şi mai şi scriu urât), probabil ascultă muzică rock şi nu se culcă doar cu propria nevastă… iar apoi se ipostaziază în cavalerii sfântului Graal, masoni sub spoială creştină!

preluat de pe http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=4930

Citiţi şi:
Aberatiile realitatii (tv): Dormi linistit! FNI te informeaza, dar nu bineLaura Vasiliu. Ipocrizia e mai mare decat xenofobia
ŞOBolanii ies la iveala: Încă unul din atacatorii înverşunaţi ai MISA se dovedeşte a fi mason
Drept la replică solicitat postului Realitatea TV în urma ştirilor difuzate pe 21 noiembrie
Mercenarii din mass media instigă opinia publică şi Biserica împotriva MISA

Înaintea celui de-al treilea termen al procesului MISA, presa dezlănţuie o nouă campanie anti-MISA cu scopul de a influenţa justiţia şi opinia publică

Mercenarii din mass media instigă opinia publică şi Biserica împotriva MISA

Noi comenzi de presă instigă opinia publică şi Biserica împotriva MISA
de Angela Anghel

„Evenimentele sunt de două feluri: naturale, care se produc dictate de legile Universului, şi provocate, create cu bună-ştiinţă. Cele din prima categorie se împart, la rândul lor, în bune şi rele. În presa de tristă amintire, erau tratate doar subiectele pozitive. Realizările, indiferent de planul în care se produc, nu interesează pe nimeni. În schimb, ştirile negative ţin omenirea cu sufletul la gură. Din categoria celor create în mod conştient fac parte răpirea jurnaliştilor şi prinderea lui Guru” – Lidia Popeangă, 6 aprilie 2005, Gardianul

Cu două zile înainte de judecarea celui de-al treilea termen al procesului MISA, ziarul Gardianul dă tonul unor noi atacuri calomnioase la adresa yoghinilor, aşa cum a făcut în repetate rânduri. În acest caz, nu numai MISA, care este în mod evident ţinta principală a acestor atacuri, ci şi Bisericile ortodoxă şi catolică sunt tărâte în noroi de jurnalişti.

O nouă comandă executată cu exces de zel de mass-media
Scopul acestei noi campanii este indicat explicit de o afirmaţie făcută pe postul de televiziune Antena 3: „câteva imagini pornografice filmate în două biserici din Constanţa aruncă din nou MISA, care nu îşi recunoaşte actorii în imagini, în viitura judecăţii unui public jignit în valorile lui fundamentale. Încercăm să aflăm ce implicaţii poate avea un asemenea incident, acum în prag de sărbători.” Să nu uităm că din acest public fac parte inclusiv magistraţii care vor trebui să judece procesul MISA.

Vedem că înşişi jurnaliştii de la Antena 3 recunosc că cineva instigă în mod repetat opinia publică împotriva MISA. Mai mult, surse din Realitatea TV declară că li s-a cerut să difuzeze sistematic această ştire pe tot parcursul zilei de dinaintea procesului. Veridicitatea acestei dezvăluiri este confirmată şi de afirmaţiile ziaristului Dan Bucura de la Gardianul care a declarat pe postul de televiziune Antena 2 că: „am primit pontul (de la cine? n.n.). L-am făcut în două zile. De ce să aşteptăm până după alegeri?”. „Eu am văzut ceea ce alţii n-au putut să vadă. Aşa mi s-a indicat”.

Într-adevăr, Gardianul recunoaşte în articolul publicat pe 21 noiembrie că filmul în cauză a fost realizat în 2001, deci cu şase ani în urmă. Tot Gardianul arată că este vorba despre „Secretele seducţiei”, acelaşi film care a fost folosit în 2004, fără a putea fi aduse dovezi concludente, pentru a discredita un magistrat, cursant în cadrul Şcolii de Yoga MISA. Gardianul cunoştea deci încă de atunci imaginile în cauză şi totuşi la acea vreme nu s-a scandalizat în nici un fel că acestea au fost filmate într-o biserică.

O face însă acum, exact cu trei zile înainte de alegerile euro-parlamentare, într-un context similar cu cel din 2004, când scandalul MISA a fost declanşat chiar înainte de alegerile parlamentare şi prezidenţiale. Reamintim că în 2004 Operaţiunea Christ, „cea mai mare acţiune a autorităţilor din ultimii 15 ani” cum a fost numită, a făcut să treacă aproape neobservate ştirile despre Gabriel Bivolaru (deputatul PSD şi amicul lui Adrian Năstase care a păgubit Statul cu 2300 de miliarde de lei vechi) şi despre implicarea unor membrii ai guvernului PSD în trafic de minori având ca scop prostituţia şi comerţul cu organe.

Legătura dintre această nouă campanie şi alegerile euro-parlamentare este dovedită şi de faptul că după primul articol din Gardianul, care pare că are în prim plan valori religioase şi morale, atacul se mută brusc asupra lui Mihai Stoian, preşedintele filialei MISA din Danemarca şi totodată, cel care a făcut cunoscute abuzurile în cazul MISA în Europa, obţinând suportul mai multor europarlamentari.

Un atac concomitent al presei la adresa MISA şi a Bisericii
Comunicatul Arhiepiscopiei Tomisului condamnă încercarea murdară a jurnaliştilor de a denigra Biserica, târând-o într-un asemenea scandal: „Ceea ce s-a întâmplat ACUM este un atac la morala creştină”. Acest ACUM, subliniat de comunicatul Arhiepiscopiei nu se referă la filmul realizat în urmă cu şase ani, ci la ceea ce face presa în prezent.

„Cred că vor să facă publicitate filmului. Cum de până acum nu l-a observat nimeni?” se întreabă preoţii constănţeni într-un articol publicat de ziarul Gândul cu privire la acest subiect. „Preoţii se vor ruga doar ca aceia care au jignit Sfânta Biserică să se îndrepte. În categoria defăimătorilor au fost incluşi şi ziariştii de la publicaţia care a dezvăluit existenţa filmului erotic,” se arată în acelaşi material.

Mai mult, nu preoţii privesc imaginile respective ca o pângărire a celor sfinte, ci tot ziariştii moralizatori care îi instigă copios în acest sens. Într-o emisiune difuzată de Antena 3, Dan Bucura de la Gardianul accentuează până la ridicol acest aspect: „există anumite practici care cer ca biserica să fie închisă timp de şapte ani întrucât a fost pângărită”. O astfel de afirmaţie este atât de exagerată, încât preotul invitat în emisiune se vede nevoit să riposteze: „pângărirea se referă la perioada invaziilor otomane, când în biserici erau omorâţi oameni sau erau siluite femei”. Din momentul în care se lămuresc că preotul nu le ţine isonul, ziariştii îşi pierd brusc intresul pentru această idee şi schimbă abrupt discuţia: „acestea sunt lucruri care ţin de ritualul dumneavoastră, pentru noi ortodocşii este vorba de o pângărire a spaţiului respectiv, eu vorbesc simbolic.” Nu ştim cât de simbolic vorbesc jurnaliştii de la Gardianul când afişează titluri de genul „Blasfemie. Biserici pângărite!”, „un film porno zguduie din temelii bisericile româneşti” sau „atacul la adresa bisericii este fără precedent”. Cert este că ziariştii par a fi mai scandalizaţi decât preoţii în numele cărora vorbesc. Biserica a declarat că nu va deschide nici o anchetă în acest caz. Atacul la adresa ei este într-adevăr fără precedent, ca şi cel la adresa MISA. Şi este realizat chiar de presă!

Limbajul obscen al jurnaliştilor
Mulţi dintre cei care au vizionat imaginile atât de blamate de jurnalişti, întrucât ele au fost publicate de ziarul în cauză, au putut observa cu ochii lor că acestea sunt departe de a fi pornografice aşa cum sunt calificate. Mai multe posturi de televiziune, după ce au lansat acest subiect sub titluri incendiare în care apar cuvintele „sex” şi „pornografie”, au fost nevoite, după vizionarea imaginilor, să înlocuiască aceste cuvinte cu „erotic”. Şi-au dat seama probabil că există în paginile tuturor ziarelor (inclusiv Gardianul) imagini în care nuditatea este utilizată în scopuri comerciale, făcând din femeie un obiect sexual, lucru mult mai imoral şi mai obscen decât filmul în cauză. Recent ziarul Atac a publicat chiar imagini ale unor acte sexuale explicite ai căror protagonişti sunt elevi de liceu (minori). Cum se explică faptul că toate acestea nu trezesc indignarea moraliştilor de la Gardianul? În imaginile de mai jos reproducem coperţile ziarelor Libertatea şi Atac.


Vrând să dea impresia că filmul respectiv conţine şi imagini care sunt cu adevărat pornografice, Dan Bucura de la Gardianul declară pe Antena 3 că „nu a postat tot filmul din respect pentru cititori”. Bizară grijă, ţinând cont de faptul că respectivul articol este redactat într-un limbaj subuman care numai respect nu denotă! Termeni precum „muiere despuiată”, „care îşi freacă sânii de sfinţii pictaţi”, „femelă”, „mascul în erecţie” sunt descalificanţi în primul rând pentru cel care îi utilizează pentru a se referi la alte fiinţe umane.

Gardianul promite fără succes de câţiva ani probe împotriva MISA
Fiind singurul ziar din România în care sunt publicate sistematic punctele de vedere şi comunicatele francmasoneriei, Gardianul promite din 2004 cititorilor săi dezvăluiri incendiare despre MISA. Nici până astăzi nu s-a putut ţine de cuvânt cu toate eforturile făcute în acest sens. Şi aici trebuie remarcat faptul că a avut la dispoziţie inclusiv materiale servite de procuratură cu mare largheţe. Cu toate aceste „atu-uri”, cruciada sa împotriva MISA s-a concretizat doar printr-o lungă serie de inepţii, invenţii şi speculaţii, asezonate în repetate rânduri cu instigări şi minciuni adeverite ca atare.

În lipsă de probe, Gardianul caută şi de această dată să pară credibil utilizând o veche metodă. Reuşeşte ce-i drept să demonstreze cu o insistenţă suspectă că imaginile în cauză au fost filmate într-adevăr în bisericile respective. Acest lucru creează o impresie de verosimil cu care autorii speră să îşi învăluie şi restul elucubraţiilor. Faptul de a demonstra că imaginile au fost filmate în locurile respective nu este însă suficient şi pentru a dovedi că filmul este realizat de MISA. Afirmaţii de genul: „filme marca MISA”, „genericul este stilul lor”, „protagonista este cunoscută ca adeptă MISA”, „mai multe cursante MISA şi instructoare joacă în filme pornografice” sau „există mai multe informaţii că filmul este vizionat de către cursanţii MISA iniţiaţi în tantra” sunt insinuate abil pe post de dovezi, când în realitate sunt doar nişte acuzaţii lipsite de acoperire. O altă minciună, evidentă şi uşor de descoperit este şi faptul că filmul în cauză ar fi fost postat pe site-ul NATHA (filiala MISA din Danemarca) sau pe siteul yogaesoteric.

Gardianul nu este la primele încercări de acest gen. Printre „performanţele” sale în materie de aberaţii şi minciuni evidente la adresa MISA se numără următoarele:

Pe 24 ianuarie 2005 (zi aniversară pentru masoneria română) Gardianul şi Ziua lansează o campanie fără precedent pentru presa românească: pun pe capul lui Gregorian Bivolaru o recompensă de 50 milioane de lei vechi.

În iulie 2005, Gardianul lansează ştirea de senzaţie, dar falsă după cum bine au dovedit evenimentele, că Suedia a decis să îl extrădeze pe Gregorian Bivolaru. Sub lungul titlu: „Odiseea tantrică se apropie de final: liderul MISA urmează să fie extrădat în România. Suedezii nu au crezut în persecuţia politică. O celulă pentru Guru: suedezii nu-l mai vor!” apare şi o comendă explicită: „livraţi-l pachet, par avion!” Minciunile Gardianului sunt imediat preluate de celelalte ziare şi televiziuni. Colegii de breaslă descoperă de-abia după câteva zile că au fost înşelaţi, ei şi întreaga opinie publică. Chiar şi după ce evenimentele scot la iveală uriaşa minciună, Gardianul nu numai că nu rectifică respectivele informaţii, ci are chiar neruşinarea de a lansa un sondaj de opinie pentru cititori ca să verifice cât de mult i-a reuşit stratagema.

În 2005 Gardianul se amestecă din nou în actul de justiţie. În paginile sale găsim un apel făţiş ca expertul care trebuia să realizeze o expertiză contabilă în cazul firmei Extaz să fie plătit pentru a ajunge la concluziile dorite de procuri pentru că „aceasta este singura şansă pentru inculparea lui Gregorian Bivolaru”.

Obscenităţile de limbaj sunt o boală veche a jurnaliştilor de la Gardianul. Unul dintre cele mai elocvente exemple este un articol din aprilie 2004 având ca titlu: „V-aţi lăsa fata penetrată profund de Bivolaru?”. Autorul acestuia este chiar directorul ziarului, Gabriel Stănescu, profesor de etică în cadrul Facultăţii de Jurnalism şi totodată unul dintre autorii codului deontologic adoptat de Clubul Român de Presă. Utilizarea limbajului explicit, de subcultură, ca şi încălcarea repetată a prezumţiei de nevinovăţie din acest articol este într-o contradicţie falgrantă cu principiile etice pe care el le predă studenţilor săi.

Un alt exemplu evident, în care Gardianul riscă într-un mod de-a dreptul prostesc şi de neînţeles să fie descoperit minţind, este un articol din 11 iunie 2005. Adi Topală scrie că „Pro TV a difuzat imagini cu spiralele yoghinilor MISA, dezbrăcaţi complet pe plajă”. Această simplă propoziţie conţine în ea trei minciuni flagrante întrucât: la spirale nimeni nu este dezbrăcat nici măcar parţial, darămite complet; spiralele nu se ţin la Costineşti pe plajă, ci pe câmp; singurul post TV care a filmat spiralele de la Costineşti în acel an a fost TVR1.

„La subiecte tari presa se coalizează”
Exemplele pot continua şi demonstrează foarte clar faptul că Gardianul a minţit şi a dezinformat în repetate rânduri atât opinia publică, cât şi colegii de breaslă. Revenind la ultima campanie de presă, minciunile Gardianului au fost preluate instantaneu şi promovate de posturile de televiziune Realitatea TV, Antena 1, 2 şi 3. Acestea şi-au deschis jurnalele cu ştirea respectivă şi au avut pe tot parcursul zilei talk show-uri pe acest subiect. O astfel de campanie concertată aminteşte de cea din martie 2004. După cum spunea unul din invitaţii Antenei 2 cu privire la acest subiect: „La subiecte tari presa se coalizează”. Noi spunem chiar mai mult. Atunci când presa (căreia îi place să spună despre ea că pluralitatea de opinii este o garanţie a libertăţii de exprimare) se coalizează într-un asemenea mod, acest lucru ar trebui să se ridice mari semne de întrebare asupra veridicităţii informaţiilor vehiculate.

Un pas înainte pentru jurnaliştii români a fost că toate posturile de televiziune au difuzat comunicatul de presă MISA. Ziarele serioase precum Adevărul, România liberă sau posturile de televiziune Pro TV şi TVR 1 nu au difuzat nici o ştire cu privire la acest subiect sau dacă au făcut-o, nu au repetat mincinile legate de MISA. Ne bucurăm că există şi jurnalişti care de această dată nu s-au mai lăsat păcăliţi, aşa cum au făcut în 2005 când au înghiţit pe nemestecate zvonurile lansate de Gardianul cu privire la extrădarea lui Gregorian Bivolaru. Sperăm ca exemplul lor să fie preluat şi de restul presei, pe măsură ce evenimentele le vor dovedi că devenind părtaşi la astfel de jocuri murdare, nu fac decât să se discrediteze singuri ca oameni şi ca jurnalişti.

Ultima oră
Cum noi nu credem în întâmplare, suntem nevoiţi să semnalăm faptul că exact în perioada lansării acestei campanii de ziarul masonic Gardianul, Eugen Ovidiu Chirovici, Marele Maestru al Marii Loji Naţionale a României se află la Constanţa, oraşul în care ziariştii spun că au fost turnate scenele din filmul în cauză. Un fapt semnificativ este şi faptul că presa locală din Constanţa s-a întrecut să scrie cu acest prilej cât mai multe minciuni la adresa MISA Probabil că jurnaliştii constanţeni speră ca şeful masoneriei să remarce gestul şi să îi gratifice ca atare pentru obedinţă.

Parapsihologia, terapiile alternative si meditatia - secrete de stat

Interviu cu Mihai Piţura care a făcut parte din arsenalul secret al pregătirilor de "război psihologic

Ceauşescu şi războiul psihologic

Războiul rece, parapsihologia şi armata populară

Cât de departe s-a mers în vremea lui Ceauşescu în jocul de-a imita marile puteri? Orădeanul Mihai Piţura declară că în armata română din anii ’70, la fel ca şi în America şi Uniunea Sovietică, se investigau tehnici de domeniul "războiului psihologic".

Jurnalul Naţional: Cum aţi descoperit, domnule doctor, că aveţi calităţile pentru care vă caută acum pacienţii?
Mihai Piţura: Din întâmplare. Eram în 1969, tânăr soldat în unitatea militară din Zalău. Din joacă s-a produs un accident. Un coleg era culcat, altul a ţinut arma în jos, aşa, la 2 cm, cu un cartuş de manevră şi l-a împuşcat pe celălalt în fesă! Bineînţeles că s-a făcut rană şi a început să curgă sânge. Cel care trăsese cu arma s-a speriat şi a fugit de-acolo. Cum mă aflam lângă rănit, am făcut ce-ar fi făcut oricine: am luat boneta şi am apăsat unde curgea sânge. Comandantul de baterie s-a dus, a chemat maşina şi l-am dus de la poligon în unitate. Vreo trei ore a durat toată povestea. Am însoţit omul la infirmerie şi medicul m-a întrebat când s-a întâmplat accidentul. "De vreo două ceasuri, trei", zic eu. Cine a umblat aici? În armată, primul lucru ce-l înveţi o dată cu salutul este "eu nu!". Măi, zice, asta-i rană de trei săptămâni. åsta e chiar plecat cu pluta, mi-am zis eu. Cum trei săptămâni, că aveam sânge între degete şi boneta era plină de sânge?! Dar rana se cicatrizase deasupra şi doctorul a trebuit să rupă crusta cu penseta ca să cureţe praful de puşcă. Aşa s-a întâmplat. Doctorul a raportat la unitate, la comandant şi m-au dat la infirmerie. Am stat acolo 6 luni, cele mai fericite din viaţa mea. Mâncare, somn şi... nu trebuia să fac nimic. Aducea soldaţi bolnavi şi-mi spunea "pune mâna aici!". El nota şi eu râdeam în sinea mea de el.

Terapii speciale
Cum se numea acest medic militar?
Maiorul Duma. "E, domnule, eşti ţăcănit!", ziceam eu. M-am trezit într-o zi că-mi dă ţinută nouă şi mă trimite la Spitalul Militar din Bucureşti. Vorbisem cu şeful meu, colonelul Manea, comandantul regimentului. "Tovarăşe colonel, am zis, nu vă luaţi după toţi nebunii să avem necazuri!" "Tu te duci şi raportezi acolo, spui care-i treaba. La revedere!", mi-a tăiat-o el.

Nu ştiaţi nimic, nu vi s-a spus despre cercetările asupra paranormalului din armatele marilor puteri?
Nu, de unde să ştiu?! Singura dovadă ce-o aveam că într-adevăr e ceva cu mine, au fost impregnările unor figuri geometrice pe suportul de hârtie a căror formă o schiţasem deasupra, fără să ating hârtia. Asta am putut să văd în laborator. Se imprimase energia! De acolo s-a schimbat viaţa mea! Erau mai mulţi medici de diverse specialităţi. Ce-mi spuneau ei, aia făceam, bineînţeles. Aveam 20 de pacienţi de care mă ocupam, dar nu ştiam ce se dorea de la mine. Acolo am simţit că e ceva cu mine şi "să cunosc" culorile din halo-ul cuiva.

Nu este tema noastră această capacitate de diagnoză. Dar din mărturisirile pacienţilor dvs. de acum – unii cu calificare de psihologi! – reiese că mâna "ghiceşte" suferinţa şi alină... Ce simţiţi?
Când intră cineva, "văd" halo-ul lui! Acesta se poate vedea, de altfel, şi în condiţii de laborator. Culorile lui, aşa cum le "văd" eu, diferă în raport cu disfuncţia energetică de care suferă omul. Am învăţat în spital din observaţiile asupra bolnavilor la care eram trimis, de ce persistă o anume culoare şi cărei suferinţe corespunde. Am învăţat să deosebesc disfuncţiile organice când trec cu mâna şi simt variaţiile calorice! Un fel de radar energetic.

Ca fântânarii de demult care descopereau izvoare!? Portocaliul ce indică, bunăoară?
Portocaliul, în general, este sistemul osos deficitar. Ei, dar sistemul osos este mare. Când un om e bolnav, atunci culorile sunt delimitate. Iar când apare indigoul, este un cancer terminal unde cu ora pot să ştiu cât mai e de trăit!

Sistemul acesta de decodaj este general valabil sau vă aparţine?
Poate că este codul meu personal. Suntem diferiţi unul de altul, însă când eu văd o anume culoare şi o anume intensitate, ştiu ce se întâmplă.

La Spitalul Militar înţeleg că această capacitate era confruntată cu diagnosticul medicilor de specialitate. V-au şi angajat în armată?
Sigur. La batalionul chimic. Am rămas tot civil în armată, dar pe statul de plată eram ofiţer. Nu mi s-a dat uniformă, eram îmbrăcat ca orice cadru medical militar. Ceea ce am învăţat acolo au fost frânturi. Am început cu fitoterapie, cu tratament prin plante. Ca să mă desluşesc pe mine, mi-a trebuit mai mult timp. Pot să afirm însă cu certitudine că diagnosticul meu este exact. Nu pentru că sunt foarte deştept, ci pentru că am putut să desluşesc culorile care semnifică un anume gen de boală, de suferinţă. Am fost trimis la Facultatea de Medicină, după care m-am axat pe fitoterapie. Kineto, fitoterapie combinate, ştiţi panaceul universal. Fac ceea ce se numeşte masaj energetic.

Câţi eraţi în felul acesta în armată?
Eram şapte-opt în Spitalul Militar. Selectaţi la fel ca mine. Ştiu asta de la ei. Am fost relativ izolaţi, dar am avut tot ce ne trebuie. Asupra misiunilor pe care le aveai, ca oriunde în armată, semnai angajament. N-aveai voie să povesteşti nici cine-i bolnav, nici cine-i internat, nici cu ce boli, nici ce faci. Pacienţii erau ofiţeri superiori, erau generali, dar şi soldaţi. Comunicarea mea cu pacientul era însă nulă şi numai în prezenţa medicului... Nu ţineam evidenţa evoluţiei bolii, n-aveai voie să întrebi, să discuţi. Tu trebuia să îţi faci treaba ta. Cum aţi aduce un aparat...

Dar despre experimentele care se făceau în URSS la Institutul de Parapsihologie de la Moscova vă povestea cineva?
Da, aveam un maior Tomescu. El ne-a explicat cum a apărut acest fenomen al telepatiei de care se ocupa. Îmi amintesc că spunea că avem posibilitatea să comunicăm mai bine fără telefon decât cu telefon.

Spionaj la Moscova
În anii aceia credibilitatea la nivel înalt în parapsihologie ajunsese atât de departe, încât până şi Brejnev era tratat de "vindecătoarea" Djuna...
Am văzut-o şi eu pe Djuna. Am fost trimis la Moscova, sub acoperire de spectator la Olimpiadă. Misiunea mea ar fi fost să intru la ea în calitate de pacient, să văd cum lucrează şi ce capacitate are.

S-o evaluaţi, adică. Aţi reuşit?
N-am reuşit să stau personal de vorbă cu ea. La ea se stătea la coadă ca la mausoleu la Lenin. Venea din toată Rusia foarte multă lume. Era o clădire imensă cu o curte interioară mare. Unde se făcea o coloană, să zic aşa, pe trei rânduri cât era curtea. Am ajuns în curte după trei zile de aşteptare. Am fost însă retras după ce-am observat că acolo erau şi băieţii lor cu ochi albaştri. Nu era ceva fix, nu era program. Am văzut-o aşa, să zicem la distanţă de vreo 10 metri. Un cetăţean de-acolo scăpase o cutie de chibrituri, omul a vrut să se aplece după ea, dar a făcut o grimasă de durere. Ea a văzut, a întins degetul şi... a venit cutia de chibrituri. Nu a fost ceva regizat, dar bineînţeles că era ceva de neuitat. Am mai stat încă o zi, două, n-a mai apărut. Nu am reuşit şi am venit acasă. Am venit, deja se stricase treaba, băieţii de la ochi albaştri începuseră să ne bage beţe în roate. Greşeala cred că a fost a armatei, că n-a colaborat cu Securitatea în domeniu. Sunt convins că din cauza aceasta a fost faultată armata. Povestea cu meditaţia care începuse la noi i-a deranjat.

Alt proces pentru meditaţie
În 1982, peste 250 de intelectuali au fost trimişi de Ceauşescu la "munca de jos" (muncitori necalificaţi) pentru că participaseră la "Meditaţia transcendentală" de la Institutul de Cercetări Pedagogice şi Psihologice Bucureşti. Unii dintre cei pedepsiţi şi chiar directorul ICPP făcuseră specializări şi studii de psihologie la Moscova. O afacere nelămurită în punctele esenţiale nici acum, pentru că experimentele fuseseră aprobate iniţial de înaltele foruri de partid. Aţi fost în legătură cu ei?
Nu, nici nu ni s-a spus că-i transcedentală. Se urmărea formarea unor deprinderi de concentrare în urma cărora să poţi asimila repede multe informaţii. A început cam prin 1973. Meditaţia transcendentală tot de la ruşi e venită.

Probabil că experimentaţi şi tehnici utile învăţării rapide de limbi străine de către trimişii în misiuni în străinătate.
Era util şi pentru învăţarea rapidă, şi pentru a-i determina pe cei care gândesc negativ să-şi schimbe ideile. Ca psihoterapie într-o vreme când nu se vorbea despre asta în România. Pe motivaţia stresului punem acum boli şi necazuri. O cauză care... nu există. Tatăl meu a făcut două războaie şi 20 de ani închisoare – deţinut politic, cuzist, a avut 17 copii. N-a fost stresat oare? Dar a trăit 98 de ani. Omul este stresat când nu-şi acceptă condiţia în care ajunge.

Cum anume s-a renunţat la grupurile acestea de oameni cu înzestrări speciale?
Am fost scoşi din armată, inclusiv degradaţi! Am avut şi un proces, în ’81, atunci s-a terminat cu procesul.

Cum s-a ajuns la proces?
Pur şi simplu ne-a arestat. Cine? Securitatea. Ne-au luat din spital, eu eram în secţia patologie. Cei cu "afacerea meditaţia transcendentală" au intrat, săracii, după noi. Ne-au dus la Hotelul Majestic şi după aceea în arestul de la Inspectoratul General al Miliţiei, unde am stat 11 zile. La Tribunalul Militar ni s-a citit o sentinţă de grup.

Aţi fost anchetaţi?
Nimic. Sentinţa a fost în grup, degradare militară şi domiciliu forţat. Scurt! Am fost trimis la Spitalul TBC din Zalău şi nu am avut voie să părăsesc localitatea. De 9 mai, de 23 august, 1 mai trebuia să mă duc la Miliţie! Când am ajuns în Zalău, Securitatea a ştiut. Primii oameni care m-au căutat şi ajutat au fost securiştii. Ei ştiau ce se întâmplase...

V-au devenit şi pacienţi?
Prietenii, neamurile lor la mine veneau. După ei... ceilalţi. Iar Spitalul TBC s-a pus bine pe picioare. Am avut domiciliu forţat până în 1989... Dacă stau să mă gândesc la ce făceam noi, lucrurile de la ruşi au venit, dar în armată era un antisovietism foarte pronunţat.

Pregătiri de război psihologic
În anii ’70, războiul rece dintre superputerile militare URSS şi SUA duce, după cum mărturisesc personaje de înalt nivel din ambele tabere, la sondarea şi evaluarea tuturor potenţialităţilor. Cursa înarmărilor dintre marii coloşi declanşează şi pregătiri pentru un "război psihologic", păstrate sub incidenţa aceloraşi interdicţii ca şi secretele de fabricaţie ale noilor arme de distrugere în masă. Cursa pentru această neobişnuită competiţie începuse datorită mărturisirilor făcute CIA de un înalt ofiţer din serviciile speciale sovietice care "trecuse la inamic". La Moscova, spunea printre altele acesta, funcţiona un Institut de Parapsihologie, unde cercetările ajunseseră atât de avansate, încât era posibilă uciderea prin forţa telepatiei, capabilă să frângă coloana vertebrală a unui adversar sau indezirabil. Să fi fost pretextul unor asemenea mărturisiri un mijloc de presiune pentru obţinerea de noi fonduri de cercetare de către anumite instituţii americane? Cert este că, în urma lor, la Universitatea Standford încep experimentele în domeniu şi antrenamentele telepatice pentru unii astronauţi americani. Oficial, Pentagonul a pus capăt acestui gen de cercetări în 1995. Pentru găsirea unor persoane dispărute sau unor ostateci fără adresă se recurge însă în continuare la persoane considerate a avea proprietăţi paranormale, multe secţii de poliţie din SUA şi Italia făcând apel la parapsihologi.
În ceea ce priveşte România, şeful secţiei psihologie militară, dr. Edmond Cracsner, ne-a declarat zilele acestea că nu are cunoştinţă de asemenea cercetări, pe care nici un document nu le menţionează.

Scandal de epocă
În 1978, în Filipine a avut loc celebrul meci dintre Anatol Karpov şi Oleg Korcinoi pentru desemnarea campionului mondial de şah. După numeroase partide care s-au prelungit pe parcursul a trei luni, câştigător a fost declarat Karpov. Korcinoi, care emigrase din URSS, a pus eşecul pe seama influenţelor telepatice ale enigmaticului doctor Zuchar, personaj cu proprietăţi paranormale din panoplia KGB-ului. Meciul a fost extrem de mediatizat şi din cauza altercaţiilor parapshihologice. Pentru a contracara influenţa lui Zuchar în sprijinul lui Korcinoi au fost aduşi doi ioghini locali.

Leacul lui Brejnev
În plină epocă a materialismului ştiinţific, L.I. Brejnev (foto) (1907-1982) recurgea pentru tratarea bolilor sale la Djuna. Ajuns numărul unu al Kremlinului la o vârstă destul de înaintată, "vindecătoarea" i-a fost adusă dintr-un îndepărtat sat asiatic lui Brejnev de serviciile speciale. Despre proprietăţile sale paranormale se scria în acea vreme
şi în presa românească. Djuna "citeşte" locul şi cauza suferinţei, alină durerea şi tratează boala prin atingerea mâinilor, care transmit fluxuri binefăcătoare de energie, şi mai ales învinge legea gravitaţiei cu forţa minţii, deplasând sau ridicând obiectele cu privirea.

Paranormalul şi parapsihologia
Conform dicţionarelor, termenul de paranormal se referă la ansamblul fenomenelor situate în afara explicaţiei legilor ştiinţifice. Paranormale sunt considerate percepţiile extrasenzoriale (telepatia, premoniţiile etc.), experienţele declarate de supravieţuitorii unor morţi clinice, psihokinezia (studiul punerii în mişcare a unor obiecte materiale prin forţa psihică), criptzoologia (studiul unor specii necunoscute) etc. Numite "fenomene psi", acestea se află în atenţia studiului pluridisciplinar al parapsihologiei, care încearcă să le investigheze cu ajutorul metodelor experimentale.

www.jurnalul.ro

Cititi si:

Incredibil: Dovada ca MISA este vinovata pentru incalzirea globala!

Pentru ziaristii de la Gardianul si Realitatea TV:

Iata dovada faptului ca MISA este vinovata pentru incalzirea globala!!!
Dupa cum vedeti personajul prezent in poza de pe home page-ul site-ului oficial al MISA (yogaesoteric.net) are acelasi costum de baie precum cele care au provocat incalzirea globala (colajul de fotografii din stanga). Deci vinovatia yoghinilor este clara!!!






Aberatiile realitatii (tv): Dormi linistit! FNI te informeaza, dar nu bine

Ieri din ora in ora, ba uneori chiar la fiecare jumatate de ora, s-au repetat aceleasi aberatii si minciuni la Realitatea tv. Cu o perseverenta aproape malefica prima stire era cea cu asa zisul "film facut de MISA in biserica", preluata din Gardianul. Desi exista inca de dimineata replica MISA in care lucrurile erau clarificate, vajnicii jurnalisti de la postul FNI ... pardon... postul lui Vantu, o ignorau si continuau sa sustina aceleasi minciuni si ineptii: ca filmul era facut de MISA, ca se afla si pe site-ul NATHA din Danemarca, ca tone de casete porno au fost ridicate in martie 2004 la raziile efectuate de politie...

Oamenii lui Vantu si "gardienii" au apelat la toata gama de actiuni care sa dea anvergura stirii: cu transmisii de la fata locului, cu oameni intrebati pe strada si instigati sa isi exprime indignarea, cu apeluri si comentarii realizate din studio care incercau sa implice Biserica Ortodoxa impotiva MISA si cu tot felul de alte modalitati prin care evident se urmarea ceva. Iar acest ceva era preluarea stiri si de catre alte institutii de media plus implicarea Bisericii in scandal.

Acest lucru nu a reusit. Doar cateva ziare, site-uri si un post tv de stiri au preluat minciunile ziarului creat de masonul Sorin Ovidiu Balan.

Sunt multe de spus si multe intrebari de pus jurnalistilor care in afara de nerespectarea deontologiei n-au respectat nici adevarul, nici audierea partii acuzate, nici bunul simt, nici neimplicarea in influentarea justitiei si nici logica evidenta a faptelor.

Cateva rezultate:
- Biserica a condamnat realizatorii filmului, dar mai ales pe ziaristii care au incercat sa o tarasca intr-un asemenea scandal,
- http://www.yogaesoteric.net/ a sarit de pe locul 11 pe locul 6 in sectiunea spiritualitate de pe trafic.ro si e in continua crestere,
- blogurile MISA au inregistrat noi recorduri de trafic (peste 1000 de vizitatori),
- filmele cu abuzuri au fost vizionate de asemenea de peste 1000 de ori intr-o singura zi.
- comentariile la articolele de pe Gardianul si de pe alte forumuri au aratat ca oamenii, in marea lor majoritate, nu s-au lasat manevrati si ca au detectat cusatura cu ata alba.

Asa ca:
Multumim celor care nu s-au lasati manipulati de catre Gardianul si Realitatea TV, si multumim pentru reclama.

Drept la replică solicitat postului Realitatea TV în urma ştirilor difuzate pe 21 noiembrie

Către Realitatea TV
Redacţia Ştiri


În urma difuzării ştirilor intitulate „MISA revine”, „Sex în Biserică” şi „Erotism în Biserică” în cadrul emisiunilor de ştiri şi al emisiunii „Editorii Realităţii” în data de 21 noiembrie 2007, Biroul de Presă MISA solicită acordarea unui drept la replică.

Conform Articolului 58, (1) din Decizia nr. 187 din 3 aprilie 2006 adoptată de CNA, aşteptăm difuzarea dreptului la replică în termenul de trei zile de la primire. În caz contrar, aşteptăm motivarea refuzului de a ne acorda acest drept la replică în termenul de două zile de la primire (Articolul 57, (2), (3) - Decizia CNA nr. 187/2006).

Nedifuzarea acestui drept la replică va atrage din partea MISA interdicţia de a mai filma şi participa la evenimentele organizate de MISA (spirale, tabere, conferinţe etc.), pe o perioadă de trei ani.


ACESTA ESTE TEXTUL REPLICII:

“Înaintea celui de-al treilea termen al procesului MISA, presa dezlănţuie o nouă campanie anti-MISA cu scopul de a influenţa justiţia şi opinia publică

Mişcarea de Integrare Spirituală în Absolut protestează împotriva noului atac lansat de presa de scandal la adresa MISA. Afirmaţiile calomnioase că MISA ar pângări tradiţia creştin ortodoxă şi Biserica, instituţia în care românii au cea mai mare încredere, este o mârşavă tehnică de manipulare şi nu are nici un suport real. Acest atac este o încercare evidentă de a influenţa opinia publică şi magistraţii înaintea procesului judecat de Tribunalul Bucureşti. Procesul intentat celor 21 de yoghini printre care şi Gregorian Bivolaru se bazează pe interpretarea aberantă a practicii sistemului milenar KARMA YOGA ca trafic de persoane.

În cadrul ştirilor de la Realitatea TV şi a emisiunii Editorii Realităţii, fără nici un fel de dovezi care să facă legătura dintre imaginile erotice prezentate şi Şcoala noastră de Yoga, jurnaliştii fac cu aplomb afirmaţii aberante şi nejustificate de genul: „filme marca MISA”, „genericul este stilul lor”, „protagonista este cunoscută ca adeptă MISA” „industrie de milioane” etc. Contrar afirmaţiilor reporterilor Realitatea, respectivul film nu a fost produs de MISA şi nu a fost niciodată postat pe site-ul NATHA (filiala MISA din Danemarca). O altă afirmaţie falsă prezentată este aceea că la percheziţiile din martie 2004 au fost confiscate sute de mii de casete cu filme pornografice realizate de MISA. Menţionăm că tonele de bunuri personale ridicate abuziv de procurori merg de la covoare, mobilă, calculatoare, până la cărţi, acte de identitate, chei, banii din buzunare sau telefoanele mobile. În mod ilegal, marea majoritate a acestor lucruri personale nu au fost redate nici acum, după trei ani şi jumătate, proprietarilor de drept. O altă informaţie falsă prezentată este aceea că reprezentanţii MISA nu au putut fi contactaţi, deşi reporterii Realitatea TV au avut patru convorbiri telefonice cu aceştia.

Pentru corecta informare a telespectatorilor, menţionăm că MISA se ocupă cu organizarea cursurilor de YOGA şi nu cu producerea de filme de orice fel. Peste 95% din cursanţii MISA sunt creştini ortodocşi.

Considerăm că în cazul MISA există subiecte care necesită investigaţii jurnalistice cu adevărat profesioniste, dintre care menţionăm doar câteva:
- publicarea integrală, în mod ilegal şi abuziv, a rechizitoriului MISA în presă, situaţie fără precedent în România;
- faptul că pe parcursul a două înfăţişări în cadrul procesului au fost schimbaţi trei judecători şi nici unul dintre ei nu a fost numit prin atribuire aleatoare a dosarelor, conform legii;
- aşa-zisele rapoarte ştiinţifice de evaluare psihologică a yoghinilor MISA au fost făcute fără ca „experţii” să discute cu nici măcar un singur cursant MISA, încălcând toate regulile de elaborare a unor astfel de studii;
- în dosarul MISA (conform rechizitoriului publicat în presă) NU EXISTĂ NICI UN FEL DE DOVEZI, ci doar declaraţiile mincinoase, dictate de procurori, a opt martori, membrii a trei familii. În condiţiile în care sute de yoghini au fost urmăriţi şi supravegheaţi continuu de SRI mai bine de zece ani, lipsa completă a probelor dovedeşte că niciuna din infracţiunile reclamate nu s-a produs în realitate.

Sperăm ca reporterii Realitatea TV să încerce să elucideze şi aceste grave abuzuri ale autorităţilor române care afectează şi în prezent zeci de mii de oameni.”

Biroul de Presă MISA
21 noiembrie 2007


yogaesoteric.net

Laura Vasiliu. Ipocrizia e mai mare decat xenofobia

articol de Gabriel ANDREESCU publicat in Ziua - 22 noiembrie 2007

Ce s-a intamplat in cazul Aurei Vasiliu? Trei politisti italieni au avut mandat sa perchezitioneze o camera de hotel unde se credea ca s-a refugiat o traficanta de minore. Natura delictului prezumat motiva o descindere in miez de noapte. Politistii au primit adresa, au mers la usa indicata, au batut cu forta in usa, le-a raspuns vocea unei romance, nu li s-a deschis, au folosit o cheie (speraclu?) si au intrat.

Au descoperit femeia speriata si uluita de ce se intampla, unul dintre ei i-a pus cateva intrebari rapide in timp ce colegii cercetau in viteza restul apartamentului. Nu au gasit nimic, femeia luata la intrebari nu stia italiana, iar cartea de identitate, ca si intregul comportament, aratau ca politia din Torino facuse o gafa. Informatiile se dovedisera incorecte, iar consecinta a fost deranjarea, tulburarea, sperierea actritei romane Laura Vasiliu. Echipa a parasit camera scuzandu-se.
Ce reguli au incalcat cei trei politisti? Dupa cele povestite, nici una. Toti pasii facuti intra in profilul unei interventii proportionale cu gradul de periculozitate al cazului si respectiv, de decenta al banuitei. A fost pur si simplu o nefericita greseala a anchetatorilor.

Presa din Romania a oferit un spatiu imens acestui caz. O multime de ziaristi si comentatori invitati au tunat si fulgerat impotriva comportamentului nepermis al autoritatilor italiene - acuzate, in ciuda celor povestite de actrita, de brutalizarea ei. Din nou m-am intrebat: sa aiba ziaristii romani standarde atat de inalte privind prezumtia de nevinovatie si rigoarea institutiilor de arata atat de indignati?

Mi-au revenit in minte imaginile pe care le-am vazut pe canalele de televiziune din Romania. Intrarea in miez de noapte, in apartamentele unde se banuia ca se face prostitutie. Mascati lovind cu bocancii in usi, cu arma in mana, strigand gutural la femeile care abia apucasera sa se ridice din pat, trantindu-le la pamant, asezandu-le talpa lor grea pe spate, totul sub privirea lacoma a camerelor de luat vederi. Va amintiti ce s-a putut vedea in dimineata zilei de 18 martie 2004, data interventiei fortelor de ordine in locatiile unde se aflau cateva tinere si cativa tineri membri ai MISA? Trupe lovind cu berbeci in porti neincuiate, geamuri scoase din tatani, zdrahoni cu cagula tipand si injurand, fete si baieti scosi din pat cum erau, in costume de noapte, aruncati pe jos, cu arma tintita amenintator catre trupurile lor jumatate dezgolite. Iar pe posturile de radio si televiziune - presa scrisa avea sa juiseze un pic mai tarziu, ziaristii, veniti excitati de pe teren, vorbeau inflacarati despre trafic de arme, consum de droguri, bani si tot felul de obiecte delicte. Nimic din toate aceste alegatii nu au fost sustinute de vreo proba, de la inceput pana la sfarsit.

In loc sa protesteze in astfel de situatii de-o gravitate fara nici un fel de comparatie, cat de mica, cu ce s-a intamplat la Torino, ziaristii romani au aratat in momentele amintite o zeloasa solidarizare cu trupele de comando. Nicicum sa fie indignati de violenta disproportionata pana la oribil a anchetatorilor, de incalcarea prezumtiei de nevinovatie, de umilirea si traumatizarea victimelor. Iata de ce reactia din aceste zile in cazul Laurei Vasiliu nu are cum sa exprime vreun inalt standard etic. Este o manifestare radioasa de xenofobie. Si demonstreaza, peste toate, imensa ipocrizie care scalda Romania de la o margine la cealalta a tarii.

Vechiul Testament - Cantarea Cantarilor

Capitolul 5
Frumusetea mirelui

1. Venit-am in gradina mea, sora mea, mireasa mea! Strans-am miruri aromate, miere am mancat din faguri, vin si lapte am baut. Mancati si beti, prieteni, fiti beti de dragoste, iubitii mei!
2. De dormit dormeam, dar inima-mi veghea. Auzi glasul celui drag! El la usa batand zice: Deschide-mi, surioara, deschide-mi, iubita mea, porumbita mea, curata mea, capul imi este plin de roua si parul ud de vlaga noptii.
3. Haina eu mi-am dezbracat, cum s-o-mbrac eu iar? Picioarele mi le-am spalat, cum sa le murdaresc eu iar?
4. Iubitul mana pe fereastra a intins si inima mi-a tresarit.
5. Iute sa-i deschid m-am ridicat, din mana mir mi-a picurat, mir din degete mi-a curs pe inchizatoarea usii.
6. Celui drag eu i-am deschis, dar iubitul meu plecase; sufletu-mi incremenise, cand cel drag mie-mi vorbise; iata eu l-am cautat, dar de-aflat nu l-am aflat; pe nume l-am tot strigat, dar raspuns nu mi s-a dat.
7. Intalnitu-m-au strajerii, cei ce targul strajuiesc, m-au izbit si m-au ranit si valul mi l-au luat, cei ce zidul il pazesc.
8. Fete din Ierusalim, va jur: De-ntalniti pe dragul meu, ce sa-i spuneti oare lui? Ca-s bolnava de iubire.
9. Ce are iubitul tau mai mult ca altii, o tu, cea mai frumoasa-ntre femei? Cu cit iubitul tau e mai ales ca alti iubiti, ca sa ne rogi asa cu juramant?
10. Iubitul meu e alb si rumen, si intre zeci de mii este intaiul.
11. Capul lui, aur curat; parul lui, par ondulat, negru-nchis, pana de corb.
12. Ochii lui sunt porumbei, ce in lapte trupu-si scalda, la izvor stand multumiti.
13. Trandafir mirositor sunt obrajii lui, strat de ierburi aromate. Iar buzele lui, la fel cu crinii rosii, in mir mirositor sunt scaldate.
14. Braiele-i sunt drugi de aur cu topaze impodobite; pieptul lui e scut de fildes cu safire ferecat.
15. Stalpi de marmura sunt picioarele lui, pe temei de aur asezate. Infatisarea lui e ca Libanul si e maret ca cedrul.
16. Gura lui e negrait de dulce si totul este in el fermecator; iata cum este al meu iubit, fiice din Ierusalim, iata cum este al meu mire!

Capitolul 7
Frumusetea Sulamitei.

1. Intoarce-te, Sulamita! Intoarce-te, fata sa Zi-o privim! Ce priviti la Sulamita, ca la hora din Mahanaim?
2. Cat de frumoase sunt, domnita, picioarele tale in sandale! Rotunda-i coapsa ta, ca un colan, de mester iscusit lucrat.
3. Sanul tau e cupa rotunjita, pururea de vin tamaios plina; trupul tau e snop de grau, incins frumos cu crini din camp.
4. Cei doi sani ai tai par doi pui de caprioara, par doi pui gemeni ai unei gazele.
5. Gatul tau e stalp de fildes; ochii tai sunt parca iezerele din Hesbon, de la poarta Bat-Rabim. Nasul tau este ca turnul din Liban, ce priveste spre Damasc.
6. Capul tau este maret cum e Carmelul, iar parul Ii-e de purpura; cu ale lui mandre suvite tii un rege in robie.
7. Cat de frumoasa esti si atragatoare, prin dragalasia ta, iubito!
8. Ca finicul esti de zvelta si sanii tai par struguri atarnati in vie.
9. In finic eu m-as sui - ziceam eu - si de-ale lui crengi m-as apuca, sanii tai mi-ar fi drept struguri, suflul gurii tale ca mirosul de mere.
10. Sarutarea ta mai dulce-ar fi ca vinul, ce-ar curge din belsug spre-al tau iubit, ale lui buze-nflacarate potolind.
11. Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu il poarta.
12. Hai, iubitul meu, la camp, hai la tara sa petrecem!
13. Maine hai la vie sa vedem daca a dat vila de vie, merii de-au inmugurit, de-s aproape de-nflorit. Si acolo iti voi da dezmierdarile mele.
14. Mandragorele miresme varsa si la noi acasa sunt multe fructe vechi si noi pe care, iubitul meu, pentru tine le-am pastrat.

Puterea care te duce in spate cind nu mai poti merge

Mintea omeneasca a dus lumea atit de departe, a inventat, a construit, a gindit cite-n luna si-n stele, iar creativitatea si inteligenta fiintei umane a ajuns - prin anumite exemplare umane - la niveluri incredibile. Totusi, vietile fiintelor contin evenimente, clipe, momente, situatii si intimplari care lasa perplexa orice minte. Sint lucruri care - atunci cind se intimpla par sa nu aiba nici un fel de inteles. Nici o logica. Nici o explicatie normala. Sint evenimente de viata care te lasa bulversat in fata unor intrebari carora nu le poti da nici un fel de raspuns rational. Astfel de momente par sa ne aminteasca ceva despre limitele mintii noastre marete, care se apleaca precum un plop batrin in fata vintului naprasnic. Mintea cauta explicatii. Mintea intreaba: "De ce? De ce mi se intimpla mie acest lucru?" Si pare ca nu vine, de nicaieri, nici un raspuns si pare ca nici un raspuns nu poate alina, adesea, ranile acestea. Sint clipe in care ne simtim ca niste barcute pe valuri, sfisiati si lipsiti de sens intr-o existenta in care ceva din viata noastra este atit de dureros incit pare lipsit de sens. Dar atunci si acolo, intr-o clipa anume, intr-o urmatoare clipa se iveste chiar din launtrul nostru impresia ca mai avem un strop de putere. Si daca avem puterea de a ne striga durerea, avem putere. O putere tacuta, linistita, stranie, o putere care nu vorbeste prin mintea noastra si pare sa nu ne spuna nimic, apare, pur si simplu, in interior. Totul pare prabusit, totusi, puterea aceea iti susoteste fara vorbe ca totul este "bine"! Totul pare fara sens si de acolo, din launtru, simti ca, totusi, totul are un sens. Nu poti vorbi despre forta launtrica ce te poarta spre sensuri, stari si sperante in vremea unei mari disperari, dar poti constata prezenta ei. Ea apare, pur si simplu, ca o naluca. Ea este si nu ai definitii, semnificatii, ginduri sau trairi pentru a spune ceva despre ea. Nici un fel de argument, nici un fel de sustinere in lumea exterioara, nu ai macar ideie despre ceva ce te face sa simti ori sa crezi in bine cind este dezastru peste tot. Acest ceva, cineva "launtric", insa, se reveleaza in forma unei puteri in care este, fara dubii, cunoasterea ca esti sprijinit. Ca cineva este cu tine si aceasta in clipa in care te crezi singur in intregul Univers. In clipa in care mintea nu-ti da nici macar o mica sansa pentru a merge mai departe, "ceva" misterios din tine iti pune o aripa inexplicabila pe umeri. Aceasta este puterea care te duce in "spate", cum spunea un poet, cind nu mai poti merge. Trebuie doar sa-ti apleci urechea in tine si s-o auzi. Apoi, sa ai incredere in "adevarul" pe care ea ti-l spune numai tie.

7 plus

Dhammapada - Buddha

19. Omul lipsit de intelepciune, chiar daca poate recita pe de rost o mare parte a textelor spirituale, dar nu le pune in aplicare, nu are nicio legatura cu statutul(conditia) omului spiritual, ci este asemenea unui vacar care numara vacile altora.

20. Dar acela care pune in practica principiile si invataturile spirituale, chiar daca poate spune pe de rost doar o infima parte din textele spirituale, dar, lepadandu-se de pasiune si ura si ignoranta, a ajuns la adevarata cunoastere si pace a mintii, el, nefiind atasat de nimic in aceasta lume sau in cea care va veni, beneficiaza cu adevarat de conditia omului spiritual.

Evident ca de recitat texte spirituale, de invartit cuvinte care suna religios sunt buni multi. A vorbi este usor. Dar a pune in practica cele despre care mentioneaza Buddha este greu, si extrem de putini sunt cei care le pun in practica si ajung sa le traiasca in inima si in constiinta lor.

Adevarata cunoastere nu se poate dobandi niciodata prin simpla lectura a unor texte, oricat de elevate ar fi. Adevarata cunoastere este "turnata" intotdeauna in mod direct simultan in inima si in constiinta celui care a devenit capabil sa o primeasca. Adevarata cunoastere nu este "litera moarta" ci ea transforma in mod direct pe cel asupra caruia se revarsa prin "puterea" ei intrinseca. Sufletul si constiinta celui care ajunge la adevarata cunoastere se umplu de forta fenomenului revelator, astfel incat el devine capabil sa traiasca si sa puna in aplicare "esente" asociate aspectului asimilat.

Pentru a-si face insa sufletul si constiinta capabile sa receptioneze si sa manevreze aceste "esente subtile" asociate adevaratei cunoasteri, omul trebuie sa-si elimine din el ceea ce este in contradictie cu aceste esente. De aceea Buddha vorbeste de necesitatea lepadarii de pasiune, ura si ignoranta. Pentru a face o analogie, un om care doreste sa umble cu mecanisme fine la care este nevoie de o mare precizie si finete, de exemplu un ceasornicar, nu-si poate permite sa munceasca si la o cariera unde sa sfarme piatra cu barosul, fiindca si-ar pierde precizia si finetea mainilor.

Renuntarea insa la ura, pasiune si ignoranta nu se poate face cu jumatati de masura, fiindca aici nu se pune problema de a renunta de exemplu la ura fata de cineva anume, ci e vorba de a renunta la ura ca fenomen in sine. Acelasi lucru e valabil si pentru pasiune si ignoranta: nu e vorba de a renunta la o anume pasiune sau ignoranta particulara, ci de a lepada pasiunea si ignoranta ca si fenomen. Multi oameni insa nu inteleg acest lucru, si isi permit de exemplu sa urasca in cazuri in care cred ei sunt perfect indreptatiti sa aiba aceasta atitudine, de exemplu sa urasca pe cei care le fac rau (si e inevitabil faptul ca orice om intalneste in viata destui oameni care ii fac rau). Aceasta este conform celor argumentate anterior o mare eroare, si de aceea atat Buddha cat si Iisus au insistat asupra necesitatii de a inlatura in totalitate aspectele negative mentionate anterior.

La Iasi, dosarul MISA s-a spart ca un balon de sapun

Scandalul in care este implicata Miscarea pentru Integrare Spirituala in Absolut (MISA) pare sa aiba sfirsitul unui balon dezumflat. Dupa ce au lucrat un an si jumatate la acest caz, procurorii au ajuns la o concluzie greu de anticipat in primele zile ale izbucnirii scandalului.
"In cursul saptaminii viitoare voi declina dosarul colegilor de la Parchetul de pe linga Tribunalul Iasi. Singura infractiune care era de competenta noastra nu s-a demonstrat. Am sa dispun «scoaterea de sub urmarire penala» pentru pornografie", a afirmat procurorul Radu Moisescu de la Directia de Investigare a Infractiunilor de Crima Organizata si Terorism Iasi (DIICOT).
Practic, dosarul, ce ocupa aproape o camera intreaga din Parchet, a adunat informatii nefolositoare pentru procurori, singurul invinuit din dosar fiind liderul MISA Iasi, profesorul universitar Neculai Cojan. Dosarul initial a fost unul cu mult mai mare si se afla in ancheta la Bucuresti. El a fost intocmit inca din vara anului 2004, cind la Bucuresti a pornit o ofensiva impotriva gruparii MISA, grupare condusa la nivel central de guru Gregorian Bivolaru. Au fost adunate atunci date despre formatiunile locale din marile orase, s-au ordonat perchezitii, s-au ridicat tone de documente, casete CD-uri si computere. Toate acestea au fost apoi impartite la parchetele de pe raza carora au fost ridicate. La Iasi, dosarul a ajuns la un an de la declansarea cercetarilor la Bucuresti. Din vara anului trecut, procurorii de la DIICOT au inceput sa studieze probele din dosar si i-au audiat pe liderii MISA din Iasi, sotii Margareta si Neculai Cojan. Procurorii spuneau atunci ca membrii gruparii MISA ar fi racolat minore din Republica Moldova, "pe care le-au exploatat sexual, realizind filme si fotografii cu ele dezbracate, dar si scene de sex".
(Marius MARGINEANU)

Ziarul de Iasi - Data publicarii: 18/02/2006

Miting la B1TV. Şcoala de yoga MISA şi-a prezentat punctul de vedere în stradă


„Şocant! Extraordinar! B1TV vinde gogoşi!”. Ce fel de gogoşi? Iată reţeta: „Se amestecă un zvon cu o minciună, cu o cană de gelozie şi un kil de calomnie şi vinzi gogoşile-n prostie!”. Joi, 15 noiembrie, în jurul prânzului, pentru o oră şi jumătate, yoghinii Şcolii MISA, care au organizat un miting de protest la sediul televiziunii B1 TV de pe Calea Victoriei, au oferit gratis gogoşi trecătorilor. Motivul acestui protest inedit? Emisiunile Naşul din 1 şi 12 noiembrie, în care şcolii de yoga MISA i s-au adus o serie de acuzaţii false.

Trecătorii se înghionteau la semafoare, uitând să treacă pe culoarea verde. Manifestaţia de pe calea Victoriei îi făcea pe oameni să se oprească pentru câteva clipe din alergătura cotidiană. Unii acceptau invitaţia la gogoşi, unii doar râdeau în bărbie, iar unii treceau indiferenţi. Câte un „Bravo!” mai venea în dar de la trecători. Şoferii încetineau pentru a vedea ce se petrece. Unii chiar îi chestionau pe jandarmi sau pe protestatari pentru a afla ce se întâmplă. Au fost şi întrebări legate de masonerie. Au fost şi câţiva ziarişti, care puneau întrebări fugar, între două clic-uri ale aparatului de fotografiat. Unii reporteri filmau mitingul şi opreau trecătorii pentru a le afla părerea referitoare la ceea ce se petrecea acolo.

Până şi angajaţii B1TV care intrau sau ieşeau din clădire zâmbeau discret – unii chiar au mâncat gogoşi. Nu toţi. Un domn foarte stresat şi furios, care se învârtea ca un leu în cuşcă, căuta nod în papură yoghinilor: „Nu vă urcaţi pe scară! Autorizaţia e până la scară!” sau „Nu atingeţi geamurile! Sunt proprietate privată!” au fost câteva dintre obiecţiile sale amuzante. Un altul a intervenit pe lângă jandarmii responsabili de buna desfăşurare a manifestaţiei, pentru a opri sonorizarea. Văzând că nu are succes, i-a ameninţat pe reprezentanţii MISA că deja a chemat Poliţia şi manifestanţii vor fi evacuaţi – mitingul însă a fost organizat legal, cu toate aprobările necesare, inclusiv a Poliţiei Rutiere, iar jandarmii au refuzat să dea curs acestor instigări ale unor angajaţi de la B1TV..

Mesajul Şcolii de Yoga MISA pentru B1TV, ambalat în gesturi amuzante şi declaraţii pline de umor, este totuşi foarte serios. „Nu vă mai folosiţi de noi, inventând pseudo-subiecte de scandal, pentru a vă mări ratingul şi audienţa. Am ales această modalitate de protest pentru că nu putem să stăm şi să nu reacţionăm în nici un fel la batjocura repetată a emisiunilor dvs. calomnioase!”




Ascultaţi aici care este reţeta gogoşilor vândute de B1TV: B1TV2.mp3 sau B1TV3.mp3 sau B1TV4.mp3 .
Ascultaţi aici care este motivul pentru care MISA a ales acest mod inedit de a-şi exprima public punctul de vedere: B1TV1.mp3

Citiţi şi dreptul la replică solicitat postului B1TV:
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=4909

Citiţi şi „Subiect fierbinte la Naşul. Povestea incredibilă a unei doamne care nu vrea ca soţul ei să se mai culce cu altele”

preluat de pe yogaesoteric.net