"Sunt epoci în care nu poti inainta decat mergand contra curentului" - Mircea Eliade
Home » » Echilibrul intre atitudinea plina de determinare si cea de joaca

Echilibrul intre atitudinea plina de determinare si cea de joaca

Pentru a realiza ceva valoros este adeseori nevoie de efort sustinut care poate fi depus doar daca atitudinea interioara este una de intensa determinare.
Pe de alta parte cand ne acordam prea multa importanta noua sau actiunilor pe care le facem, aceasta va produce in noi tensiuni si griji inutile. In ultima instanta rezultatele care apar chiar si in cazul unei actiuni marunte pe care o facem depind de atat de multi factori independenti de noi insine, incat constientizarea limitelor personale ne poate da o viziune a vietii mult mai apropiata de realitate.

Privind la modul general, vorba unui calugar crestin spusa cam in acelasi context "nu noi suntem aceia care am creat nenumaratele lucruri si fenomene din Univers", aceasta lume a existat bine-mersi si inainte de a ne naste si va exista la fel si dupa ce vom muri, statutul omului pe acest Pamant asemanandu-se mai mult sau mai putin cu acela al unui calator. O asemenea viziune care este in fond o expresie armonioasa a umilintei ne permite sa ne desfasuram activitatile cu o atitudine relaxata, deschisa, spontana, plina de umor, intr-un anumit sens ca un joc. Astfel in loc sa actionam plini de tensiune sub imperiul rezultatelor "extrem de importante pe care este neaparat necesar sa le obtinem si care depind in cel mai inalt grad de noi"(transmitand in acelasi timp stresul nostru celor din jur), putem sa actionam cu o stare interioara de fericire si bucurie ca atunci cand ne jucam un joc pasionant dar relaxant (transmitand si celor din jur fericirea noastra interioara).

Persoanele care au o autentica si directa raportare la Dumnezeu pot dobandi cu mult mai mare usurinta acest echilibru intre starea de determinare interioara si cea de relaxare si voiosie specifica unui joc, constientizand faptul ca Creatorul acestui joc extraordinar de complex numit Existenta este Dumnezeu, si ca este la fel de ridicol ca omul sa-si asume griji care nu-l privesc precum in bancul cu puricele care sarea pe elefantul aflat in miscare si care isi zicea plin de importanta privind la norii imensi de praf starniti: "Bai ce tare tropai!".

Cel care se joaca astfel integrandu-se armonios in jocul lui Dumnezeu, munceste cu placere si radiaza fericire si voiosie in jur, si se joaca dar obtine rezultate mai bune decat cel incrancenat si strivit de "importanta muncii sale".

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu