"Sunt epoci în care nu poti inainta decat mergand contra curentului" - Mircea Eliade
Home » » "Apelul la teamă joacă un rol social în opresiunea la scară largă"

"Apelul la teamă joacă un rol social în opresiunea la scară largă"

Un articol excelent in Adevarul de astazi:

Fobiile lumii moderne

Secolul XXI este dominat de frici colective precum terorismul, islamofobia, xenofobia. Nevoia de securitate amplifică angoasa, iar societatea modernă s-a transformat tot mai mult într-un soi de Big Brother

„Războiul e pace. Libertatea este sclavie. Ignoranţa e putere", scria George Orwell în cartea sa „1984". Oamenii sunt îndoctrinaţi să se teamă de azilanţi, de schimbarea climatică, de teroriştii nebuni, de nicotină, calorii, Al-Qaida şi chiar unii de alţii. Guvernele occidentale perfectează politicile fricii, deoarece populaţiile înfricoşate se supun controlului lor fără a mai pune întrebări. Statele Unite şi Marea Britanie conduc plutonul în acest „coşmar orwellian".

Apelurile la frică sunt frecvent folosite în marketing şi politici sociale ca metode de convingere. Frica este un factor de schimbare a atitudinii. Studiile au arătat că, dacă mesajul este prea agresiv sau prea înfricoşător, el este respins de indivizi. Folosirea spaimei în mod moderat are o eficienţă mai mare.

Noam Chomsky spunea că apelul la teamă joacă un rol social în opresiunea la scară largă, iar instituţiile politice şi mass-media folosesc apelul la frică pentru a creşte conformismul social, pentru a menţine statu-quoul, transmiţând mesaje de genul: „Dacă nu introducem paşapoartele biometrice, teroriştii vor ataca din nou", „nu vrem ca fumul de la armele de foc să devină nori în formă de ciupercă" (preşedintele SUA, George W. Bush).

Rolul mass-mediei
„Nu cred că vreţi ca domnul Jones să se întoarcă!" ar fi un alt exemplu de propagandă bazată pe spaimă, din satira „Ferma Animalelor" de George Orwell.

Cultura fricii se bazează pe câteva trăsături definitorii: obsesia siguranţei personale, lipsa încrederii în oameni, deresponsabilizarea individului şi incriminarea oricărui tip de risc asumat, minimalizarea acţiunii individuale, pervertirea limbajului în scopul înfricoşării oamenilor. Obsesia siguranţei îmbracă multe forme: reclame obsedante, precum „evitaţi excesul de zahăr, sare şi grăsimi", camere de supraveghere video în magazine, şcoli, gări, blocuri, etc. În societatea occidentală de tip Big Brother, relaţiile dintre oameni sunt pervertite, încrederea fiind înlocuită de spaimă.

Mania supravegherii video poate fi explicată şi ca o expresie a temerii continue, indusă faţă de ceilalţi oameni. În ultima vreme, autorităţile au acces aproape nelimitat la datele personale ale multor cetăţeni, ceea ce nu este tocmai în concordanţă cu dreptul la intimitate . După 11 septembrie 2001, nu prea mai avem control asupra datelor personale şi nu mai ştim cum sunt folosite aceste date.

Globalizarea emoţiilor
Fără recurgerea la mesajul fricii şi al forţei, fascismul, comunismul sau oricare alte forme de dictatură nu ar fi putut exista. Machiavelli, Mussolini, Hitler şi alţi dictatori ştiau acest lucru şi s-au folosit de el. Există şi un alt motiv care stă la baza temerilor din ziua de astăzi: globalizarea emoţiilor. Este teoria lui McLuhan, reactualizată în termeni de angoasă.

În urmă cu 200 de ani, un cutremur ce avea loc la celălalt capăt al lumii nu provoca niciun efect, pur şi simplu deoarece nu aveai informaţii despre el decât după mult timp. Astăzi, un tsunami în Extremul Orient, un uragan la New Orleans sau un atentat la New York provoacă semne de întrebare pline de anxiozitate pe întreaga planetă, în timp real. Te întrebi imediat dacă efectul de seră va provoca, în termen de câteva zile sau câteva săptămâni, un cataclism natural şi acolo unde locuieşti; îţi pui întrebarea când vor lovi teroriştii şi în ţara ta.

Al-Qaida, sperietoarea de serviciu
După atentatele din 11 septembrie 2001, lumea întreagă a fost cuprinsă de o nouă teamă: teroriştii şi organizaţia teroristă Al-Qaida. Noua situaţie a fost exploatată la maximum, în primul rând de autorităţile americane, care s-au grăbit să instaleze cât mai multe camere de supraveghere în aeroporturi, pe străzi, să asculte telefoane şi să-i verifice la sânge pe toţi străinii care pun piciorul în SUA.

Pericolul terorist a devenit, încet, dar sigur, subiectul preferat al politicienilor de la Washington. Nu de puţine ori, preşedintele Bush a făcut trimitere la Al-Qaida şi Osama bin Laden pentru a justifica operaţiunile militare ale SUA în Irak şi Afganistan. Şi tot liderul de la Casa Albă a reamintit publicului ce ameninţare gravă reprezintă Al-Qaida, atunci când a dorit să obţină mai mulţi bani pentru Pentagon şi numeroasele agenţii de securitate cărora le-a revenit misiunea de a-i ţine sub observaţie pe ‘’inamicii Americii’’.

Panica a cuprins şi Europa odată cu atacurile comise, în iulie 2005, în Marea Britanie. Imaginea cu teroriştii care intrau la metroul din Londra purtând în spate rucsacuri pline cu explozibil au fost repetate obsesiv de posturile de televiziune din Regat. Urmarea? Britanicii au evitat o vreme călătoria cu metroul, apoi au început să fie îngroziţi de orice islamist care le era prin apropiere.

N-au stat cu mâna în sân nici autorităţile, care au efectuat raiduri peste raiduri în diverse locaţii suspecte, au înăsprit legea imigraţiei şi au scos de la sertar măsuri antiteroriste drastice. Toate acestea pentru a-i ţine în frâu, bineînţeles, pe teroriştii Al-Qaida.

Cititi si:
Istoria se repeta: Atentatele teroriste sunt facute pentru a justifica "masuri de crestere a securitatii"
Documentar BBC2 despre terorismul NATO in Europa - Operation Gladio
Oficiali europeni confirma implicarea serviciilor secrete americane si israeliene in "atentatele" din 11 septembrie 2001
Stiri indezirabile elitei oculte: Benazir Bhutto declara ca Osama este mort iar apoi este si ea asasinata

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu