"Sunt epoci în care nu poti inainta decat mergand contra curentului" - Mircea Eliade
Home » » Dhammapada - Buddha

Dhammapada - Buddha

Capitolul 4 - Florile

44. Cine va birui aceasta lume, si lumea lui Yama (zeul mortii) si lumea zeilor? Cine va gasi calea clara a virtutii, precum un om intelept gaseste floarea care trebuie?

45. Discipolul va birui aceasta lume, si lumea lui Yama si lumea zeilor. Discipolul va gasi calea clara a virtutii, precum un om intelept gaseste floarea care trebuie.
Analogia dintre aceste aceste spuse ale lui Buddha si cele ale lui Iisus este perfecta. Iisus spunea: "In lume necazuri veti avea, dar indrazniti. Eu am biruit lumea." (Evanghelia dupa Ioan 16/33) si dadea pilde despre Imparatia Cerurilor asemanand-o cu un giuvaier de pret pentru care omul da tot ce are in rest, sau cu un peste mare pe care pescarul il va pastra aruncand restul pestilor mici. Buddha foloseste in schimb ca termen metaforic simbolul florii trebuincioase, si ii asigura pe cei care merg pe calea spirituala ca vor izbandi.

46. Acela care cunoaste ca al sau corp este precum spuma, si care a invatat ca acest corp este la fel de nesubstantial precum un miraj, va rupe sageata cu varful ca de floare a lui Mara, si nu-l va vedea niciodata pe regele mortii.

47. Moartea il rapeste pe omul care culege flori si a carui minte este imprastiata, precum o inundatie taraste un sat care doarme.

48. Moartea il biruie pe omul care culege flori si a carui minte este imprastiata, inainte ca el sa fie implinit de placerile pe care le cauta.
Aici floarea este folosita cu alt inteles si anume acela al lucrurilor tentante dar trecatoare. "Omul care culege flori cu mintea imprastiata" este omul superficial care alearga dupa lucruri trecatoare si dupa satisfactii temporare. Buddha folosteste comparatia cu satul care doarme fiindca asa cum un om care doarme nu este constient de el insusi, un om superficial si cu mintea distrasa nu este constient de aspectele profunde(spirituale) din el insusi. "Sageata cu varful ca de floare a lui Mara" este o metafora de aceeasi factura cu cea a "bomboanei otravite, dulci la suprafata si la prima senzatie, dar aducatoare de suferinta crunta la final".

Aici termenii folositi de Buddha de "cunoastere" si "invatare" nu se refera la o invatare papagaliceasca si la o cunostere doar la nivel de concept, ci se refera la asimilarea reala, concreta a acestor realitati spirituale, rezultata din practica si cercetarea spirituala asidua si corecta. A crede ca a intelege aceste aspecte doar la nivel de concept reprezinta de fapt telul, este la fel de prostesc precum s-ar considera ca doar a intelege la nivel de concept ca mierea hraneste este suficient pentru a ne hrani desi noi n-o inghitim in fapt ci doar ne gandim la ea.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu