Dhammapada - Buddha

49. Asa cum albina culege nectarul si apoi pleaca fara a rani in vreun fel floarea, sau a-i afecta culoarea sau parfumul, tot astfel trebuie sa se comporte inteleptul in satul sau.

50. Nu defectele altor oameni, nici greselile lor comise prin actiune sau inactiune, ci propriile ticalosii si neglijente trebuie sa fie observate de omului intelept.

A-i critica pe altii este o treaba pe care o poate face orice prost. Dar putini oameni rezista tentatiei atat de facile de a-i critica pe ceilalti, si de a-si directiona analiza critica catre propria persoana. Este usor sa-i critici pe altii fiindca e suficient sa dai doar din gura pentru asta, fara vreo mare mobilizare interioara, si e foarte tentant sa faci asta fiindca astfel ego-ul omului se umfla precum un broscoi. Cel care-i critica pe cei din jur isi spune implicit lui insusi: "Vai, ce prosti sunt cei din jur, si ce destept sunt eu ca le observ greselile." Evident ca criticul nu va progresa catusi de putin, ci doar isi va adanci starea sa de ignoranta spirituala.

Cel care insa isi foloseste energia interioara pentru a-si analiza propriile fapte gresite sau lucruri bune pe care le-a lasat nefacute, trebuie sa dea dovada de o mare forta interioara, fiindca el trebuie sa se detaseze de ego-ul sau, si sa se lupte cu foarte mare tenacitate cu propriile rezonante negative. A ne lupta cu propriile obisnuinte negative presupune nu doar o facila vorbaraie prin care ii criticam si ii "executam" rapid din vorbe pe altii, ci presupune o lupta tenace cu defectele noastre de caracter desfasurata timp de ani de zile sau zeci de ani de zile. Aceasta cale care presupune un efort intens directionat asupra noastra este insa singura cale de a evolua, pe cand critica altora este o modalitate prosteasca dar sigura de involutie.

Multi oameni se considera foarte inteligenti fiindca ei pot detecta rapid defectele celorlalti. In realitate ei sunt insa doar niste oameni impotmoliti in prostie, fiindca sunt niste ignoranti in ceea ce priveste propria persoana, si ei folosindu-si timpul pentru a arata cu degetul mizeria altora, omit sa-si curete propria ograda. Si exista rari intelepti care desi sunt poate ignoranti referitor la defectele altora, sunt insa plini de beatitudine fiindca ei si-au folosit energia nu pentru a vana greselile altora ci pentru corectarea si implinirea singurului lucru posibil la modul absolut: propria persoana.

Iarasi analogia intre Buddha si Iisus este perfecta, fiindca si Iisus spune atat de frumos:

41.	De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?
42.	Sau cum poţi să zici fratelui tău: Frate, lasă să scot paiul din ochiul tău, nevăzând bârna care este în ochiul tău? Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

Evanghelia dupa Luca, Capitolul 6