"Sunt epoci în care nu poti inainta decat mergand contra curentului" - Mircea Eliade
Home » , » Dumnezeu ca Persoana - implicatii asupra evolutiei spirituale

Dumnezeu ca Persoana - implicatii asupra evolutiei spirituale

Unul din aspectele spirituale extrem de bine expuse din crestinism il reprezinta existenta lui Dumnezeu(Tatal) privit ca Persoana. Fara indoiala ca meritul pentru aceasta ii revine lui Iisus, care a punctat extrem de bine acest lucru in intreaga sa invatatura (a se vedea prezentarea lui Dumnezeu ca fiind Tatal nostru Ceresc, rugaciunea catre Tatal Ceresc, indemnul la dialogul cu Dumnezeu, indemnul de a fi perfecti precum este Dumnezeu, comparatia intre relatia omului cu Dumnezeu cu relatia dintre copil si tatal sau perfect - daca un tata nu i-ar da piatra fiului sau care i-ar cere paine, cu atat mai mult Tatal nostru ceresc va da Duh Sfant celor care cer de la El - samd.)

Unul din aspectele esentiale caracteristice Persoanei lui Dumnezeu in relatia sa cu omul (ceea ce ne intereseaza in cel mai inalt grad din punct de vedere practic, al evolutiei spirituale, dincolo de dispute teologice sterile) il reprezinta manifestarea Gratiei sale.

Daca Universul/Macrocosmosul ar fi guvernat numai de legi si fenomene impersonale, acestea ar putea fi manipulate in anumite conditii pentru a sluji egourile puternice. Oricine cunoaste o lege poate transforma acea lege in instrumentul sau, iar el apoi poate folosi acel instrument in directia data de vointa sa. Omul devine din acest punct de vedere stapanul legilor pe care le cunoaste si controleaza. Care om este in schimb stapanul lui Dumnezeu?

Iar pe de alta parte, acolo unde exista lege exista obligatie. Multi oameni vad evolutia spirituala in termeni mecanici; aceasta este un lucru gresit fiindca reprezinta in fapt o viziune egotica a evolutiei spirituale. Acesti oameni gandesc astfel: "facand cutare lucru categorisit ca fiind spiritual, eu voi pune in aplicare cutare lege spirituala, si voi obtine cutare rezultate spirituale si voi evolua spiritual pana la culmile spirituale". Aceasta deductie este adevarata doar pana la ultima afirmatie. Dumnezeu nu poate fi obligat in niciun fel de om sa-si acorde darurile sale supreme. Dumnezeu nu poate fi deasemenea pacalit in niciun fel. Iar realizarile spirituale cele mai de pret sunt intotdeauna, dar intotdeauna doar rezultatul Gratiei lui Dumnezeu: asa a considerat Dumnezeu de cuviinta ca un om intr-un anumit moment sa primeasca un cadou de pret din partea Sa.

In lumina acestor aspecte devine foarte important sufletul omului. Interiorul omului este astfel mult mai important decat faptele sale exterioare. Capata astfel importanta capitala aspecte precum:
- Faptele omului au fost facute cu un cuget curat, pur, onest, sincer si iubitor, sau dimpotriva au fost facute cu un cuget egoist, viclean, pervers, nepasator, agresiv sau rauvoitor?
- Care au fost caracteristicile intentiilor care au stat in spatele actiunilor sale exterioare?

Daca asupra unui om Dumnezeu nu si-a revarsat Gratia sa coplesind sufletul acelui om cu fericire, desi acel om crede ca a pus in aplicare legile lui Dumnezeu, atunci el va trebui sa-si cerceteze cugetul, intrebandu-se cele de mai sus, cautand sa vada daca nu cumva el a aplicat legile lui Dumnezeu intr-un mod prostesc, punand accent pe aspectul lor exterior, si deloc pe latura lor rafinata sufleteasca.

Pentru a exemplifica cele mai de sus, o pilda a lui Iisus este cea mai graitoare. Spune Iisus:
1. Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri.
2. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.
3. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta,
4. Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.
5. Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.
6. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care este în ascuns, îţi va răsplăti ţie.
(Evanghelia dupa Matei, Capitolul 6)

Cel care face milostenie, pune fara indoiala o lege in aplicare, el face o fapta buna si trebuie sa primeasca o rasplata buna. Dar, zice Iisus, daca intentia care a stat in spatele milosteniei este una de joasa factura si a fost pusa in sluja egoului/egoismului acelei persoane, atunci aceasta fapta in loc sa fie una placuta lui Dumnezeu devine o fapta care repugna oricarei fiinte elevate, iar rasplata va fi pe una masura. Dumnezeu asadar nu poate fi pacalit de fapte aparent bune si elevate.

Pe cel care insa isi sacrifica egoul/egoismul cu adevarat si in totalitate, daruindu-se cu toata fiinta iubirii lui Dumnezeu si aproapelui, Dumnezeu nu-l uita si nu-l lasa din mainile Sale niciodata, si darurile Sale catre acel om bun si cu inima curata vor fi chiar inmiite fata de ceea ce ar fi meritat acel om daca faptele sale ar fi fost masurate la catime.
Relatia dintre un om cu un suflet bun, onest si pur cu Dumnezeu nu mai este una dintre un om si stapanul sau care au relatii bazate pe legi si contracte, ci devine una dintre un om si Tatal sau ale caror relatii sunt in totalitate bazate pe iubire, fericire, cadouri, spontaneitate.

Oamenii care sunt lipsiti de aceasta relatie plina de iubire cu Tatal Ceresc, traiesc intr-un univers guvernat doar de legi, si viata lor este una pe masura: stearpa, ignoranta, seaca, ratata. Oamenii care insa traiesc o relatie inefabila si inexprimabila cu Dumnezeu Tatal, posibila datorita sufletului lor pur, bogat si onest capabil de a rezona cu fiinta lui Dumnezeu, au viata plina de fericire, incantare si miracol divin atat in aceasta lume trecatoare cat si in Viata Eterna din sanul lui Dumnezeu.

Am folosit fotografia lui Paramahansa Yogananda pentru a ilustra acest articol, pentru ca el este un exemplu de yoghin modern care a avut o relatie perfecta cu Dumnezeu ca persoana, si care in plus i-a invatat si pe alti yoghini aceasta, scrierile sale fiind adevarate comori in aceasta privinta.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu