"Sunt epoci în care nu poti inainta decat mergand contra curentului" - Mircea Eliade
Home » » Dhammapada - Buddha

Dhammapada - Buddha

106. Daca un om timp de sute de ani aduce mii de sacrificii luna de luna, iar altcineva doar pentru un singur moment aduce omagiu unui om al carui suflet este perfect inradacinat in adevarata cunoastere, mai valoros este omagiul decat sutele de ani de sacrificii.

107. Daca un om timp de sute de ani venereaza Agni(focul sfant) in padure, iar altcineva doar pentru un singur moment aduce omagiu unui om al carui suflet este perfect inradacinat in adevarata cunoastere, mai valoros este omagiul decat sutele de ani de sacrificii.

Sunt mai multe aspecte pe care a dorit Buddha sa le sublinieze prin aceste doua afirmatii inrudite.
In primul rand relatia unui om cu un alt om, cu atat mai mult daca vorbim de relatia cu un maestru spiritual, este mai bogata dar si mai dificila decat relatia interioara a unui om cu un lucru, actiune sau proces. Cei fericiti care au avut rara ocazie sa aiba un maestru spiritual veritabil care sa nu le menajeze ego-ul si egoismul, ci sa le distruga pe acestea manifestand pe deplin spontaneitatea si incomprehensibilitatea divina, cunosc veridicitatea acestei afirmatii din proprie experienta.

In al doilea rand actul sacrificial este in sine un act oarecum mecanic(cu un accent pe reguli stricte), pe cand actul devotional fata de un alt om este un act in care accentul se pune direct la nivelul sufletului. Demn de remarcat este faptul ca acela care face aceste afirmatii, Buddha, nu era un om cu o structura psihologica devotionala ci una intelectuala, si se poate exclude categoric situatia ca acesta sa fi facut elogiul persoanelor care confunda devotiunea cu un extremism isteric afectiv care exclude ratiunea si centrarea in propria fiinta(si constiinta propriei valori).

A avea o relatie de suflet, de autentica iubire si daruire fata de un maestru spiritual este cu mult mai dificil decat a face acelasi lucru fata de cineva care nu este viu in fata noastra, fiindca acum omul este pus fata in fata cu o realitate si nu cu un aspect pe care el si-l poate inchipui asa cum vrea. Acum lumea este plina de sute de milioane de crestini care sunt mandri de devotiunea lor fata de Iisus, dar cati oare dintre acestia ar mai fi avut aceeasi devotiune fata de Iisus daca ar fi trait pe timpul acestuia, si l-ar fi vazut facand fapte pe care nu le-ar fi inteles deloc, cand l-ar fi vazut ca se lega de toti potentatii zilei (si pe cale de consecinta amenintarea asasinatului ar fi fost atotprezenta) si in plus ar fi sfidat cele mai inradacinate tabuuri ale societatii(avand parca grija ca nu care cumva sa scape vreunul)? Asa-i ca s-ar putea paria linistit ca fata in fata cu realitatea, numarul oamenilor devotati cu adevarat lui Iisus ar fi scazut dramatic fata de iluzia sutelor de milioane de acum?

Buddha atrage atentia si asupra unui alt pericol: unii oameni pot ajunge in situatia ca ei sa aiba o mare devotiune chiar fata de umanitate in general, sa creada ca sunt capabili de mari fapte eroice spirituale, dar relatiile lor particulare cu oamenii concreti din viata lor sa nu fie la fel de insufletite, fiindca deh: inchipuirea e una(vezi notiunea generala de "umanitate" care nu solicita nimic, ca nu vine "umanitatea" sa te traga de maneca cu oaresce), si realitatea(aproapelui tau) e cu totul alta.

E usor sa-l venerezi pe Dumnezeu cand ti-L poti inchipui dupa cum vrei tu, dar ce se alege de toata devotiunea noastra in momentul in care suntem pusi fata in fata cu manifestarea concreta a lui Dumnezeu printr-un om in cazul unui maestru spiritual aflat in comuniune perfecta cu El? Iata invatatura splendida a lui Iisus:
15.Şi iudeii se mirau zicând: Cum ştie Acesta carte fără să fi învăţat?
16. Deci le-a răspuns Iisus şi a zis: Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis.
17. De vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaşte despre învăţătura aceasta dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi.
(Evanghelia dupa Ioan, Capitolul 7)
Si atat de usor este ca in momentul in care suntem pusi fata in fata cu un om, fie el si aflat in perfecta comuniune cu Dumnezeu, sa incepem sa-i cautam defecte, de genul: "De unde si pana unde este asta invatator spiritual, la ce scoli a invatat el? Pai prostul asta care n-are nicio scoala sa aiba pretentia sa fie maestru spiritual, cand eu am 4 facultati, 3 doctorate in domenii conexe cu spiritualitatea, si 1000 de diplome?". Sa ne uitam in jurul nostru, si vom vedea cu uluire ca de exemplu prostia spirituala "cu diploma" de acum 2000 de ani este la fel de prezenta si acum in jurul nostru, de parca Iisus nici n-ar fi fost pe acest Pamant sau nimeni n-ar sti de El, de viata si invataturile Sale.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu