"Sunt epoci în care nu poti inainta decat mergand contra curentului" - Mircea Eliade
Home » » În căutarea fericirii: repetivitatea si plictiseala minţii raţionale, faţă de mereu noua Graţie Divină

În căutarea fericirii: repetivitatea si plictiseala minţii raţionale, faţă de mereu noua Graţie Divină

Dobândirea fericirii intense şi care să nu dispară constituie o aspiraţie fundamentală(mai mult sau mai puţin conştientă) a oricărui om. Centrarea fiinţei umane la nivelul minţii raţionale, a intelectului, căutarea fericirii la acest nivel aduce, pe măsură ce experienţa se acumulează, următoarea constatare dezamăgitoare: mintea este intotdeauna doar repetitivă, mecanică, sau altfel spus ea doar compară (ceea ce este în fond tot o acţiune repetitorie). Ori această repetiţie a minţii raţionale produce inevitabil mai devreme sau mai tarziu plictiseala, caracterizata de o dispariţie a fericirii, a stării de satisfacţie şi împlinire. Această afirmaţie poate parea banală şi usor de înţeles, dar edificarea interioară asupra acestui adevăr poate necesita destul timp. Se ridică aşadar următoarea problemă: unde putem găsi ceea ce este etern nou, care să ne fie accesibil şi care sa ne umple de fericire neafectată de plictiseala rezultată din repetitivitate?

În contradicţie cu mecanicitatea şi repetiţia minţii se constată prin experienţă directă că starea de transcendenţă apărută in om prin revărsarea Graţiei Divine este caracterizată de un misterios farmec mereu nou în fiecare clipă.

Această realitate a diferenţei de noutate între minte şi Graţia Divină este una paradoxală, uimitoare. Omul încearcă (fără succes după cum se constată în cele din urmă) să scape de senzaţia de plictiseală rezultată din repetitivitatea minţii prin schimbarea obiectelor şi subiectelor asupra cărora se apleacă mintea. Schimbăm fără încetare felurite maşini, case sau alte obiecte, idei asupra cărora ne aplecăm intelectul, sau alte fiinţe a căror companie o căutam rămânând însă centraţi la nivelul minţii, schimbăm exteriorul dar nu schimbăm modul cum percepem noi lumea, nu ne schimbăm pe noi, si procedând astfel constatăm după mulţi ani că plictiseala, insatisfacţia au reapărut deşi am trăit într-un carusel nebun exterior. Printr-o uimitoare diferenţă faţă de situaţia anterioară, starea de satisfacţie care apare în momentul coborârii Graţiei Divine asupra omului sub forma fericirii transcendente este percepută ca fiind in orice moment nouă, deşi parcă nu se schimbă nimic: nu mai există gânduri (sau când acestea apar nu mai suntem interesaţi de ele fiindcă ce atracţie prezintă schimbările de la nivelul minţii faţă de fericirea misterioasă resimţită?), şi există o stare paradoxală în care deşi parcă trăim intr-un vid nemişcat, am dori ca acesta să nu dispară niciodată fiindcă esenţa lui este opusă plictiselii fiind caracterizat de un farmec nou în fiecare clipă dar pe care nu-l putem explica de ce apare.

4 comentarii:

  1. Poate mintea ta e repetitiva, te gandesti in cerc sau spirala la cat esti de creativ.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am senzatia ca vreti sa discreditati gandirea rationala, ceea ce mi se pare foarte grav. Asa ajungeti manipulabili si influentabili, lipsiti de discernamant. Daca ati studia putin mai mult, RATIONAL, veti vedea ca ceea ce descrieti voi prin fericire este nimic altceva decat faptul ca invatati sa va controlati eliberarea de dopamina din creier, independent de un fapt exterior, de elementul surpriza pozitiva (vezi Wolfram Schultz si http://en.wikipedia.org/wiki/Dopamine). Dopamina se elibereaza in mod normal atunci cand organismul primeste o recompensa pozitiva neasteptata. Dupa ce se obisnuieste cu recompensa respectiva, creierul nu mai elibereaza decat din ce in ce mai putina dopamina, i.e. intervine plictiseala, lipsa de recompensa. Prin tehnicile yoga, probabil invatati sa va controlati aceasta eliberare de dopamina, insa despre Gratie Divina ma indoiesc tare ca ar fi vorba. Sfatul meu e sa va documentati mai bine si sa va treziti din manipularea la care sunteti supusi. E pacat de voi...

    RăspundețiȘtergere
  3. Pt. Maria: "poate".
    Pt. anonim: Nu discreditez gandirea rationala, specific limitele ei in dobandirea fericirii de tipul de care am pomenit in articol.
    In rest consider inutil sa comentez afirmatii bazate pe "probabil...", cu atat mai mult cu cat ele vin din partea unui om care n-a pomenit nimic de experienta sa practica referitor la fenomenele expuse in articol.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu sunt yoghin , am practicat meditatia o perioada de timp cetrandu-ma in Eu sunt !,sa descoper ce sunt eu am eliminat tot ce nu sunt ,eul este detasat de lume si de trup fiind cel ce vede,cel ce este ,a fi ,daca luam cuvantul ,,a fi !,, este spiritual si nu material el nereprezentand decat existenta eului purtator de trup ce discerne prin simtul vazului LUMEA .In timpul vietii daca gresim ne agatam eul de lucruri cautand o siguranta ,fericire ,cele doua fiind tot spirituale deoarce tin de simturi este imposibil sa fie gasite in lucruri care se defecteaza ,demodeaza ,daca nu lasam lucrurile sa ne influenteze eul atunci le stapanim . In planul mental proiectam o casa , eul supravegheaza unirea dintre mental si material pentru a fi creata o casa perfecta ,casa insasi fiind in LUME rezultatul direct dintre conjuctura mentala si veghetorul eu ,mentalul stabileste si eul creeaza reteta-logica-combinatia care duce la utilitatea cuvantului casa in sfera materiala .Astfel LUMEA este rezultatul nasterii mentale supravegheate de euri prin vaz ,astfel pe pamant exista o balanta corecta intre spiritualitate -materie .Creatia este o forma de agatare a spiritului pentru a evita plictiseala ,spiritul trebuie sa evite in a se indentifica cu ceva exterior lui ,daca o face prin mental sau material in mod exagerat va avea parte de suferinta ,suferinta survine din netrainicia materiei care nu dureaza si mai rau este supusa creatiei ,creatie ce demodeaza sa avantajeze .idei de multumire ,compasiune ,dragoste sunt cuvinte mentale atribuite unor stari psihologice si au fost numite asa datorita disparitiei fericirii ,cand fericirea dispare acea senzatie primeste un nume si din nou oamenii alearga tot dupa fericire ,fericirea este in interior in trup forand dincolo de el ,dicolo de gandurile noastre ,este o liniste statica,inerta si cand deschizi ochii esti cel ce vede ,cel ce distinge clar ,cel ce nu se amesteca ,cel ce are o stare de bine continua indiferent de provocari ,jocuri ,succese ,insuccese , avutie ,acel om poate stapani ce doreste folosind dragostea lui ,isi cunoaste estenta sa si isi va folosi mintea ca pe o unealta inspre binele umanitatii ,societatii ,orasului ,strazii ,familiei , propiului sau trup,minte si in final EU,Eul si el este o iluzie deoarece se autodistruge prin moartea trupului dar cel putin acel om a trait viata lucid intelegand ceea ce vede clar ,dand umanitatii tot ce are mai bun .Folosind raul noi ne facem rau noua singuri,avem nevoie de creatie ,de inventii noi ,avem nevoie de cucerirea Universului ca viitori oameni sa fie prezenti intre galaxii ,sa isi aduca aminte de istoria lor,cum noi nu intelegem psihicul omului in epoca fierului la fel ei nu vor intelege psihicul nostru din era actuala.Trebuie sa ne gasim toti sinele pentru o noua evolutie,spre o noua epoca ,sa inventam noi tehnologii care sa ne ridice deasupra ideei de negot ,comert , totul sa fie abundent si cei doi termeni sa ramana istorie, inteligenta va invinge tot ceea ce este negativ ridicand specia umana pe cele mai inalte culmi ,este un ideal la care trebuie sa contribuim toti impreuna ,singuri vom fi mai bogati dar nu vom reusi.Sper mult in copii actuali ,ca vor schimba lumea , ei au vibratii spirituale noi si vor aduce umanitatii cele mai ingenioase inventii marcand evolutia umana inspre o noua epoca. Mailul meu forex_trade999@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere