Opinii despre Yoga, Tantra, spiritualitate, despre o viata sanatoasa, despre iubire si sexualitate, despre abuzurile si nedreptatile savarsite impotriva yoghinilor, despre societatea contemporana si evolutia umanitatii, despre esecul planurilor de creare a unei dictaturii globale si despre prabusirea cabalei satanice a "iluminaților"

luni, 22 noiembrie 2010

Mărturii despre reîncarnare: Copilul James Leininger povesteşte detalii din viaţa anterioară cand a fost pilot militar în al doilea război mondial

2 comentarii :
Cu şase decenii în urmă un tânăr de 21 de ani pilot de vânătoare al US Navy aflat în misiune în Oceanul Pacific a fost doborât de artileria japoneză. Numele lui ar fi fost probabil demult uitat dacă nu ar fi existat un copil pe nume James Leininger. Câtiva oameni - inclusiv cei care l-au cunoscut pe fostul pilot de vânătoare - cred că James este o reîncarnare a aviatorului. Părinţii lui James, Andrea şi Bruce, un cuplu modern şi cu studii superioare, spun că erau printre cei care ar fi crezut cel mai puţin că o astfel de poveste ar putea să apară în viaţa lor. Dar, între timp, ei au devenit convinşi de faptul că fiul lor a trăit într-o viaţa anterioară.

De la o vârstă fragedă James nu s-a jucat decât cu avioane, spun părinţii săi. Dar pe la 2 ani, avioanele au început să provoce fiului lor iubit coşmaruri ce apăreau cu regularitate. Atunci când Andrea l-a întrebat pe fiul ei ce anume visează el a spus "avion în flăcări prăbuşindu-se, omuleţul nu poate ieşi."
În imaginile de mai sus: James Huston Jr., a cărui moarte tragică în timpul al doilea război mondial este amintită în detaliu de către tânărul James Leininger

James privea la tv doar emisiuni pentru copii iar părinţii lui nu se uitau la filme documentare despre al doilea război mondial sau despre istorie militară. Andrea spune că mama ei a fost prima persoană care a sugerat că James ar putea să aibă amintiri dintr-o viaţă anterioară. La început ea a fost neîncrezătoare cu privire la această variantă. Dar, odată cu trecerea timpului, Andrea nu a mai ştiut ce să creadă. Într-o înregistrare video a lui James la vârsta de 3 ani, el poate fi văzut înconjurând un avion ca şi cum ar face o verificare înainte de zbor. Cu altă ocazie mama lui i-a cumpărat un avion de jucărie şi i-a arătat ceea ce părea a fi o bombă în partea de dedesubt. James a corectat-o şi i-a spus că era un rezervor de combustibil auxiliar (drop tank). "Niciodată nu am auzit de un astfel de rezervor", a spus ea. "Habar nu aveam ce e un rezervor auxiliar".



Apoi, coşmarurile violente ale lui James s-au agravat, având loc de trei sau patru ori pe săptămână. Bunica băiatului a sugerat că ar trebui să se apeleze la serviciile lui Carol Bowman, un consilier şi terapeut care studiase şi cazuri de reîncarnare. Cu ajutorul lui Bowman, părinţii au început să-l încurajeze pe James să-şi împărtească amintirile - şi imediat, spune Andrea, coşmarurile au apărut mai rar. James a devenit, de asemenea, mai coerent în povestirile despre aparentul său trecut. Bowman susţine că James se afla la vârsta când vieţile anterioare sunt mai uşor de amintit. "În copilărie ei nu au încă condiţionarile culturale suprapuse peste experienta de viaţă, astfel încât amintirile pot să iasă mai uşor la suprafaţă", a spus ea.

avion F4U Corsair

De-a lungul timpului James a dezvăluit detalii extraordinare despre viaţa unui fost pilot de vânătoare - mai ales înainte de culcare când era somnoros. James le-a spus părinţilor săi că avionul lui a fost lovit de japonezi şi s-a prăbuşit. James i-a spus tatălui său că zbura pe un avion Corsair, iar apoi i-a spus: "Făceau pană de cauciuc mai tot timpul." Istoricii şi piloţii sunt de acord că pneurile avionului aveau de suferit la aterizare. Dar asta e un lucru uşor de aflat din cărţi sau de la televizor. James a pomenit, de asemenea, numele vasului de pe care decola - Natoma - şi numele unui coleg de zbor, Jack Larson. După câteva cercetări, Bruce a descoperit că atât Natoma cât şi Jack Larson erau nume reale. Natoma Bay fusese un portavion mic care a luptat în Pacific, iar Larson locuieşte azi în Arkansas. "Parcă mi se scurgea creierul prin urechi. Pur si simplu nu-mi venea să cred."

portavionul USS Natoma Bay

Bruce a devenit realmente obsedat în căutarea sa pe Internet, parcurgând înregistrări militare şi intervievând oameni care au servit la bordul portavionului Natoma Bay. James îi spuse că avionul să a fost doborât la Iwo Jima. De asemenea, i-a spus că avionul său a fost lovit direct în motor. Bruce a aflat rapid că singurul pilot din escadronul ucis la Iwo Jima a fost James M. Huston Jr. Un artilerist pe nume Ralph Clarbour care zburase pe un avion american ce decola de pe portavionul Natoma Bay, i-a spus că avionul său se afla chiar lângă cel pilotat de către James M. Huston Jr. în timpul unui raid în apropiere de Iwo Jima pe 3 martie 1945. Clarbour i-a relatat lui Bruce că a văzut avionul lui Huston lovit de o salvă de proiectile anti-aeriene. "A fost lovit în faţă chiar în mijlocul motorului", a mai spus el.

Bruce crede acum că fiul său a avut o viată anterioară în care a fost James M. Huston Jr. "El a venit înapoi, pentru că are ceva de terminat." Soţii Leininger i-au scris o scrisoare sorei lui Huston, Anne Barron, despre micuţul lor. Iar acum crede şi ea acelaşi lucru. "Copilul a fost foarte convingător venind cu o mulţime de detalii pe care nu avea de unde să le ştie", a spus ea.

Amintirile vii ale lui James încep să se estompeze pe măsură ce el creşte în vârstă - dar printre posesiunile sale nepretuiţe rămân două obiecte primite de la fosta sa soră, Barron: un bust al lui George Washington şi un mini model al unei aeronave Corsair. Ele erau printre efectele personale ale lui James Huston trimise acasă după război. "James pare să fi experimentat ceva ce nu cred că este unic, dar modul în care a fost revelat este destul de uimitor", spune tatăl.


Teoria reîncarnării a fost de sute de ani un motiv de dispută între filozofi, clerici, oameni de ştiinţă şi spiritişti. Pentru mulţi alţii însă, reîncarnarea nu este doar o teorie, ci este un fapt indisputabil, experimentat personal. Deoarece în aceste cazuri dovezile constau în experienţe personale, netransferabile, atunci când cineva relatează propriile amintiri din vieţi anterioare este privit de multe ori cu scepticism, dispreţ sau chiar cu acuzaţii de fantezie. Însă uneori există şi posibilitatea verificării unor detalii concrete în special în cazul vieţilor mai recente trăite aproximativ în aceeaşi arie geografică aşa cum este cazul lui James Leininger.

Pe cei care spun că nu există reîncarnare pentru că nu ne amintim vieţile anterioare, i-am provoca să îşi amintescă detalii din copilăria lor timpurie.
Cei mai mulţi dintre noi ne putem aminti doar evenimente izolate şi vagi. Dacă nu ne putem aminti cea mai mare parte a copilăriei noastre cum ar posibil să ne amintim vieţi anterioare? Şi aşa avem destule probleme în viaţa actuală. Imaginaţi-vă încearcând să faceţi faţă problemelor şi traumelor din vieţile anterioare, toate în acelaşi timp. Dumnezeu, în mila Sa infinită a pus un văl peste aceste amintiri. Ele mai răzbat uneori în primii ani de viaţă sau în cazuri speciale şi mai târziu. La fel ca şi James mulţi copii cu vârste de până la 7 ani îşi amintesc detalii din alte vieţi însă rareori ei au ocazia de a avea în jurul lor adulţi care să nu-i inhibe şi să aibă răbdarea sau deschiderea de a-i asculta fără a-i suspecta de vreo tulburare psihică.

Informaţii referitoare la reîncarnare au existat şi mai există în Biblie şi în unele texte apocrife. Biserica primelor secole a acceptat teza reîncarnării, susţinută şi de Iisus. În anul 553 însa, la cel de al cincilea Conciliu Ecumenic de la Constantinopol, teza reîncarnării a fost anatemizată, fiind considerată drept o eroare dogmatică. Împăratul roman Justinian (care avea drept leit-motiv: "Afurisit fie cel care, de aici încolo, va mai crede în preexistenţa sufletului!") a impus clerului propriul său crez. Pentru a nu deranja Conciliul, l-a pus sub arest pe Papa Vigilius şi a obligat episcopii să accepte noua dogmă. Justinian a considerat că teza reîncarnării acordă omenirii o prea lungă perioadă de timp pentru atingerea unei trepte mai înalte de dezvoltare a conştiinţei. După anul 553, credincioşilor li s-a spus de către biserică că au la dispoziţie o singură viaţă pentru a reveni din nou la stadiul dinaintea comiterii păcatului originar. Din păcate datorită acestei eliminări dogmatice oamenii nu au mai putut să devină conştienţi de existenţa legii cauzei şi a efectului în vieţile lor şi în acelaşi timp de singurul lucru care este unic, permanent, şi neschimbător unui şir de încarnări: Sinele Divin.

Biserica a exclus treptat aproape toate textele, documentele şi cele 31 evanghelii apocrife, neconforme noii linii dogmatice trasate. Cu toată cenzura impusa textelor originare, s-au mai păstrat pe alocuri unele referiri ale lui Iisus la reîncarnare (afirmaţiile lui Iisus despre reîncarnarea profetului Ilie în trupul lui Ioan Botezatorul din Evanghelia lui Matei 11, 14 şi 17, 10-13, sau cele spuse de Iisus fariseilor - Evanghelia lui Ioan 8, 56-58). Alte pasaje biblice care aduc indicii asupra reîncarnării: Evanghelia lui Ioan 9, 1-3, Epistola lui Pavel catre Filipeni 2, 6-7. Deasemenea, mai găsim referiri în documentele necanonice (apocrife): Evanghelia dupa Pistis Sophia, Evanghelia lui Toma s.a.

Citeşte şi:
Culmea prostiei antispirituale: reincarnarea cu adeverinta

2 comentarii :

  1. citat: "Justinian a considerat că teza reîncarnării acordă omenirii o prea lungă perioadă de timp pentru atingerea unei trepte mai înalte de dezvoltare a conştiinţei."
    Nu e vorba doar despre motivul asta. Teoria reincarnarii era foarte populara(inca de prin secolul VI i.e.n.) in cadrul scolilor filozofice "pagane" de origine greceasca. Un numar mare de filozofi greci si romani o adoptasera, exemple in aceasta directie fiind Pitagora, Empedocle, Socrate, Platon, Plotin, Porfir, Iamblichus, Proclus etc. Iar teoria reincarnarii ajunsese, anterior crestinarii Imperiului, sa fie inclusa si in texte studiate in cadrul sistemului educational oficial roman(e vorba in acest caz de mentionarea reincarnarii in Eneida lui Virgiliu, probabil textul literar cel mai studiat in scolile romane de dinainte de crestinare). Dupa crestinarea Imperiului, scolile filozofice au devenit unul dintre ultimele bastioane ale "paganismului" greco-roman care mai supravietuiau. Iar Justinian in particular este cel care a inchis Academia din Atena in anul 529 si i-a determinat pe multi filozofi cunoscuti ai vremii sa fuga la persani, in Imperiul Sassanid. Asa ca e destul de probabil faptul ca Justinian nu agrea teoria reincarnarii pentru ca aceasta era asociata prea puternic cu doctrinele "dusmanului pagan" pe care el il vroia distrus.

    RăspundețiȘtergere
  2. Apropo de eforturile Bisericii din trecut de a eradica credinta in reincarnare, ele nu s-au manifestat doar in cadrul confruntarii crestinismului cu "paganismul" greco-roman ci si in cadrul confruntarilor lui cu "paganismul" scandinav si cu cel celtic. Un exemplu interesant in aceasta directie poate fi gasit in Edda poetica, in care teoria reincarnarii apare mentionata de catre redactorul islandez crestin al textului ca fiind in opinia lui o veche credinta a "babelor nebune". In Irlanda, vechea credinta in reincarnare(atestata in ce ii priveste pe celti de catre vecinii acestora greci sau romani, ca de exemplu Cezar in "De bello gallico") a mai aparut mentionata uneori si in perioada medievala in cadrul punerii pe hartie de catre calugarii crestini a vechilor legende "pagane". Mult mai tarziu, in perioada moderna si chiar si in perioada contemporana, misionarii crestini au avut mult de furca in incercarea de a eradica credinte similare manifestate in cadrul unuor diverse populatii "primitive" din zone ale lumii indepartate, cum ar fi ca exemplu Alaska, Africa Centrala si de Vest si Australia(daca vrei sa cauti dovezi privind existenta unor idei privind reincarnarea la astfel de populatii iti recomand sa consulti al patrulea volum din seria "Istoria credintelor si ideilor religioase" - seria a inceput cu trei volume scrise de Mircea Eliade, al patrulea volum fiind scris de mai multi autori sub coordonarea lui Ioan Petru Culianu - si cartile lui Ian Stevenson). Ca sa rezum ce am scris mai inainte, in cea mai mare parte a perioadei de existenta a Bisericii, reprezentantii acesteia au tot avut de a face cu teoria reincarnarii ca fiind o componenta a unor sisteme de credinte concurente, cu care au luptat din greu pentru a le infrange. Asa ca respingerea ideii reincarnarii de catre crestinism nu are numai cauze de ordin doctrinar ci si cauze de ordin politic, dat fiind faptul ca ideea respectiva era conceputa destul de des ca apartinand "dusmanilor" Bisericii, cu care aceasta din urma se afla intr-o lupta dura pentru a-si creste numarul adeptilor si influenta.

    RăspundețiȘtergere