"Sunt epoci în care nu poti inainta decat mergand contra curentului" - Mircea Eliade

Secta satanică a francmasoneriei continuă să racoleze fraieri cu funcţii mari în judeţe - studiu de caz: Vâlcea

Iată realitatea crudă a zilelor noastre:

În întunericul lojilor masonice politicieni de diverse orientări şi culori, afacerişti, poliţişti, infractori şi procurori îşi dau mâna, se sărută de trei ori şi fac împreună înţelegeri, afaceri şi strategii. Bineînţeles în public continuă să se afişeze ca fiind în tabere diferite în timp ce tot ce se întâmplă sub pălaria masonică rămâne secret pentru ceilalţi cetăţeni. Practic s-a ales praful de pluralismul politic, de justiţie şi de banul public care ajunge în totalitate în mâinile lor. În lojă banii şi contractele sunt distribuite judicios între şefi şi totodată fiecare membru cotizează pentru a fi finanţată loja şi acţiunile ilegale ale grupării. De fapt avem de-a face pe plan local cu găşti de mafioţi care din patru în patru ani fac rocada în funcţii, dacă alegerile îi dau cumva la o parte pe unii dintre ei. Aceaste mafii masonice apără interesele membrilor lor dincolo de lege şi de interesul cetăţenilor "de rând". Iată adevărata cauză a marasmului şi corupţiei din România de astăzi!
Primarul Romeo Rădulescu şi vicepreşedintele CJ Romulus Bulacu au intrat în masonerie
De aproape o lună de zile de când s-a consumat marele eveniment de primire în ucenicie, la Templul masonic vâlcean, a liderilor politici şi conducători administrativi râmniceni, stăm şi ne gândim dacă nu cumva o să cădem împreună cu balconul, în cazul în care deconspirăm noile înregimentări masonice şi le vom da publicităţii. Cu toate că am fost sfătuiţi să nu facem noi dezvăluiri, profesia ne obligă să fim fideli opiniei publice şi să-i spunem ce se întâmplă în viaţa lor, aplicând transparenţa ce i se refuză, inexplicabil. Nu ştim de ce atâta secretomanie în rândul masonilor, acum, de când organizaţia şi-a pierdut staiful care-i dădea strălucire, făcând înregimentări contestabile, privind onorabilitatea noilor primiţi, că până la urmă tot se află.

În judeţul nostru, la vârf, în social, economic şi politic, mai toţi conducătorii au fost înfrăţiţi ca masoni. De plăcerea informaţiei căpătate de la un mason supărat că a pierdut avantajele ce le deţinea, îi nominalizăm pe ultimii „fraţi” intraţi în masonerie: Romeo Rădulescu – primar, Romulus Bulacu – vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, Cristian Buican – lider PNL, Dorel Jurcan – lider PDL, Vasile Bleotu – lider PSD-Drăgăşani, Dorin Dobrişan – DA-Olt, deputat Aurel Vlădoiu, Valentin Oprea (frate vitreg) – Garda Financiară, Valer Tudor, Constantin Baranga (Haty), ş.a. De numai o lună de zile, venerabilul (adică, şeful masonilor vâlceni) Gheorghe Păsat a fost înlocuit de Culiţă Barbu – Cozia Forest, acesta preluând responsabilitatea conducerii organizaţiei discrete. Făcând precizarea că în toate instituţiile coercitive ale statului, la vârf, conducătorii lor sunt masoni, acesta fiind un motiv de secretizarea existenţei organizaţiei şi membrilor ei, ne întrebăm ce idealuri îi unesc pe masoni, acum şi de ce nu lucrează, la vedere, sub ochii opiniei publice”.
În plus citiţi în articolul O farsă a masoneriei un exemplu al modului cum încearcă aceşti sectanţi malefici să deturneze şi profaneze prin ritualurile lor penibile, aniversări sau comemorări naţionale.

Citiţi sau vizionaţi şi:
Filmul documentar În interiorul frăţiei francmasonice (Inside The Brotherhood)
Antonie Iorgovan: masoneria, paravan al mafiei şi crimei organizate
Masonii români au jurat că vor realiza noua ordine mondială!
Jack Harris: «Satana este dumnezeul francmasoneriei»

Un concurent pentru Kung Fu Panda

Ursul Claude traieste in gradina zoologica A-sa din Hiroshima si petrece ore in sir jucandu-se cu un ciomag. A devenit atractia vizitatorilor care vin special pentru a urmari antrenamentul sau de "Kung Fu".


În octombrie Mugur Isărescu îşi aduce grupul ocult "Comisia Trilaterală" la Bucureşti

„Daţi-mi controlul asupra monedei unei naţiuni şi nu-mi pasă cine îi face legile.”
Meyer Amschel Rothschild (1748-1811)

Conform site-ului trilateral.org întâlnirea regională Europeană din acest an a Comisiei Trilaterale va avea loc la Bucureşti în perioada 15-17 Octombrie 2010. Evident gazda întrunirii acestui grup ocult va fi Mugur Isărescu singurul român membru al Comisiei Trilaterale, unul dintre românii din Clubul de la Roma şi totodată preşedintele filialei române a Clubului de la Roma, două dintre organizaţiile de la vârful aristocraţiei masonice globale din care mai fac parte Consiliul pentru Relaţii Externe, Grupul Bilderberg şi Institutul Regal pentru Afaceri Internaţionale.

Mugur Isărescu deţine funcţia de guvernator al Băncii Naţionale a României din anul 1990 fiind singurul funcţionar al statului român care a reuşit să se menţină pe post în mod "miraculos" în ciuda tuturor schimbărilor de regim politic din ultimii 20 de ani şi totodată este cel mai longeviv guvernator de bancă centrală din lume.

Încă din perioada comunistă Mugur Isărescu a lucrat timp de 19 ani ca cercetător ştiinţific la Institutul de Economie Mondială din Bucureşti (o instituţie de acoperire pentru fostul serviciu de informaţii externe din cadrul Securităţii) unde a luat contact cu economia de piaţa, participând la cursuri în Statele Unite (probabil în această perioadă a intrat pentru prima oară în atenţia ocultei financiare mondiale care l-a racolat ulterior). După 1989 a lucrat la Ministerul Afacerilor Externe, apoi ca reprezentant comercial la Ambasada României din Statele Unite ale Americii, iar din septembrie 1990 a ajuns direct Guvernatorul Băncii Naţionale a României.

Între anii 1990-1991, Mugur Isărescu a condus Comisia guvernamentală pentru identificarea şi recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului de către Nicolae Ceauşescu şi colaboratorii săi. După rezultatele acestei comisii putem spune că a fost vorba mai curând de o asigurare în continuare a conspirării acestor fonduri decât de o recuperare.

În anul 1993 devine membru al Clubului de la Roma, apoi este ales preşedinte al Asociaţiei Române a Clubului de la Roma, iar în 1999 a fost reales în această funcţie.

La data de 16 decembrie 1999 a devenit Prim-ministru al României. Concomitent a candidat ca independent susţinut de alianţa CDR 2000 şi la funcţia de Preşedinte al României la alegerile din 26 noiembrie 2000, contra lui Ion Iliescu. După alegeri în mod suprinzător, s-a întors la Banca Naţională a României pentru încă un mandat de guvernator.

Sub guvernarea lui Mugur Isărescu structurile de conducere ale Băncii Naţionale a României au fost înţesate de masoni, cei mai cunoscuţi dintre cei aflaţi astăzi în consiliul de administaţie BNR fiind Virgil Stoenescu şi Bogdan Olteanu. În 2008 chiar Eugen Ovidiu Chirovici, marele maestru al Marii Loji Naţionale Masonice din România a devenit consilier al Guvernatorului BNR.

Referitor la scopurile organizaţiei din care face parte Mugur Isărescu spicuim din articolul yogaesoteric: Comisia Trilaterală controlează din umbră economia mondială

Scopul urmărit este accelerarea globalizării prin introducerea unui nou sistem economic

Comisia Trilaterală este un grup elitist internaţional fondat în 1973 în scopul accelerării instaurării Noii Ordini Mondiale. Acest grup îi reuneşte pe conducătorii celor mai puternice corporaţii industriale şi comerciale din lume, precum şi ai celor mai bogate bănci, inclusiv Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional, alături de personalităţi din mediul ştiinţific universitar, sindicate, presă, drept etc. Toţi membrii sunt francmasoni cu grade mari în diferite loje ale sectei satanice a Francmasoneriei mondiale. Denumirea grupului vine de la „trilaterala” (triunghiul) alcătuit de SUA, Europa Occidentală şi Japonia. Ulterior, s-a dezvoltat o întreagă ramură „Asia-Pacific”.

Prin comparaţie cu Grupul Bilderberg (grup ultrasecret cu participare mondială fondat în 1954) şi Consiliul pentru Relaţii Externe (Council of Foreign Relations, organizaţie semi-secretă fondată în 1921 având numai membri cetăţeni SUA), Comisia Trilaterală (logo-ul în imaginea de mai sus) este – cel puţin în aparenţă – transparentă privind activităţile, membrii şi ideile propagate. Această transparenţă declarată este totuşi contrazisă chiar de secretul păstrat privind discuţiile purtate la conferinţele anuale ale Comisiei. Scopurile urmărite, dincolo de cosmetizarea lor pentru publicul larg, sunt evident subscrise globalizării accelerate. Obiectivul final este controlul complet al economiei şi politicii mondiale prin instaurarea unui unic guvern mondial.

„Ideologul” acestei grupări, Zbigniew Brzezinski, fost profesor la Universitatea Columbia, a scris în lucrarea sa “Between Two Ages: The Technetronic Era” publicată în 1971 (Între două epoci: Era tehnocraţiei):
“Statul naţional, ca unitate fundamentală de organizare a societăţii umane, a încetat să mai fie principala forţă creatoare în societate. Băncile internaţionale şi corporaţiile multinaţionale acţionează, programează şi planifică viitorul societăţii în termeni care sunt mult mai avansaţi decât conceptele politice ale statelor naţionale.”
Brzezinski nu se putea exprima mai limpede decât atât. El a fost remarcat astfel de David Rockefeller, preşedintele Băncii Chase Manhattan, membru al societăţii secrete Illuminati şi al “Aristocraţiei Negre” planetare, extrem de activ în direcţia globalizării. Cei doi au făcut echipă pentru a pune bazele Comisiei Trilaterale şi, după cum se spune, “restul e istorie” – deşi nu apare în manualele clasice de istorie.

Comisia Trilaterală şi Consiliul pentru Relaţii Externe au acelaşi finanţator – David Rockefeller
Fondatorul şi finanţatorul Comisiei Trilaterale este magnatul David Rockefeller, iar „ideologul” grupării este fostul consilier prezidenţial american Zbigniew Brzezinski (foto), care a fost şi primul preşedinte al Comisiei. Ambii fac parte din gruparea ocultă malefică a Illuminati-lor. Membrii Comisiei Trilaterale sunt cooptaţi numai pe bază de invitaţie, dintre conducătorii marilor firme, corporaţii industriale, antreprenori, magnaţi media, bancheri, profesori universitari etc. Acest grup a fost declarat iniţial un simplu “forum de discuţii” (think-tank în limba engleză), ca şi alte grupări elitiste de acest gen, dar influenţa sa este vizibilă, ca şi puterea sa decizională, pe scena economică şi politică mondială. Iniţial s-a afirmat că scopul dezbaterilor era găsirea unor soluţii pentru salvarea democraţiei într-o societate frământată din cauza războiului din Vietnam, a mişcărilor studenţeşti şi a conflictelor sindicale.

Membrii Comisiei nu au reuşit niciodată să dea un răspuns satisfăcător privind relaţia acesteia cu Consiliul pentru Relaţii Externe (CRE, CFR în limba engleză). Membrii CRE sunt cei care pun în practică strategiile elaborate de Comisia Trilaterală, cel puţin la nivelul politicii şi economiei americane.

Comisia Trilaterală afirmă că nu are nici influenţă, nici implicare politică, mai ales că reuneşte adepţi ai diferitelor partide şi curente politice din diferite ţări. În mod ostentativ se afirmă că nu se admite participarea politicienilor activi. Însă chiar de la constituire Comisia Trilaterală a urmărit preluarea controlului la nivel prezidenţial în SUA.

Cititi continuarea articolului pe yogaesoteric.net

Manipularea endocrina la nivel planetar: "Atac asupra Barbatului" - film documentar produs de BBC Horizon

"Atac asupra Barbatului" ("Assault on the Male") este un film documentar BBC din seria Horizon care prezinta dovezi ale amenintarilor la care sunt supusi masculii tuturor speciilor de pe pamant datorita chimicalelor care ne inconjoara aproape pretutindeni si care polueaza intens mediul. Printre efectele acestora se numara malformatiile sexuale congenitale, cresterea incidentei cancerului testicular si scaderea fertilitatii. De remarcat faptul ca filmul a fost produs si difuzat in anul 1993. Desi au trecut aproape 20 de ani, aceste informatii au fost ignorate de catre mass media, tinute departe de public si absolut nici o masura de prevenire ori inlaturare a efectelor distructive si cumulative nu a fost luata, ba chiar de atunci plasticul, detergentii, pesticidele si alte chimicale au cunoscut o si mai mare raspandire in viata noastra cotidiana. Asistam la un fel de pact faustian, de parca cineva ar fi spus: "daca vreti sa aveti lux si tehnologie in viata moderna, pretul este sa acceptati ceva mai mult cancer la san, ceva mai mult cancer testicular si s-ar putea sa va pierdeti abilitatea de a va reproduce ca specie". Oare merita?


De vazut pe aceeasi tema si Documentarul Disparitia Barbatului ("The Disappearing Male") - viitorul omenirii amenintat de substantele de sinteza
Ancheta asupra lucrurilor care ne deregleaza hormonal
Scaderea fertilitatii, cancerul…. patologiile care ne afecteaza sistemul reproducator sunt intr-o continua crestere. In fata acestui pericol, oamenii de stiinta incrimieaza poluarea chimica care se regaseste intr-o multitudine de produse care ne populeaza viata de zi cu zi. Spre exemplu, de partea masculina, calitatea spermei se afla in cadere libera in tarile dezvoltate si in special in Europa de Nord, de mai mult de jumatate de secol. Daca in anul 1950 masuratorile aratau 150 de milioane de spermatozoizi intr-un mililitru de sperma, momentan putem vorbi de circa 60 de milioane si chiar de 40 de milioane in anumite regiuni din Germania unde s-au efectuat studii recent. Cand se va ajunge la un numar de 20 de milioane de spermatozoizi la mililitru,acela va fi momentul in care se va face apel la fecundarea in vitro…7% din nou-nascuti sunt deja rezultatul fecundarilor artificiale in Danemarca, epicentrul acestei epidemii….In paralel, incidenta cancerului de testicule s-a dublat in Europa in ultimele trei decenii, ca sa nu mai vorbim de malformatiile genitale a caror incidenta crescuta deja nu ne mai surprinde.
De partea feminina situatia nu este deloc stralucita. Cancerul de san atinge cote mari…frapant este si faptul ca una din opt femei sunt afectate intr-o tara precum Franta si incidenta sa continua sa creasca.
Si, in timp ce alte tipuri de cancer ale aparatului reproducator (ovar, endometru) sunt si ele in crestere , s-a observat un anumit tip de precocitate inca de la pubertate conform unui studiu american efectuat anul trecut, studiu care a demonstrat ca, in ultimii 40 de ani, varsta aparitiei primei menstre a mai crescut cu cateva luni iar cresterea sanilor debuteaza cu 1 pana la 2 ani mai tarziu. Toate aceste modificari sporesc riscul aparitiei diferitor patologii la nivelul aparatului reproducator.
Este , deci, un fapt stabilit cat si nelinistitor: ceva insamanteaza haosul in sistemul nostru reproducator. O “mana invizibila” care, cu certitudine, nu este de natura genetica. Pentru ca toate aceste dereglari s-au produs pe parcursul a 2-3 generatii, ceea ce este destul de putin pentru o deriva asa de radicala. Pe de alta parte, studiile epidemiologice ale populatiilor imigrante sunt clare: imigrantii - cu cateva exceptii - prezinta destul de rar patologii din tara lor de origine. Altfel spus, cauzele sunt de cautat in modul de viata sau in mediul inconjurator.
Desi nu exista certitudini absolute, exista o “supozitie extraordinar de puternica” dupa cum spune dr. Annie Sasco, epidemiolog la Inserm (Franta), conform careia poluarea chimica este responsabila de toate aceste probleme deoarece provoaca dereglari hormonale.
In limbajul comun se fac referiri la hormoni cand se vorbeste despre atleti cu musculatura suspecta, despre menopauza sau anumite comportamente agresive, ca si cum ne-am referi la un element marginal al psihologiei noastre. Total eronat! Hormonii sunt in realitate o vasta familie de substante prin intemediul carora un mare numar de organe si celule se sincronizeaza si interacioneaza.
Comunicarea hormonala - bruiata
Sistemul hormonal (endocrin) este, impreuna cu cel nervos, unul din cele doua mecansime de comunicare ale organismului - o comunicare care pare bruiata de miile de produse chimice aparute in mediul nostru inconjurator in timpul ultimilor 50 de ani: de la produse din plastic pana la pesticide si alte molecule cu care suntem, intr-un mod sau altul, in contact.
Insa in ce consta acest “bruiaj”? Este vorba de simpla asemanare intre substantele chimice create de om si hormoni. Pentru a intelege putem asemana hormonii cu niste chei al caror rol este sa deschida lacatele situate in celulele noastre.Odata lacatul descuiat, celulele efectueaza o actiune particulara: cresc, mor, se contracta, secreta etc. Insa aceste “lacate”, care in realitate se numesc receptori, par a fi insuficient de selective: in ultimii 20 de ani se descopera din ce in ce mai multe “chei” care nu le sunt destinate, care au drep efect deschiderea sau inchiderea acestor “lacate”, in functie de caz.
Dovezile incriminarii tulburarilor endocrine in aparitia anomaliilor la nivelul aparatului reproducator masculine sunt de necontestat. Grupul Virginiei Rouiller-Fabre, condus de profesorul René Hobert, a dezvoltat un sistem original de cultura a testiculelor fetale umane care reproduc intr-o cutie de cultura dezvoltarea normala. Ei au expus numai timp de 3 zile testiculele umane la un ftalat, un plastifiant produs la scara larga in industrie si care este omniprezent in sangele uman.
Celulele sunt perturbate inca din viata fetala
Rezultatul: moartea a 40% din celulele germinale, adica celulele care vor forma mai tarziu spermatozoizi.
“Rezultatele noastre, spune René Hobert, demonstreaza experimental, pentru prima data, ca unul dintre cei mai numerosi perturbatori endocrinieni incriminati in problemele reproducerii masculine este intr-adevar vatamator acestei functii, in cadrul speciei umane”.
De fapt, una dintre problemele recurente a perturbarii endocrine este ca nu poate fi experimntata in vivo la oameni. Se recurge astfel la modele animale…ceea ce duce invariabil la contestarea validitatii acestor rezultate la oameni.
“Cu ajutorul acestui sistem de cultura de testicule umane, am reusit sa mentinem un instrument mai pertinent decat testiculul fetal aflat in curs de dezvoltare care este mai sensibil la agresiunile din mediu”- prof.Hobert.
Insa care ar fi liantul intre baza productiei de spermatozoizi, cancerul de testicul si anomaliile genitale masculine? Dupa cum spune profesorul danez Niels Skakkboek, este vorba de aceeasi patologie, numita TDS (testicular disgenesy syndrome). Mecanismul sau? “Foarte devreme in viata fetala, testiculul incepe sa produca hormoni androgeni (masculini), care vor conduce dezvoltarea penisului si maturarea celuleor fetale. Daca acesti hormoni sunt in cantitate insuficienta, sau sunt contracarati de alte molecule, penisul nu are o dezvoltare completa si testiculul adult va functiona prost”.
In sprijinul acestei explicatii, Niels Skakkboek adauga ca exista maladii genetice rare care impiedica dezvoltarea testiculului si, deci, producerea de androgeni, ducand la formarea unor organe reproducatoare intersexuate, vazute morfologic drept feminine.
Referitor la cancer , René Hobert adauga: se pare ca neoplasmul testicular, care momentan este cea mai frecventa forma de cancer intalnita la barbatul tanar, provine din celule germinale a caror evolutie a fost perturbata in timpul vietii intrauterine. Consecintele sunt tardive, deoarece celulele fetale dereglate au tendinta de a prolifera dupa pubertate, ducand la aparitia cancerului.
Cateva molecule care ameninta sistemul endocrin
Familia PBDE
Substantele din familia polibromodifenileterului(PBDE) sunt prezente in mobila, textile, produse electronice dar si in bauturi, lapte.. Contaminarea se face pe cale respiratorie si prin alimentatie. Efectele lor se manifesta la nivel ovarian si tiroidian.


Bisfenol A
Aceasta molecula se gaseste in produse din plastic precum biberonul, plosca, invelisul cutiilor de conserve. Contaminarea se face prin hrana si bautura iar efectul lor se rasfrange asupra ovarelor.
Familia ALCHILFENOLILOR
Alchilfenolii se gasesc in textile, sampoane, produse de intretinere domestica si sunt de asemenea utilizati in industrie. Contaminarea se face prin hrana , bautura si pe cale cutanata. Efectele lor se manifesta asupra ovarelor.
Familia FTALATILOR
Cosmeticele , parfumurile, scutecele sugarilor, manusile de plastic….contin ftalati. Contaminarea se face pe cale respiratorie , cutanata, prin hrana si bautura. Efectul ftalatilor se manifesta la nivelul testiculelor.
Familia PCB(policlorobiofenil)
Cerneala, picturile, transformatorii electrici si diverse materiale electrice contin PCB. Contaminarea se face prin hrana si pe cale respiratorie si determina modificari la nivelul ovarelor si glandei tiroide.
Familila DIOXINELOR
Dioxinele provin din incinerarea gunoiului menajer, din focul domestic, din procedeele industriale. Contaminarea-pe cale respiratorie si prin hrana. Efectul lor dauneaza ovarelor.
Familia PARABENILOR(ex.butilparaben)
Acestia se gasesc in creme , lotiuni, sampoane , rujuri. Contaminarea se face pe cale cutanata si efectul lor se rasfrange asupra ovarelor.
PESTICIDE ORGANOCLORURATE
Se gasesc la pasarile de curte, in lapte si oua. Contaminarea se face prin hrana si bautura si efectul lor dauneaza testiculelor.
Efectele lor sunt aditionale sau se multiplica!
Faptul ca problemele apar cu cateva decenii mai tarziu fata de contaminarea responsabila (cancerul, la adult spre exemplu, ca urmare a unei expuneri fetale) face din studiul perturbatprilor endocrini un munte greu de urcat. Intr-adevar, in cursul ultimelor decenii, omul a absorbit nenumarate substante. Poluarea urbana, interioara, alcool, tigari, pesticide…In toate acestea exista mii de agenti potential periculosi.
Alfred Spira, director la Institutul de cercetare si sanatate publica(FR-ISRP) afirma ca “aceste produse au efecte numai asupra ferestrelor temporal ingustate”. Acelasi compus , in aceeasi concentratie, poate produce haos daca e administrat in timpul vietii fetale sau la pubertate sau poate sa nu aiba nici un efect daca este administrat in orice alta perioada.
In al doilea rand, exista aici cea mai dificila problema ridicata de perturbarile endocrine si anume, existenta unui efect “amestecat”. Anumite produse prezinta sinergii cu altele si efectele lor se aduna sau se multiplica! Diverse studii au demonstrat ca, amestecand mai multi compusi la concentratii la care nici unul din ei nu are efect, se obtine o mixtura puternic feminizanta. Pentru mai multa rigurozitate aceste substante nu trebuie testate separate, una cate una, ci in diferite combinatii. Ori, in viata reala, numarul acestor combinatii e cvasiinfinit : in 2004 WWF a finantat un studiu despre 100 de compusi toxici din sangele parlamentarilor europeni voluntari. Rezulatul? In medie, 41 de substante au fost gasite la fiecare subiect in concentrati detectabile.
Exista o crestere a riscului de cancer de san legata de estrogenii sintetici precum cei din tratamentele hormonale de substitutie, crestere general admisa.
Un studiu efectuat anul trecut de universitatea din Granada confirma nelinistea provocata de rolul produsilor chimici cu activitate hormonala: cercetatorii spanioli au studiat diferite esantioane tisulare apartinand unor femei afectate de cancerul de san, si au gasit ca incarcatura estrogenica totala (adica suma compusilor “feminizanti” pe care-i contineau) era superioara celei caracteristice populatiei generale.
“Pubertatea precoce contribuie in mod egal la multiplicarea cancerului de san, deoarece in aceasta perioada corpul femeii tinere este mai sensibil la activitatea compusilor cu efect estrogenic proveniti din mediu, cum sunt pesticidele si produsele din plastic”, explica Annie Sasco.
Nelinistea este atat de mare la nivelul comunitatii stiintifice incat aproximativ 200 de cercetatori, profesori din institutii cu o anumita reputatie precum Cambridge, Berkley sau Inserm, au semnat in 2006 “Declaratia de la Praga asupra perturbarii endocriniene”, apeland astfel la autoritati pentru ca, incepand de atunci si pana in prezent, sa se reduca expunerea la produse chimice a populatiei generale.
Aplicarea principiului de precautie
Alfred Spira, care, printer altele, este organizator al unui colocviu intitulat “Mediu chimic,, reproducere si dezvoltarea copilului” care a avut loc in noienbrie 2008, in prezenta ministrului sanatatii si ministrului ecologiei din Franta, preconizeaza el insusi o “aplicare sanatoasa a principiului precautiei”, care sa inceapa prin substitutia produselor cele mai suspecte. Pentru el, regulamentul European Reach, in vigoare de un an, care impune industriasilor sa aduca probe care dovedesc absenta contaminarii produselor pe care le lanseaza pe piata “este un prim pas intr-o directie buna”.
Ceea ce este sigur este ca nu e deloc usor sa se intocmeasca o lista de produse periculoase. Cu atat mai mult cu cat industriasii se dau peste cap pentru a-si apara produsele atacand partea mai putin importanta a studiilor in cauza si, mai ales, generalizand in graba un rezultat partial.
Cercetatorii au demonstrat ca o cultura de celule nu reprezinta o proba a efectului asupra omului; de asemenea, ei subliniaza ca a gasi efectele unei substante asupra hormonilor nu demonstreaza neaparat ca e nociva, totul depinde de durata si amploarea expunerii din viata reala.
Perturbatorii endocrinieni pot actiona in 3 moduri:
Prima etapa- INHIBITIA: perturbatorii blocheaza enzimele responsabile de maturarea hormonala, iar acestia din urma nu-si pot indeplini functia. Rezulta, deci, un deficit hormonal.
A 2-a etapa - IMITATIA: perturbatorii pot lua locul hormonilor in siturile de activare de la suprafata celulelor. Unii pot avea efect amplificator, altii, efect inhibitor.
A3-a etapa - STABILIZAREA: substantele ataca sistemele regulatorii ale hormonilor utilizati. Datorita acestei modificari, hormonii, care dupa o anumita perioada de timp sunt distrusi, persista si actiunea lor nu mai e controlata.
Un nou scandal sanitar?
Un anumit numar de compusi sunt deja pe lista neagra: studiile atesta ca efectele nocive ale ftalatilor se multiplica, ca si ale bisfenolului A care se gaseste in materialele plastice sau in compozitia anumitor biberoane…
Totusi, focalizarea numai asupra unui numar de compusi emblematici ar fi inselatoare : problema perturbarilor endocriniene include sute de substante si nu poate fi tratata altfel decat intr-o maniera globala.
Solutia, spune Alfred Spira, ar consta in conceperea unor modele moleculare care ar permite testarea in vitro a efectelor diferitor produsi. Insa pentru acest lucru ar trebui sa se cunoasca mai bine mecanismele de actiune, ori cercetarile in aceasta directie se afla inca la inceput de drum.
Orice ar fi si in ciuda multiplelor programe de cercetare si a unei relative mobilizari a autoritatilor, in Europa ca si in SUA sau Japonia, totul indica faptul ca va mai dura pana la aparitia unor dovezi solide…in timp ce noi acumulam din ce in ce mai multe substante nocive.Scenariul perfect pentru un nou scandal sanitar!
Preluare de pe EcoMagazin.ro

Jurnalul Naţional i-a făcut cadou lui Adrian Năstase, de ziua lui, două articole împotriva MISA

Către Jurnalul Naţional
în atenţia directorului Marius Tucă şi a redactorului şef Dan Constantin
Jurnalul Naţional a publicat în ediţia de miercuri, 23 iunie, două articole de primă pagină:
  • Gregorian „Guru” Bivolaru, de la proscris la „prescris”, de Dan Tomozei şi Violeta Fotache
  • Partea întunecată a „mântuirii” de Ionuţ Ivan
Deoarece ambele articole conţin informaţii eronate despre şcoala de yoga MISA şi despre profesorul de yoga Gregorian Bivolaru şi aduc prejudicii de imagine d-lui Bivolaru şi şcolii de yoga, Biroul de Presă MISA solicită acordarea dreptului la replică şi publicarea replicii ataşate în aceleaşi condiţii ca şi articolele respective (pe prima pagină a publicaţiei dvs.).

Jurnalul Naţional publică două „ştiri anacronice care atacă MISA, tocmai de ziua lui Adrian Năstase!
Pură coincidenţă? De ziua fostului premier Adrian Năstase, actualmente editorialist al Jurnalului Naţional, acest cotidian a publicat (în aceeaşi zi, 23 iunie) două articole la rubrica SPECIAL, articole care atacă MISA. Rolul lui Năstase în campania anti-MISA nu mai este un secret pentru nimeni. Publicarea acestor două articole este un gest slugarnic al Jurnalului Naţional, care nu are nimic de-a face cu profesionalismul jurnalistic, aşa cum vom demonstra în prezenta replică.

Primul articol, intitulat tendenţios Gregorian „Guru Bivolaru, de la proscris la „prescris, articol semnat de Dan Tomozei şi Violeta Fotache, se pretinde a fi o „ştiredar aduce în discuţie evenimentul petrecut cu fix două luni în urmă, pe 23 aprilie, când instanţa Tribunalului Sibiu a hotărât că Gregorian Bivolaru este nevinovat. Articolul nu aduce absolut niciun element de noutate şi însăşi apariţia sa este o absurditate din punct de vedere jurnalistic, cu atât mai mult publicarea sa la rubrica „Special este nejustificată.

Tendenţiozitatea articolului începe din titlul său: inserarea „poreclei” inventate de presă pentru Gregorian Bivolaru (Guru), poreclă pusă între ghilimele, este un apelativ straniu la adresa acestuia, dorind să creeze o impresie interlopă şi o alură de infractor. Faptul că unele dintre faptele de care era acuzat Gregorian Bivolaru s-au prescris, conform legislaţiei româneşti, nu indică nicidecum vinovăţia sa, aşa cum insinuează articolul, şi nu schimbă deloc semnificaţia reală a achitării sale, care a demonstrat că Gregorian Bivolaru este nevinovat. Iar dacă faptele respective s-au prescris, nu înseamnă că s-au „prescris” între ghilimele şi ne putem permite să inventăm noi porecle pentru un cetăţean al ţării care, conform legii, trebuie să beneficieze de prezumţia de nevinovăţie.

Mentalitatea jurnaliştilor care semnează articolul transpare din titulatura de proscris pe care o atribuie lui Gregorian Bivolaru. Definiţia din DEX a acestui cuvânt este: „(cel) care a fost scos de sub scutul legii; condamnat la moarte. ♦ Exilat.” Iată deci că indirect ziariştii recunosc că Gregorian Bivolaru nu a beneficiat şi nu beneficiază de un tratament legal şi corect în România! Proscris mai înseamnă şi „cel care a fost condamnat la moarte sau exilat fără judecată, doar pe baza numelui său”. Adevărul care transpare privind relele intenţii la adresa lui Gregorian Bivolaru este deconcertant.

Articolul este plin de omisiuni şi prin aceasta distorsionează faptele, dar apariţia în sine a unui articol care tratează un subiect deja epuizat de presă, la mai bine de două luni de la producerea evenimentului, ne arată că este vorba de un articol scris la comandă. Ilustraţiile articolului vor şi ele, în acelaşi ton, să creeze o impresie defavorabilă profesorului de yoga, căci altfel ce motiv ar fi avut redacţia să aleagă o fotografie a lui Gregorian Bivolaru între mascaţi, când el tocmai a fost achitat, sau o fotografie a acestuia făcută la plajă, fotografie cu siguranţă furată la percheziţii de către procurori dintre lucrurile personale ale acestuia şi pusă la dispoziţie cu lejeritate presei?!
Poza şefului PSD făcând un semn masonic, pe site-ul Jurnalului Naţional, chiar lângă acest articol, are mai multă semnificaţie decât tot conţinutul său!

Cel de-al doilea articol este încă şi mai anti-jurnalism decât acesta. El ar fi putut apărea mai degrabă în „Povestea mea”sau în altă „revistă” de poveşti lacrimogene în totalitate inventate. Articolul Partea întunecată a „mântuirii” semnat de Ionuţ Ivan spune o „poveste” care nu oferă nicio conexiune cu realitatea şi nu este deloc credibilă. Probabil de aceea autorul articolului nu s-a mai ostenit să ceară punctul de vedere al Biroului de Presă MISA, aşa cum o cere deontologia profesiei de jurnalist. Povestea este copiată la indigo după altele similare care sunt creaţia activiştilor anti-MISA finanţaţi de serviciile secrete. Aceşti propagandişti anti-MISA au mai lansat poveşti similare, tot nedemonstrate, care, dacă sunt citite cu atenţie, reflectă subiectivismul unor personaje fictive, în gura cărora se pun ideile propagandiştilor anti-MISA. Amestecul de adevăr şi minciună îi face pe unii naivi să cadă în plasa întinsă de aceştia. Dincolo de toată vorbăria, în articol nu se face nicio referire la vreo încălcare efectivă a legii sau la vreo faptă care să poată fi suspectată a fi ilegală sau măcar imorală. Aducerea apoi în discuţie a părerii unui preot creştin despre secte, în condiţiile în care acesta nu se referă efectiv la MISA, este doar demagogie! Personajele fictive citate în articol spun că MISA ar fi o sectă – imagine pe care presa într-adevăr se străduie să o creeze, pentru că nu are nimic concret cu care să acuze MISA.

Este greu de crezut această potriveală nemaipomenită, că fix la două luni după achitarea lui Gregorian Bivolaru, Jurnalul Naţional a aflat în fine că s-a petrecut acest lucru. Dar culmea coincidenţei, Jurnalul nu se poate abţine să nu însoţească articolul despre achitarea profesorului de yoga, cu un alt articol care are rolul de a compromite imaginea lui şi a şcolii de yoga MISA, prin încercarea puerilă de ne face să credem că este vorba de o sectă. Şi, culmea culmilor, ce-a de-a treia coincidenţă: ambele articole apar de ziua fostului premier Adrian Năstase, despre care se ştie că este cel care a comandat acţiunea armată împotriva MISA în martie 2004 şi care a afirmat că a pierdut apoi alegerile prezidenţiale din cauza acestei acţiuni.

Mulţumim anticipat redacţiei Jurnalului Naţional pentru corectarea prejudiciilor de imagine aduse MISA, prin publicarea acestei replici.

Biroul de Presă MISA
23 iunie 2010

Faci parte dintr-o "GENERATIE DE SACRIFICIU"?

FAC PARTE DINTR-O GENERATIE DE SACRIFICIU
SI REFUZ SA
CRED CA POT SCHIMBA LUMEA
REALIZEZ CA ASTA AR PUTEA SA FIE CAM SOCANT PENTRU UNII INSA
"FERICIREA VINE DIN INTERIOR"
ESTE O MARE MINCIUNA SI DE FAPT
"BANII MA FAC FERICIT"
IN 30 DE ANI II VOI SPUNE COPILULUI MEU CA
NU ESTE CEL MAI IMPORTANT LUCRU DIN VIATA MEA.
ANGAJATORUL MEU VA STII CA
PRIORITATILE MELE SUNT CLARE PENTRU CA
MUNCA
ESTE MAI IMPORTANTA DECAT
FAMILIA
ITI SPUN UN LUCRU.
ODATA
FAMILIILE STATEAU IMPREUNA
INSA ASTA NU VA MAI FI VALABIL IN EPOCA MEA
ASTAZI AVEM O SOCIETATE A SOLUTIILOR SUPERFICIALE
EXPERTII IMI SPUN CA
PESTE 30 DE ANI O SA ANIVERSEZ A 10-A ANIVERSARE A DIVORTULUI MEU
NU POT SA ADMIT CA
VOI TRAI INTR-O TARA PE CARE O VOI CREA ASA CUM MI-O DORESC
IN VIITOR
DISTRUGEREA MEDIULUI VA DEVENI CEVA NORMAL
NU SE MAI POATE SPUNE CA
MIE SI SEMENILOR MEI NE PASA DE ACEST PAMANT
VA DEVENI EVIDENT CA
GENERATIA MEA ESTE APATICA SI LETARGICA
ESTE O PROSTIE SA CREZI CA
MAI EXISTA SPERANTA.
SI TOATE ASTEA VOR DEVENI REALITATE DACA NU VOM ALEGE SA INVERSAM MERSUL LUCRURILOR (ACUM CITESTE DIN NOU DAR DE JOS IN SUS)

Traducere si adaptare dupa un clip youtube:

Food Inc. (Alimentatie SA) - film documentar


“Food, Inc.”, în regia lui Robert Kenner, este un “documentar-şoc” despre fabricarea alimentelor, în care publicul descoperă cât de departe de realitate sunt imaginile cu ferme pline de verdeaţă de pe ambalajele produselor.

Robert Kenner prezintă marea putere pe care o are industria agro-alimentară şi pericolul pe care îl reprezintă pentru sănătatea oamenilor. “Food, Inc.” arată că în spatele imaginilor idilice de pe ambalajele produselor alimentare din magazine, procesul de fabricare a alimentelor este mai degrabă dezgustător.

Animalele sunt crescute în nişte uzine uriaşe, care amintesc de filmul “Timpuri noi”, de Charlie Chaplin. Puii nu văd niciodată lumina zilei, iar carnea tocată este spălată cu amoniac înainte de a ajunge în hamburgeri.

Calificat drept “film de groază” de revista Variety, “Food, Inc.” denunţă, de asemenea, lobby-ul făcut de industriile agro-alimentare, care se infiltrează în instituţiile americane responsabile cu controlul acestora.

“Industria nu vrea ca voi să ştiţi ce mâncaţi, pentru că aţi putea refuza să o mai faceţi”, spune jurnalistul Eric Schlosser, autorul cărţii de succes “Fast food nation”, care apare în documentarul lui Kenner. Regizorul a spus că, deşi filmul său pune în centrul atenţiei industria agro-alimentară americană, “pe mai multe planuri, evocă ceea ce se întâmplă în toată lumea”. Potrivit lui Kenner, consumatorul poate, până la urmă, să aleagă, prin cumpărăturile pe care le face, să sancţioneze mecanismele industriei. “Trebuie să votăm cu furculiţa de trei ori pe zi”, a conchis el.

“Food, Inc.”, realizat la doi ani după documentarul “Noi hrănim lumea/ We Feed the World”, semnat de austriacul Erwin Wagenhofer, a fost foarte apreciat de publicul Festivalului de Film de la Berlin, care a umplut sala în care a avut loc proiecţia.


Va recomandam calduros sa cititi si seria de articole despre Codex Alimetarius de pe yogaesoteric:
Aspecte privind amoralitatea Codex-ului Alimentarius (prima parte)
Aspecte privind amoralitatea Codex-ului Alimentarius (a doua parte)
Aspecte privind amoralitatea Codex-ului Alimentarius (partea a treia)
Aspecte privind amoralitatea Codex-ului Alimentarius (partea a patra)

Înainte de a-l turna la Securitate, Gelu Voican Voiculescu a încercat să-l racoleze pe Gregorian Bivolaru în francmasonerie - PARTEA A DOUA

de Mihaela Gheorghiu

Citiţi aici prima parte a acestui articol.

În baza unei cereri depuse din ianuarie 2007 de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, CNSAS a verificat informaţiile din dosarele referitoare la Gelu Voican Voiculescu. La începutul lui 2010, cazul său a stârnit dezbateri aprinse în Colegiul instituţiei, iar pe 23 februarie, în urma votului, s-a decis că el nu a colaborat cu Securitatea, ci că ar fi fost o victimă a ei. În mod surprinzător însă, adeverinţa de necolaborare ce a fost postată cu întârziere pe site-ul CNSAS, la aproape trei luni şi jumătate după vot, conţine atât informaţii care conduc în mod logic la o concluzie contrară celei decise prin votul Colegiului, cât şi dezvăluiri senzaţionale cu privire la cazul profesorului de yoga Gregorian Bivolaru.

Adeverinţa CNSAS redă fragmentele unor note informative despre Gregorian Bivolaru întocmite de Gelu Voican Voiculescu. Se remarcă folosirea unui limbaj bombastic, lipsit de sens şi fără conţinut, semidoct, manipulativ, care, aşa cum remarcă însuşi autorul lor „se bazează doar pe datele parţiale şi lacunare, în mare parte din memorie” şi nu redau fapte, ci, spune autorul lor, „părerea mea personală…”: [n.r. În cadrul citatelor, sublinierile ne aparţin. Ele evidenţiază unele aspecte hilare şi ridicole sau unele contradicţii flagrante, asupra cărora vom reveni.]
„Este evident că prezenta notă informativă vine în întâmpinarea celei de a doua soluţii, care este în mod sigur preferabilă unei abordări simpliste şi rigide, care din comoditate n-ar face decât să constate fără să constate şi care n-ar conduce decât la o rezolvare superficială şi formală a cazului, nesocotindu-se cauzele reale şi învăţămintele care se pot trage din această situaţie. Din păcate, prezentul text nu se poate întemeia pe o documentaţie primară, ci se bazează doar pe datele parţiale şi lacunare, în mare parte din memorie.”

„Este un complexat /…/; dintr-un nimic a devenit cineva, /…/. Cum nu ştie nimic altceva şi afectiv nu reprezintă nimic, activitatea yoga i-a devenit indispensabilă. Ea este singura care-i asigură o poziţie socială, şi încă una singulară, de excepţie, prin care-i domină pe ceilalţi. Complexul de lider îl face să aibă nevoie permanentă de adulaţie, admiraţie şi atenţie din partea celorlalţi. Aceasta este explicaţia faptului că G.B. în loc să practice yoga de unul singur /…/ ajungând la cele mai avansate studii, este mânat să se înconjoare cu discipoli şi să pozeze în maestru. Dependenţa de ceilalţi a devenit un viciu la el /…/ Nu poate fără! Punctul cel mai vulnerabil este că yoga nu prea se practică în colectiv. În mod normal maestrul /…/ se ocupă de fiecare adept în parte. Fiecare individ fiind diferit de ceilalţi necesită o îndrumare aparte. Practicarea în colectiv poate duce la apariţia unor tulburări cardio-circulatorii la anumite persoane.”
Gelu Voican Voiculescu transmite cu nonşalanţă ordine şi direcţiile de acţiune temuţilor ofiţeri de Securitate:
„acest caz /…/ poate fi tratat: - fie într-o manieră formală din exterior, printr-o simplă administrare de probe şi printr-o referire rutinieră, automată la prevederile legale în vigoare, confruntare din care poate reieşi mai mult sau mai puţin schematic întrunirea condiţiilor care să constituie obiectul unei infracţiuni cuprinse în codul penal; - fie recurgând la o abordare analitică complexă vizând înţelegerea dinăuntru a situaţiei la care s-a ajuns în prezent, luând în considerare un ansamblu de factori determinanţi şi întreg contextul în care s-a manifestat şi a evoluat numitul în cauză.”

„Practic ar fi greu recuperabil prin reeducare. Numai un stagiu militar, dar, făcut anume /…/ l-ar putea lecui, totodată avându-se grijă pentru a fi calificat într-o meserie. Dacă ar fi condamnat, detenţia trebuie asigurată în condiţii mai aparte. Într-un regim de muncă intensivă, dar nedistructivă (gen săpături) sub o supraveghere continuă, ar putea fi eventual reeducat. Oricum se impune şi deprinderea unei meserii. Pentru a nu crea un erou din el, vor trebui adunaţi toţi discipolii şi demascat în faţa lor în ce priveşte totala ignoranţă tocmai în domeniul lui preferat. ”

„Părerea mea personală este că efectul de surpriză a fost ratat, descinderea având loc prea devreme, grupul fiind găsit luând notiţe sub dictarea lui ‹G.›, şi nu în posturile concrete yoga etc. – Aceasta se poate verifica şi din fotografiile instantanee care s-au făcut pe loc în momentul intrării /…/. Îmi exprim părerea că nici percheziţia nu s-a făcut cu maxim de rigoare. Atenţia a fost distrasă de tot felul de obiecte care nu aveau legătură cu cazul. Nervozitatea cu care s-a lucrat a permis unele neglijenţe, în acelaşi timp unii lucrători făcând mici confuzii din ignoranţă. Aş fi fost mai plăcut impresionat de mai multă detaşare în atitudine şi comportare în exerciţiul funcţiunii, precum şi dacă s-ar fi respectat mai riguros prevederile legale /…/. Personal nu apreciez executarea prerogativelor legale ale unor factori instituţionali de pe poziţii de forţă. Prefer forţa dreptului decât dreptul forţei!”

„Dacă în notele anterioare am făcut ample consideraţii asupra evoluţiei şi activităţii lui G.B., /…/, în urma arestării sale în seara zilei de 17 aprilie '84 – o serie de preciziuni şi recomandări se impun cu necesitate: - G.B. este un caz aparte, special, care poate genera numeroase confuzii la nivelul anchetei curente a organelor de miliţie; - în afară de ancheta de rutină privind analiza faptelor sale pentru a se stabili dacă se întrunesc condiţiile care să constituie obiectul unei infracţiuni, G.B. trebuie examinat de ofiţeri de securitate specializaţi în probleme de ‹meditaţie transcedentală› şi familiarizaţi cu problematica /”
Oare ce semnifică pasajul următor? Cumva sugestia de a-i administra lui Gregorian Bivolaru substanţe psihotrope?
“Sunt recomandabile teste de personalitate cu valoare chimică /…/. În urma acestor multiple investigaţii se poate constitui o fişă psihologică şi un portret /…”
În ciuda noianului de atribute depreciative, îi mai scapă şi caracterizări pozitive la adresa lui G.B., care însă frecvent le contrazic pe cele anterioare:
Tânărul G.B. s-a orientat spre acest aspect practic operativ, devenind un adept pasionat. /…/ Era pe atunci un tânăr sfios, modest, dornic de cărţi, f. cinstit, dezinteresat de bani, punctual şi foarte ascultător. Încă din vremea acestei ucenicii modeste, în el mocnea un orgoliu nemăsurat, dar bine ascuns. Pe atunci nu se observa nimic. Din păcate era /…/, confuz, /…/. Se mulţumea cu demonstraţii pratice /…/. Fără să pună accentul pe ridicarea nivelului său cultural general, s-a specializat cât mai mult în practica yoga. Şi-a constituit propriul său cerc /…/. Devenind un soi de instructor, /…/, a început să se manifeste din ce în ce mai sigur pe el. A căpătat chiar un fel de complex de ‹lider›.”

„Singurul fapt pozitiv, concret, valabil este că G.B. este un bun executant practic al tehnicilor /…/, partea incipientă şi cea mai elementară din vasta doctrină yoga. Posedând până la perfecţiune aceste tehnici, dobândite prin consecvenţa cu care a stăruit ani de-a rândul în acest domeniu, G.B. reuşeşte să obţină rezultate cu elevii săi, în special în sensul unor ameliorări şi reechilibrări, căci vindecări ar fi prea mult. Asta i-a asigurat un oarecare succes şi o anume influenţă asupra elevilor săi, priza pe care o are, este totodată sursa încrederii în propriile sale capacităţi. Este cazul tipic de amăgit care amăgeşte pe alţii, şi care reuşind să amăgească pe alţii, continuă să se amăgească pe el însuşi.”
Una dintre cele mai mari surprize pe care le oferă documentul este coincidenţa dintre momentul descinderii Securităţii în casa lui Alexandru Tocineanu şi vizita „spontană” a lui Gelu Voican Voiculescu la aceeaşi adresă şi în acelaşi moment. Cum se poate explica prietenia cu care este privit de către securişti, care, după ce-l legitimează stau de vorbă cu el şi îl lasă să asiste la percheziţie, în loc să-l considere un posibil cursant care întârziase şi să-l aresteze?
„Oricum venind acolo, acasă la A.T., în seara de 17 aprilie, cu totul întâmplător, am rămas surprins de ce am aflat.”

„Legat de conţinutul notelor anterioare, /…/ - în seara zilei de 17 aprilie '84 /…/ aflându-mă în cartierul Cotroceni /…/, m-am gândit să profit de apropiere /…/ pentru a face o vizită cunoscutului meu – ing. A.T. /…/. Subliniez că fata respectivă nu avea niciun amestec şi nicio legătură cu A.T. şi cu toată problematica în discuţie /…/. Ajungând la casa lui, am găsit o percheziţie în plină desfăşurare /…/ - A.T. era absent fiind deja internat în spital, iar acasă nu era decât soţia, care nu mă cunoştea prea bine /…/ - După ce am fost legitimat şi înregistrat, am intrat în contact cu unul din ofiţerii superiori respectivi - /…/. Am purtat discuţii cu el şi cu încă un coleg de-al său. A reieşit că se realizase ceea ce se numea un ‹flagrant› - respectiv au surprins în casă pe G.B. + 16 persoane + gazda - /…/, veniţi pt. a practica yoga.”

(din acelaşi document face parte şi citatul anterior în care Voiculescu îşi exprimă criticile asupra modului cum s-a desfăşurat această descindere).
Notă întocmită şi semnată de VOICULESCU Gelu Voica
n, în antetul completat de ofiţerul de Securitate, fiind atribuită sursei „Călugăru”.
Una dintre explicaţiile logice ale prieteniei şi permisivităţii manifestate de către temuţii ofiţeri ai Securităţii faţă de Gelu Voican Voiculescu, este că acesta era cel puţin un apropiat colaborator al Securităţii şi poate chiar cel care a indicat locul şi data descinderii. Dar ce motive ar fi avut să facă aşa ceva? Ar fi avut Gelu Voican Voiculescu vreun motiv ca Gregorian Bivolaru să fie arestat, încarcerat şi reeducat?

Cu siguranţă că, dacă avem în vedere încercarea de racolare în francmasonerie ce a avut loc cu un an mai devreme, în 1983, despre care Gregorian Bivolaru a amintit în cadrul unui răspuns referitor la relaţia sa cu Gelu Voican Voiculescu:
„În ceea ce priveşte legătura mea cu Gelu Voican Voiculescu aş putea să vă spun că la început aceasta a fost o relaţie de prietenie. L-am cunoscut pe Gelu Voican Voiculescu cam prin anul 1976. Pe atunci dumnealui era inginer geolog şi lucra la un Institut de Petrol şi Gaze şi era foarte interesant de spiritualitate, de esoterism, de magie, de yoga şi chiar de francmasonerie. Încă de atunci dumnealui era extrem de orientat să studieze opera esoteristului francez Rene Guenon.

Pe această linie ne-am apropiat, deoarece şi eu eram interesat să studiez cărţile lui Rene Guenon, care în acea vreme erau chiar greu de găsit în România. Îmi amintesc că aveam adeseori discuţii în contradictoriu cu Gelu Voican Voiculescu, Domnul Gelu, cum îi spuneam eu, deoarece dumnealui îmbrăţişase în totalitate viziunea esoteristului francez Rene Guenon şi considera că nu există reîncarnare. Eu însă eram de altă părere şi chiar mai mult decât atât, existaseră în existenţa mea, chiar înainte să încep să practic yoga, anumite fenomene pe care le-aş putea numi paranormale, ce îmi confirmaseră, chiar fără să urmăresc, că totuşi există reîncarnare. Domnul Gelu Voican Voiculesc nu credea însă nici în ruptul capului că există reîncarnare şi venea cu diferite argumente, ce erau expuse în cărţile lui Rene Guenon, pentru a mă combate.

Pot să spun că între noi, pe lângă faptul că schimbam cărţi, pe care apoi le trăgeam la xerox fiecare, existau discuţii pe domeniile conexe cu spiritualitatea şi în special cu spiritualitatea orientală şi cu practicile yoga. La acea vreme Gelu Voican Voiculesc avea chiar o bibliotecă impresionantă pe domeniile conexe cu spiritualitatea care cuprindea aproape 700 de volume. Mai mult decât atât, dumnealui a
vea în totalitate cărţile lui Rene Guenon şi în felul acesta am putut să am acces la ele şi să mi le copiez în întregime.

Între noi se realizau periodic schimburi de cărţi şi aveau loc discuţi pe teme conexe cu spiritualitatea. Uneori Gelu Voican Voiculescu făcea aluzii la o anumită grupă de oameni, cu care dumnealui spunea că se află în legătură, dar era destul de prudent în această direcţie şi nu îmi spunea prea multe lucruri referitor la aceasta. Din când în când lăsa, însă, să transpară că acţionează pentru a-l răsturna pe Ceauşescu, aspect care pe mine mă uimea şi chiar consideram că este o lăudăroşenie din partea dumnealui pentru că, totodată, Gelu Voican Voiculescu era un personaj bizar şi care avea unele manifestări impulsive, care uneori îl acaparau şi atunci era chiar de nerecunoscut. L-am surprins de câteva ori în astfel de stări de furie şi mi-am dat seama că avea tendinţe extremiste. Totuşi, la acea vreme, atunci când noi aveam acele contacte, era printre puţinele fiinţe umane din Bucureşti care avea preocupări consecvente, aş putea spune, legate de spiritualitate, de esoterism, de magie, de paranormal.

La un moment dat mi s-a confesat că intrase în vizorul Securităţii şi chiar se temea că ar putea fi arestat. În mai multe rânduri mi-a spus chiar că era cât pe aci să fie arestat, dar că a scăpat ca prin urechile acului, fugind în munţi şi ascunzându-se la nişte prieteni.

În relaţiile cu mine pot să spun că dumnealui a fost întotdeauna foarte corect şi nu am ce să-i reproşez [n.r. acest interviu a fost luat înainte să fie făcute publice notele informatorului Voiculescu].

Prin anul 1983 a apărut însă ceva cu totul aparte în relaţia cu Gelu Voican Voiculescu, atunci când venind la mine, în garsoniera în care locuiam atunci, în strada Teliţa, undeva la etajul 4, la un moment dat mi-a spus că mi-a fost făcută astrograma şi că acea grupă din care dumnealui făcea parte, şi mi s-a confesat că era vorba de francmasonerie, considera că sunt o fiinţă umană aparte şi fusese, din câte îmi spunea dumnealui, mandatat pentru a mă invita să fiu inclus în respectiva grupă. Cu acea ocazie, spre uimirea mea, mi-a spus că în acea grupă era inclus şi Ion Iliescu. Dar nu mi-a spus cine anume conducea respectiva grupă.

Dat fiind faptul că m-am arătat reticent chiar a insistat şi mi-a vorbit de unele avantaje, unele dintre ele chiar materiale şi mi-a spus că aş putea fi ajutat să-mi cumpăr cărţi din străinătate, dacă aş admite să fiu împreună cu ei, deoarece au relaţii în unele ţări, şi printre altele mi-a spus că au o mulţime de persoane sus-puse care sunt în francmasonerie şi care activează în Franţa. Mi-a atras însă atenţia să nu spun nimănui despre ceea ce îmi comunica. Mai mult decât atât, chiar mi-a vorbit de o sumă de bani în dolari care ar fi putut să-mi fie pusă la dispoziţie pentru a-mi cumpăra cărţi, dacă aş fi dispus să intru în francmasonerie.

Dat fiind faptul că studiasem mai multe cărţi referitoare la francmasonerie, am spus că nu mă interesează aceasta, pentru că practica yoga îmi este de ajuns. Mi-a spus că ar trebui să mă gândesc, pentru că ar fi chiar o şansă să fiu ajutat şi a accentuat că mi-a fost făcută astrograma şi că s-a observat că am chiar calităţi pentru a lucra cu grupuri mari de oameni."
(va urma)

Surse:
ADEVERINŢA Nr. 1245/23.02.2010 eliberată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.)
Interviu despre activitatea lui Gregorian Bivolaru – 2009
Filmul „În căutarea Adevărului” – Sophrozin studio, 2009
Cartea „Reprimarea Mişcării Yoga în anii ’80” - Gabriel Andreescu, Editura Polirom

Citiţi şi:
Gelu Voican Voiculescu - prins din nou cu minciuna
La 20 de ani de la mineriadă "anticomunistul" Victor Roncea a ajuns sluga masonului neocomunist Gelu Voican Voiculescu

Articol yogaesoteric
17 iunie 2010

Efectul politicilor FMI: Colapsul economic al Argentinei - film documentar

Sa invatam din greselile altora...

Un documentar asupra evenimentelor care au condus la colapsul economic al Argentinei, in 2001, care a distrus clasa de mijloc si a ridicat nivelul saraciei la 57.5%. Un loc central in acest colaps l-a avut implementarea politicilor impuse de FMI care au facut posibila spolierea a miliarde de dolari de catre banci straine si corporatii. Multe din bunurile si resursele Argentinei au fost jefuite fara rusine. Sistemul sau financiar a fost folosit chiar pentru spalare de bani de catre Citibank, Credit Suisse si JP Morgan. Rezultatul net a fost un transfer masiv de bogatie si saracirea societatii, care a culminat cu multe morti cauzate de opresiune si malnutritie. (Nume oficial: Memoria del Saqueo by Fernando Solanas 2003)

Gelu Voican Voiculescu - prins din nou cu minciuna

Într-unul dintre interviurile recente prin care a negat că ar fi fost informator al Securităţii, Gelu Voican Voiculescu a susţinut nici mai mult nici mai puţin că în decembrie 1989 ar fi ordonat ca Gregorian Bivolaru să fie eliberat din spitalul psihiatric Poiana Mare, unde acesta se afla internat forţat încă din vara aceluiaşi an:
"Gregorian Bivolaru a fost eliberat pe 28 decembrie 1989, spune fostul vice-prim-ministru, din chiar ordinul său. „Abia ne constituisem, pe 27 decembrie. Pe 28, i-am zis lui Chiţac, care făcea pe atunci drepţi în faţa mea, că nu se poate ca un om să facă închisoare pentru Yoga. L-a eliberat în aceeaşi zi”."
Aşa să fie, oare?

Această afirmaţie nu este doar falsă ci şi una care abundă de cinism. La puţin timp de la căderea lui Ceauşescu doi discipoli care ştiau că odinioară existase o relaţie de prietenie între Gregorian Bivolaru şi Gelu Voian Voiculescu, au apelat la proaspătul deţinător al puterii cerându-i sprijinul pentru eliberarea profesorului de YOGA din abuziva detenţie. Spre uimirea lor aceştia au fost refuzaţi! În plus datorită cercetărilor efectuate de Gabriel Andreescu în arhivele Securităţii ştim astăzi cu certitudine că eliberarea lui Gregorian Bivolaru nu s-a făcut pe 28 decembrie aşa cum în mod mincinos susţine Gelu Voican Voiculescu, ci pe 26 decembrie 1989, asumarea de către acesta a rolului de eliberator al profesorului de YOGA fiind contrazisă prin documente oficiale.

Dintr-un articol recent al cercetătorului Gabriel Andreescu aflăm că în realitate, în primele zile ale revoluţiei, Gregorian Bivolaru a refuzat sǎ pǎrǎseascǎ spitalul. Deşi o putea face fără nici un fel de dificultate, el a aşteptat o clarificare oficială a cazului sǎu. Deoarece medicii Spitalului Poiana Mare erau foarte motivaţi în acele zile să şteargă urmele abuzului psihiatric în care fuseseră implicaţi, s-au adresat ei înşişi instanţelor judecǎtoreşti cerând înlocuirea "măsurii de siguranţă" care-l internase forţat pe Gregorian Bivolaru la spitalul psihiatric de tristă notorietate, unde se afla împreună cu alţi opozanţi politici. Argumentul lor: „În urma aplicării tratamentului medical s-a constatat că starea sănătăţii bolnavului s-a ameliorat".

Judecătoria Băileşti, județul Dolj, interesată la rândul ei să rezolve rapid cazul, a judecat cererea în regim de urgenţǎ, iar în ziua de 26 decembrie 1989 a hotărât eliberarea profesorului de YOGA din spital. Pe această bază, şi nu prin cine ştie ce altă intervenţie, Gregorian Bivolaru a ieşit pe poarta sinistrului loc de schingiuire psihică. Cronologia evenimentelor se verifică din documentele produse atunci, pas cu pas, de medici şi, respectiv, de judecători.

În altă ordine de idei, prin cele de mai sus şi prin campania de atacuri începută în 2004 devine încă o dată evident că Gregorian Bivolaru a reuşit să deţină recordul absolut al abuzurilor Justiţiei din România. Printre altele el este şi singurul cetăţean român care s-a aflat într-o situaţie juridică aberantă, paradoxala şi ilogică. Deşi iniţial în 1989 a fost declarat, evident în mod abuziv, ca fiind lipsit de responsabilitate şi apoi internat într-un spital psihiatric, iar ulterior eliberării sale a cerut în mod repetat o contraexpertiză, care i-a fost refuzată de către autorităţile postcomuniste (susţinându-se astfel valabiltatea celei din anul 1989), el a primit după evenimentele din martie 2004 două mandate de arestare, fără ca măsura declarării lipsei de responsabilitate să fi fost revocată. Pentru orice om cu bun simţ şi cu un minim de cunoştinţe juridice abuzul iese la iveală din faptul că o persoana declarată iresponsabilă nu poate fi arestată. În cazul particular al lui Gregorian Bivolaru pentru că asemenea mandate de arestare au fost totuşi emise după ce i-a fost refuzată revizuirea "diagnosticului" din 1989, devine clar că ori acestea au fost ilegale, ori că măsura internării psihiatrice şi cea a refuzului contraexpertizei au fost complet în afara legii. Această situaţie incredibilă, considerată de neconceput pentru juriştii din Suedia, este şi astăzi tolerată şi perpetuată în România.

Citiţi şi:
ADEVERINŢA Nr. 1245/23.02.2010 eliberată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.)
Decizia CNSAS referitoare la Gelu Voican Voiculescu, turnătorul lui Gregorian Bivolaru, atacată în instanţă de revoluţionarul timişorean Marius Mioc
La 20 de ani de la mineriadă "anticomunistul" Victor Roncea a ajuns sluga masonului neocomunist Gelu Voican Voiculescu
Dezvaluiri senzationale in Evenimentul zilei despre Gelu Voican Voiculescu coordonatorul si tortionarul sef al Securitatii postcomuniste
Nou articol al Mirelei Corlatan despre contestarea deciziei CNSAS referitoare la Gelu Voican Voiculescu
Înainte de a-l turna la Securitate, Gelu Voican Voiculescu a încercat să-l racoleze pe Gregorian Bivolaru în francmasonerie - prima parte
Înainte de a-l turna la Securitate, Gelu Voican Voiculescu a încercat să-l racoleze pe Gregorian Bivolaru în francmasonerie - PARTEA A DOUA

La 20 de ani de la mineriadă anticomunistul Victor Roncea a ajuns sluga masonului neocomunist Gelu Voican Voiculescu

Aşa cum am anunţat în articolul "Înainte de a-l turna la Securitate, Gelu Voican Voiculescu a încercat să-l racoleze pe Gregorian Bivolaru în francmasonerie" preluat de pe yogaesoteric.net, pe data de 1 iunie 2010 a devenit publică o decizie a CNSAS-ului (Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii) privitoare la relaţia lui Gelu Voican Voiculescu cu Securitatea. Deşi favorabilă acestuia, decizia conţine şi fragmente ale unor informari făcute de el la Securitate, fragmente care în mod paradoxal susţin o poveste contrară celei rezultate prin votul conducerii instituţiei.

Pe Gelu Voican Voiculescu mai toată lumea îl cunoaşte şi ştie cu ce s-a ocupat după decembrie 1989: de la aducerea lui Ion Iliescu în prim planul revoluţiei şi acapararea puterii de către eşalonul doi al comuniştilor, asasinarea Ceauşeştilor în stil masonic, înlăturarea prin metode mafiote a adevăraţilor revoluţionari şi a indezirabililor noului regim, aducerea minerilor şi coordonarea înăbuşirii demonstraţiilor din Bucureştiul anului 1990 la 28 ianuarie, 18 februarie şi 13-15 iunie, regizarea războiului civil de la Târgu Mureş din martie 1990, până la reînvierea Securităţii prin plasarea foştilor agenţi în noile servicii de informaţii pe care le-a reorganizat în calitate de viceprim ministru. O imagine parţială dar destul de fidelă a activităţii masonice a lui Gelu Voican Voiculescu, mai puţin cunoscută publicului, ne-o putem face citind transcrierea unei înregistrări făcute în iunie 1990 într-o cameră a hotelului Bucureşti pe care acesta o rezervase. Fragmentul extrem de semnificativ pe care îl puteţi lectura urmând acest link este extras din lucrarea lui Ion Costin Grigore "Cucuveaua cu pene roşii" apărută la Editura Miracol în 1994.

Decizia CNSAS din 1 iunie 2010 a trecut aproape neobservată în presa. Dar după câteva zile Evenimentul zilei a publicat un articol bomba, preluat apoi de o mare parte a mass media. În el Mirela Corlăţan a spus ceea ce orice om cu bun simţ poate deduce din documentul emis de CNSAS: Gelu Voican Voiculescu l-a turnat la Securitate pe Gregorian Bivolaru şi în plus în informarile sale îi "urechea" pe ofiţerii de la Securitate ca şi cum ar fi fost un superior al acestora.

La scurt timp după apariţia articolului Mirelei Corlăţan apar în presa câteva reactii contrare, favorabile lui Gelu Voican Voiculescu, puţine dar pline de semnificaţie. Cine credeţi că au fost cei care au sărit în apărarea masonului deranjat de faptul că au iesit la iveală şi calitatea sa de colaborator al Securităţii, precum şi sfaturile sale de a fi aplicată "reeducarea" violentă a lui Gregorian Bivolaru?
Site-ul Realitatea Tv, Victor Roncea şi Emil Berdeli - obsedatul "prieten" al yoghinilor!!!

Realitatea tv, principala televiziune a concernului falimentar Realitatea-Caţavencu, ce are o gramadă de masoni în conducere (să îi menţionăm aici doar pe Emil Hurezeanu şi Sergiu Toader), a publicat un interviu prin care s-a încercat negarea imaginii de informator al Securitaţii a lui Voican Voiculescu. Rezultatul însă a fost că acesta s-a încurcat în minciuni şi s-a contrazis în mai multe afirmaţii într-un mod penibil.

Emil Berdeli, un fost angajat al ziarului masonic Gardianul, este renumit pentru subiectele science-fiction despre MISA. Recent el a primit cadou o nouă jucărie masonică cu iz KGB-ist prin care vrea să lanseze campanii de dezinformare. În urma câtorva întâlniri cu vechiul său prieten Gelu Voican Voiculescu, Emil Berdeli a încercat să neutralizeze recentele dezvăluiri care îl deconspiră şi îi aruncă în aer toată munca de dezinformare făcută până acum cu privire la Gregorian Bivolaru şi MISA.

Dacă din partea Realităţii şi a lui Emil Berdeli ne-am fi aşteptat la pupincurismul făţiş pe care îl manifestă faţă de Gelu Voican Voiculescu, nu acelaşi lucru putem spune despre Victor Roncea. Am crezut sincer ca este ceva mai inteligent şi că nu-şi poate da arama pe faţă atât de uşor, măcar de dragul păstrării pentru public a aparenţelor cu privire la convingerile sale "anticomuniste" şi "revoluţionare". La doar doua zile dupa publicarea articolului Mirelei Corlăţan, Victor Roncea îşi revarsă pubela publicând în exclusivitate (!!) un aşa zis comunicat al francmasonului neocomunist sub titlul: Gelu Voican Voiculescu da o replica amara “jumatatilor de oameni de pe langa canalul de scurgere al istoriei”: “Nu am fost, niciodată, sursa Călugărul!”. Titlul acesta scabros a fost totuşi îndulcit faţă de cel iniţial, pentru că după cum se poate observa din link (http://roncea.ro/2010/06/11/gelu-voican-voiculescu-da-o-replica-amara-scursurilor-din-leprozeria-presei-gen-mirela-corlatan-turnatoarea-pe-surse-a-lui-dinescu-tismaneanu-si-patapievici/) articolul conţinea anterior un atac direct şi murdar la ziarista care deranjase prin dezvăluirile ei: "Gelu Voican Voiculescu da o replica amara scursurilor din leprozeria presei gen Mirela Corlatan, turnatoarea pe surse a lui Dinescu, Tismaneanu si Patapievici". Desigur titlul este în ton cu limbajul comunicatului, adică unul găunos, scârbos şi pseudo-preţios, acelaşi cu cel folosit de informatorul "Călugărul" în delaţiunile sale la Securitate.

Din perspectiva relaţiilor foarte apropiate, pe care "ziaristul" le cultiva intens, cu mai vechi sau mai recenţi şefi ai Securităţii şi serviciilor secrete, precum Iulian Vlad, generalul Caraman, Virgil Măgureanu, Mihai Răzvan Ungureanu şi cu masoni importanţi precum Gelu Voican Voiculescu, Sorin Roşca Stănescu sau Alecu Racoviceanu, ar fi necesară o reevaluare completă a activităţii sale din cei 20 de ani în care s-a bătut cu carămida în piept că este luptător anticomunist şi pentru interese naţionale. Dacă ar fi un agent sub acoperire al serviciilor secrete (ceea ce nu ne-ar mira), atunci palmaresul său este cu adevărat remarcabil. Extrem de implicat în aceşti ani în mai tot ceea ce a însemnat mişcare socială, Victor Roncea a reuşit împreună cu fratele său şi, mai recent, cu fostul yoghin Mihai Rapcea, să torpileze orice coagulare a vreunui demers unificator, decent şi coerent la nivelul societăţii civile. În toate organizaţiile din care a facut parte fie că a fost vorba de Liga studenţilor, de organizaţiile de revoluţionari, de grupări neolegionare precum "Mişcarea pentru România" a lui Marian Munteanu sau "Noua dreapta", organizaţiile pro Basarabia sau de organizaţii ale laicatului ortodox, acesta a reuşit fie printr-o atitudine aparent radicală, de aşa zisă purificare morală şi ideologică, fie prin atacuri de presă vulgare şi pline de mahalagisme, să producă dispute, certuri, dezbinare şi în final disoluţia grupărilor şi a activităţilor acestora.

Având în vedere aceste "rezultate" precum şi propaganda pentru foştii nomenclaturişti ai Securităţii, care pe blogul său o depăşeste pe cea pentru deţinuţii politici ai regimului comunist, ne întrebăm în mod firesc cine este de fapt Victor Roncea? Cum explică el că i-a sărit în ajutor cu o neobişnuită rapiditate, tocmai lui Gelu Voican Voiculescu, susţinătorul ocult al lui Ion Iliescu? Cum explică faptul că îi ia apărarea vice-prim ministrului din 1990 care deghizat în miner a participat la căsăpirea colegilor săi din Universitatea Bucureşti, atunci când el a scăpat cu viaţă datorită intervenţiei unui ofiter SRI?

Exista oare vreo legătură între apropierea făţişă a lui Victor Roncea şi a prietenilor săi de masonul Voiculescu şi directivele recente ale francmasoneriei de încurajare şi finanţare a mişcărilor de extremă dreaptă pentru a fi astfel deturnate în violenţe sociale nemulţumirile şi protestele populaţiei? Poate fi astfel justificată folosirea forţei de către autorităţi şi instaurat un regim de restrângere sau anulare a libertăţilor civile, aşa cum a sugerat Guvernul prin apelarea la art. 53 din Constituţie, cu ocazia recentei reduceri a salariilor şi pensiilor?

Şi nu în ultimul rând, există oare vreo legătură între această susţinere publică a lui Gelu Voican Voiculescu şi atacurile diversioniste pe care Victor Roncea şi prietenul său, avocatul organizaţiei Noua Dreaptă, le-au lansat împotriva MISA, în preajma verdictelor în procesele yoghinilor?
Cititi si: Dezvăluiri tulburătoare despre cazul MISA, din interiorul serviciilor secrete

Dezvăluiri tulburătoare despre cazul MISA, din interiorul serviciilor secrete

Citiţi aici primul mesaj al unui personaj anonim din cadrul serviciilor secrete româneşti care a decis să facă dezvăluiri.
Cu două luni în urmă am făcut publică tulburătoarea scrisoare a unui angajat al serviciilor secrete, care ne dezvăluia din interior anumite detalii inedite despre modul în care s-a operat în cadrul acţiunilor împotriva şcolii de yoga MISA. I-am mulţumit cu acea ocazie acestui om curajos pentru acţiunea sa şi, deşi nu am mai primit niciun semn din partea lui, iată că acum el a revenit cu noi dezvăluiri, mult mai tulburătoare de această dată. Informaţiile – multe dintre ele inedite – precise şi explicite pe care această scrisoare ni le oferă ne permit să avem o perspectivă mult mai corectă asupra a ceea ce s-a petrecut, de-a lungul timpului, cu şcoala de yoga MISA. Ele ne confirmă faptul că anumite grupuri oculte investesc enorm pentru a elimina MISA, deoarece consideră că această şcoală spirituală le pune în pericol planurile odioase de a controla populaţia şi de a obţine puterea totală în plan politic şi social. Nu în ultimul rând, trădarea unor foşti membri marcanţi ai şcolii de yoga, este o metodă aplicată pentru a scinda din interior mişcarea yoghină. Vom comenta separat în alte articole aceste informaţii revelatoare, deocamdată vă oferim spre lectură această a doua scrisoare cu dezvăluiri.
Cu excepţia unor corecturi de litere şi introducerea diacriticelor, nu am intervenit deloc în text pentru a nu-i diminua autenticitatea. Ne-am ferit să operăm corecturi sau redactări ulterioare, acesta rămânând exact aşa cum ne-a fost transmis de persoana respectivă. Ne-am permis doar să adăugăm câteva ilustraţii, acestea fiind inserate în text de noi. (Redacţia yogaesoteric)

Stimată redacţie,

Am observat că aţi publicat integral scrisoarea mea şi m-am distrat să văd cum au reacţionat unii, chiar şi dintre colegii mei. Mare lucru, frica asta! Vreau să vă felicit pentru marea victorie în procesul d-lui Gregorian Bivolaru, victorie care se datorează în cea mai mare măsură faptului că nu v-aţi lăsat intimidaţi şi aţi continuat să vă bateţi pentru adevăr. Una dintre metodele folosite de către cei care vă atacă este intimidarea, deoarece, dacă ar acţiona chiar mai evident, ar risca să iasă la lumină.

Totuşi sunt şi semne bune pentru mine deoarece mai mulţi colegi la care am apelat pe încredere mi-au înlesnit accesul la informaţii din zona lor de activitate şi am putut astfel să îmi fac o imagine şi mai cuprinzătoare cu privire la ceea ce se petrece în spatele afacerii MISA.

Am decis să vă trimit şi alte amănunte ce sunt convins că vă vor fi de folos şi includ aici şi elemente pe care mulţi dintre colegii mei le ştiu de ceva vreme pentru că au circulat ca informaţii spuse cu jumătate de gură chiar şi între noi. Sper că şi alţii să înţeleagă că această afacere MISA nu este o glumă şi să aibă curajul să susţină adevărul. De fapt unele din faptele pe care le-am aflat sunt grave şi cred că pe unii dintre dumneavoastră o să vă întristeze, pentru că îi privesc şi pe unii dintre cei care sunt sau au fost în mişcarea de yoga, dar care vă fac un mare deserviciu.

Ceea ce fac eu acum nu este atât un act de curaj, cât este un act de bun simţ, deoarece informaţiile referitoare la cazul MISA sunt în perfect acord cu ceea ce mulţi dintre noi ştim în prezent despre anumite cazuri mult mai grave de ingerinţe ale unor puteri oculte în afacerile statului. Aceste cazuri au dus la adevărate catastrofe pentru cetăţenii acestei ţări, căci ele servesc interesele unor forţe străine intereselor cetăţenilor. Tăcerea aproape absolută care înconjoară toate aceste cazuri se datorează unei frici teribile pentru propriul confort şi propria viaţă, frică de care eu m-am săturat (şi nu numai eu)!

De altfel cel al cărui pseudonim îl folosesc acum [n.r. corespondentul nostru se referă aici la Radu Timofte] este cel care a început să facă prea multe conexiuni – fiind şi într-o poziţie importantă – şi a fost eliminat imediat ce a început să vorbească cu cei cu care nu trebuia despre descoperirile sale. Vă spun aceasta şi ca pe un avertisment: lumea din care vin eu este guvernată de legi nemiloase, iar individul care face o alegere greşită este imediat redus la tăcere.

Ceea ce eu am descoperit în legătură cu MISA – asociind informaţii culese de mine din diferite câmpuri informaţionale – trebuie să fie explicat în contextul mai general al informaţiilor pe care le-am cules de-a lungul activităţii mele în acest domeniu. Tocmai de aceea, am să expun, în limita timpului pe care îl am acum, situaţia generală şi apoi am să detaliez cazul MISA cu nişte informaţii de o mare gravitate.

Faptul că serviciile de informaţii au supravegheat activitatea MISA încă din vremea lui Ceauşescu nu mai este un secret pentru nimeni.

Ceea ce însă foarte puţini ştiu este faptul că noi am supravegheat şi activitatea unor organizaţii oculte, cum ar fi francmasoneria. De fapt este un fel de a spune că i-am supravegheat, deoarece, în realitate, ei îşi oferă în mod formal toate secretele pentru ca serviciile de informaţii să poată să raporteze că activitatea lojilor este sub atentă supraveghere. Însă, din toate cercetările mele, am concluzionat că această organizaţie are, la ora actuală, infiltraţi membri în toate structurile statului, inclusiv în punctele cheie din serviciile de informaţii. Aşadar ei îşi înregistrează singuri întâlnirile şi ritualurile, înregistrarea fiind apoi înmânată unui om de la noi (multe dintre aceste ritualuri fiind realizate în clădirile publice, acolo unde niciun cetăţean nu ar bănui că oamenii importanţi ai oraşului lor s-ar putea întâlni pentru a face tot felul de ritualuri secrete). Ceea ce este uimitor este faptul că cei care se ocupă cu stocarea şi „analiza” acestor materiale sunt tot fraţi masoni care lucrează la noi în serviciu şi în felul acesta de fapt organizaţia îşi păstrează în interior secretele, doar că acest lucru nu este atât de evident datorită acestei infiltrări în structurile noastre. Prin aceasta, masoneria este supravegheată în mod formal de servicii, însă, în realitate totul rămâne „în familie”. V-am comunicat aceste informaţii deoarece veţi vedea mai târziu cum se întâlnesc unele acţiuni ale serviciilor cu unele interese clare ale francmasoneriei în ceea ce priveşte mişcarea de yoga MISA.

Aşadar, cu mulţi ani în urmă am început să primesc informări despre organizaţia masonică şi despre multiplele conexiuni pe care le are la vârful piramidei statale. Apoi am început să aflu despre întinderea acestei structuri teribile mult dincolo de graniţele ţării noastre, multe dintre ţările lumii fiind la ora actuală conduse practic din umbră de aceste organizaţii oculte având la bază masoneria şi mai ales de unele grupuri din interiorul ei sau pe care le controlează prin influenţa şi prin infiltrarea de membrii marcanţi.

O asemenea structură, despre care la ora actuală se ştie foarte bine în mediul lucrătorilor în domeniul informaţiilor, însă a cărei existenţa este negată cu vehemenţă, este gruparea „Iluminaţilor” şi grupul internaţional Bilderberg. Noi am aflat despre aceste lucruri numai prin nişte scăpări în interior deoarece chiar cei care ar trebui să aibă în grijă activităţile legate de aceste structuri supra-statale (din partea noastră) sunt mereu aleşi dintre membrii lojilor masonice astfel încât, de fapt, informaţiile se culeg şi apoi se depozitează în afara zonei la care să aibă acces şi alţi oameni din serviciile de informaţii care nu sunt masoni. Prin această falsă culegere de informaţii realizată chiar de către aceşti membrii ai masoneriei din interiorul serviciilor, informaţiile sunt păstrate într-un cerc relativ închis şi nu pot să ajungă la alţii. Desigur, dacă o să căutaţi pe internet veţi găsi multe conferinţe şi discuţii despre aceste grupuri, însă multe dintre acestea stau sub semnul amatorismului, în ceea ce priveşte culegerea de informaţii, şi sub semnul incertitudinii, în ceea ce priveşte unele date esenţiale. Cu toate acestea vă pot confirma acum că multe dintre aceste informaţii sunt adevărate, chiar dacă sunt analizate într-un mod uneori naiv.

Totuşi eu şi mai mulţi colegi – despre care ştiu acum cu certitudine că nu sunt implicaţi în asemenea jocuri oculte – am putut să vedem diferite înregistrări şi rapoarte despre întâlniri ale lojilor masonice şi, credeţi-mă, persoanele implicate sunt la cel mai înalt nivel în aparatul de stat şi politic. Toate acestea nu ar fi însemnat mare lucru pentru mine, dacă nu ar fi fost din ce în ce mai multe evenimente internaţionale despre care să avem informaţii contrare celor care se flutură oficial peste tot. Am primit de exemplu informaţia – vehiculată de către colegii masoni în cercurile lor dar... deh, aşa este între profesionişti, mai află şi alţii – că hotărârea de a demola turnurile gemene din New York la 11 septembrie 2001 a fost luată de către organizaţia „Iluminatti” prin membrii săi care controlează structura supra-statală de putere numită grupul Bilderberg. Ulterior, informaţii foarte precise au apărut din ce în ce mai mult şi la noi, iar reacţia unora de a le ascunde mi-a confirmat autenticitatea lor, cu toate implicaţiile tragice ale acestui adevăr.

Faptul că un bancher ca David Rockefeller, al cărui nume este implicat într-o serie de scandaluri cu răsturnări de guverne în America Centrală, trafic de droguri sub acoperirea CIA, este cel care patronează asemenea grupuri de interese care iau decizii de o asemenea gravitate mi-a ridicat în timp mari semne de întrebare. Totuşi când lucrezi într-un domeniu ca acesta în care lucrez eu, verificarea informaţiilor este esenţială şi nu poţi crede imediat tot ceea ce se aude. Acesta este şi motivul pentru care, deşi mulţi dintre colegii mei au ştiut despre această decizie cinică de a demola WTC la 11 septembrie 2001 încă de atunci (şi deci de a asasina mii de oameni), totuşi nimeni nu a acţionat şi toţi ne-am făcut că ne vedem de treaba noastră, treabă care acum era mult mai importantă şi anume de a căuta eventualii terorişti care apăreau ca ciupercile după ploaie, peste tot unde era un colţ de umbră. În această frenezie a spionajului şi contraspionajului, în această goană după informaţii vitale, toate aceste informaţii „atipice” (care implicau şi o radicală schimbare a încrederii pe care noi o aveam în sistemul pe care îl apărăm) au fost eliminate cu uşurinţă de fiecare dintre noi în parte, iar uneori am fost „ajutaţi” de colegii binevoitori care ştiau deja planul, pentru că făceau parte din aceste structuri ale elitei oculte. Mie personal mi-a luat foarte mult să înţeleg această structură şi cum funcţionează ea atât de eficient, nefiind descoperită măcar de profesioniştii informaţiilor. Ei bine, acum ştiu şi doresc să fac cunoscut şi altora că această structură ocultă există şi este infiltrată peste tot unde se decide jocul puterii, prin această infiltrare făcându-se şi blocarea circulaţiei informaţiei în aşa fel încât ceilalţi oamenii să nu aibă niciodată mai multe informaţii în mână, pentru a face legături şi a începe să descopere adevărul.

Evenimentele internaţionale care au urmat crimelor de la 11 septembrie 2001 au lăsat în urmă un câmp de informaţii de unde, căutând cu atenţie am găsit informaţiile ce demonstrează fără nicio îndoială implicarea puterii supra-statale în activităţi orientate împotriva legii şi a interesului cetăţeanului. Despre aceasta am să mai revin şi cu alte amănunte importante, însă acum să vă explic legătura acestor evenimente cu MISA.

Ceea ce am aflat eu nu se opreşte aici pentru că, odată ce nivelul acestei implicări a acestor structuri oculte în activitatea autorităţilor locale a devenit mult mai pronunţată, mai ales după 11 sept 2001, a apărut şi interesul manifestat de către masonerie şi grupele sale de putere pentru gruparea MISA. Astfel că în 2003 a fost trimis la Bucureşti un angajat CIA care a pregătit terenul pentru alţi colaboratori ai săi (veniţi ulterior) în vederea supravegherii atente a activităţii grupului MISA. Poate să pară de neînţeles pentru unii de ce o asemenea grupare a suscitat interesul serviciilor americane, însă lucrurile trebuie privite din perspectiva corectă a momentului.

CIA a cerut – şi finanţat – accesul şi coordonarea supravegherii MISA sub acoperirea ideii că MISA are potenţialul de a deveni o grupare care poate să dezvolte activităţi teroriste. Iar în momentul respectiv nimeni nu ar fi îndrăznit să pună la îndoială o asemenea cerere. De altfel, dacă nu mă înşel, în presa vremii s-a speculat că MISA ar fi o grupare paramilitară, aceste speculaţii nu erau decât forţele de susţinere publică pentru ca acţiunea agentului CIA să nu pară ieşită din comun şi să i se dea tot sprijinul cerut de către cei de la Bucureşti.
Unul dintre colegii mei care a lucrat direct la cazul MISA mi-a relatat cum un alt coleg despre care ştiam că este mason i-a spus la un moment dat că MISA ar face bine să nu se pună cu masoneria pentru că „şi aşa este pe lista neagră” a lor pentru că are tupeul să îi facă concurenţă.

Acest episod mi-a arătat ceva care îmi era cunoscut mai demult din experienţă directă: unele grupări nu sunt judecate după dimensiunea lor actuală, ci după potenţialul de dezvoltare pe care îl au şi după eficienţa lor. Astfel masoneria considera deja la acea vreme că MISA este o grupare esoterică (termen pe care l-am întâlnit ulterior) care riscă să devină o ameninţare la adresa planurilor ei. Ba chiar am întâlnit opinii cum că masoneria ar dori să elimine complet MISA deoarece nu doreşte să existe o grupare care să aibă cunoştinţe oculte care să îi facă în vreun fel concurenţă. Oricum acesta este contextul în care a apărut interesul clar de a elimina cu orice preţ mişcarea yoghină de pe arena publică.

Aşa cum vă spuneam în scrisoarea trecută, modul de acţiune împotriva MISA a fost elaborat după un model care s-a folosit de către aceleaşi grupuri masonice internaţionale pentru a elimina grupări esoterice din alte ţări. Acest mod de operare implică atacarea liderilor, discreditarea publică a mişcării şi a liderilor ei mai ales prin scandaluri cu conotaţie sexuală, scindarea mişcării din interior, eliminarea unor lideri marcanţi, prin corupţie. Documentul după care aceste acţiuni au fost desfăşurate mi-a fost la îndemână şi acest fapt mi-a confirmat încă o dată adevărata dimensiune a acestui caz.

Însă lucrurile au luat o întorsătură cu adevărat catastrofală pentru MISA în anul 2004, mai ales atunci când MISA a reuşit ceva ce eu nu înţeleg nici astăzi. La începutul anului 2004 s-a decis eliminarea MISA din viaţa publică printr-o acţiune de mare anvergură. Mai multe persoane din MISA care aveau legături cu noi au fost avertizate să părăsească mişcarea chiar în ajunul începerii acţiunii „Christ”.

Totuşi lucrurile nu au mers deloc aşa cum se planificase. Gregorian Bivolaru a reuşit să scape peste graniţă, MISA şi-a continuat activitatea şi, mai mult, a făcut ceva de neînţeles ce a atras asupra ei furia unora. Iată ceea ce foarte puţini dintre dumneavoastră ştiu:
Aveam informaţii cum că Adrian Năstase va câştiga alegerile prezidenţiale şi că totul era aranjat deja încă din iarna anului 2003. Acest fapt ne era chiar nouă destul de neclar, deoarece nu se arăta a fi un an electoral cu un nivel al fraudelor peste limitele normale (da, noi avem întotdeauna o estimare destul de precisă al nivelului fraudelor electorale). Pentru ca Adrian Nastase să fie sigur că a aranjat alegerile, dimensiunea operaţiunii făcea ca nici nouă să nu ne fi scăpat aceasta. Însă noi nu ştiam nimic încă. Apoi am aflat – din surse diplomatice – despre un transfer de valută în valoare de 200 milioane de dolari care, printr-un sistem cunoscut în lumea bancară, au ajuns la finanţatorii campaniei lui George Bush. Transferul a fost făcut pentru ca americanii să îl susţină pe Adrian Năstase prin instalaţiile HAARP care trebuiau să influenţeze bătălia electorală care se anunţa destul de strânsă. Trebuie să recunosc că atunci, în 2004, informaţia aceasta nu m-a surprins total pentru că am mai auzit despre asemenea instalaţii pentru a influenţa atitudinile maselor de oameni în situaţii de criză. În unele medii de la noi s-a discutat aprins despre felul în care ne putem apăra de asemenea influenţe şi cât de tare pot ele să afecteze siguranţa naţională.

Aşadar, totul era aranjat cu americanii, însă, spre surprinderea noastră lucrurile nu au ieşit aşa cum trebuiau să iasă. Ei bine, am aflat de la colegii care se ocupau de caz că yoghinii au făcut în aşa fel încât Adrian Năstase să piardă alegerile, contracarând influenţele promise de americani cu instalaţia lor HAARP. Un coleg care lucra atunci pentru structura primului ministru mi-a confirmat că Năstase trebuia să poarte în apropierea sa la toate întâlnirile electorale o valiză ce avea legătură cu acest fel de influenţă energetică. În contextul acesta, faptul că MISA ar fi făcut ceva ca să oprească această influenţă şi chiar să îl facă pe Adrian Năstase să piardă alegerile nu mai părea atât de incredibil. Au fost nişte vânzoleli în săptămânile care au urmat şi, ca rezultat, a apărut un nou dosar foarte complex împotriva lui Gregorian Bivolaru şi a multor alţi lideri MISA.

Ordinele date de Adrian Năstase atunci au fost susţinute de structuri care au rămas intacte chiar şi după ce Băsescu a preluat puterea. Ceea ce se poate spune în mod cert este faptul că performanţa aceasta ieşită din comun a MISA a răsunat multă vreme în cercurile oculte ale puterii, mulţi convingându-se atunci de necesitatea de a elimina MISA cu orice preţ. Aceasta mi-a explicat şi investiţiile disproporţionate de resurse în fabricarea dosarelor MISA. Dacă la alte dosare politice (da, se fac dosare politice, dar sper că aceasta nu este o noutate!) se investesc unele resurse pe măsură importanţei cazului, atunci înseamnă că MISA este inamicul cel mai mare pentru că investiţiile în resurse umane, materiale, de influenţă au fost şi sunt extrem de mari!

În ultima perioadă, situaţia s-a schimbat, pentru că Gregorian Bivolaru a jucat foarte inteligent puţinele cărţi pe care le-a avut în mână în procesul de la Stockholm şi a reuşit să îşi demonstreze nevinovăţia, făcându-i pe suedezi să-i recunoască azilul. Implicarea forţelor oculte în jocurile politice a început să iasă la iveală recent chiar în presă şi aceasta nu a fost doar din întâmplare. Dar despre aceasta voi vorbi poate cu alte ocazii.

Partea tristă pentru dumneavoastră este că, după aceste noi isprăvi ale grupării MISA, s-a trecut la planul de scindare a mişcării din interior. În rapoartele pe care le-am citit, am întâlnit nişte nume cunoscute din mişcarea yoga.

Iată că nici yoghinilor nu le lipsesc trădătorii. Am să spicuiesc aici câteva dintre informaţiile pe care nu le ştiaţi.
Pentru această operaţiune de scindare a mişcării din interior s-au făcut presiuni asupra diferiţilor membri marcanţi ai mişcării, aceştia fiind ameninţaţi direct şi mai ales indirect (prin persoane infiltrate în anturajul lor) cu închisoarea şi cu consecinţele inevitabile ale dosarelor care se fac. Unii care aveau şi unele antecedente şi le-a fost frică au cedat. Cel care trebuia să preia conducerea mişcării yoga în timpul cât Gregorian Bivolaru era închis a fost Trandafir Claudiu. La început a fost infiltrat în anturajul său pentru a se vedea direcţia către care va orienta el mişcarea, pentru a fi siguri că nu va mai prezenta o ameninţare la adresa masoneriei.

Treptat, el a fost contactat prin intermediul lui Trandafir Simona (aceasta având contacte importante în interiorul serviciilor) şi i s-a propus preluarea MISA în schimbul eliminării sale complete din dosarul ce tot creştea în fiecare zi. Maşinăria angrenată în fabricarea dosarului a fost atât de masivă, încât Trandafir a cedat şi a afirmat că poate prelua conducerea cu uşurinţă pentru că se bucură de încrederea lui Bivolaru şi apoi oricum acesta nu va mai putea reveni la cârma mişcării după tot ce s-a întâmplat. În acelaşi document, Trandafir Claudiu raportează că, dacă el nu va reuşi să se facă urmat de toată mişcarea, atunci va lua cu el cea mai mare parte a mişcării (care cu siguranţă îl va urma) şi, astfel, cei care ar rămâne cu Gregorian ar fi inofensivi. După această înţelegere intermediată de Trandafir Simona, Claudiu Trandafir a fost imediat scos din dosar şi el s-a întors în ţară. La următorul contact, chiar la întoarcerea în ţară (la care au participat doi colegi de la noi), Trandafir a spus că planul merge către direcţia scindării mişcării şi a precizat că nu are nevoie de ajutor financiar, deocamdată.

Întâmplarea a făcut că între timp un om sincer, căutând să scrie o carte despre mişcarea yoga, a dat peste dosarele lui Trandafir şi a altora care deja colaboraseră cu Securitatea în anii comunismului.

Gabriel Andreescu a fost cel care a deconspirat în cartea sa colaborarea lui Trandafir cu Securitatea într-un mod mult peste banala semnătura pe care toţi cei arestaţi atunci erau obligaţi să o dea înainte de a fi eliberaţi din arest. Apoi, într-un alt raport se arată că Trandafir a cerut să îi fie dat mai mult timp pentru ca scindarea mişcării MISA să se poată produce, deoarece dezvăluirile lui Andreescu i-au cam dat planurile peste cap. A rugat însă să nu fie implicat în dosar, pentru că are un plan concret şi pentru a demonstra aceasta a raportat că va contacta personal oamenii pentru a îi convinge să vină în gruparea sa. A refuzat din nou ajutorul financiar, spunând că are şi pentru aceasta nişte planuri concrete.

Pentru mine, această parte a evenimentelor din jurul MISA reprezintă un mod de operare cunoscut pentru că în politică la noi s-au folosit adesea asemenea metode pentru a scinda partide sau pentru a slăbi mişcări sindicale. Aici însă sunt dezamăgit de faptul că oameni care au pretenţii de a fi spirituali pot să se comporte ca orice politician fără scrupule, făcându-i să sufere chiar pe cei cu care au colaborat înainte! Fiecare om are momentele sale de slăbiciune în viaţă şi, în domeniul meu de activitate, am avut ocazia să văd şi să aud multe, dar niciodată nu am considerat că aceste lucruri trebuie dezvăluite public. Trădarea însă nu consider că este o slăbiciune care trebuie lăsată să rămână necunoscută.

Închei aici această scrisoare. Vă felicit încă o dată pentru atitudinea verticală ce acum, în timpurile de criză prin care trece ţara noastră, reprezintă un bun exemplu pentru ceilalţi oameni, care îndură consecinţele planurilor unor inconştienţi care se joacă de-a oculta şi de-a puterea.

Dumnezeu să ne ajute pe toţi să trecem cu bine de această criză care se anunţă.

Cu respect şi afecţiune
RT
7 iunie 2010

Citiţi şi:
Informatorul şi masonul Valeriu Frunteş este anchetat în Franţa pentru activităţi de spionaj
Înainte de a-l turna la Securitate, Gelu Voican Voiculescu a încercat să-l racoleze pe Gregorian Bivolaru în francmasonerie - prima parte

yogaesoteric
10 iunie 2010