"Sunt epoci în care nu poti inainta decat mergand contra curentului" - Mircea Eliade

Oglindă, oglinjoară...

Asociatia Dacica din Timisoara: Replica data ziarului "Adevarul" (ghilimelele isi implinesc din plin rostul...) - filmul Zen, Episodul “0”

Preluare de pe site-ul Asociatiei Dacica din Timisoara:

Replica data ziarului "Adevarul" (ghilimelele isi implinesc din plin rostul...) la articolul din data de 17 iulie 2010 cu titlul "Al doilea film MISA facut în Timis: yoghinii filmeaza în satul Poganesti, în mijlocul unei comunitati indignate":

In loc de replica, gasim de bun simt si plin de respect fata de cei pe care cu adevarat ii intereseaza ADEVARUL, sa vizioneze in intregime filmul "Zen – Episodul “0”" - productie ARTEMISA, grup de arta din cadrul asociatiei Dacica:


Nota: Zen e o cale spirituala care nu are nimic de a face cu filmele bisericesti. Zen e o traditie ce se bazeaza pe calmul mintii, pe puterea prezentului trait constient, pe spontaneitate si bucuria de a trai viata asa cum vine ea spre fiecare, ofertanta, foarte ofertanta…. Zen surprinde in pilde si aforisme pline de un rafinat umor, slabiciunile fiintei umane care se confunda cu Ego-ul, demascand cu abilitate ipocrizia spirituala. Totul cu multa bunatate si inteligenta… Aceasta traditie a aparut in India, s-a extins in secol VI in China, a ajuns la culmea infloririi in secolul XII in Japonia si a expansionat in intregul Occident incepand cu secolul trecut.

Diferentele dintre femei si barbati - Allan Pease: "De ce barbatii nu asculta si femeile nu stiu sa se uite pe harta?"

Toată lumea glumeşte pe seama diferenţelor de comportament dintre bărbaţi şi femei, dar puţini sunt cei care ştiu că majoritatea au la bază chiar diferenţe de construcţie a creierului. Împreună cu limbajul non-verbal, diferenţele acestea au un impact covârşitor în relaţiile interumane. Allan Pease explică de ce nu trebuie subevaluate aceste diferenţe:

„Femeile sunt mai pricepute la interpretat gesturi decât bărbaţii şi pot detecta cu uşurinţă minciuna. De aceea, bărbaţii nu ar trebui să le mintă niciodată în faţă“, sfătuieşte el bărbaţii care discută cu o femeie. În schimb, în aceeaşi situaţie, femeile ar trebui să vorbească direct, la obiect. „În general, ele nu spun ce vor, ci fac aluzii sau dau indicii“, completează Pease. El argumentează, spunând că femeile şi bărbaţii folosesc limbajul cu scopuri diferite, aceasta fiind, în opinia sa, şi cea mai mare diferenţă între sexe: bărbaţii folosesc limbajul pentru a comunica fapte şi date; folosesc propoziţii scurte, cu un final clar şi la obiect. Femeile folosesc limbajul pentru a relaţiona şi a aprecia.

„Dacă aţi scana creierul unui bărbat seara, când acesta citeşte o revistă sau o carte, aţi descoperi că este, practic, surd. Bărbaţii au un creier care le permite ori să vorbească, ori să asculte. De aceea, bărbaţii vorbesc pe rând. Bărbaţii vor închide radioul pentru a citi o hartă. Nu pot folosi sistemul de navigaţie şi cel de ascultare simultan“, atrage atenţia Pease.

În limbajul non-verbal se folosesc tehnici ale palmelor şi strângerii mâinii (pentru a asigura controlul într-o situaţie), picioarelor (care dezvăluie intenţiile mentale), gesturilor de curtoazie între bărbaţi şi femei, precum şi magia unui zâmbet, pentru a comunica eficient şi a obţine reacţiile scontate. Femeile pot folosi cinci tonuri diferite în vorbire, din care bărbaţii pot identifica doar trei. Toate acestea nu depind deloc de diferenţele culturale.

Recunoscut în întreaga lume ca „Mr. Body Language“, Pease a studiat vreme de trei ani, împreună cu soţia sa, relaţiile dintre bărbaţi şi femei. Printre altele, el a concluzionat că în timp ce bărbaţii spun „te ajut la bucătărie?“ vor să comunice, de fapt, „credeam că e gata masa până acum“; când spun „fac multă mişcare în ultima vreme“, înseamnă de fapt „telecomanda nu mai are baterii“; „ce interesant, iubito!“ înseamnă de fapt „tot mai ai ceva de zis?!“ iar când spun „mai odihneşte-te“ însemnă de fapt „nu aud televizorul din cauza aspiratorului“.

Intuiţia este mai dezvoltată la femeile cu copii, deoarece în primii ani de viaţă ai acestora au fost nevoite să se bazeze numai pe canale non-verbale de comunicare. Femeile au între 14 şi 16 zone ale creierului pentru a evalua comportamentul altora, în timp ce bărbaţii au doar între patru şi şase astfel de zone. Femeile vorbesc folosind termeni indirecţi, pentru că se tem că vor părea agresive (nefeminine) într-o abordare directă a subiectului.
Urmariti mai jos seminarul lui Allan Pease:
"De ce barbatii nu asculta si femeile nu stiu sa se uite pe harta?"

Vizionati si Comparatie intre creierul barbatilor si cel al femeilor

Chemtrails - Dovada genocidului chimic deliberat (VIDEO)

Românii apelează tot mai des la tratamente naturiste

Orientarea către un stil de viaţă sănătos îi determină pe majoritatea românilor să apeleze la tratamente naturiste, potrivit unui studiu recent

Aproximativ 70 la sută din populaţia lumii preferă tratamentele naturiste ca primă alternativă în tratarea diferitelor afecţiuni, arată un studiu realizat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Aşadar, medicina naturistă, caracterizată de tratamente pe bază de extracte din plante, câştigă teren în faţa celei clasice (alopate). Astfel, "perioada prin care trecem este dominată de creşterea numărului de afecţiuni cauzate de scăderea imunităţii, de sporirea incidenţei bolilor infecţioase şi de intensificarea dependenţei de anumiţi stimulenţi precum cafeaua, tutunul şi băuturile alcoolice", spune dr. Dan Dimitriu, medic specialist medicină internă. Potrivit acestuia, orientarea către un stil de viaţă sănătos îi determină pe majoritatea românilor să apeleze la tratamente naturiste. Statisticile arată că 30 la sută din populaţie la nivel mondial suferă de boli parazitare de natură cronică, iar cei mai afectaţi sunt copiii, cărora un tratament clasic le afectează puternic ficatul, susţin specialiştii. O alternativă la medicamente sunt suplimentele 100% naturale care favorizează eliminarea paraziţilor intestinali, precum giardia, oxiuri sau ascari, distrug microorganismele şi împiedică înmulţirea lor.
Sursa: Gandul

Empatia - o calitate umana esentiala ce poate fi reinvatata de la ... animale

Nou articol al Mirelei Corlatan despre contestarea deciziei CNSAS referitoare la Gelu Voican Voiculescu

Spicuim din articolul aparut ieri in Evenimentul Zilei:

Membrii MISA, martori împotriva lui Voican
Adeverinţa de necolaborare dată de CNSAS lui Gelu Voican Voiculescu este atacată în instanţă. Martori vor fi discipolii lui Gregorian Bivolaru.


Argumentele celor două contestaţii depuse la Curtea de Apel au fost preluate chiar din textul adeverinţei pe care Gelu Voican Voiculescu, fost viceprimministru, a primit-o din partea CNSAS.

Contestatarii invocă "notele informative cu privire la activitatea şi planurile de viitor ale diferitelor persoane care l-au primit în anturajul lor" pe Voiculescu, referindu-se în special la informaţiile despre Gregorian Bivolaru, date în 1983, când acesta a fost arestat în timpul unei şedinţe de yoga.

Potrivit documentelor de la CNSAS, Voiculescu ar fi bătut la uşa casei din Cotroceni în care se organiza sedinţa de yoga chiar în timpul unei descinderi a Miliţiei, finalizată cu arestarea celor 17 cursanţi şi a lui Bivolaru însuşi.

"Plan de măsuri pentru Securitate"
"Domnul Voican nimereşte «întâmplător» taman în mijlocul unei descinderi la casa unui doctor «pe care nu îl cunoscuse prea bine» şi le reproşează organelor de Securitate că nu au ales momentul potrivit pentru flagrant, considerând că au pătruns prea devreme în locuinţa respectivă şi nu au surprins persoanele adunate acolo în poziţii yoga", se arată în contestaţia depusă de Asociaţia Adevăr şi Dreptate şi Asociaţia Victimelor Mineriadelor.

În cea de-a doua contestaţie, depusă de revoluţionarul timişorean Marius Mioc se invocă "planul de măsuri pentru compromiterea lui Gregorian Bivolaru" făcut de Voiculescu Securităţii, constând în "trimiterea acestuia la muncă forţată".

De asemenea, Mioc îşi mai argumentează contestaţia prin votul Colegiului CNSAS în acest caz, care ar fi fost "viciat de interese politice".

EVZ a prezentat în exclusivitate în urmă cu o lună stenograma şedinţei CNSAS, în care şase din opt membri au votat în favoarea adeverinţei, printre care s-a aflat şi Cazimir Ionescu, reprezentant al PSD în Colegiu şi unul din camarazii lui Voiculescu din timpul Revoluţiei.

17 yoghini, martori potenţiali la Curtea de Apel
Cea mai grea piesă a "acuzării" o vor reprezenta însă, susţin autorii contestaţiei, mai mulţi yoghini care au fost martorii şi victimele descinderii din 1983, în timpul şedinţei organizate de Bivolaru.

"Unul dintre participanţi şi-a pierdut doi dinţi în bătaia pe care a luat-o atunci. A fost arestat în timp ce Voican, îmbrăcat într-o geacă neagră din piele, le striga miliţienilor să-i fotografieze, să-i surprindă în poziţii de yoga", spune avocatul Asociaţiei "Adevăr şi Dreptate".

Viorel Ene, preşedintele Asociaţiei Victimelor Mineriadelor, spune că, în afară de Bivolaru, îi va aduce în instanţă pe toţi ceilalţi 17 yoghini care au fost arestaţi în 1983. "Unii sunt membri MISA acum, alţii nu", declară Ene.

"Am făcut-o pe nebunul"
"Nu mă sinchisesc prea mult pentru că ştiu ce este în dosar", spune Voiculescu despre demersul din instanţă, susţinând că atunci când a ajuns în casa unde se organizase descinderea, yoghinii erau deja arestaţi.

"Am făcut-o pe nebunul, pentru a părea că sunt cineva tare şi pentru a scăpa", este versiunea fostului viceprim-ministru.

Caz fără precedent
Miza contestaţiilor, arată autorii, este aceea ca Voiculescu să-şi piardă calitatea de revoluţionar şi beneficiile aferente. Acest lucru s-ar petrece automat dacă ar fi declarat colaborator al Securităţii. Legea CNSAS nu prevede ce se întâmplă dacă instanţa anulează adeverinţa.

Potrivit Legii contenciosului administrativ însă, există varianta anulării pe probleme de formă, caz în care CNSAS ar trebui să reia votul, şi varianta anulării pe fond, caz în care, practic, Voiculescu ar fi declarat implicit colaborator al Securităţii. Până acum a mai fost contestată doar adeverinţa primită de avocatul Sergiu Andon, însă cauza nu s-a judecat încă.

Vă recomandăm să citiţi pe aceeaşi temă şi:
Decizia CNSAS referitoare la Gelu Voican Voiculescu, turnătorul lui Gregorian Bivolaru, atacată în instanţă de revoluţionarul timişorean Marius Mioc

Înainte de a-l turna la Securitate, Gelu Voican Voiculescu a încercat să-l racoleze pe Gregorian Bivolaru în francmasonerie - prima parte
Înainte de a-l turna la Securitate, Gelu Voican Voiculescu a încercat să-l racoleze pe Gregorian Bivolaru în francmasonerie - PARTEA A DOUA
La 20 de ani de la mineriadă "anticomunistul" Victor Roncea a ajuns sluga masonului neocomunist Gelu Voican Voiculescu
Gelu Voican Voiculescu - prins din nou cu minciuna
Dezvaluiri senzationale in Evenimentul zilei despre Gelu Voican Voiculescu coordonatorul si tortionarul sef al Securitatii postcomuniste
ADEVERINŢA Nr. 1245/23.02.2010 eliberată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.)
Filmul „În căutarea Adevărului” – Sophrozin studio, 2009
Cartea „Reprimarea Mişcării Yoga în anii ’80” - Gabriel Andreescu, Editura Polirom
Dezvăluiri tulburătoare despre cazul MISA, din interiorul serviciilor secrete

Decizia CNSAS referitoare la Gelu Voican Voiculescu, turnătorul lui Gregorian Bivolaru, atacată în instanţă de revoluţionarul timişorean Marius Mioc

Preluare a unei postări de pe blogul lui Marius Mioc:
"Am comentat pe acest blog decizia CNSAS legată de fostul viceprimministru Gelu Voican Voiculescu, prin care se stabilea că acesuia nu i se poate atribui calitatea de colaborator al securităţii (vezi: Yoghinul Gregorian Bivolaru, descris pentru securitate de Gelu Voican Voiculescu). Arătam acolo că decizia CNSAS poate fi contestată în justiţie pînă la 1 iulie 2010 şi adăugam: “cine vrea să facă contestaţie, să se grăbească”.

Pînă la urmă spiritul meu civic s-a revoltat faţă de greşita aplicare a legii în acest caz de către CNSAS, aşa că am întocmit următoarea contestaţie pe care am trimis-o prin poştă Curţii de Apel Bucureşti:

Către Curtea de Apel Bucureşti
Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Splaiul Independenţei nr. 5, sector 4 Bucureşti

Subsemnatul, MIOC MARIUS (…) depun următoarea

CONTESTAŢIE

faţă de adeverinţa nr. 1245/23.02.2010 emisă de CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII, cu sediul în Bucureşti, str. Matei Basarab 55-57, sector 3, cod poştal 030671, solicitînd ca prin hotărîrea pe care o veţi pronunţa să modificaţi acea adeverinţă, în sensul de a constata că numitul VOICULESCU GELU VOICAN, la care face trimitere respectiva adeverinţă, are calitatea de colaborator al Securităţii ca poliţie politică.

ÎN FAPT:
Prin adeverinţa suspomenită, organul de conducere al pîrîtei a constatat (după cum a scris presa, cu 6 voturi contra 2), că numitul Gelu Voican Voiculescu, care are şi calitatea de luptător pentru victoria revoluţiei din decembrie 1989, deşi a dat anumite note informative către securitatea comunistă, nu i se poate atribui calitatea de colaborator sau lucrător al securităţii. Se precizează totodată că „prezenta poate fi contestată la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti în termen de 30 de zile de la data publicării pe pagina de internet a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii”. Cum publicarea pe internet a acestei adeverinţe s-a făcut în 1 iunie 2010, vă rog să constataţi că această contestaţie e în termen. Subsemnatul sînt persoană interesată, fiind eu însumi luptător în revoluţie, prezent în 16 decembrie 1989 în mulţimea adunată în jurul casei pastorului Laszlo Tokes, interesat de prestigiul pe care noţiunea de „luptător în revoluţie” o are în opinia publică şi doritor ca în rîndul celor care beneficiază de titlul de luptător în revoluţie să nu se strecoare persoane care încalcă art. 8 din legea 341/2004.

Din însuşi conţinutul adeverinţei rezultă că numitul Gelu Voican Voiculescu a desfăşurat activităţi care pot fi apreciate ca poliţie politică, ceea ce contrazice concluzia respectivei adeverinţe.

Astfel, după ce un cunoscut al său, yoghinul Gregorian Bivolaru, a fost arestat de miliţie în 17 aprilie 1984, Gelu Voican Voiculescu, într-o notă adresată securităţii, scrie: în afara anchetei de rutină privind analiza faptelor sale pentru a stabili dacă întrunesc condiţiile care întrunesc obiectul unei infracţiuni, G.B. trebuie examinat de ofiţeri de securitate specializaţi în probleme de “meditaţie transcedentală” şi familiarizaţi cu problematica”. Doar acest fapt, singur, este îndestulător pentru a trage concluzia că Gelu Voican Voiculescu a colaborat cu securitatea în activităţi de poliţie politică. Practic, el sugerează securităţii ca, chiar dacă ancheta – absolut legitimă – a miliţiei, va stabili că Gregorian Bivolaru nu a săvîrşit infracţiuni, securitatea să desfăşoare o anchetă suplimentară, pe probleme de „meditaţie transcedentală”. Regimul comunist i-a încălcat lui Gregorian Bivolaru dreptul la liberă întrunire şi la exprimarea liberă a opiniilor, fiind nerelevant dacă aceste opinii erau corecte sau nu şi în afara cadrului de apreciere al instanţei de judecată.

Totodată, reiese din conţinutul adeverinţei CNSAS, Gelu Voican Voiculescu a propus securităţii un plan de măsuri pentru compromiterea publică a lui Gregorian Bivolaru, furnizînd şi informaţii cu privire la animozităţi personale pe care Gregorian Bivolaru le avea cu alte persoane, pentru ca planul de compromitere să izbutească. A propus de asemenea trimiterea acestuia la muncă forţată („gen săpături”). Fiecare om are dreptul inalienabil să se compromită singur, prin propriile sale acţiuni, dar a propune securităţii comuniste acţiuni concrete de compromitere a unei persoane care din motive subiective sau obiective era incomodă pentru regimul comunist, este o acţiune de poliţie politică. Exact acelaşi tip de acţiuni l-a săvîrşit securitatea împotriva laureatei Nobel Herta Muller (vezi http://mariusmioc.wordpress.com/2009/10/10/actiunea-de-compromitere-si-riposta-impotriva-herta-muller/).

Gelu Voican Voiculescu atrage totodată atenţia securităţii asupra ambiţiilor de realizare profesională a lui Gregorian Bivolaru („visează la dobîndirea unei catedre la IEFS”), iar prin caracterizarea tendenţioasă pe care i-o face practic sugerează securităţii să intervină ca aceste ambiţii să nu se realizeze. Chiar şi modesta încadrare în muncă ca paznic de noapte a lui Gregorian Bivolaru este demascată ca nepotrivită: „Nu a satisfăcut stagiul militar (…) (ceea ce vine în contradicţie cu încadrarea ca paznic de noapte!)”. Sugerarea implicării securităţii (în mod negativ) în cariera profesională şi locul de muncă a lui Gregorian Bivolaru reprezintă după părerea mea poliţie politică, mai ales pentru slujbe de tip profesor la IEFS sau paznic de noapte, care n-au nici o legătură cu siguranţa naţională.

Apreciez că votul colegiului CNSAS a fost viciat de interese politice, în acel colegiu desfăşurîndu-şi influenţa Cazimir Ionescu, co-părtaş cu Gelu Voican Voiculescu la faptele din decembrie 1989, cunoscut pentru dezinformările pe care le lansa atunci prin televiziunea română, cum ar fi de pildă „oraşul Piteşti poate să dispară complet de pe harta ţării” http://mariusmioc.wordpress.com/2008/10/03/cazimir-ionescu-la-tvr-in-decembrie-1989-o-coloana-blindata-se-indreapta-spre-pitesti-orasul-pitesti-e-in-pericol-sa-dispara-de-pe-harta-tarii/

Tocmai de aceea mă adresez unei instituţii apolitice, cum este o instanţă de judecată, pentru a da o apreciere obiectivă cu privire la calitatea de colaborator al securităţii a lui Gelu Voican Voiculescu, calitate pe care cer să o confirmaţi prin hotărîrea dumneavoastră.

DOVEZI:
- Adeverinţa 1245/23.02.2010 (copie preluată de pe saitul CNSAS)
- Cer ca instanţa să pretindă Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii să înfăţişeze adeverinţa respectivă şi toate actele care au stat la baza întocmirii ei, inclusiv notele informative date de Gelu Voican Voiculescu către securitate şi procesul verbal care consemnează votul colegiului CNSAS în problema respectivei adeverinţe.

Solicit judecarea şi în lipsă, dar materialele depuse de pîrîtă la dosar să-mi fie trimise şi mie, conform prevederilor codului de procedură civilă.

Cu cheltuieli de judecată.

Reclamant
Mioc Marius

Confirmarea de primire a poştei indică 28 iunie – data cînd Curtea de Apel Bucureşti a primit cererea mea."

Vă mulţumim domnule Marius Mioc pentru iniţiativa dumneavoastră.

Vă recomandăm să citiţi pe aceeaşi temă şi:
Înainte de a-l turna la Securitate, Gelu Voican Voiculescu a încercat să-l racoleze pe Gregorian Bivolaru în francmasonerie - prima parte
Înainte de a-l turna la Securitate, Gelu Voican Voiculescu a încercat să-l racoleze pe Gregorian Bivolaru în francmasonerie - PARTEA A DOUA
La 20 de ani de la mineriadă "anticomunistul" Victor Roncea a ajuns sluga masonului neocomunist Gelu Voican Voiculescu
Gelu Voican Voiculescu - prins din nou cu minciuna
Dezvaluiri senzationale in Evenimentul zilei despre Gelu Voican Voiculescu coordonatorul si tortionarul sef al Securitatii postcomuniste
ADEVERINŢA Nr. 1245/23.02.2010 eliberată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.)
Filmul „În căutarea Adevărului” – Sophrozin studio, 2009
Cartea „Reprimarea Mişcării Yoga în anii ’80” - Gabriel Andreescu, Editura Polirom
Dezvăluiri tulburătoare despre cazul MISA, din interiorul serviciilor secrete

Reteţă de criză: Supa de pietre

Un înţelept s-a retras într-o peşteră din munţi pentru a-şi aprofunda practica. Şi-a făcut un pat din ace de pin frumos mirositoare. Drept hrană a adunat sâmburi de pin şi a săpat după rădăcini. Din lut şi-a făcut un vas şi l-a ars, având acum în ce să fiarbă un ceai sau o supă.

Lângă munte era un sat mic şi cum iarna nu se mai termina iar sătenii îşi terminaseră proviziile, au venit la el după mâncare. Le-a dat tot ce a putut şi le-a arătat unde erau cei mai buni pini şi cele mai bune rădăcini, dar mulţi erau prea slăbiţi ca să mai umble după mâncare. Mai rău, în foamea lor deveniseră răi, egoişti şi necooperanţi.

Dar el ştia ce trebuie să facă. A făcut o oală mare de lut şi s-a dus cu ea în mijlocul satului. Apoi a umplut oala cu zăpadă şi a făcut focul sub ea. Toţi sătenii se adunaseră curioşi în jurul lui.

"Astăzi," anunţă el, "vă voi învăţa cum să faceţi supă de pietre." Toţi au bufnit în râs. Cum să faci supă de pietre? Dar omul adunase câteva pietre de pe munte şi, după ce le-a spălat bine, le-a aruncat în oală. Apoi a scos din buzunarul hainei jerpelite pe care o avea, nişte seminţe de pin şi nişte rădăcini uscate.
Un sătean a spus: "Trebuie şi nişte sare la supa asta."

"Da," răspunse omul, "dar nu am sare."

"Am eu," spuse săteanul. "Mă duc acasă să o aduc."

Un altul a spus: "Ştii, mai am nişte varză veche în pivniţă. Vrei să o pui în supă?"

"Desigur," răspunse omul. "Ar fi minunat!" Iar săteanul a fugit acasă după varză.

Unul a oferit doi morcovi zbârciţi iar un altul şi-a adus aminte că mai avea o ceapă. Au mai apărut şi nişte pumni de orez din mai multe case. Şi încă câteva legume, şi o ţelină sălbatecă, şi un pic de piper, şi aşa, spre încântarea tuturor, aerul s-a umplut de mireasma îmbietoare a supei. Sătenii şi-au adus bolurile şi au mâncat cu multă plăcere! A fost destulă supă pentru toţi. "Ce isteţ e omul acesta," spuneau ei, "ce supă delicioasă a făcut din nişte pietre."
În final sătenii i-au mulţumit pentru această reţetă în care cele mai importante ingrediente sunt dragostea, generozitatea şi solidaritatea.

Mimo

Imagini cu OZN-ul care a provocat inchiderea timp de o ora a unui aeroport din China - 9 iulie 2010


Autoritatile din orasul Hangzhou, in estul Chinei, au decis inchiderea pentru o ora a aeroportului Xiaoshan, dupa ce radarele au detectat aparitia unui obiect pe cer, transmite Xinhua. Oficialii aeroportului au afirmat ca a fost vorba de un obiect zburator neidentificat (OZN), teorie sustinuta si de localnici.

Obiectul neidentificat a aparut pe radarele din aeroport miercuri, in jurul orei 21. Conducerea aeroportului a decis sa nu mai permita imbarcarea pasagerilor si sa retina la sol avioanele care urmau sa decoleze, determinand intarzieri si de peste 4 ore.

De asemenea, mai multe avioane care trebuiau sa aterizeze au fost deviate pe aeroporturile din Ningbo si Wuxi.

Martorii sustin ca obiectul aparut pe cer arata ca un punct luminos, care a disparut curand. Un angajat al aeroportului a spus, pe de alta parte, ca obiectul a fost vizibil numai pe radare si ca nimeni nu l-a vazut in realitate.

Xinhua noteaza insa ca, la cateva ore dupa ce aeroportul a fost inchis, mai multi rezidenti din Hangzhou au declarat ca au vazut pe cer un obiect stralucitor, care zbura "ciudat". Potrivit acestora, obiectul avea o coada ca o cometa si a zburat circa sase minute spre pamant, dupa care si-a schimbat directia.

Dupa ce stirea a facut inconjurul lumii, autoritatile chineze au lansat intr-un tarziu zvonul ca ar fi vorba de un proiect militar secret :D pentru a lasa impresia ca detin controlul asupra situatiei.

Vedeti stirea relatata la o televiziune chineza aici.

Surse: Daily Mail, Hotnews

Vindecand cancerul din interior spre exterior - film documentar

“Healing cancer from inside out” este un documentar cutremurător care dă la o parte cortina domeniului medical şi dezvăluie felul în care sute de miliarde de dolari investite în tratarea cancerului sunt irosite în direcţii nejustificate, explică de ce în ultimii 20-30 de ani de zile nu s-a făcut practic nici un progres real în domeniu în ciuda costurilor imense, dezvăluie cine sunt cei interesaţi să păstreze această stare de lucruri şi cine pierde de fapt… BOLNAVUL DE CANCER!

Aflaţi totodată, în a 2-a parte, unde să vă îndreptaţi atenţia dacă suferiţi de această boală şi care sunt adevăratele remedii.

De citit si:
Cancerul este cauzat de o ciuperca si poate fi tratat in 90% din cazuri cu bicarbonat de sodiu, sustine oncologul italian Tullio Simoncini
Mintea poate vindeca bolile
Dieta vegetariana injumatateste riscul de cancer
Fructele care ne apara de cancer
Ginsengul reduce oboseala si poate ajuta bolnavii de cancer
Curry-ul poate distruge celulele canceroase

Documentar IMPORTANT DE VĂZUT! Adevărul despre Cancer.



Sursa: Alta med

Jack Harris: «Satana este dumnezeul francmasoneriei»

La cererea unui cititor foarte grijuliu fata de continutul blogului nostru, continuam publicarea informatiilor despre masonerie cu un articol preluat din revista Francmasoneria nr.2 publicat anterior pe site-ul yogaesoteric.net. Drept bonus va oferim si un clip youtube in care un sectant apartinand gruparii masonice Shriners se declara a fi "Lucifer cel pur, virtuos si inocent".


Jack Harris este un fost maestru mason care a publicat dezvăluiri cutremurătoare despre adevărata faţă a masoneriei. Redăm în continuare câteva extrase din cartea lui "Freemasonry: the Invisible cult in our midst" (Francmasoneria: cultul invizibil în mijlocul nostru).

«În ianuarie 1968, am fost instalat ca Venerabil Maestru al unei Loji Masonice ce cuprindea aproape 600 de membri. Din punctul meu de vedere, consideram că atinsesem culmea vieţii mele. Ca Venerabil Maestru, aveam o totală autoritate asupra a tot ce se petrecea în Loja mea şi dădeam socoteală numai Marelui Maestru al Statului meu.

Eram însurat, aveam doi copii, o slujbă foarte bună şi o sănătate excelentă. De fapt, atunci chiar credeam că obţinusem o cunoaştere specială despre Dumnezeu, om, univers şi despre modul în care să obţin o viaţă plină de succes. Ce mai îmi puteam dori ?

Chiar la începutul activităţii mele ca Venerabil Maestru, în timp ce conduceam o întâlnire masonică, unul dintre fraţii masoni prezenţi şi-a exprimat o obiecţie la încheierea rugăciunilor ce aveau loc în Lojă. Tradiţia masonică în statul meu, Maryland, cerea să ne încheiem rugăciunile zicând: “Fie ca fiecare virtute morală şi socială să ne întărească. Amin !”

În toată activitatea mea ca mason, nu auzisem nici o obiecţie la această formulă de încheiere. L-am asigurat atunci pe fratele meu mason că voi discuta despre obiecţia lui cu Marele Maestru.

Ceea ce am şi făcut câteva zile mai târziu. Marele Maestru mi-a răspuns că francmasoneria acceptă membri de orice credinţă sau religie, atâta timp cât membrul potenţial crede într-o “fiinţă supremă” (orice ar fi aceasta) şi în renaşterea corpului într-o viaţă viitoare (nu contează cum şi pentru cine s-ar realiza acest lucru). Am avut un mare şoc deoarece am realizat că cei ce erau membri ai unor culte sau religii anti-creştine puteau deveni masoni.

Marele Maestru mi-a spus că una din datoriile mele ca Venerabil Maestru al Lojii mele era să nu jignesc pe nici unul din fraţii mei care nu era creştin, chiar dacă era cazul să renunţ la a mai pronunţa numele lui Iisus în rugăciunile mele. Mi-a spus chiar că are autoritatea să dizolve Loja pe care o conduceam dacă persistam în a folosi numele lui Iisus, în condiţiile în care ar fi fost obiecţii la aceasta, din partea fraţilor masoni.

În martie 1973, Marea Lojă din Maryland a aprobat următoarele instrucţiuni referitoare la rugăciunile dintr-o lojă masonică: "Toate rugăciunile ce se realizează într-o Lojă Masonică trebuie adresate acelei zeităţi căreia toţi masonii îi spun “Marele Arhitect al Universului”. Ne vom adresa Acestuia ca Tatălui nostru Ceresc, Dumnezeu Etern, Atotputernicul. Trebuie să ne încheiem rugăciunile cu o expresie precum aceasta: „În numele Tău cel mai sfânt şi mai preţios nume, ne rugăm acum” … şi să nu folosim cuvinte în plus, cuvinte ce ar putea intra în conflict cu credinţele religioase ale altor masoni prezenţi. Fratele mason ce rosteşte rugăciunea o face pentru toţi fraţii şi oaspeţii masoni prezenţi şi nu pentru el însuşi."

Evident, toată credinţa mea şi încrederea în masonerie au fost puternic zguduite după ce am citit aceste rânduri. Pastorul şi diaconii de la biserica mea erau toţi masoni! În centrul fiecărei Loji Albastre se află un altar. Acolo se află ceea ce mulţi masoni numesc “Marea Lumină a Masoneriei” sau “Biblia”. Mai târziu, am descoperit că francmasoneria declară cărţile sfinte ale oricărei religii din lume ca fiind echivalente ale Bibliei. Orice “carte sfântă” se află pe altarul dintr-o Lojă Masonică.

La începuturile mele ca mason, am crezut că scopul esenţial al fiecărui grad masonic este de a împărţi lumină spirituală, înţelepciune, adevăr şi o cunoaştere despre viaţă, moarte, etc. Acum realizam şocat că Satana este aşa-zisul “Dumnezeu” al francmasoneriei. Am început atunci să citesc Biblia, să discut cu pastorii, să mă rog sau să dezbat cu alţi fraţi masoni despre cine este Iisus Christos. Acestea au continuat doi ani de zile, până într-o noapte când citind pasaje din Evrei 4:12 şi Romani 3:10-18 am realizat, prima dată în viaţa mea, că mă îndreptam alături de ceilalţi fraţi masoni, către Iad. Am căzut în genunchi, am renunţat la Satana, „Dumnezeul” francmasoneriei şi l-am implorat pe Iisus să mă ierte şi să mă salveze de pe calea către pierzania sufletului pe care mă îndreptam! Forţa irezistibilă a Duhului Sfânt a îndepărtat toate minciunile francmasoneriei, minciuni ce păreau de neclintit până atunci.

Am renunţat imediat la toate diviziunile francmasoneriei de care aparţineam (Loja Albastră, Arca Regală, Cavalerii Templieri şi Altarul). Toate acestea predau doctrine şi învăţături contrare învăţăturilor creştine, contrare cuvintelor lui Iisus.

Dacă eşti mason, studiază cu atenţie cuvântul Domnului, în special Evanghelia lui Ioan, şi compară aceste învăţături cu cele propagate de Lojile Masonice. Rugăciunea mea pentru tine este ca adevărurile spirituale să-şi deschidă ochii către Iisus Christos şi să respingi cu curaj pe Satana, patronul francmasoneriei»

Cititi si articolele:
Masoneria şi ritualurile satanice
Charles G. Finney: «De ce am părăsit francmasoneria?»
Omorârea căpitanului William Morgan
Confesiunile unui fost mason francez
Originile Masoneriei releva caracterul satanic al organizaţiei
Masoneria, organizatia satanista oculta care conduce lumea
MASONERIA IL VENEREAZA PE LUCIFER!
Satanism si capete de mort in ritualurile masonilor
"Ingerii" masoneriei au copite!!
Video despre Illuminati, francmasonerie, manipulare media, organizatia secreta Skull and Bones, planul de dominare mondiala: noua ordine mondiala
MTV Video Music Awards 2009 – un megaritual masonic ocult închinat Satanei

Ce asteapta Dumnezeu de la noi?

Un om dormea in coliba lui, cand dintr-odata, intr-o noapte, camera s-a umplut de lumina si i-a aparut Dumnezeu. Domnul i-a cerut sa faca o munca pentru el si i-a aratat o stanca mare din fata colibei. I-a explicat ca va trebui sa impinga piatra zilnic, cu toate puterile sale, ceea ce omul a si facut si dupa zi.

Multi ani a muncit din greu, de la rasaritul la apusul soarelui, impingea din toate puterile, cu umerii proptiti pe suprafata masiva si rece a stancii de neclinitit. In fiecare noapte barbatul se intorcea trist si istovit in coliba lui, simtind ca intreaga zi a irosit-o degeaba.

Tocmai cand barbatul era mai descurajat, Adversarul (Satana) a decis sa-si faca aparitia in gandurile plicitisite ale acestuia: "De atata timp impingi piatra si ea nici nici nu s-a clintit". Asa omul a ramas cu impresia ca sarcina lui este imposibil de realizat si ca toata munca lui va fi un esec. Aceste idei l-au deprimat si decurajat pe barbat. Satan i-a spus: "De ce te distrugi singur pentru asta? petrece-ti timpul facand doar un efort minim si te vei simti mai bine".

Barbatul ostenit tocmai asa isi propusese sa faca, dar inainte de asta a decis sa se roage si sa-si spuna pasul lui Domnului. "Doamne, a spus, am muncit mult si greu pentru Tine, adunandu-mi toate puterile sa fac ce mi-ai cerut. Acuma, dupa atata timp, nu am reusit sa misc piatra nici cu jumatate de milimetru. Ce am gresit? De ce am esuat?"

Domnul i-a raspuns intelegator: "Prietene, cand ti-am cerut sa-mi slujesti si tu ai acceptat, ti-am spus ca sarcina ta era sa impingi cu toate puterile in stanca, ceea ce ai si facut. Niciodata nu am spus ca astept ca tu sa o misti. Sarcina ta era doar sa impingi. Si acum vii la Mine obosit spunand ca ai esuat. Dar chiar asta e realitatea? Priveste la tine. Bratele iti sunt puternice si musculoase, spatele e vanjos si bronzat, mainile iti sunt batatorite de atata apasare, picioarele ti-au devenit solide si puternice. Te-ai dezvoltat mult si capacitatile tale sunt peste ce te-ai fi putut astepta sa ai. Adevarat, nu ai miscat stanca. Dar vocatia ta a fost sa ma asculti si sa impingi, ca sa-ti pui la incercare credinta si increderea in inteleciunea Mea. Ceea ce ai si facut. Acuma Eu, prietene, voi muta stanca.

Cateodata, cand auzim cuvantul Domnului, avem tendinta sa ne folosim gandirea noastra pentru a descifra ce vrea El, cand, de obicei, Domnul nu ne cere decat simpla ascultare si incredere in El.
Cu toate ca noi credem ca prin credinta mutam muntii, de fapt tot Domnul este cel care ii muta din loc.

Dezvaluiri senzationale in Evenimentul zilei despre Gelu Voican Voiculescu coordonatorul si tortionarul sef al Securitatii postcomuniste

In urma cu cateva saptamani in Evenimentul zilei a aparut un un articol bomba referitor la decizia CNSAS ce il spala pe Gelu Voican Voiculescu de colaborarea cu securitatea. Mirela Corlăţan spunea in acel articol ceea ce orice om cu bun simt poate deduce din documentul emis de CNSAS: Gelu Voican Voiculescu l-a turnat la Securitate pe Gregorian Bivolaru, a recomandat reprimarea brutala a profesorului de yoga si in plus in informarile sale ii urechea pe ofiterii de la Securitate ca si cum ar fi fost un superior al acestora. Povesteam atunci ca reactia lui Gelu Voican Voiculescu a fost sa apeleze la prietenii sai din presa pentru a o ataca pe autoarea articolului si pentru a nega acuzatiile. Tot atunci yogaesoteric a publicat pe acelasi subiect un articol serial din care am preluat si noi primele 2 parti publicate pana acum: Înainte de a-l turna la Securitate, Gelu Voican Voiculescu a încercat să-l racoleze pe Gregorian Bivolaru în francmasonerie - prima parte si partea a doua.

Unul dintre comentariile postate pe site-ul evz.ro la articolul de acum cateva saptamani al Mirelei Corlatan, semnat de Mircea S. Bozan, "opozant anticomunist dinainte si dupa 1989", i-a furnizat ziaristei noi informatii pentru un articol senzational pe care va recomandam sa-l cititi pentru a vedea cine este in realitate Gelu Voican Voiculescu: Un "golan" cere: "Voican la judecată!". Articolul dezvaluie tortura prin care a trecut anticomunistul Mircea Bozan pentru ca de la balconul Universitatii a dezvaluit modul in care s-au furat alegerile din 20 mai 1990. Iata mai jos si comentariul original care a atras atentia ziaristei:
"Am aflat deosebit de multe amanunte 'despre viata' inculpatului GV Voiculescu de la unul din colegii sai de servici, ing geolog Fotta, stabilit in Europa. Dar ceea ce va voi descrie in cateva randuri a fost aceea de recunoastere a vocii acestui 'erou nociv al revolutiei', din timpul anchetarii mele in noaptea de 30 mai 1990 de la sediul politiei (?) de pe strada Eforie, arestat din atelierul colegei mele Ileana Dascalescu dupa ce am luat cuvantul in Piatza Universitatii si unde am explicat cum s-au fraudat alegerile din Duminica Orbului in jud Sibiu.

In timpul mineriadei din 13-15 iunie 1990 Gelu Voican-Voiculescu a coordonat represiunea aflandu-se printre mineri si securisti. Pentru a nu fi recunoscut de catre manifestantii anticomunisti si-a ras barba.

Eram dupa primele doua ore de batai primite si eram cazut pe pardoseala cand am auzit ca prin vis vocea de neconfundat a lui Voiculescu. Purta o pereche de sandale fara ciorapi si avea pantaloni kaki. Eram intr-o balta de sange si n-am putut intoarce capul sa-l vad la figura, dar a intrebat pe cei doi care ma 'anchetau', 'daca a scos ceva de la mine, daca le-am relatat cu cine sunt in legatura legat de minciunile citite in Piatza'. Apoi le-a spus: '...aveti grije sa nu existe urme, nu avem nevoie de scandal. Raspundeti cu capul...." Dupa alte 12 ore de batai si intrebari (la fel ca anchetele din 1969 de la Aiud), am fost aruncat intr-un conteiner cu resturi de materiale de constructii din curtea blocului UAP de pe str Eforie unde am fost gasit de catre femeile de servici. Acestea, mi-au anuntzat sotia la Sibiu. Am fost transportat in aceeasi zi la Viena de catre Lascu Ilie, unde am fost operat de urgentza si apoi transferat pentru alte operatii la Spitalul militar american de langa München.
Acesta este licheaua de Gelu Voican Voiculescu, eroul revolutiei conduse de securitate si KGB. Pe 21 octombrie 1990, primeam o scrisoare la Schwebisch-Münd in spitalul de recuperare din cazarma americana prin care mi se comunica ca incepand ca acea data am interdictie de revenire in Tara pe o perioada de 10 ani (pana pe 21 octombrie 2000).... Acesta este 'partidul soare- FSN-PSD' care a nenorocit Romania imediat dupa impuscarea lui Ceausescu. Acesta este partidul care ar trebui tras la raspundere pentru situatia dezastruasa a Romaniei actuale si ar trebui interzis ca partid politic pentru statutul sau de partid al teroarei nationale.
Mircea S. Bozan

fost opozant anticomunist dinainte si dupa 1989
"

Citiţi şi:
ADEVERINŢA Nr. 1245/23.02.2010 eliberată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.)
Decizia CNSAS referitoare la Gelu Voican Voiculescu, turnătorul lui Gregorian Bivolaru, atacată în instanţă de revoluţionarul timişorean Marius Mioc
Gelu Voican Voiculescu - prins din nou cu minciuna
La 20 de ani de la mineriadă "anticomunistul" Victor Roncea a ajuns sluga masonului neocomunist Gelu Voican Voiculescu
Nou articol al Mirelei Corlatan despre contestarea deciziei CNSAS referitoare la Gelu Voican Voiculescu
Înainte de a-l turna la Securitate, Gelu Voican Voiculescu a încercat să-l racoleze pe Gregorian Bivolaru în francmasonerie - prima parte
Înainte de a-l turna la Securitate, Gelu Voican Voiculescu a încercat să-l racoleze pe Gregorian Bivolaru în francmasonerie - PARTEA A DOUA

Mărturia unui prieten din copilărie al lui Grieg

Menţionăm că această mărturie aparţine unui prieten al lui Grieg din copilărie, care deocamdată nu practică YOGA. Această relatare a fost scrisă în martie 2002.

Îmi vine greu să accept că viaţa noastră trece atât de repede şi, din păcate, uneori fără să ne dăm seama. Pentru unii, aniversarea zilei de naştere este un prilej de bucurie, în timp ce pentru alţii aceasta este , mai ales, un moment de reflecţie: „fugit ireparabile tempus”. Pentru mine, sărbătorile „rotunde” au un caracter mai aparte pentru că sunt divizibile prin cinci! Jubileul (din lat. „jubilaeus”) – sărbătoare care are loc o dată la cincizeci de ani – este în unele tradiţii anul dedicat în exclusivitate lui Dumnezeu! La această vârstă, se spune, înţelepciunea, plătită prin firele de păr alb, devine cartea de vizită a celor ce trec pragul dincolo de cel de al cincilea deceniu de viaţă. Aşadar, bunul meu prieten, Grieg, împlineşte în curând 50 de ani.

Am avut şansa de a-l cunoaşte din vremea copilăriei. Pot spune că era un om sensibil, puternic interiorizat, retras într-o lume diferită de aceea în care se născuse. Citea enorm, devora teancuri întregi de cărţi, mai ales cărţi vechi, multe dintre ele, evident, interzise în acele vremuri. Terminase de citit toate cărţile din casă, parcursese toate lucrările aflate în biblioteca şcolii şi a Căminului Cultural încât le îngrozise pe bietele bibliotecare.

Pare paradoxal, dar Grieg citea orice îi cădea în mână: literatură clasică, îndeosebi, dar nu ocolea cărţile de ştiinţă, romanele de aventuri, de călătorie, citea până şi celebrele colecţii „15 lei”, „Femei Celebre”, etc. Depăşea în inteligenţă şi nivel de înţelegere pe oricine de vârsta sa. Imaginaţia lui era cu adevărat impresionantă. În curtea casei părinteşti, Grieg se simţea în interiorul unui univers în care cu greu puteai pătrunde. Aici, el construia o lume a sa, în care era scenarist, regizor şi interpret.

Uneori, mă includea în scenariile sale, unde interpreta 1001 de roluri: detectiv, Regele Angliei, poliţist, şofer de taxi. Mi-l aduc aminte cum conducea cu maximă viteză bicicleta familiei, luând viraje spectaculoase. Într-o bună zi, mi-a spus că a descoperit un petec de hârtie îngălbenit de vreme vârât între prăselele unui stilet de ofiţer, conţinând o scriere misterioasă şi harta unei comori, îngropate undeva în munţi, sub o stâncă. Aşa a rămas şi azi, un om fascinat de secretele ascunse ale acestei lumi.

Grieg era un veşnic însetat de cunoaştere, dar încă din adolescenţă nu suporta să fie obligat să înveţe ceea ce nu era de folos. Iubea enorm filosofia, limbile străine. Îl fascina, însă, cu adevărat, o ştiinţă considerată tabu în acele vremuri, parapsihologia.

Destinul a făcut să frecventăm ulterior cursurile aceluiaşi liceu, „Gh. Şincai”, din Bucureşti. O clădire impresionantă, plină de sobrietate, situată lângă un parc de vis, primea tineri veniţi din toate colţurile Capitalei, iar printre ei se aflau şi doi elevi veniţi de la ţară. Pe atunci, „Şincai” era considerat o şcoală severă, unde se făcea carte adevărată, îndeosebi ştiinţe reale, matematică mai ales, cu profesori ce încercau să ducă mai departe faima strălucitei pleiade de dascăli (Nedioglu, Călinescu, etc) din perioada interbelică.

Era un liceu al „săracilor” dar, repet, era un liceu renumit care concura cu succes celebrele licee din centru: „Lazăr”, „Bălcescu”, „Basarab”, „Cantemir”, „Neculce”. În acea vreme, liceul acesta devenise un coşmar pentru mai marii vremii: ecourile revoltelor tinerilor şi studenţilor de la Paris, din anii ’68, ajunseseră la Bucureşti, iar gesturile de frondă au izbucnit chiar la „Şincai”. Aici, în primăvara lui ’68, se derulase una dintre primele forme de protest faţă de o lume ce începea să intre în declin. Incendierea cataloagelor semnifica reacţia tinerei generaţii faţă de restricţiile şi aberaţiile ce începeau să devină tot mai evidente.

Deşi era un pasionat al orelor petrecute în bibliotecă, Grieg a crescut în acest liceu alături de o generaţie impregnată de ideea de non-violenţă, redată atunci prin deviza: „make love, not war”. Era o generaţie născută din părinţi ce supravieţuiseră celui de-al doilea război mondial şi care suferiseră ororile staliniste. De aceea, aceşti tineri condamnau atât războiul din Vietnam, cât şi invadarea Cehoslovaciei.

Aşadar, în liceul „Şincai”, Grieg a înţeles aspiraţiile perene ale tinerei generaţii, probabil aceleaşi cu ale generaţiilor de azi: fervoarea de a fi în armonie cu universul, şi, în acelaşi timp, cu tine însuţi, dorinţa de a trăi cu adevărat liber, prin înfrânarea propriilor porniri şi canalizarea lor spre o împlinire spirituală, de rang superior.

Grieg era mai mare cu un an decât mine: el învăţa la „uman”, iar eu trecusem la „real”. Însă faima lui făcuse deja înconjurul liceului şi nu numai. Îşi uimise profesorii prin vastitatea şi profunzimea cunoştinţelor sale. Unii dintre ei nu ezitau ai propune să ţină prelegeri colegilor de clasă pe teme de filozofie, literatură universală, limba română etc. Era o încântare să-i urmăreşti savantele sale dizertaţii, remarcabile prin exuberanţa limbajului, documentarea exhaustivă, claritatea mesajului transmis.

În timp ce alţi colegi făceau sport, el prefera să citească. Citea zi şi noapte, dar mai ales noaptea. Personal, prin el am reuşit să mă apropii cu dragoste şi înţelegere de lucrurile esenţiale ale vieţii. Vocaţia sa de ghid spiritual era evidentă încă de pe atunci. Îmi amintesc un episod legat de admiterea mea la facultate: la proba de filozofie am tras un bilet ce conţinea un singur cuvânt – „idealismul”. Atunci, mi-am adus aminte de „lecţiile” lui Grieg şi am reprodus un dicton, dar nu sub forma trunchiată, vehiculată în manualele epocii: „Cunoaşte-te pe tine însuţi”, ci „Cunoaşte-te pe tine însuţi şi lasă materia zeilor”. Am obţinut nota 9 la oral şi am fost admis la facultate, al 7-lea pe listă din 1600 de candidaţi, (20 pe loc) cu media generală 9,00 şi datorită cunoştinţelor primite de la Grieg. Îţi mulţumesc abia acum, iubite prieten.

Grieg nu se simţea atras de învăţăturile inutile, cenzurate de mentalitatea îngustă a acelei vremi. Căuta o cu totul altă „învăţătură” , adresată cu adevărat spiritului. El urmărea să realizeze, încă de pe atunci, armonia perfectă dintre suflet şi trup, dintre spirit şi materie, dintre om şi lumea înconjurătoare. Această „învăţătură” nu o putea găsi în nici unul dintre manualele epocii; nici un curs universitar sau tratat academic nu cuteza a aborda o asemenea temă.

În anii ’70, setea de cunoaştere a universului necunoscut din jurul nostru făcea din Grieg o figură singulară. Era un personaj „bizar”, din galeria „frumoşilor nebuni ai marilor oraşe”. Neajungându-i orele de citit ale unei zile lumină, prefera să se angajeze ca pedagog de noapte la şcolile cu internate pentru ca, în timpul liber, să poată merge la biblioteci. Când alţii dormeau, Grieg putea să studieze în linişte la „locul de muncă” tot ce-i dorea sufletul. Pentru Grieg, noaptea a constituit cel mai propice timp pentru meditaţie. Experienţa sa „pedagogică” din tinereţe i-a folosit mai târziu, el ajungând un desăvârşit educator.

Deşi era foarte tânăr, devenise o figură a Bucureştilor, mai ales în mediul studenţesc. Numeroşi studenţi găseau în Grieg un alt „magister”. Avea ca şi acum „charismă”, era adulat, divinizat. ”Look”-ul său era cu adevărat memorabil dar nu acest fapt era esenţial. Ceea ce fascina cu adevărat era „învăţătura” sa. Vorbele şi gândurile sale te cucereau din primul moment, te transformau şi te „vindecau” de tot răul din lume.

Prin anii ’75-’76, întâlnindu-mă cu el, i-am destăinuit că sunt deprimat din cauza unei iubiri ce eşuase în mod lamentabil. Eram afectat şi nu găseam nici o cale de ieşire din impas. El m-a ascultat şi, uitându-se în ochii mei, mi-a spus, parcă citind în mine tot ceea ce trăiam: ”Am să te ajut, dar totul depinde de tine, de voinţa ta de a te schimba. În seara asta, la orele 22:00, mă voi gândi la tine şi mâine să-mi spui ce s-a petrecut”. Mărturisesc cu mâna pe inimă că, la ora aceea , am trăit o neverosimilă experienţă. Am simţit că un fluviu de energie necunoscută, o linişte şi o împăcare deplină m-au inundat, venind de niciunde, fără să-mi dau seama. Eram parcă alt om, mai echilibrat, mai liniştit, mai puternic. A doua zi eram cu totul transfigurat: ceea ce credeam a fi o tragedie a vieţii mele mi se părea acum ridicol de neînsemnat. Eu devenisem ceea ce eram mai înainte de a fi părăsit de iubită, şi anume un om liber. Atunci, şi nu numai atunci, m-am convins de adevărul că prietenul meu din copilărie are puteri neobişnuite.

Iată un alt exemplu: mai târziu, întâlnindu-mă cu el pe stradă , mi-a strâns încet mâna, preţ de câteva secunde. Am schimbat câteva vorbe, eu fiind grăbit, şi ne-am spus la revedere. Acasă, soţia m-a întrebat ce este cu mine: parcă pluteam, parcă visam. I-am spus că m-am întâlnit cu un vechi prieten din copilărie, care mi-a insuflat o energie vitală formidabilă, că acele clipe petrecute în preajma lui m-au convins că deţine un fel de „bio-câmp” cu virtuţi binefăcătoare. Ea a pus totul pe seama emoţiei ce însoţeşte momentul revederii unui vechi prieten, pe care nu-l mai întâlnisem de mult. Am luat o brichetă, am pus-o în palmă şi aceasta nu s-a dezlipit când am răsucit mâna. Am continuat cu un pix, cu o cheie, cu o riglă, apoi cu alte obiecte mărunte. Eram aproape şocat. Devenisem „magnetizat” în urma întâlnirii cu Grieg. De atunci, când vreau să-mi uimesc cunoştinţele, făcându-le să se amuze de puterile mele „paranormale”, le arăt experimentul cu obiectele ce stau lipite de palma sau corpul meu.

În sfârşit, îmi amintesc un alt episod, legat de acelaşi prieten din copilărie. Acum 10-12 ani veneam cu trenul spre Bucureşti. În compartiment erau figuri vesele, tinereşti. Am intrat în vorbă cu o domnişoară, care şedea tăcută în dreapta mea. Am întrebat-o de unde este şi unde merge: mi-a spus că este din Baia-Mare şi se duce la Costineşti. Apoi am aflat că urma să participe la un curs de YOGA predat de profesorul Gregorian Bivolaru.

Am devenit atent la ceea ce-mi spunea şi i-am spus că mă interesează părerea ei despre acest om. Mi-a răspuns că nu-l cunoaşte prea bine, dar ştie că este un om extraordinar, înşirându-mi o sumedenie de calităţi, pentru a întări adevărul celor spuse. Eu am replicat: „nu este nevoie de nici un fel de alte demonstraţii pentru a mă convinge”. „De ce?”, a spus tânăra puţin contrariată. „Pentru că nu este necesar”, am răspuns eu. „Nimeni nu-mi poate schimba părerea despre acest om, deoarece îl cunosc de-o viaţă!”. Acum, interlocutoarea mea devenise interesată de-a binelea să afle şi alte lucruri despre el.

Evident, cu sinceritatea unui om care nu are nici un interes să o mintă, i-am spus că acest om este mai mult decât îşi poate imagina cineva, cu alte cuvinte, l-am descris pe Grieg în culori şi nuanţe foarte sugestive. Era pur şi simplu entuziasmată şi, în final, mi-a făcut următoarea destăinuire: nu se aştepta să întâlnească un necunoscut care, fără nici un fel de interes, să afirme asemenea cuvinte despre cel ce urma să-i devină profesor. Era convinsă că avea să înveţe multe de la Grieg. Din acel moment, ceilalţi călători din compartiment au vrut să afle şi ei mai multe despre el. Am răspuns: ”Căutaţi-l, cunoaşteţi-l şi vă veţi convinge!” Când am coborât din tren mi-am dat seama că Grieg nu avea nevoie de nici un fel de publicitate, pentru că el era cunoscut peste tot, foarte apreciat şi admirat.

De aici, însă, i s-au tras şi unele necazuri. În anii ’80, a fost catalogat de către regimul de atunci „pericol public” naţional, fiind luat în vizor ca şi „transcendentalii”, „Cenaclul Flacăra” etc. Ceea ce făceau ei era considerat o potenţială ameninţare la adresa orânduirii. Grieg a făcut parte din rândul celor cu adevărat hăituiţi, urmăriţi pas cu pas, scoşi în afara societăţii. Vina lui era una gravă: avea o putere prea mare, era un lider, un formator de opinie, pe care nu-l puteai controla, nu-l puteai manipula.

Era, aşadar, un om incomod pentru regim. În spate i se puneau tot felul de fapte grave, imaginare. Îmi aduc bine aminte ce vuiet, ce fiori de spaimă a stârnit printre procurori, anchetatori, judecători, poliţişti, activişti de partid şi mai ales gardieni, miraculoasa evadare a lui Grieg din arestul în care fusese ţinut. Toţi erau pur şi simplu îngroziţi.

Împotriva lui Gregorian Bivolaru s-au folosit cele mai abjecte mijloace: de la discreditare în cadrul mişcării yoghine din România, denigrare, blamare, mistificare, ridiculizare şi manipulare a opiniei publice, până la internarea forţată şi izolarea sa, în încercarea de a fi redus la tăcere. După anii ’90, din nefericire au fost declanşate campanii de presă murdare, i s-au înscenat diverse „accidente” (incendierea locuinţei şi a celor aproape 3000 de cărţi aflate acolo etc), ceea ce dovedeşte încă o dată, că anumite cercuri „oculte” văd în Gregorian Bivolaru un „adversar” potenţial, extrem de redutabil.

Neprietenii săi realizează însă faptul că Grieg este protejat de propriile sale capacităţi paranormale, care îl fac intangibil; ei ştiu şi că orice gest împotriva lui este îndreptat mai ales împotriva celor câteva zeci de mii de susţinători, aflaţi nu numai în România, ci şi în toată lumea. Un studiu întreprins de un colectiv de sociologi români a stabilit că MISA este inclusă printre mişcările de masă, cu amplă răspândire în România. Toate acestea spun mult despre omul care împlineşte în curând 50 de ani. Este un personaj legendar, plin de consistenţă într-o lume din ce în ce mai debusolată, în care oamenii încep din nou să caute calea spre Adevăr, Cunoaştere, Credinţă şi Puritate.
La Mulţi Ani, Grieg!
Dan D.

Marturie preluată de pe site-ul yogaesoteric.net

Flota de OZN-uri - Polonia, 26 iunie 2010