Yoghinii MISA blog

Opinii despre Yoga, Tantra, spiritualitate, despre o viata sanatoasa, despre iubire si sexualitate, despre abuzurile si nedreptatile savarsite impotriva yoghinilor, despre societatea contemporana si evolutia umanitatii, despre esecul planurilor de creare a unei dictaturii globale si despre prabusirea cabalei satanice a "iluminaților"

joi, 29 martie 2012

Sinistra înscenare de la Vama Nădlac

Niciun comentariu :
de George Preda

În această perioadă în care se aşteaptă un verdict al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru recursul formulat de procurori în dosarul lui Gregorian Bivolaru (care a fost achitat până acum de două instanţe în acest dosar) s-au readus în discuţie diverse erori procedurale şi abuzuri ale autorităţilor. Diferiţi politicieni occidentali şi-au manifestat recent îngrijorarea faţă de abuzurile, manevrele şi presiunile despre care există indicii foarte clare că există în acest dosar şi au interpelat guvernul României şi Ministerul Justiţiei.

În procesul de la Sibiu s-a restabilit adevărul privind înscenarea din 28 martie 2004, de la Vama Nădlac
Complementar faţă de aceste elemente extrem de importante, considerăm că este necesar să readucem în atenţia opiniei publice fondul chestiunii, adică acuzaţiile care i-au fost aduse lui Gregorian Bivolaru şi pentru care el a fost găsit nevinovat de către instanţă – mai precis, instanţa a decis că faptele pentru care Gregorian Bivolaru a fost acuzat de procurori nu există. Totuşi, aşa cum vom demonstra, situaţia este mult mai gravă decât o acuzaţie fantasmagorică a procurorilor. În ceea ce priveşte acuzaţia de tentativă de trecere ilegală a frontierei de stat (pe care o analizăm în acest articol), este vorba de o diabolică înscenare – care a fost demascată în cadrul procesului de la Sibiu, prin audierea martorilor şi examinarea diferitelor dovezi.

Printre altele, procesul de la Sibiu a scos la iveală detalii incredibile despre modul în care autorităţile au orchestrat înscenarea de la Vama Nădlac. În cadrul acestui proces, Gregorian Bivolaru este judecat şi pentru o presupusă „tentativă de trecere frauduloasă a frontierei de stat”. Despre ce este vorba? În seara zilei de 28 martie 2004, după o veritabilă campanie mediatică de „diabolizare” a lui Gregorian Bivolaru şi instigare a opiniei publice împotriva acestuia, toate posturile TV au prezentat exploziv ştirea că liderul MISA a fost arestat în timp ce încerca să treacă ilegal graniţa la Nădlac. Ştirile, agresive şi triumfaliste, susţineau că acesta era deghizat, purtând o perucă şi a fost prins încercând să treacă de punctele vamale pe sensul de intrare în ţară. Ziariştii prezenţi la faţa locului au „surprins” imagini chipurile din cadrul acestei tentative şi astfel toată presa a marşat pe această ştire „bombă” – era, de altfel, duminică seara şi alte ştiri interesante nu prea erau. În zilele care au urmat, televiziunile şi ziarele au reluat din nou şi din nou imaginile cu Gregorian Bivolaru după gratii, cu o vizibilă satisfacţie pe care nici măcar nu încercau să o disimuleze. În febra de moment, nimeni nu a stat să analizeze detaliile ciudate ale acestei afaceri, deşi au existat chiar şi unii jurnalişti integri care au remarcat cu promptitudine unele aspecte cel puţin dubioase ale întregii conjuncturi.

Agenţia de ştiri Mediafax difuzează ştiri false la comanda autorităţilor!
Iată deci cum s-au derulat în realitate evenimentele. Pe 27 martie 2004, autorităţile au lansat informaţia falsă că a început urmărirea penală împotriva lui Gregorian Bivolaru. Simultan, s-a solicitat agenţiei de presă Mediafax să difuzeze ştirea, de asemenea falsă, că Gregorian Bivolaru este dat în consemn la frontieră. Ambele ştiri au fost vehiculate în aproape toate ziarele şi pe aproape toate posturile TV. Într-o intervenţie telefonică în direct în timpul emisiunii Naşul de la B1TV, ziaristul Christian Levant – unul dintre puţinii ziarişti care nu s-au aliniat campaniei mediatice anti-MISA – a afirmat: "de aceea spun că este o diversiune [...] pentru că azi la conferinţa de presă ni s-a spus că nu s-a început urmărirea penală împotriva lui Gregorian Bivolaru [...] dar mai târziu când am sunat la Mediafax şi am întrebat, ne-au spus că ştirea [că Gregorian Bivolaru e dat în urmărire generală] nu e adevărata, dar li s-a cerut să o comunice [...] mi-au spus atât mie cât şi unei colege."

Neştiind despre aceste manevre, alertat de ştirea difuzată de Mediafax, Gregorian Bivolaru a solicitat avocaţilor săi să verifice care este situaţia de fapt în cazul său şi a aflat astfel că nu era nicidecum dat în consemn la frontieră, pentru că, de altfel, la momentul respectiv nici măcar nu era acuzat efectiv de nimic (în schimb, Gabriel Bivolaru, fost deputat PSD, care fusese deja condamnat pentru fraudarea BRD, era dat în urmărire generală şi în consemn la frontieră). Fiind invitat să participe la o conferinţă pe teme de yoga în Ungaria – invitaţie care precedase cu mult evenimentele din 18 martie – Gregorian Bivolaru a hotărât să meargă totuşi în Ungaria, motiv pentru care s-a deplasat la Vama Nădlac.

Un vameş mincinos, Doru Biriş, susţine că l-a confundat pe Gregorian Bivolaru cu... Gabriel Bivolaru şi de aceea a alertat Poliţia
Pe tot parcursul zilei de 28 martie a continuat intoxicarea mediatică, difuzarea ştirii conform căreia el ar fi dat în consemn. Motiv pentru care Gregorian Bivolaru s-a decis să nu se adreseze direct la ghişeu (deşi avea asupra lui documente legale de călătorie: paşaport valid şi asigurare medicală), pentru a nu stârni un scandal în caz că ar fi fost cu adevărat aşa, ci a preferat să ceară o verificare suplimentară faţă de cea făcută de avocaţii săi. Practic, el l-a rugat pe un cunoscut (Farkas Zsolt, lucrător vamal) să îl însoţească şi să se intereseze la un coleg de-al său, pe nume Doru Biriş, pentru a verifica încă o dată care era situaţia, era dat în consemn sau nu? Astfel, cei doi au intrat în clădirea vămii şi au rămas pe hol, într-o zonă circulată, în faţa uşii biroului în care lucra Biriş, aştepând ca acesta să verifice în calculator situaţia lui Gregorian Bivolaru. Biriş a afirmat ulterior că el a făcut o confuzie când a verificat în sistem şi că a alertat poliţia pentru că, într-adevăr, el a crezut că Gregorian Bivolaru era dat în consemn la frontieră (chiar şi aşa, de ce ar fi trebuit Biriş să alerteze poliţia? Gregorian Bivolaru nu făcea nimic ilegal dacă aştepta pe hol, consemnul la frontieră nu este totuna cu mandatul de arestare! Chiar şi dacă ar fi fost dat în consemn, el ar fi avut dreptul să se afle acolo, dacă asta vroia).

Dar care este oare probabilitatea ca un lucrător vamal cu experienţă să facă o astfel de „confuzie”, cum susţine Biriş? Sistemul computerizat de stocare a informaţiilor prevede menţionarea următoarelor date, în cazul persoanelor date în consemn la frontieră:
,,a) numele şi prenumele, numele anterior, pseudonimele sau poreclele care au fost eventual înregistrate separat;
b) semnele fizice particulare, obiective şi inalterabile;
c) prima literă a celui de-ai doilea prenume;
d) data şi locul naşterii;
e) sexul;
f) cetăţenia;
g) menţiunea că persoanele în cauză sunt înarmate, după caz;
h) menţiunea că persoanele în cauză sunt violente, după caz;
i) motivul semnalării;
j) măsura care trebuie luată."
Iată deci că nu era vorba de o confuzie facilă Gregorian – Gabriel, dacă nu acceptăm ideea că lucrătorul vamal în cauză era mai mult decât incompetent! Ce anume l-a făcut pe Biriş să alerteze imediat poliţia?!

Înscenarea odioasă a unui "flagrant", cu complicitatea unor reprezentanţi ai presei
În continuare, doi poliţişti i-au abordat pe Gregorian Bivolaru şi Farkas Zsolt şi i-au întrebat ce fac acolo (pe hol, în clădirea Vămii, în faţa uşii biroului lui Doru Biriş). În scurta discuţie care a urmat, la un moment dat poliţiştii (care de altfel erau deja alertaţi în privinţa lor) au pretins că tocmai l-au recunoscut pe Gregorian Bivolaru, care ar fi consemnat la frontieră. Mărturiile poliţiştilor, consemnările din procesul verbal încheiat cu acea ocazie şi menţiunile din rechizitoriu sunt contradictorii şi incoerente. Povestea pe care au încercat s-o construiască procurorii, cu sprijinul copios al presei şi complicitatea poliţiştilor respectivi, este cea pe care aţi auzit-o atunci la televizor (nu spunem că „aţi văzut-o” pentru că nu aveaţi ce vedea în această direcţie, imaginile filmate nefiind consistente). Pasă-mi-te, Gregorian Bivolaru ar fi încercat să fugă din ţară, fiind surprins în „flagrant” pe sensul de intrare în ţară, dincolo de tonetele vămii. Acest „flagrant” a fost înscenat practic sub ochii publicului şi mai ales sub ochii unor reprezentanţi ai presei, care au fost chemaţi de autorităţi la faţa locului şi au devenit astfel complici la această mascaradă aberantă şi plină de cruzime.

Astfel, Gregorian Bivolaru a fost reţinut şi interogat mai bine de o oră – între timp s-a lăsat întunericul – şi apoi a fost târât cu forţa afară din clădirea vămii, în locul respectiv unde se presupunea conform scenariului regizat că ar fi fost prins. Poliţiştii l-au percheziţionat (ilegal) şi au descoperit printre bagajele sale o perucă (de altfel este perfect legal să ai în bagaje o perucă, la fel cum este legal să porţi perucă, aşa cum ştiu toate persoanele care poartă perucă în ţara asta). Aşa că l-au pus să-şi pună peruca pe cap şi l-au fotografiat cu perucă, afirmând că se deghizase pentru a fugi din ţară! Totuşi le-a scăpat un detaliu, faptul că Gregorian Bivolaru era îmbrăcat cu o jachetă de culoare portocaliu fosforescent (jachetă care, în felul ei, a devenit celebră prin reluarea ulterioară a acestor imagini). Ori, dintre toate culorile, oare un om care intenţionează să treacă ilegal frontiera pe sub nasul vameşilor, vă imaginaţi că ar alege tocmai o geacă portocaliu fosforescent?! Oare nu ar fi preferat un verde brotăcel tot aşa, fosforescent?

Chiar dacă acum facem haz de necaz, scena în sine cu siguranţă nu a fost deloc nostimă şi partea cea mai tragică din punctul nostru de vedere este că la această înscenare au participat şi au asistat diferite persoane, printre care şi unii jurnalişti, care totuşi în loc să spună adevărul, au devenit complici prin prezentarea în mass-media a variantei false a autorităţilor şi nu a realităţii! Ei nu se pot preface că nu au observat că era de fapt o înscenare, căci Gregorian Bivolaru era târât cu forţa de nu mai puţin de cinci oameni şi, în tot acest timp, el striga în gura mare (salutară prezenţă de spirit!) pentru a atrage atenţia oamenilor din jur şi pentru a demasca această înscenare. Iar apoi, când a fost reţinut în arestul Vămii, aceiaşi ziarişti au încercat chipurile să-l intervieveze, dar i-au ignorat cu desăvârşire afirmaţiile, preferând să-l batjocorească şi să-l provoace să evadeze din arest prin modalităţi paranormale, aşa cum a făcut în 1984, când a evadat din arestul Securităţii.

Întrebări pertinente care au rămas fără răspuns, chiar şi după ce s-a demascat această înscenare
În cadrul procesului de la Sibiu, toate detaliile componente ale acestei înscenări sinistre şi diabolice au ieşit la iveală, rând pe rând, aşa cum le-am povestit. Ori, nici nu era dificil să se dărâme un eşafodaj atât de subţire şi incoerent. Dar chiar şi aşa, unele întrebări foarte serioase rămân fără răspuns. De exemplu, ce căutau jurnaliştii acolo? Cum de se nimeriseră şi ei pe-acolo tocmai când Gregorian Bivolaru „fugea din ţară”, cu peruca neagră pe cap ca să se ascundă, dar cu jachetă portocalie fosforescentă, ca să-l vadă toată lumea?! De ce nu a fost eliberat Gregorian Bivolaru după întocmirea proceselor verbale, având în vedere că tentativa de trecere ilegală a frontierei se judecă în stare de libertate? De ce a fost adus acesta, sub o masivă escortă, la Bucureşti, doar pentru a fi acuzat ulterior de cu totul şi cu totul altceva?

Şi, la urma urmei, de ce ar încerca cineva să fugă din ţară, dacă oricum avea voie să iasă din ţară şi avea asupra lui toate actele necesare? Am putea spune, ironic dar corect, că Gregorian Bivolaru a făcut atunci o tentativă de a trece LEGAL frontiera, adică de a-şi exercita un drept fundamental ca şi cetăţean român...

Lipsă de imaginaţie sau tipar al unui mod de acţiune? În anul 1984, în timpul dictaturii comuniste, Gregorian Bivolaru a fost închis ilegal, aducându-i-se nişte acuze aberante că ar complota prin mijloace paranormale împotriva regimului. În semn de protest, el a evadat din arestul Securităţii statului, iar ulterior a fost arestat din nou, de data aceasta fiind închis cu acte „în regulă”, pentru... evadare! Nu este nevoie de un coeficient superior de inteligenţă pentru a sesiza paradoxul acestei situaţii, căci în mod oficial nu i s-a imputat în cele din urmă vreo altă infracţiune, înafară de aceea de a fi părăsit o închisoare în care, de altfel, nu ar fi trebuit să se afle.

Din nou, în anul 2004, Gregorian Bivolaru este acuzat public printr-o campanie de propagandă neagră de mare amploare, de tot felul de fapte odioase, care mai de care mai reprobabile: prostituţie, trafic de droguri, trafic de fiinţe umane, constituirea unei organizaţii paramilitare etc. Pe fondul psihozei generale create se difuzează ştirea falsă că este dat în consemn la frontieră, deşi în momentul respectiv împotriva sa nici măcar nu se declanşase urmărirea penală. Iar apoi, este reţinut pentru o presupusă tentativă de trecere ilegală a frontierei de stat, deşi avea voie să treacă graniţa, avea acte în regulă şi nu era oficial acuzat de nimic! Este reţinut practic ilegal, se încropeşte la repezeală un dosar care îl acuză retroactiv de „relaţii sexuale cu o minoră” şi în cadrul acestuia se emite un mandat de arestare care invocă opinia publică ca motiv pentru arestarea sa. În încheierea acestui cerc vicios, de atunci şi până în prezent presa nu a ostenit deloc să afirme din nou şi din nou că Gregorian Bivolaru a încercat să fugă din ţară pentru a se sustrage urmăririi penale, deşi la momentul aşa-zisei tentative de a părăsi ţara el nu era acuzat de nimic. Mai recent s-a afirmat că el este judecat pentru că a părăsit ţara ilegal, pentru că într-adevăr ulterior liderul MISA a reuşit să ajungă în Suedia, unde a obţinut azil politic – să remarcăm şi această confuzie întreţinută de presă. Şi în plus, merită subliniată şi uluitoarea discrepanţă dintre acuzaţiile iniţiale vehiculate de autorităţi şi de presă: prostituţie, trafic de droguri, orgii sexuale etc., din care până la urmă a rămas doar... presupusa relaţie sexuală cu o minoră. Oare în cazul presei este vorba de amnezie sau de rea intenţie? Dacă ar fi interesaţi de adevărate ştiri senzaţionale, înscenarea de la Vama Nădlac este, ea în sine, o veritabilă bombă de presă, dar cu siguranţă jurnaliştii nu o demască şi pentru că unii confraţi ai lor au fost complici la această regretabilă şi penibilă cacealma. Şi culmea este că unii denigratori ai MISA afirmă şi acum, cu aplomb, că dacă Gregorian Bivolaru ar fi fost nevinovat, ar fi trebuit să rămână în ţară şi să se supună inclusiv măsurii de arestare preventivă, pentru a-şi dovedi nevinovăţia ulterior, în cadrul procesului. Aşa să fie? Aceşti moralişti de duzină ar trebui să se grăbească să condamne mai degrabă abuzurile şi presiunile care s-au făcut pentru a obţine o condamnare rapidă în cazul lui Gregorian Bivolaru, abuzuri care sunt dovedite şi indubitabile, decât presupuse posibile (dar nedovedite) fapte ale acestuia.

Citiţi şi:
Aspecte inedite şi revelatoare despre Operaţiunea Christ (partea I)
La opt ani după evenimentele din martie 2004, nicio perspectivă de a se face dreptate în România

yogaesoteric
16 martie 2012

luni, 26 martie 2012

Adrian Năstase liber, deşi e infractor dovedit, iar Gregorian Bivolaru, deşi nevinovat, e urmărit!

Niciun comentariu :
Tehnici de manipulare mediatică în an electoral. Exemplul ziarului Gândul care denigrează MISA prin asociere cu scandalul Boldea

În timp ce infractorul Adrian Năstase, care a fost condamnat la doi ani de închisoare, se lăfăie în Parlament, Gregorian Bivolaru, căruia i-au fost recunoscute de către justiţie nevinovaţia şi statul de persecutat politic, este dat în urmărire generală de către presă!

de Mihai Vasilescu

Pentru ca anul 2012 este unul electoral, poporului român i s-a pregătit din nou „pâine şi circ”, doar doar o sta lipit de sticla „tembelizoarelor” şi n-o mai ieşi în stradă. Dar bani de pâine nu prea mai sunt pentru că s-au dus pe „investiţii” care nu aduc niciun leu venit, pe comisioane grase din surse bugetare pentru prietenii afaceriştilor de partid sau pur şi simplu au fost furaţi, la fel ca şi resursele naturale ale României sau companiile strategice, sau au fost daţi pe interceptarea ilegală a comunicaţiilor şi pe monitorizarea permanentă a locuinţelor şi maşinilor yoghinilor de la MISA. Pentru a compensa cumva aceste lipsuri, s-a luat decizia ca măcar circul să fie de amploare.

La necesităţile „de politică internă” ale acestui circ s-au adăugat şi cele externe. În luna martie în România a fost programată vizita misiunii de experţi ai Comisiei Europene care evaluează evoluţia pe justiţie din ultimii cinci ani în vederea admiterii ţării noastre în spaţiul Schenghen. Pentru a demonstra în faţa europenilor „progresele” făcute, miliţianul Bulă şi securistul Ştrulă, care cred că justiţia se face în mod stahanovist, la normă, au încercat din nou să îngraşe porcul în ajun, sperând că ei, adevăraţii capi ai mafiei din România, vor scăpa nepedepsiţi şi de data asta. A fost găsit repede un ţap ispaşitor şi a început un nou episod din spectacolul „Coana Justiţia îşi ridică fustele la televizor” similar cu celelalte mascarade juridico-mediatice din ultimii ani.

Să fi fost experţii europeni impresionaţi de „extraordinarele eforturi pe care autorităţile le fac pe ultimii metri pentru a demonstra progresele justiţiei în lupta anticorupţie” ori s-au luat cu mâinile de cap văzând că justiţia este doar un show cu personaje care mai de care mai mafiote ori caragialeşti? Cu siguranţă scandalul „Boldea" s-a întors împotriva intereselor României deoarece reprezintă un argument pentru ca membrii misiunii Comisiei Europene, aflaţi în România în control, să dea o notă proastă şi să critice modul de acţiune ilegal şi arbitrar al autorităţilor, blocând astfel, din nou, intrarea noastră în spaţiul Schengen.

Evident că şi din acest scandal mediatic nu putea lipsi subiectul MISA. „Nicio masă fără peşte” şi „nicio campanie de manipulare fără a lovi în MISA”, că tot se apropie decizia finală în procesul lui Gregorian Bivolaru. Deşi presa se tot preface de câteva luni că nu vede ultimele sentinţe ale judecătorilor în favoarea singurului român disident politic al statului totalitar comunist care şi în prezent este hărţuit pe motive politice (din această cauză primind statutul de azilant politic în regatul Suediei, stat al Uniunii Europene) câţiva ziarişti continuă să asocieze în mod forţat şi artificial MISA cu ştiri cât mai dezavantajoase şi mai denigratoare, pentru a influenţa judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Un astfel de caz este cel al ziaristei Clarice Dinu care semnează în ziarul Gândul un articol în care este folosită în titlu sintagma „Deputatul MISA” referindu-se la Mihail Boldea, deşi acesta a fost ales deputat din partea PD-L şi apoi a trecut la UNPR. În contextul în care Mihail Boldea nu a candidat şi nu avea cum să candideze din partea MISA, o asociaţie cu caracter nepolitic şi neguvernamental, şi nu a reprezentat niciodată vreo cauză a asociaţiei în parlament această sintagmă este în mod clar abuzivă şi complet neavenită. Faptul că Mihail Boldea a fost pentru o scurtă perioadă avocatul unor yoghini împotriva cărora procurorii au înscenat un dosar de urmărire penală, nu dă dreptul la o asemenea etichetare, mai ales în acest context în care deputatul Boldea este prezentat ca un infractor periculos, încălcându-se ca şi în alte cazuri prezumţia de nevinovăţie.

Dacă ar fi să emitem şi noi sentinţe după raţionamentul ziaristei Clarice Dinu atunci am putea s-o numim „ziarista masoneriei” pentru că a lucrat în decursul anilor la trei ziare având patroni şi şefi masoni: Curierul National („Famiglia” Păunescu şi Eugen Ovidiu Chirovici), Evenimentul Zilei (Michael Ringier – membru al grupului Bilderberg, apoi „Famiglia” Păunescu) şi Gândul (Adrian Sârbu). După cum se vede nu doar statutul de salariat al unor masoni ne face să putem afirma acest lucru ci şi faptul că ea procedează exact ca francmasonii care de ani de zile nu ratează nicio ocazie pentru a aduce vorba despre MISA şi a o ataca într-un mod cât mai abject, chiar dacă subiectul în cauză nu are nicio legătură cu şcoala de yoga.

Dacă la toate aceste manevre de culise mai adăugăm şi boicotul mediatic pe care presa, în bloc, l-a instituit pe ştirile pozitive referitoare la yoghini, precum şi interdicţia mediatizării sentinţelor juridice favorabile lui Gregorian Bivolaru, se confirma că cei care se află în spatele presei sunt îngroziţi de perspectiva unui verdict final corect în procesul mentorului MISA. Reamintim că Gregorian Bivolaru a fost declarat nevinovat de două instanţe anterioare, fapt care i-a bagat în sperieţi pe cei vinovaţi de abuzurile din cazul MISA.

O dovadă în plus a manevrelor oculte din campania de presă împotriva MISA este şi faptul că Gregorian Bivolaru este anunţat de presă ca fiind dat în urmărire generală(!), deşi a fost declarat de două ori nevinovat de către instanţa de fond şi de apel din România, deşi i-a fost recunoscut în justiţie statutul de deţinut politic al regimului comunist şi deşi a fost declarat azilant politic al statului suedez. Pentru comparaţie, infractorul Adrian Năstase care a fost condamnat la doi ani de închisoare printr-o sentinţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (http://www.scj.ro/minuta%20nastase%20176%202012.pdf) a rămas în continuare deputat în Parlamentul României, membru de vază al PSD şi este în continuare apreciat şi adulat de către presă. Cum explicaţi acest comportament diferit? Să fi avut oare dreptate fostul procuror şef Ilie Botoş cand a spus că toată presa din România poate fi cumparată cu 500 de milioane de dolari? http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1236116-ilie-botos-sustine-toata-presa-romana-poate-cumparata-500-milioane-usd.htm
Asteptăm comentariile dumneavoastră.


Citiţi şi:
Comunicat de presă 23 martie: Presa este cea care comandă Poliţiei, în România!!!
Comunicat de presă 22 martie 2012. Informaţii de ultimă oră privind cazul Gregorian Bivolaru – MISA

yogaesoteric
26 martie 2012

sâmbătă, 24 martie 2012

Un angajat din serviciile secrete dezvăluie presiunile care se fac pentru a se obţine în mod abuziv condamnarea lui Gregorian Bivolaru

Niciun comentariu :
Stimată redacţie,

Vă scriu acum pentru că sunt indignat de ceea ce se petrece chiar sub nasul nostru în întreaga societate românească. Din păcate, oameni ca dvs. au de suferit cel mai mult pentru că îndrăznesc să îşi exprime opiniile şi să lupte cu un monstru care îşi extinde tentaculele prin toate instituţiile puterii. Vă scriu deci şi în spirit de solidaritate umană şi pentru ca să vă asigur (şi pe această cale şi pe domnul Bivolaru personal) de simpatia şi susţinerea mea şi a celor care deja au curaj să îşi spună părerea deschis, măcar între noi. Vreau de asemenea să ştiu că nu am fost părtaş la mizeriile pe care oameni ai puterii le fac astăzi unor nevinovaţi şi că nu am tăcut devenind astfel complicele lor.

Iată că asistăm astăzi la o adevărata execuţie planificată cu mare atenţie de oameni care ar trebui să vă apere interesele. Mă refer aici la dosarul în care este judecat Gregorian Bivolaru şi în care de două ori până acum el a fost declarat nevinovat de către instanţe care au fost lăsate să îşi facă treaba. Ei bine, trebuie să ştiţi că totul este un joc murdar şi după mine (din informaţiile pe care le am) aţi fost lăsaţi să câştigaţi pentru ca în etapa finală să se dea o lovitură neaşteptată şi hotărâtoare, acolo unde să nu se mai poată facă nimic. Colegii mei, care se ocupă îndeaproape de acest caz (şi care sunt din ce în ce mai sătui de minciunile pe care trebuie să le înghită la şedinţele de (dez)informare… sau de „formatare”, cum le mai numim noi în glumă), mi-au raportat faptul că în instanţele inferioare lucrurile au fost lăsate să se desfăşoare în logica firească a lucrurilor în mod deliberat pentru a închide gura celor care au tot strigat că justiţia este coruptă şi că în cazul lui Bivolaru s-au făcut abuzuri. De aceea instanţele inferioare au judecat aşa cum era firesc şi cum ar trebui să se întâmple într-o societate cu adevărat liberă.

Însă până aici, cei însărcinaţi cu „rezolvarea” acestui caz au vegheat din umbră şi au făcut numai ca mass-media să tacă şi să ignore complet orice decizie a curţii. Pentru ca în final, prin fabricarea unei decizii finale care să răstoarne tot ceea ce a fost până acum, să asmuţească dulăii presei asupra domnului Bivolaru şi să îl prezinte ca pe un condamnat notoriu şi să fluture prin faţa poporului steagul dreptăţii. Însă acest steag este mânjit cu mizeria corupţiei şi a manipulărilor şi nu mai este demult steagul dreptăţii, ci a devenit stindardul puterii oculte care a acaparat statul aproape cu totul şi îşi face de cap chiar fără ruşine, chiar sub ochii noştri.
Şi că totul să fie aranjat ca să semene cu ceea ce vrea publicul acum (adică să se scoată în faţă nişte vinovaţi de ceea ce se petrece în ţară), s-a cerut condamnarea în acelaşi caz a vameşului Ferenc Zsolt Farkas ce l-ar fi ajutat chipurile pe domnul Bivolaru să treacă frontiera de stat. Prin această manevră trebuie să ştiţi că se încearcă o diversiune! Aşa cum vedeţi este la modă să fie condamnaţi oamenii în uniformă, de oriunde ar fi ei. Acum se va putea spune în presă că nu este un caz împotriva domnului Bivolaru ci, iată, este un caz în care se face dreptate, indiferent de cine este implicat.

Dacă vă întrebaţi de ce se iau asemenea măsuri când până acum nu i-a păsat nimănui să mascheze acţiunile făcute în cazul domnului Bivolaru, trebuie să înţelegeţi două aspecte pe care puţini le cunosc (sau le mai cunosc).

Primul se referă la felul în care gândesc cei care au prins perioada dinainte de revoluţie. Atunci, prima grijă era să găseşti o încadrare penală de drept comun pentru tot ceea ce era de fapt caz politic, pentru că atunci nu se putea să ai niciun fel de caz politic. Însă chiar şi acum această mentalitate domină unele cercuri ale serviciilor româneşti de informaţii şi de aceea această reacţie (aş zice aproape involuntară) a celor care instrumentează din umbră acest caz.

Al doilea element pe care colegii mei „de bine” mi l-au raportat recent (şi care a stârnit această reacţie de apărare) este că oameni cinstiţi din cele mai înalte foruri europene, sensibilizaţi de repetatele prezentări ale colegilor dumneavoastră asupra cazurilor de abuz şi dezinformare la care domnul Bivolaru şi MISA au fost supuşi în România, au început să îşi exprime din ce în ce mai tare îngrijorarea şi chiar dezaprobarea. Aşa cum îi ştim pe „bravii” noştri politicieni, ei au o mentalitate de căţeluşi: când este vorba de cineva mai mare ca ei, încep să se gudure şi să caute să îşi ascundă faptele cu minciuni şi mai mari. Am multiple informaţii care indică faptul că la cele mai înalte niveluri europene s-au făcut auzite voci care dezaprobă toate abuzurile şi interferenţele în justiţia care din păcate nu i se face domnului Bivolaru. Şi ca să se arate că de fapt nu domnul Bivolaru este ţinta acestui dosar, iată că este scos acum de la naftalină şi acest vameş care să aducă totul la nivelul unui banal caz de drept comun.

Decizia de mâine [n.r. este vorba aici de data de 8 martie 2012 când trebuia să se pronunţe decizia instanţei în acest dosar de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Bucureşti, România] a fost luată dinainte şi numai un miracol poate să ducă la o schimbare a ei. Dacă ar lăsa lucrurile să continue şi justiţia l-ar declara nevinovat pe domnul Bivolaru atunci ar însemna că ei să apară ca nişte proşti şi nu se ştie dacă mai pot să ţină lucrurile în frâu după aceasta, pentru că din ce în ce mai mulţi încep să se trezească, chiar şi dintre cei care până acum le erau loiali. Au fost anunţate cele mai mari operaţiuni împotriva crimei organizate atunci în 2004 şi acum după atâţia ani să nu iasă nimic… aceasta este foarte grav pentru întregul sistem care este acum la putere. De aceea această bătălie se desfăşoară cu rezultatul deja stabilit, tot efortul fiind de a da aparenţele unei justiţii care funcţionează.

Poate că aşa cum a ieşit lumea în stradă pentru medicul Arafat (care nici măcar nu este român însă a făcut ceva pentru oamenii din România) poate că o să iasă şi alţii în stradă ca să susţină mitingurile dvs. de susţinere pentru domnul Bivolaru care este român şi care a făcut multe pentru ţara aceasta.

Vă felicit pentru atitudinea demnă pe care aţi menţinut-o chiar şi acum, când societatea româneasca începe să derapeze atât de vizibil către o dictatură a arbitrariului şi cumetriei. Să faci mitinguri de protest atunci când ţi se pregătesc înscenări şi condamnări este un exemplu pe care ar trebui să îl înveţe toţi românii care zilele astea stau în case şi se uită la televizor cum o mână de protestatari îi reprezintă. Exemplul pe care yoghinii şi dvs. [site-ul yogaesoteric] ca jurnalişti îl daţi ar trebui prezentat de toţi cei care vor să mai facă ceva pentru ţara asta.

Sper că rândurile mele să îşi găsească măcar acum drumul către cei care până acum au tăcut şi au permis ca aceste lucruri să se întâmple de prea multe ori.

Vă doresc să aveţi succes şi vă asigur de simpatia mea

Cu respect
RT
7 martie 2012
Citiţi şi:
Dezvăluiri tulburătoare despre cazul MISA, din interiorul serviciilor secrete (continuare)
Dezvăluiri şocante ale unui angajat al serviciilor secrete privind implicarea autorităţilor în campania împotriva MISA
yogaesoteric
10 martie 2012


Avem dovada! În cazul MISA-Gregorian Bivolaru poliţia politică a continuat şi după 1990!
Reacţii ale unor înalţi oficiali europeni la abuzurile din cazul MISA-Gregorian Bivolaru şi la perpetuarea practicilor de Poliţie politică în România
Sentinţă neschimbată: Gregorian Bivolaru este nevinovat! Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul parchetului în cazul profesorului de yoga
Cazul Gregorian Bivolaru – un record al rezistenţei faţă de abuzurile autorităţilor statului român şi ale presei aservite (1)
Decizie irevocabilă! Gregorian Bivolaru a fost persecutat politic de regimul comunist şi condamnat pe nedrept - senţintă a Curţii de Apel Bucureşti
Sentinţa prin care s-a constatat caracterul politic al condamnărilor şi internării psihiatrice forţate ale lui Gregorian Bivolaru înainte de 1990
Filmul documentar „MISA şi Gregorian Bivolaru, În căutarea Adevărului” – 2010

vineri, 23 martie 2012

Senzaţional! Presa este cea care comandă Poliţiei, în România!!! Comunicat de presă 23 martie

Niciun comentariu :
După ce Gregorian Bivolaru a fost scos de pe lista Most Wanted a Poliţiei române în anul 2011, iată că pe 23 martie 2012 – după ce presa a lansat o nouă campanie de denigrare a liderului MISA, bazată pe această listă, Poliţia română s-a conformat cu obedienţă şi l-a repus pe Gregorian Bivolaru în lista celor mai căutaţi infractori din România, pe primul loc! Iată că cei care se află în spatele presei au puterea de a comanda Poliţiei ce să facă!

Aspectul cel mai elocvent este că toată presa a scris că Gregorian Bivolaru se află pe lista Most Wanted pentru un mandat de arestare emis în aprilie 2004, corelat cu dosarul judecat la Sibiu - unde a fost achitat de instanţă. Recursul acestui dosar se judecă acum la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Acum, Gregorian Bivolaru este menţionat pe această listă în legătură cu un alt mandat de arestare. Campania de presă este anterioară plasării lui pe lista Most Wanted.

Dovada că Gregorian Bivolaru nu se afla, cu două zile în urmă, pe lista Most Wanted se află în această captură de ecran – cacheul paginii Most Wanted în data de 19 martie. Erau la momentul respectiv numai 20 de persoane pe această listă.



În schimb, în următoarea captură de ecran – realizată astăzi – vedem că sunt 22 de persoane, Gregorian Bivolaru fiind introdus primul pe listă. Fiind vorba de un alt mandat de arestare decât cel menţionat în presă este evident că este vorba de reintroducerea sa recentă pe această listă, la presiunea mass-mediei!


Acest gest este deplasat şi nedrept şi este un evident semnal de alarmă că se fac presiuni în cazul Bivolaru, care se află acum în faza finală de judecare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Deşi peste 50 de politicieni occidentali, incluzând un mare număr de europarlamentari precum şi comisarul european pentru drepturile omului, Thomas Hammarberg, au interpelat guvernul României şi Ministerul Justiţiei pentru a reclama presiunile care se fac în acest caz, presa nu a scris nimic despre aceste interpelări oficiale. În schimb a lansat o zgomotoasă diversiune şi a publicat numeroase articole despre lista Most Wanted a Poliţiei, iar în mod totalmente şocant, Poliţia s-a conformat comenzii presei şi l-a reintrodus pe Gregorian Bivolaru pe această listă, ca şi cum ar fi cel mai periculos infractor din România!

Faptul că Gregorian Bivolaru era considerat în timpul regimului Ceauşescu ca fiind unul dintre cei 10 care erau cei mai periculoşi pentru regim şi apoi a rămas pe lista celor mai căutaţi, reapărând acum pe această listă pe prima poziţie, arată că nimic nu s-a schimbat în România! Presa refuză de asemenea să scrie despre faptul că Gregorian Bivolaru a fost persecutat de regimul comunist (conform deciziei finale şi irevocabile a instanţei) şi face jocurile murdare ale celor care au tot interesul să îl vadă pe mentorul MISA condamnat pe nedrept. Prin toate aceste acţiuni nu se demonstrează decât continuitatea persecuţiilor şi abuzurilor la adresa lui Gregorian Bivolaru.

Într-un mod similar a procedat Poliţia română şi cu câteva luni în urmă, în cazul unui tânăr care a dispărut chipurile cu 16 ani în urmă şi familia sa tocmai l-a declarat dispărut, după 16 ani. Presa a scris despre constănţeanul dispărut de 16 ani de acasă, Mihai Soare, că ar fi yoghin şi cursant MISA şi că a plecat din ţară „cu gruparea lui Bivolaru”, invocând o pretinsă declaraţie de presă a purtătorului de cuvânt al Poliţiei Constanţa. Această declaraţie însă nu a existat niciodată, iar presa a minţit atunci cu neruşinare. Pe de altă parte, ulterior Poliţia l-a inclus pe Soare pe lista persoanelor dispărute, precizând exact ceea ce i s-a indicat prin articolele din presă: „in 1996 e posibil sa fi plecat din tara, fiind membru al grupului G. Bivolaru.” Pentru conformitate, reamintim că respectivul nu are nicio legătură cu MISA, şcoala de yoga sau Gregorian Bivolaru.

Biroul de Presă MISA
23 martie 2012

Sursa: http://yogaesoteric.net

Citiţi si
Pentru mass-media autistă şi cu IQ subunitar - Comunicat de presă 22 martie 2012. Informaţii de ultimă oră privind cazul Gregorian Bivolaru – MISA

joi, 22 martie 2012

Pentru mass-media autistă şi cu IQ subunitar - Comunicat de presă 22 martie 2012. Informaţii de ultimă oră privind cazul Gregorian Bivolaru – MISA

Niciun comentariu :
Notă 23 martie 2012! Acest comunicat a fost scris ieri, 22 martie 2012, înainte ca Poliţia să îl reintroducă subit pe Gregorian Bivolaru pe lista „Most Wanted”, chiar pe prima pozitie, astazi 23 martie 2012. Citiţi Comunicat de presă 23 martie: Presa este cea care comandă Poliţiei, în România!!!

În contexul în care astăzi, 22 martie 2012, agenţia de presă Mediafax a lansat o nouă campanie de intoxicare a opiniei publice legată de persoana lui Gregorian Bivolaru (http://yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7046), trecând complet cu vederea evoluţia recentă a cazului Gregorian Bivolaru, vă supunem atenţiei următoarele aspecte care ar putea fi investigate de dvs. şi ar constitui cu siguranţă nişte ştiri senzaţionale.

Gregorian Bivolaru nu mai figurează pe lista Most Wanted a Poliţiei române, şi aceasta pentru că i s-a acordat azil politic în Suedia în anul 2005 şi deja două instanţe l-au găsit nevinovat de faptele menţionate în respectivul mandat de arestare – mai precis, instanţele au stabilit că acele fapte nu există! Punem sub semnul întrebării corectitudinea agenţiei de presă Mediafax în toate ştirile sale privind acest caz, mai ales că Mediafax (prin ŞTIRILE FALSE DIFUZATE ÎN MOD INTENŢIONAL LA SOLICITAREA AUTORITĂŢILOR) se află la originea evenimentelor din 2004 şi anume înscenarea în urma căreia a fost arestat Gregorian Bivolaru. Citiţi aici o relatare a evenimentelor şi dovezile că Mediafax a difuzat ştiri false cu bună ştiinţă, la comandă politică:
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7036

La ultima înfăţişare a acestui proces, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorii au prezentat un mandat de interceptare – considerat în ultimii ani secret de stat – care în mod inexplicabil a fost desecretizat numai înaintea ultimei înfăţişări a procesului, deşi el a fost solicitat de instanţă şi de avocaţii lui Gregorian Bivolaru de... opt ani de zile! Acest mandat, semnat de controversatul procuror Ilie Picioruş, invocă pretextul că MISA ar fi o organizaţie extremistă şi dă mână liberă SRI pentru a derula orice acţiune de interceptare a convorbirilor telefonice, ridicare de probe, montare de aparatură de ascultare, în general, pentru orice persoană care urmează cursurile de yoga şi în orice locaţie unde se desfăşoară cursuri de yoga. Folosirea acestui mandat pentru a proba chipurile unele infracţiuni de drept comun este ilegală şi abuzivă, dar mult mai abuzivă este chiar emiterea sa! Vă oferim aici atât acest mandat, cât şi alte informaţii pe acest subiect:
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7035

Un alt eveniment senzaţional care lipseşte cu desăvârşire din presă este faptul că în data de 5 martie 2012, comisarul european pentru drepturile omului, Thomas Hammarberg, a adresat o consistentă scrisoare ministrului justiţiei, aducând în discuţie diferite abuzuri şi disfuncţionalităţi ale sistemului judiciar român care au fost evidenţiate de-a lungul timpului în cazul Gregorian Bivolaru. Până în prezent, nu avem cunoştinţă asupra unui eventual răspuns al ministrului justiţiei. Aici puteţi citi scrisoarea comisarului european şi aveţi la dispoziţiei şi originalul:
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7032

Peste 50 de europarlamentari, individual sau în cazul Grupului Confederal al Stângii Unite Europene / Stânga Verde Nordică, întregul grup parlamentar, au interpelat guvernul României şi Ministerul Justiţiei privind cazul Gregorian Bivolaru şi posibilele presiuni care se fac din partea procuraturii pentru a obţine o condamnare abuzivă şi nedreaptă. Puteţi citi pe site-ul yogaesoteric câteva dintre aceste scrisori:
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7041
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7044
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7037

În data de 20 martie ministrul justiţiei a adresat un răspuns generic acestor scrisori, pe care îl puteţi citi aici:
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7045

Un angajat al serviciilor secrete dezvăluie într-o scrisoare incendiară unele dedesubturi ale cazului MISA şi vorbeşte despre presiunile efectuate în prezent pentru a se obţine condamnarea nedreaptă a lui Gregorian Bivolaru:
Înafara acestor evenimente extrem de recente, presa nu a scris absolut deloc nici despre verdictul final care atestă faptul că Gregorian Bivolaru a fost o victimă a persecuţiei politice a regimului comunist. Comunicatul de presă MISA nu a fost preluat de nicio agenţie de presă, de nicio publicaţie, de nicio televiziune! Îl puteţi citi integral aici:
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=6987

De asemenea, un alt proces în care a fost implicată MISA – este vorba de solicitarea avocatului D. Niţurad de a primi imense despăgubiri pentru un pretins prejudiciu de imagine – s-a încheiat recent în favoarea MISA, deoarece reclamantul a renunţat la judecată.
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=7000

Niciuna dintre ştirile de mai sus, făcute publice pe site-ul yogaesoteric, nu au apărut până acum în mass-media, deşi sunt adevărate şi multe dintre ele sunt, cu siguranţă, senzaţionale!!!

Biroul de Presă MISA
22 martie 2003

Sursa: http://yogaesoteric.net

luni, 19 martie 2012

Reacţii ale unor înalţi oficiali europeni la abuzurile din cazul MISA-Gregorian Bivolaru şi la perpetuarea practicilor de Poliţie politică în România

Un comentariu :
Actualizare 7 iunie: Politicienii europeni cer din nou explicaţii despre cazul MISA - azi Nigel Farage şi Cornelia Ernst

Presa refuză în continuare să mediatizeze abuzurile mafiei securiste din România care au ieşit la iveală prin sentinţa în care s-a constatat caracterul politic al condamnărilor şi internării psihiatrice forţate ale lui Gregorian Bivolaru înainte de 1990 şi datorită apariţiei recente a dovezilor prin care se confirmă că în cazul MISA-Gregorian Bivolaru poliţia politică a continuat şi după 1990. În ciuda boicotului mediatic instituit de presa din România evoluţia cazului Gregorian Bivolaru este atent monitorizată de oficialităţi şi organisme europene.


În ultimele zile, diferiţi europarlamentari au adresat scrisori de interpelare primului ministru al României şi Ministerului Justiţiei, referitoare la cazul Gregorian Bivolaru-MISA. Chiar un întreg grup de Europarlamentari, cel al Grupului Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică a a luat poziţie scriind o scrisoare reprezentativa primului ministru Mihai Răzvan Ungureanu şi Ministerului Român de Justiţie.

O altă reacţie notabilă este cea a comisarului pentru drepturile omului la Consiliului Europei Thomas Hammarberg, care a adresat Ministerului Justiţiei din România o scrisoare în care cazul MISA-Gregorian Bivolaru este menţionat printre problemele grave pe care Justiţia din România încă le mai are de rezolvat. Scrisoarea scoate în evidenţă că prin abuzurile şi ingerinţele politice în actul de justiţie, România demonstrează că nu se încadrează în standardele de respectare a drepturilor omului pentru un stat membru al UE.

Vă oferim în cele ce urmeză linkurile către scrisorile semnate de către cei 35 de Europarlamentari ai Grupului Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică şi de către alţi europarlamentari precum şi către scrisoarea comisarului european Thomas Hammarberg adresată Ministerului Justiţiei din România.

Scrisoarea comisarului european Thomas Hammarberg către Ministerul Justiţiei din România şi traducerea ei în limba română

Scrisoarea grupului europarlamentar Grupul Confederal al Stângii Unite Europene / Stânga Verde Nordică adresată primului ministru Mihai Razvan Ungureanu si Ministerului Român de Justitie

Scrisoarea europarlamentarului bulgar Slavi BINEV (MEP, Bulgaria) - adresata primului ministru al Romaniei si Ministerului Roman de Justitie

Scrisoarea europarlamentarei Nicole Kiil NIELSEN (MEP, Franta) - adresata primului ministru al Romaniei si Ministerului Roman de Justitie

Scrisoarea europarlamentarei Margrete Auken(MEP, Danemarca) - adresata primului ministru al Romaniei si Ministerului Roman de Justitie

Scrisoarea europarlamentarei Tatjana Zdanoka (MEP, reprezentantanta Letoniei din partea Grupului Verzilor) - adresata primului ministru al Romaniei si Ministerului Roman de Justitie

Scrisoarea europarlamentarei Antigoni PAPADOPOULOU (MEP, Cipru) - adresata primului ministru al Romaniei si Ministerului Roman de Justitie

Scrisoarea europarlamentarului Jean LAMBERT (Green MEP for London, Marea Britanie) - adresata primului ministru al Romaniei si Ministerului Roman de Justitie

Scrisoarea europarlamentarului José BOVÉ - Group of the Greens/European Free Alliance, Franta - adresata primului ministru al Romaniei si Ministerului Român de Justitie

Scrisoarea europarlamentarului Nirj Deva (MEP - Membru al Parlamentului European, U.K. European Conservatives) adresata Ministerului Roman de Justitie, in atentia primului-ministru Mihai Razvan Ungureanu

Scrisoarea europarlamentarului Marc Tarabella (MEP - Membru al Parlamentului European, Belgia) adresata Ministerului Roman de Justitie, in atentia primului-ministru Mihai Razvan Ungureanu

joi, 15 martie 2012

Avem dovada! În cazul MISA-Gregorian Bivolaru poliţia politică a continuat şi după 1990!

Niciun comentariu :
Vor cădea capete la Parchet? Procurorii securităţii ceauşiste, mână în mână cu SRI, au mai tras un PICIORUŞ în plină figură Justiţiei din România

de Mihai Vasilescu

Cazul Gregorian Bivolaru înseamnă 40 de ani de grave abuzuri ale statului român. 40 de ani, dintre care 19 ani în timpul dictaturii comuniste, plus alţi 21 de ani într-un regim politic care se pretinde a fi „liber” şi „democratic”. 40 de ani în care, indiferent de regimul politic, un om a îndurat cam tot ce au avut autorităţile de oferit din punctul de vedere al persecuţiilor şi abuzurilor, de la aşa-zis „banale” persecuţii juridice ori sancţiuni administrative, până la torturi de o cruzime inimaginabilă în beciurile Securităţii. Gama de procedee aplicate de autorităţi lui Gregorian Bivolaru include calomnii, intimidări, arestări şi percheziţii de tip stalinist, propagandă mediatică mergând până la demonizare şi linşaj mediatic, ameninţări cu moartea ori atentate, interogatorii interminabile, bătăi şi încarcerare pe motive politice.

Gregorian Bivolaru a reuşit să reziste într-un mod de-a dreptul miraculos (şi neverosimil pentru torţionarii săi) acestor zeci de ani de abuzuri şi tortură. Folosind tehnici yoghine, el a supravieţuit chiar şi metodei de exterminare prin iradiere aplicată de Securitate celor mai periculoşi adversari ai regimului, metodă cunoscută sub numele codificat „Radu”. În 1984, el a fost condamnat pe nedrept şi încarcerat în condiţii inumane, cu lanţuri de 6-7 kg la picioare, în celule cu geamuri sparte şi apă pe jos, pe timp de iarnă. Chiar şi în această detenţie, a reuşit să rămână în viaţă. La câţiva ani de la eliberare a fost din nou arestat, torturat şi apoi supus internării psihiatrice forţate. În ciuda criminalelor acţiuni ale securiştilor regimului ceauşist, el nu a renunţat niciun moment să practice şi chiar să predea şi altora tehnici Yoga. Supravieţuirea sa în situaţiile infernale la care a fost supus a fost deseori posibilă tocmai cu ajutorul practicilor yoghine care au fost de un imens ajutor şi colegilor săi de suferinţă care i-au urmat sfaturile. Recent, persecuţiile Securităţii şi ale autorităţilor comuniste au fost într-o oarecare măsură recunoscute prin decizia irevocabilă a Curţii de Apel Bucureşti în dosarul nr. 48765/3/2010 care a constatat caracterul politic al condamnărilor pe care Gregorian Bivolaru le-a suferit înainte de Revoluţie, în anii 1977 şi 1984, şi caracterul politic al internării sale în Spitalul de Psihiatrie Poiana-Mare din 1989.

Presa din România, în totalitatea ei, printr-un pact de tip mafiot, pur şi simplu a refuzat să difuzeze ştirea referitoare la sentinţa care confirmă caracterul politic al condamnărilor pe care Gregorian Bivolaru le-a suferit înainte de Revoluţie. Înţelegerea ocultă de a nu face public adevărul despre condamnările politice suferite de mentorul MISA ne arată adevărata faţă a presei, în majoritatea ei deţinută de foşti securişti ori de către moguli ai francmasoneriei apăruţi din aceeaşi tagma a nomenclaturiştilor ceauşişti.

Ceea ce nu spune această sentinţă pe care am menţionat-o este că de fapt metodele de poliţie politică, persecuţia, supravegherea informativă pe motive politice a lui Gregorian Bivolaru şi a cursanţilor săi nu au încetat nici o clipă în ultimii 40 de ani şi continuă în prezent. La doar câteva luni după aşa-zisa revoluţie din 1989 (şi înfiinţarea MISA), foştii anchetatori deja reîncepuseră ameninţările cu arestarea şi scoaterea MISA în afara legii. Apoi, Gregorian Bivolaru a ajuns să fie din nou chemat la diverse sedii ale Poliţiei pentru a da tot felul de declaraţii, multe dintre acestea având ca obiect acuze aberante menite doar să-l tracaseze.

Drept dovadă concretă a continuării supravegherii serviciilor secrete până acum existau doar declaraţiile unor înalte autorităţi ale statului român, cum este cea a fostului ministru de interne Ioan Rus (din guvernul Adrian Năstase). El a confirmat în 2004 faptul că yoghinii MISA şi Gregorian Bivolaru au fost monitorizaţi şi supravegheaţi continuu de serviciile secrete cel puţin din anul 1995. Acum însă avem dovada clară a acestei supravegheri abuzive pe motive politice. Cu doar câteva zile înaintea verdictului final în procesul în care Gregorian Bivolaru a fost deja declarat nevinovat de două instanţe, procurorii vinovaţi de grave abuzuri în cazul MISA, au scos disperaţi la iveală nişte aşa-zise „dovezi”. Acestea, însă, în loc să-i probeze vinovăţia mentorului MISA, oferă dovada juridică clară a continuităţii metodelor de poliţie politică, a abuzurilor pe care yoghinii le reclamă de atâţia ani, precum şi a perpetuării şi în zilele noastre a unor elemente ale Securităţii ceauşiste, în funcţii tot mai înalte din Parchet, SRI sau alte instituţii.

„Dovezile”, pe care procurorii le-au depus la dosar în ultima clipă pentru a împiedica avocaţii să le poată studia şi eventual contesta, sunt două mandate emise de Parchet, prin care se presupune că ar fi fost interceptate convorbiri telefonice în cazul Gregorian Bivolaru. Deşi aceste mandate au fost solicitate încă de la începutul procesului, de ani de zile, atât de către avocaţii apărării, cât şi de către judecători, procurorii au refuzat cu încăpăţânare să le depună la dosar sub motivaţia halucinantă ca acestea ar fi „secrete de stat”!!! Cu doar câteva zile înaintea înfăţişării finale, minune: brusc mandatele nu mai sunt secrete de stat şi sunt depuse la dosar de către Parchet şi SRI, printr-o manevră demnă de un stat bananier, care nu are nicio legătură cu legalitatea ori cu justiţia unui stat membru al Uniunii Europene.

Mandatele emise de Parchet sunt ilegale din mai multe motive dintre care menţionăm:
- Interceptarea a fost facută înaintea începerii urmăririi penale. În consecinţă mandatele fac parte din categoria actelor premergătoare, neputând constitui probe.
- Conţinutul mandatelor de urmărire („Siguranţa Naţională”) este incompatibil cu infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată Gregorian Bivolaru.
- Motivul invocat de mandate („Siguranţa Naţională”) este nelegal deoarece ele au fost emise după ce Parchetul dispusese anterior, de două ori, neînceperea urmăririi penale în cadrul cercetărilor săvârşirii unor infracţiuni privitoare la siguranţa naţională.
- Judecătorii au reţinut că nu se poate stabili care au fost posturile telefonice interceptate, procurorii având multe „erori materiale”, în procesele verbale de redare a convorbirilor, erori care se refereau fie la identitatea persoanei interceptate, fie la postul telefonic ascultat.
- Serviciul Român de Informaţii, în activitatea sa informativă, nu poate decât să transmită informaţiile culese organelor de urmărire penală pentru valorificarea acestora ca indicii şi nu ca probe.
- Legea nr.14/1992 interzice în mod expres ca organele Serviciului Român de Informaţii să efectueze acte de cercetare penală, deci inclusiv strângerea de probe ca principală activitate de cercetare penală.
- Legea nr.51/1991 prin articolele 16 şi 21 interzice în mod expres ca activitatea de obţinere a informaţiilor necesare siguranţei naţionale şi evident utilizarea lor să lezeze viaţa particulară, onoarea sau reputaţia cetăţenilor, incriminând ca infracţiune utilizarea prin publicarea lor (inclusiv în cadrul unui proces penal caracterizat prin publicitate) unor asemenea informaţii cunoscute incidental în cadrul activităţii de strângere a datelor necesare siguranţei naţionale.

Aveţi în imaginea de mai jos unul dintre mandatele prin care serviciile secrete (SRI şi altele) au fost autorizate să intercepteze comunicaţiile unui post telefonic şi totodată să poată intra oricând, în secret sau cu ajutorul agenţilor infiltraţi printre yoghini, în spaţiile din întreaga ţară în care se desfăşurau activităţi ale Şcolii de Yoga MISA, în casele şi în locurile de cazare ale yoghinilor „în scopul instalării mijloacelor tehnice de interceptare a comunicaţiilor, întreţinerii şi ridicării acestora, precum şi pentru ridicarea şi repunerea la loc a unui obiect sau a unor documente, examinarea lor, extragerea informaţiilor pe care le conţin, înregistrarea, copierea sau obţinerea de extrase prin orice procedee.” Cu alte cuvinte, aceste mandate permit, sub un pretext complet fatasmagoric (MISA ar desfăşura „manifestări cu caracter extremist” ce aduc atingere siguranţei naţionale!), accesul nestingherit al securiştilor în casele yoghinilor, precum şi la convorbirile telefonice ale acestora, fiind încălcate astfel mai multe drepturi şi libertăţi prevăzute în Carta Europeană a Drepturilor Omului, în alte tratate internaţionale, precum şi în Constituţia României: libertatea individuală şi siguranţa persoanei (Art. 23), viaţa intimă, familială şi privată (art. 26), inviolabilitatea domiciliului (art. 27), secretul corespondenţei şi al convorbirilor telefonice (art. 28).
Etichetarea în cadrul mandatului de interceptare a Şcolii de yoga MISA ca fiind o mişcare „extremistă” (doar pentru că promovează idei diferite de cele ale SRI-ului), fără supunerea acestei etichetări vreunui control judiciar şi fără a da vreo şansă funcţionării prezumţiei de nevinovăţie, este în sine o măsură totalmente abuzivă şi discriminatorie. Ea dovedeşte continuitatea persecuţiei politice a yoghinilor şi în actualul regim politic, precum şi perpetuarea practicilor represive ale regimului ceauşist care în anul 1982 a interzis yoga în România pe motive politice, caz unic în istoria acestei planete.

O dovadă în plus a continuităţii persecuţiei securiste împotriva MISA este prezenţa în acest act abuziv a numelui procurorului ILIE PICIORUŞ, cel care a autorizat mandatul. Istoria acestui individ este extrem de strâns legată de abuzurile împotriva lui Gregorian Bivolaru şi a yoghinilor MISA.

ILIE PICIORUŞ este procuror încă din vremea lui Ceauşescu. El este cel care în anul 1985 l-a anchetat pe un mare dizident, inginerul Gheorghe Ursu, care a murit asasinat în torturi cumplite în beciurile Direcţiei a VI-a a Securităţii din calea Rahovei. Deşi dizidentul decedase de aproape o săptămâna în urma bătăilor care i-au dislocat organele interne, ILIE PICIORUŞ a încercat să acopere asasinatul întocmind, ca şi când nimic nu s-a întâmplat, actele de trimitere în judecată pentru o pretinsă deţinere de valută (10 dolari!). Cu doar un an înainte, în anul 1984, Gregorian Bivolaru trecuse prin aceleaşi beciuri din calea Rahovei, unde a suferit tratamente similare (anchete interminabile, tortură cumplită, ameninţări cu moartea) din partea securiştilor conduşi de şeful de direcţie col. Gh. Vasile. Pe 17 aprilie 1984, Gregorian Bivolaru a fost arestat după ce a fost „prins în flagrant” că... preda yoga unui grup de 16 cursanţi într-o casă din cartierul Cotroceni, după ce aceasta practica fusese complet interzisă de către regimul ceauşist.

Înainte de 1990, acelaşi procuror ILIE PICIORUŞ a mai anchetat şi dat afara din serviciu câţiva ofiţeri militari pentru că s-au manifestat contra regimului comunist.

Fostul procuror Alexandru Pantea, citat de România liberă (http://misa-yoga.blogspot.com/2008/03/un-fost-procuror-comunist-dezvaluie.html) a dezvăluit în urmă cu patru ani că, până la începutul anilor ‘90, niciun procuror nu ajungea şef dacă nu era instruit special la şcoala Securităţii de la Bran. Acolo tinerii procurori erau învăţaţi să fabrice probe, să şantajeze, să aresteze, să ancheteze, să admită torturarea şi exterminarea oponenţilor regimului comunist. Metodele preferate de Securitate şi predate la şcoala de la Bran erau „Radu” (iradierea), „Păsărici” (internarea la spitalul de nebuni şi folosirea drogurilor) şi „Stănică” - model de tortură practicat de torţionarul cu acelaşi nume.

Lecţiile erau predate de generali de Securitate şi Miliţie, precum şi de procurori de la Procuratura Generală a României. Pantea susţine că, după 1989, în funcţiile de conducere ale Parchetelor au ajuns tot absolvenţi ai scolii de la Bran. Până acum nu au apărut dezvăluiri concrete despre faptul ca mulţi magistraţi au fost instruiţi la şcolile Securităţii să ucidă, să aresteze, să tortureze. Pregătirea de la Bran era atât de conspirată, încât membrii aceleiaşi grupe de pregătire nu se cunoşteau între ei şi le era interzis să lege prietenii. Principalele metode de tortură predate au fost cele practicate de celebrul colonel torţionar Tudor Stanică, cunoscut până acum doar că a condus ancheta în cazul disidentului Gheorghe Ursu, ucis în bătăi în arestul preventiv. Procurorii folosiţi de Stănică în dosarul „Ursu” au fost Alexandru Ţuculeanu şi ILIE PICIORUŞ.

După 1989, procurorii Picioruş şi Ţuculeanu au făcut parte din structurile de conducere ale Parchetului General şi chiar din structurile Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), forul suprem care supraveghează, chipurile, înfăptuirea corectă a Justiţiei în România. Şi nu numai ei au fost promovaţi după 1989, ci toţi procurorii instruiţi la şcolile Securităţii şi ale PCR, a mai dezvăluit Alexandru Pantea.

„La Bran am făcut absolut totul. Ne-au învăţat să folosim aparatele foto, să instalăm tehnica de ascultare în telefoane, în aparate de radio sau de televizor. Se intra în casele oamenilor cu mandat de percheziţie eliberat de procuror, iar noi eram instruiţi să eliberăm mandate la cererea Securităţii, chiar fără probe sau cu probe înscenate. Se mai intra în locuinţe sub pretextul că se fac verificări la telefon, radio sau televizor. Am fost instruiţi cum se fac anchetele speciale, folosindu-ne de şantaj, de substanţe halucinogene sau de tortură,” a declarat Pantea pentru România Libera.

După 1990, ILIE PICIORUŞ a reuşit să acceadă la posturi tot mai înalte în Parchet, până când a ajuns Şef-adjunct la Parchetul de pe lângă ÎCCJ în perioada în care a semnat aşa-zisele mandate de interceptare din cazul MISA-Gregorian Bivolaru pe motiv ca siguranţa naţională este în pericol. Tot ILIE PICIORUŞ a fost şeful procurorului Cristian Panait când acesta s-a „sinucis” în 2002. Moartea violentă a survenit la scurt timp după ce şeful său i-a luat dosarul cu puternice implicaţii politice în care Panait intenţiona să pună rezoluţia de „neîncepere a urmăririi penale”. Presa a susţinut atunci că procurorul ILIE PICIORUŞ a ridicat documente, fără proces-verbal, din casa lui Cristian Panait.

De la Parchetul de pe lângă ÎCCJ, după ce a dat ultimul mandat de interceptare din cazul MISA, ILIE PICIORUŞ a fost avansat în cadrul CSM ca secretar general. Prin prezenţa şi funcţiile deţinute de procurorii Picioruş şi Ţuculeanu în CSM în anii 2005-2006, se explică de ce toate plângerile yoghinilor la acest for de conducere al magistraturii nu au avut niciun efect, deşi ministrul Justiţiei de la acea vreme, Monica Macovei şi judecătorul Dan Lupaşcu au cerut ca CNSAS să cerceteze dacă Ilie Picioruş a făcut poliţie politică. Lucrurile au rămas apoi „în coadă de peşte”. În schimb, CSM a organizat de formă o „anchetare” a procurorului Ilie Picioruş, cel care pe atunci deţinea, într-un vădit conflict de interese, funcţia de Secretar general al CSM. Din această poziţie, Picioruş controla tot aparatul tehnic al instituţiei. Solidaritatea mafiotă a foştilor procurori ai Securităţii a funcţionat pe deplin şi, ca urmare, el a fost scos basma curată, CSM stabilind că acesta „nu se face culpabil, în nici un fel” de moartea procurorului Cristian Panait, al cărui şef a fost, şi nici de cea a disidentului Gheorghe Ursu.

O coincidenţă ciudată este şi faptul că soţia lui ILIE PICIORUŞ lucrează la Institutul Naţional de Medicina Legală „Mina Minovici”, acolo unde în anul 2004 Mădălina Dumitru, presupusa victimă, a fost dusă cu forţa de autorităţi pentru a fi contrafăcute probe împotriva lui Gregorian Bivolaru.

Reamintim că în anul 2006, în perioada în care ILIE PICIORUŞ deţinea funcţia de Secretar general al CSM, această instituţie a emis un raport oficial în care se susţinea că:

Yoghinii şi-ar fi înscenat singuri imaginile percheziţiilor violente din 18 Martie 2004, le-au filmat şi le-au dat televiziunilor.
Această afirmaţie a fost făcută într-un act oficial al forului suprem al magistraţilor, deşi o ţară întreagă văzuse pe toate canalele TV, descinderile „forţelor de ordine”, făcute prin surprindere, cu o brutalitate nemaiîntâlnită, precum şi modul în care toţi cei care au fost găsiţi în imobilele respective au fost ţinuţi sub ameninţarea armei şi le-au fost “confiscate” bunurile personale precum aparatură electronică, telefoane mobile, bani, acte, bijuterii, calculatoare, etc. Chiar persoane care se opriseră în stradă să privească sau să dea un telefon au fost imediat reţinute, anchetate şi unele chiar duse la secţie, deşi erau pe domeniul public, nu făcuseră nici un fel de faptă ilegală şi nu constituiau obiectul vreunei anchete.

Yoghinul care a fost bătut de jandarmi până a intrat în comă la mitingul organizat la Institutul Naţional de Medicină Legală ar fi fost de fapt bătut de confraţi de-ai lui.
În realitate chiar imaginile filmate la faţa locului contrazic această aberaţie! În fimările realizate la faţa locului se poate vedea cum mai mulţi localnici, femei şi bărbaţi aflaţi pe stradă povestesc revoltaţi cum mai mulţi jandarmi au fugit după acel tânăr care pleca de la miting, iar când l-au ajuns din urmă l-au bătut în mod sălbatic.

Procurorii s-au comportat corect în acest caz şi nu a existat nicio scurgere de informaţii de la Parchet
Din aşa-zisa „analiză” a inspectorilor CSM ar fi rezultat că probele din cadrul acestui dosar ar fi fost ţinute în condiţii de securitate maximă în cadrul Parchetului şi că presa nu a avut acces la niciuna dintre acestea. Această concluzie încearcă să prostească publicul, deşi realitatea contrară este evidentă. Dacă procurorii s-ar fi comportat atât de profesionist, de unde au provenit toate acele imagini de la percheziţii (inclusiv cele ulterioare), citări din "surse judiciare de încredere", poze personale, imagini din locuinţele yoghinilor, inventare cu obiectele găsite şi citate din scrisori personale ale yoghinilor, de care presa acelor zile a abundat? La toate acestea în mod normal ziariştii nu ar fi avut cum să aibă acces, decât cu ajutorul procurorilor.

În dosarul MISA şi în cazul Gregorian Bivolaru nu a existat imixtiune politică asupra anchetelor.
Aceasta este cireaşa de pe tort, prin care inspectorii CSM afirmă că procurorii lui Ilie Botoş (procuror şef la aceea vreme, el însuşi implicat în mai multe acţiuni necurate) au acţionat perfect independent şi doar în conformitate cu legea. Faptele însa îi contrazic din plin, tot presa fiind cea care a dezvăluit că de fapt PSD-ul şi Adrian Năstase, fostul prim-ministru de atunci, au fost cei care au orchestrat din umbră acest scandal. În acest sens, Ioan Rus (ministrul de Interne şi deci şeful Poliţiei în perioada respectivă) a declarat pentru presă în martie 2004 că Gregorian Bivolaru trebuie arestat pentru faptele lui, deşi Poliţia nu are dreptul să stabilească vinovăţia cuiva (doar judecătorii pot face aceasta) şi trebuie să plece întotdeauna de la prezumţia de nevinovăţie. În acelaşi timp, în celebrele stenograme ale PSD, am putut citi cu toţii că Adrian Nastase, aflat atunci în pregătire pentru campania electorală, cerea miniştrilor de interne şi de justiţie ai PSD din acea perioada să dea poporului „pâine şi circ” prin acest caz. Tot atunci aflam stupefiaţi de la acelaşi ministru de interne că SRI-ul monitorizează MISA de 10 ani de zile! După 10 ani de ascultări ilegale, în 2004 a fost declanşată împotriva MISA „cea mai mare acţiune a Politiei Romane de după 1990” care, deşi a implicat sute de procurori, jandarmi, poliţişti şi ofiţeri SRI, care au utilizat importante fonduri publice, nu a avut ca efect imediat nicio probă, niciun arestat şi nicio punere sub acuzare, ci doar un mare jaf armat în care peste 100 de yoghini au fost tâlhăriţi, sechestraţi, violentaţi, intimidaţi şi interogaţi cu forţa sub pretextul că ar fi martori, pentru a fi obţinute mărturiile lor împotriva lui Gregorian Bivolaru.

După o supraveghere fără nicio limită, justificată în mod aberant de pretinse acţiuni extremiste (deşi MISA nu a fost niciodată, nici măcar în campaniile furibunde de presă, acuzată de vreo acţiune extremistă sau violentă sau care să lezeze securitatea naţională), care nu l-a vizat numai pe Gregorian Bivolaru, ci foarte probabil şi alte zeci sau poate sute de yoghini, nu apar dovezile niciunei ilegalităţi săvărşite de vreuna din aceste persoane, ci numai noi şi noi încălcări grave ale legii săvârşite de anchetatori şi autorităţi. Devine acum evident de ce procurorii nu au pus la dispoziţia instanţei mandatele de interceptare, atunci când acestea au fost solicitate: pentru că ele sunt în sine atât de revelatoare şi de... gogonate, încât fac un mare deserviciu acuzatorilor lui Gregorian Bivolaru, căci nicio instanţă serioasă nu mai poate să le acorde credibilitate în această situaţie. Aceste documente considerate până mai ieri "secrete de stat" au fost declasificate înainte de ultima înfăţişare din procesul aflat pe rol la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi considerăm că au fost aruncate cu disperare în joc în ultima clipă numai mizând pe realizarea de presiuni asupra instanţei, dezvăluind care sunt forţele şi interesele oculte aflate în spatele lor.

Citiţi şi:
Dezvăluiri şocante ale unui angajat al serviciilor secrete privind implicarea autorităţilor în campania împotriva MISA
Înainte de a-l turna la Securitate, Gelu Voican Voiculescu a încercat să-l racoleze pe Gregorian Bivolaru în francmasonerie

Sursa: yogaesoteric.net
15 martie 2012

Alte recomandări:
Sentinţă neschimbată: Gregorian Bivolaru este nevinovat! Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul parchetului în cazul profesorului de yoga
Cazul Gregorian Bivolaru – un record al rezistenţei faţă de abuzurile autorităţilor statului român şi ale presei aservite (1)
Decizie irevocabilă! Gregorian Bivolaru a fost persecutat politic de regimul comunist şi condamnat pe nedrept - senţintă a Curţii de Apel Bucureşti
Sentinţa prin care s-a constatat caracterul politic al condamnărilor şi internării psihiatrice forţate ale lui Gregorian Bivolaru înainte de 1990
Gabriel Andreescu, „Reprimarea mişcării Yoga în anii `80”, Polirom – 2008
Gabriel Andreescu, „Dimensiunea culturală a cazului Bivolaru - Dificultatea intelectualilor de a fi simpatetici cu victima”; Revista „Altitudini. Cultură & Societate”, Anul I, nr. 1, Martie 2006, Pagina 48 - Rubrica “Ultima pagină”
Filmul documentar „MISA şi Gregorian Bivolaru, În căutarea Adevărului” – 2010
Gregorian Bivolaru, un Jan van Helsing al României

marți, 13 martie 2012

Mărturia unui fost cursant Yoga

Niciun comentariu :
O relatare a unui fost cursant al Şcolii de Yoga MISA, postată la comentariile unui articol pe acest blog:

"Pentru că această relatare este despre însănătoşirea cuiva am să vă relatez şi eu una dar nu din starea de vis ci din starea de veghe. În urmă cu 2-3 luni de zile sora mea avea o problema cu unul dintre băieţeii săi gemeni de 1 an şi 8 luni pe atunci, şi datorită acestui fapt o dată la 3 săptămâni se interna cu amândoi în spital; era mai mult decât disperată şi foarte, foarte obosita (era la a 3-a internare). M-a sunat într-o asemenea stare de deznădejde când doctorii deja o anunţaseră că după o săptămână în spital la Alba o vor trimite la Spitalul Universitar din Cluj. În acel moment a fost poate prima dată în viaţa mea când am pus suferinţa altuia mai presus de a mea şi în faţa unei poze a lui Grieg, cu lacrimi în ochi şi credinţă în suflet, i-am cerut dacă vreodată am făcut ceva meritoriu din punct de vedere yoghin să transfere acelor fiinţe tot, şi eu îmi voi dedica viaţa lui Dumnezeu. L-am rugat pe El şi pe Dumnezeu simultan să însănătoşească acel copil, dacă este în voia lui Dumnezeu şi să o întărească pe mama sa. Niciodată nu m-am rugat atât de fierbinte ca atunci, chiar o voce din mine îmi spunea: "uite aşa trebuie să te rogi lui Dumnezeu, nu anemic cum obişnuiai". În acel timp s-a deschis uşa camerei în care mă aflam, şi eu am închis-o gândind că e curent în casă şi mi-am continuat rugăciunea. Dar după un timp uşa s-a deschis din nou şi atunci am înţeles interior că ruga mi-a fost ascultată, şi aşa a fost. În mai puţin de o oră sora mea m-a sunat fericita că, inexplicabil şi pentru doctori, copilul îşi revenise în urmă cu puţin timp, aproximativ o oră, şi se ridicase din patuţ si arătase spre papuceii lui, spunându-i mamei sale ... să mergem... într-un limbaj al lor... dar pe care mama l-a înţeles corect. Am avut multe lacrimi de recunoştinţă şi de profundă uimire cât de minunat poate acţiona Dumnezeu când este apelat neegoist. Vă mărturisesc că azi eu nu sunt la cursul de yoga deşi am fost 10 ani... dar totuşi această fiinţă extraordinară m-a ajutat într-un mod fulgerator atunci când i-am cerut. Deci cu atât mai mult pe cei care merită."

sâmbătă, 10 martie 2012

Postul negru, secretul vieţii lungi şi al creierului sănătos

Niciun comentariu :
Cercetătorii de la National Institute of Ageing din Baltimore, SUA, au descoperit că persoanele care ţin post negru o zi sau două zile pe săptămână trăiesc mai mult şi sunt protejate de afecţiuni ale creierului precum Alzheimer şi Parkinson.

Experimentele efectuate pe şoareci şi pe şobolani au arătat că reducerea masivă a numărului de calorii consumate a dus la prelungirea vieţii acestora, însă acest experiment nu poate fi reprodus pe oameni.

Acum, cercetătorii de la National Institute of Aging din SUA au descoperit că persoanele care nu consumă niciun fel de aliment timp de o zi sau două beneficiază de un efect de protejare a creierului de afecţiunile degenerative.

Profesorul Mark Mattson, conducătorul laboratorului de neuroştiinţe al institutului, a declarat: "Reducerea numărului de calorii poate proteja creierul, însă efectul nu poate fi obţinut prin reducerea cantităţii de mâncare consumate. Cea mai bună variantă este adoptarea unor perioade de post total, în care nu se consumă nimic, alternate cu perioade în care se poate consuma orice".

Cercetătorii au descoperit că atunci când cantitatea de calorii consumate este redusă drastic se observă creşterea cantităţii de substanţe chimice din creier ce au rolul de mesager celular. Aceste substanţe au un rol important în stimularea creşterii neuronilor din creier, proces ce contracarează efectul afecţiunilor precum Alzheimer sau Parkinson.

"Celulele creierului sunt supuse unui stres ce produce un efect similar celuia pe care exerciţiul fizic îl are asupra celulelor din muşchi. Aşadar, efectul este unul pozitiv", a explicat Mattson.

Descoperirea a fost prezentată în cadrul unei conferinţei anuale a American Association for the Advancement of Science , ce a avut loc în Vancouver.
Sursa: The Guardian, Traducere: Descopera

Cititi si: Virtuţi extraordinare ale postului negru

vineri, 2 martie 2012

Libertatea de a exista altfel decât ţi se permite - Despre reprimarea mişcării yoga în anii "80

Niciun comentariu :
de vorbă cu Gabriel Andreescu
Interviu realizat de jurnalistul Mihai Lisei, publicat de revista Tribuna, în nr. 161, 16-31 mai 2009

Dialogul cu domnul Gabriel Andreescu, cercetător şi militant al drepturilor omului din România, a fost generat de apariţia cărţii sale, „Reprimarea mişcării yoga în anii ’80”, Ed. Polirom, col. „Document”, Iaşi, 2008. Incomodă şi percutantă prin demersul ei investigativ, această carte are meritul de a scoate la lumină, pentru prima dată, pe baza documentelor din arhiva CNSAS şi a mărturiilor victimelor represiunii, adevărul despre fenomenul reprimării mişcării yoga din perioada comunistă.

Mihai Lisei: Domnule Gabriel Andreescu, aţi publicat o carte despre reprimarea mişcării yoga în anii ’80 într-un moment în care, iată, au trecut cinci ani de la comiterea abuzurilor autorităţilor române împotriva unor practicanţi yoga de la MISA... Între timp, în succesiunea evenimentelor, s-a constatat că întreaga acţiune a fost doar o fumigenă pentru a distrage atenţia opiniei publice de la săvârşirea unor fapte de natură penală de către unii membri ai PSD-ului, Gregorian Bivolaru a primit azil politic în Suedia pentru că justiţia română nu-i poate garanta dreptul la un proces juridic corect, iar, recent, Adrian Năstase a declarat, în emisiunea „ştirea zilei” (8 aprilie 2009) a postului de televiziune Antena 3, că descinderile din ashramurile yoghinilor MISA au fost o mare greşeală...

Gabriel Andreescu: Abuzurile au început demult, de la mijlocul anilor 90. De atunci există probe directe. Investigaţiile sugerează însă convingător implicarea SRI, şi el o autoritate a statului, în campania stigmatizatoare împotriva membrilor MISA, cel puţin din anul 1992. Am putut documenta şi mijloacele brutale ale ofiţerilor de securitate împotriva practicanţilor yoga de înainte de 1989, deveniţi ulterior iniţiatorii MISA (Gregorian Bivolaru, Nicolae Catrina, Eugen Mîrtz, Claudiu Trandafir, Gabriela şi Mihaela Ambăruş ş.a.). Cineva ar putea susţine că, având în vedere intrarea foştilor ofiţeri de securitate în serviciul SRI, ori păstrarea în sistem a foştilor comunişti, avem o continuitate instituţională care plasează începutul abuzurilor cu aproape 20 de ani în urmă.

În acelaşi timp, nu aş reduce atacul asupra ashramurilor MISA din 18 martie 2004, la care vă referiţi, la o simplă fumigenă menită să distragă atenţia opiniei publice de la faptele membrilor PSD. Explicaţia a ceea ce s-a întâmplat atunci implică mult mai mulţi factori. Au mai contat, în acele evenimente, şi presiunea unor părinţi derutaţi că fiicele sau fiii lor nu mai acceptă fumul în casă sau nu mai consumă carne, şi frustrarea ziariştilor aflaţi în faţa instanţelor sub acuza de calomnie, şi lipsa de sensibilitate a opiniei publice faţă de oribila agresivitate a instituţiilor.

M.L.: Consideraţi că v-aţi asumat un risc publicând o asemenea carte?

G. A.: Ar fi o exagerare să spun aşa ceva. De ce risc? Nu trăim totuşi în Rusia lui Putin.

M.L.: Ce v-a determinat să scrieţi despre represiunea mişcării yoga în anii ’80?

G.A.: În 1996, pe când mă ocupam de comitetul Helsinki din România, am primit o plângere din partea membrilor MISA, care reclamau abuzuri ale autorităţilor. Am făcut o investigaţie, am descoperit că, într-adevăr, era vorba despre abuzuri, am întocmit un raport. Peste ani, cererile adresate de MISA s-au repetat. Prin 2003, ca să clarific detaliile, m-am adresat CNSAS pentru a consulta dosarul de securitate al lui Gregorian Bivolaru, liderul spiritual al Mişcării. L-am obţinut în final, după o adevărată bătălie. A fost clar că descoperirea şi deschiderea unei uşi ascunse desparte camera ştiută de o lume a tenebrelor nici măcar bănuită. Aşa am dat peste un întreg fenomen al reprimării mişcării yoga înainte de 1989. A fost impresionant; nu m-am oprit până nu l-am înţeles şi descris în cartea invocată de dumneavoastră.

M.L.: Cui se adresează această carte?

G.A.: Mai multor categorii de cititori. I-aş pune în frunte chiar pe practicanţii yoga din anii ’80. E prima oară când au în faţă, şi ei, o imagine cuprinzătoare a ansamblului evenimentelor în care au jucat rolul de victime. Şapte dintre yoghinii anilor ’80 sunt prezenţi în volum, prin interviuri. Mărturiile sunt excepţionale prin conţinutul lor uman şi, aş adăuga, prin chiar stilistica istorisirilor. Adepţii yoga află astăzi ce au gândit, în intimitatea minţii lor, colegii anilor de prigoană. Interviurile au fost luate absolut independent. Îmi închipui empatia cu care au citit, fiecare, spusele colegilor.

O altă categorie interesată de carte ar fi a adepţilor YOGA de astăzi. Vor vedea, poate, cu alţi ochi disciplina pe care o practică, de vreme ce aceasta a oferit atâta putere instructorilor cu care învaţă.

Represiunea împotriva mişcării YOGA sub regimul Ceauşescu a fost necunoscută opiniei publice. Dar şi istoricilor. Iată de ce ultimii au toate motivele să fie interesaţi de rezultatele investigaţiilor. Cercetătorii comunismului – care nu sunt doar istorici – vor găsi în „Reprimarea mişcării YOGA în anii ’80” un caz de rezistenţă – rezistenţă autentică – în sensul pe care l-am definit şi în carte: „libertatea de a exista altfel decât ţi se permite”.

Cred însă că, până la urmă, cartea poate bucura pe oricine interesat de viaţă şi cultură. Este o carte despre oameni, represiune, demnitate, solidaritate şi ticăloşie...

M.L.: Cui foloseşte această investigaţie?

G.A.: Fostelor victime, ziariştilor interesaţi astăzi de cazul MISA, cercetătorilor istoriei recente, cititorilor care vor afla din ea mai multe informaţii despre regimul Ceauşescu.

Rep.: Cu ce dificultăţi v-aţi confruntat pe parcursul acestei investigaţii?

G.A.: Câţiva angajaţi ai CNSAS mi-au oferit întregul ajutor. Interviul acesta reprezintă ocazia să le mulţumesc. Totuşi, accesul la dosarele de arhivă a fost dificil. Am cerut deconspirarea unor persoane, ceea ce mi s-a refuzat. Ca şi cum CNSAS ar funcţiona ca instituţie menită să conspire pe foştii colaboratori ai Securităţii. În volum am expus relativ pe larg problematica accesului la arhiva CNSAS, precum şi riscurile unei interpretări grăbite a documentelor de arhivă.

M.L.: Care este radiografia reprimării mişcării YOGA în anii ’80?

G.A.: Ca să fac radiografia am avut nevoie de 264 de pagini. Îmi rămâne aici să spun că Securitatea a folosit toate mijloacele represiunii: controlul, confiscarea bunurilor, ameninţarea, brutalităţile fizice, durităţi care intră în categoria tratamentelor inumane, altele numite în terminologia penală „tratamente degradante”, reţinerea ilegală, iar în cazul unora arestarea, condamnarea sub acuzaţii de drept comun (deşi era vorba despre cazuri de condamnări pe motiv de conştiinţă), iniţierea internării într-un spital psihiatric – ceea ce în cazul lui Gregorian Bivolaru s-a şi întâmplat.

M.L.: Vă rog, prezentaţi-ne, pe scurt, personajele cărţii pe care aţi scris-o.

G.A.: Este imposibil. Cum să vorbeşti în câteva cuvinte despre acei tineri care vâsleau împotriva curentului, erau atât de asemănători şi atât de diferiţi în acelaşi timp, visau, dar adunau cu eficienţă literatură interzisă, rezistau încercărilor redutabile ale Securităţii de a-i disciplina? În ciuda represiunii continue, se bucurau de viaţă.

M.L.: Cum trebuie priviţi aceşti oameni care au suferit cu adevărat, spre deosebire de alţii care au beneficiat de pe urma sistemului, au fost oportunişti, la primul avertisment au scris epistole prin care îşi făceau autocritica, iar astăzi pozează în disidenţi?

G.A.: Din perspectiva mea, cartea constituie un omagiu adus practicanţilor YOGA care au înfruntat vicisitudinile acelor ani. Prin opoziţie, ei spun câte ceva şi despre psihologia şi condiţia umană a oportuniştilor. Este interesant să citeşti ce înregistrează dosarele Securităţii despre încăpăţânarea yoghinilor, şi apoi să faci lectura unor scrisori obediente adresate lui Nicolae Ceauşescu, despre care autorii lor spun astăzi: „Asta era stilistica acelor vremi”.

M.L.: În carte menţionaţi că, practic, aţi avut acces la aceleaşi dosare pe care le-au cercetat şi Doina Jela, Cătălin Strat şi Mihai Albu, însă concluziile diferă... Pe ce poziţii vă situaţi faţă de autorii Afacerii Meditaţiei Transcendentale (Ed. Humanitas, col. „Istorie”, Bucureşti, 2004)?

G.A.: Sunt convins că Doina Jela, Cătălin Strat şi Mihai Albu au început demersul lor ştiinţific cu onestitate. Cred însă că au fost seduşi de aura scandalului „Meditaţiei Transcendentale”, de ideea luării unor interviuri personajelor la modă, de căutări conspiraţioniste. Au renunţat la acea epistemologică indispensabilă unui cercetător avizat, a cărui menire este să lupte împotriva poveştilor ţinând loc de realitate.

M.L.: La ce concluzii aţi ajuns?

G.A.: Vă dau un citat din finalul volumului: „Documentele Securităţii şi amintirile victimelor confirmă puterea adepţilor YOGA de a salva libertatea interioară, rezistenţa faţă de hăituiri, fidelitatea faţă de comunitate, protejarea unor valori precum nonviolenţa, compasiunea şi demnitatea, într-un regim excelând prin meschinărie şi brutalitate. Mişcarea de YOGA din anii ’80 reprezintă o formă autentică de rezistenţă faţă de regimul comunist”.

M.L.: Ce v-au revelat dosarele în privinţa delaţiunii şi a colaborării cu Securitatea a unora dintre atacanţi?

G.A.: Dosarele mişună de informatori mai mici sau mai mari. Pe ultimul îl conspiră încă, se pare, serviciile de informaţii, cu ajutorul CNSAS.
Un caz special este instructorul YOGA Mario Sorin Vasilescu care are, alături de dosarul de urmărire informativă şi unul de reţea, a primit şi bani pentru unele servicii. Acesta a fost şi o victimă a Securităţii dar, cum s-a văzut, şi un instrument al ei. Având în vedere întregul context, pe care nu am cum să-l explic aici, cazul Mario Sorin Vasilescu este unul complicat din punct de vedere uman. Sper ca cititorul cărţii să perceapă vulnerabilitatea acestei persoane, care-şi datorează supravieţuirea practicilor YOGA. Din cauză că putea fi şantajat – aceasta este cel puţin impresia mea -, dl. Vasilescu s-a lăsat din nou folosit de autorităţi, după 1990, împotriva adepţilor MISA.

M.L.: La finalul cărţii, Anexa 1 cuprinde lista cărţilor confiscate de Securitate de la Gregorian Bivolaru. În timpul descinderilor abuzive din martie 2004, mascaţii au confiscat o serie de cărţi, unele extrem de rare şi valoroase, care nici până în ziua de astăzi n-au fost restituite. Cum comentaţi asemănarea...

G.A.: Un exemplu frapant de continuitate instituţională.

M.L.: De ce credeţi că persecuţiile au continuat şi după 1989, culminând cu abuzurile din 2004?

G.A.: Iată o întrebare dificilă. Studiez de 13 ani, cum v-am spus, din 1996, fenomenul reprimării adepţilor MISA şi de-abia acum, în aceste ultime luni, după un asalt final asupra ansamblului (uriaş) al materialelor, pot spune că am un răspuns. Sunt implicaţi mai mulţi factori: continuitatea instituţională dintre Securitate şi SRI, exotismul practicilor tantrice, lipsa de deontologie a presei româneşti, oportunismul politic, iresponsabilitatea unor părinţi de oameni mari, strania – pentru mine – atracţie a liderilor MISA pentru scenarii conspiraţioniste şi atitudini naţionaliste care nu au nimic de-a face cu YOGA (nota Yoghinii MISA: respectam opinia domnului Gabriel Andreescu insa trebuie sa amintim ca astazi situatia politica si economica globala arata ca avem de-a face cu o conspiratie reala si nu doar cu niste "scenarii"; Yoga este o cale catre libertatea suprema si in consecinta are legatura cu dezvaluirea adevarului despre orice tip de dictatura ce intentioneaza, cu un avant internationalist, sa stearga cu buretele atat individualitati umane cat si identitati nationale), nevoia instituţiilor de a se acoperi unele pe altele, lipsa de profesionalism a procurorilor şi judecătorilor. Şi nu am terminat lista.

M.L.: Şi totuşi, de unde atâta ură şi înverşunare împotriva practicanţilor yoga de la MISA? Atât de tare sunt deranjate autorităţile de existenţa yoghinilor, încât, pe bani publici, să se iniţieze acţiuni de genul celor din martie 2004? Vă întreb toate acestea, deoarece este inadmisibil ca într-un stat ce se vrea democrat, oamenii să fie determinaţi, adesea terorizaţi, să se teamă pentru opţiunile lor spirituale, la fel ca în perioada comunistă.

G.A.: Domnule Lisei, este firesc să descriem ce s-a întâmplat în termeni de insuficienţă democratică, încălcare a drepturilor omului, proastă funcţionare a instituţiilor etc. Până la urmă însă, ce m-a izbit cel mai mult şi mai mult, după ce am revenit şi tot revenit asupra materialului analizat, a fost incredibila urâciune umană: pofta de scandal, pofta de a umili, pofta de sânge. Niciun pic de inteligenţă, niciun pic de compasiune în această hăituire colectivă. Mi-am zis: mai lasă în pace democraţia! Gândeşte-te ce îngrozitor arătăm ca oameni.

M.L.: Din dialogul de până acum, reiese că volumul de faţă va avea o continuare. Ce va conţine aceasta?

G.A.: Da, ce vă pot spune este că lucrez la o carte despre represiunea împotriva MISA. O voi încheia curând.

M.L: Cum a fost/este receptată cartea?

G.A.: Cei cu care am vorbit au fost entuziaşti. William Totok a făcut o foarte scurtă prezentare la Europa liberă, în care a prins, după opinia mea, esenţa volumului. Ştefan Borbely a scris o recenzie în revista Contemporanul, numărul din marte a.c., după o lectură atât de atentă, încât a descoperit câteva scăpări de litere la unele titluri sau autori. În rest nu am văzut trimiteri la volum în presă.

M.L.: Cum vă explicaţi tăcerea din jurul cărţii?

G.A.: O tăcere relativă. Cred că mulţi sunt deranjaţi într-un fel sau altul, de „cazul MISA”. Istoria ante-decembristă a liderilor grupului i-a surprins, sunt sigur, pe unii, le-a creat probleme altora. Aportul volumului la istoria reprimării mişcării YOGA în anii ’80 rămâne însă ireversibil. Consecinţele se vor vedea pe termen lung.

M.L.: În schimb, dacă aţi fi găsit ceva compromiţător, de orice natură, care să trezească interesul presei de scandal, aţi fi fost chemat la televiziunile ce au dus greul în campania anti-MISA, aţi fi avut parte de elogii...

G.A.: Natura implicării presei în chestiunea MISA a fost confirmată pentru ultima oară de această tăcere la apariţia volumului. Cartea aducea informaţii esenţiale asupra oamenilor despre care ziariştii scriseseră anterior mii de articole. Or, fie MISA era subiect de interes public şi atunci apariţia unor informaţii de asemenea miză motiva aducerea lor imediată în discuţie; fie vânătoarea ziariştilor după orice mic detaliu al adepţilor MISA exprimase interesul opiniei publice, caz în care era de aşteptat ca ziariştii să o servească din nou, prompt, prin articole... Iată însă, în presă, nu a apărut absolut nicio referire despre carte, deşi volumul publicat la editura Polirom este plin de informaţii-bombă. Puţine lucruri pot radiografia mai bine natura operaţiei jurnalistice în cazul MISA, de comandă a cărei executare a fost şi este supusă unui control strict.

M.L.: Care este mesajul acestei cărţi?

G.A.: Aici l-aş cita pe Ştefan Borbely: „... aderenţa la spiritualitatea orientală (a practicanţilor YOGA) le-a înfrumuseţat viaţa, ridicând-o deasupra vicisitudinilor sociale şi politice dezumanizante din jur. Tot ideologia elevaţiei i-a ajutat, de altfel, să suporte şi persecuţia furibundă a Securităţii, una dintre cele mai brutale şi mai primitive – fiindcă implica sexualitate – din anii dictaturii.”

Sursa: yogaesoteric.net

Recomandări:
Sentinţă neschimbată: Gregorian Bivolaru este nevinovat! Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul parchetului în cazul profesorului de yoga
Cazul Gregorian Bivolaru – un record al rezistenţei faţă de abuzurile autorităţilor statului român şi ale presei aservite (1)
Decizie irevocabilă! Gregorian Bivolaru a fost persecutat politic de regimul comunist şi condamnat pe nedrept - senţintă a Curţii de Apel Bucureşti
Sentinţa prin care s-a constatat caracterul politic al condamnărilor şi internării psihiatrice forţate ale lui Gregorian Bivolaru înainte de 1990
Gabriel Andreescu, „Reprimarea mişcării Yoga în anii `80”, Polirom – 2008
Gabriel Andreescu, „Dimensiunea culturală a cazului Bivolaru - Dificultatea intelectualilor de a fi simpatetici cu victima”; Revista „Altitudini. Cultură & Societate”, Anul I, nr. 1, Martie 2006, Pagina 48 - Rubrica “Ultima pagină”
Filmul documentar „MISA şi Gregorian Bivolaru, În căutarea Adevărului” – 2010
Gregorian Bivolaru, un Jan van Helsing al României