"Sunt epoci în care nu poti inainta decat mergand contra curentului" - Mircea Eliade
Home » , , » Abuzurile, ilegalitatile si nedreptatile realizate impotriva lui Gregorian Bivolaru de catre completul negru al ICCJ, condus de Ionut Matei - memoriu inaintat la mai multe institutii ale statului

Abuzurile, ilegalitatile si nedreptatile realizate impotriva lui Gregorian Bivolaru de catre completul negru al ICCJ, condus de Ionut Matei - memoriu inaintat la mai multe institutii ale statului



Excelenţei Sale, Domnul Traian BĂSESCU – PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

Subsemnatul GREGORIAN BIVOLARU, cetăţean român, cu reşedinţa în Suedia, Karlskrona, având statutul de refugiat în urma acordării de azil politic de către Guvernul Suedez, în considerarea prerogativelor pe care le dețineți, conf. art. 80 alin 2 din Constituția României, formulez prezentul Memoriu privitor la

  CONTEXTUL ÎN CARE ESTE AFECTATĂ ÎN MOD EXTREM DE GRAV ÎNFĂPTUIREA ACTULUI DE JUSTIȚIE ÎN ROMÂNIA CU CONSECINȚE NEFASTE DEOSEBITE ATÂT ASUPRA SUBSEMNATULUI, CÂT ȘI ASUPRA UNOR INSTITUȚII ALE
 STATULUI ROMÂN ȘI A RELAȚIEI ACESTUIA CU CELELALTE STATE EUROPENE

Arăt că subsemnatul am reclamat și sesizat de mai multe ori în decursul anului 2012, atât la CSM, atât la Ministerul de Justiție, cât și în fața instituției Dvs., Președinția României, numeroasele abuzuri, ilegalități și nedreptăți pe care completul de judecată format din magistrații Ionuț Matei, Ioana Bogdan și Cristina Rotaru, judecători în cadrul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, le-au săvârșit cu ocazia judecării Dosarului nr. 405/85/2005 în care am calitatea de inculpat.Consider extrem de grav și totodată inadmisibil faptul că până în prezent autoritățile competente nu au luat nicio măsură efectivă pentru cercetarea celor reclamate, pentru stoparea gravelor abuzuri și încălcări ale legii române și europene, precum și pentru tragerea la răspundere a celor ce se fac vinovați de săvârșirea lor.

Această pasivitate a autorităților față de necesitatea imperioasă de a îmi fi protejate drepturile și libertățile fundamentale a făcut ca abuzurile și ilegalitățile acestor magistrați să continue nestingherite și să producă prejudicii deosebit de grave, care nu vor putea fi reparate niciodată.
Tocmai de aceea se impun a fi luate măsuri imediate, concrete și eficiente!

I. Scurt istoric În Dosarul nr. 405/85/2005 aflat pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care sunt cercetat pentru presupunerea săvârșirii infracțiunilor de act sexual cu un minor, corupție sexuală, perversiune sexuală și trafic de minori, subsemnatul am fost rând pe rând achitat atât de instanța de fond, Tribunalul Sibiu, cât și de instanța de apel, Curtea de Apel Alba-Iulia. Instanțele de fond și de apel au constatat amândouă că faptele respective nu există! Ambele cercetări judecătorești au scos indirect în evidență că Parchetul a instrumentat acest dosar penal la comandă politică, neexistând nici măcar o probă din care să rezulte vinovăția subsemnatului.

Aceleași cercetări judecătorești au evidențiat gravele abuzuri și ilegalități pe care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București le-a săvârșit în mod voit cu ocazia instrumentării acestui dosar: așa-zise probe obținute și depuse neprocedural; o parte a martorilor propuși de Parchet au declarat că de fapt au fost amenințați, șantajați și constrânși de către organele de anchetă pentru a declara mincinos; așa-zisele părți vătămate au fost practic vânate, amenințate, obligate fizic și moral să declare false fapte și situații complet neadevărate spre a fi apoi folosite împotriva mea; Parchetul a folosit (manipulat) martori care sunt de fapt rude de gradul I cu presupusele părți vătămate și care au interes material (oneros) direct în cauză; rapoartele de așa-zisă constatare tehnico-științifică în domeniul psihologiei, ce au fost utilizate ca așa-zise probe, au fost obținute de către Parchet nelegal si neprocedural, fără a exista niciun interviu direct al subiecților și nefiind, așa cum era firesc, semnate de către un specialist în domeniu etc.

Consider tocmai de aceea că cele două hotărâri de achitare date de Tribunalul Sibiu și Curtea de Apel Alba Iulia sunt legale și au fost decise în acord cu înfăptuirea corectă a actului de justiție, cu respectarea adevărului și a echitabilității.

Încălcând grav dispozițiile Codului de procedură penală, dar și prevederile exprese europene cu privire la dreptul la un proces just și imparțial, completul de judecată format din domnii judecători Ionuț Matei, Ioana Bogdan și Cristina Rotaru din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală a admis recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia și, prin Decizia penală nr.1131/12.04.2012, a casat în mod abuziv și neprocedural cele două hotărâri de achitare. Totodată a dispus reținerea cauzei spre rejudecare de către secția penală a curții supreme, dosarul fiind apoi repartizat aceluiași complet de judecată - judecătorii Ionuț Matei, Ioana Bogdan și Cristina Rotaru  -  cu următorul termen de judecată în data de 26.02.2013. Hotărârea judecătorească care se va da în urma rejudecării cauzei în fond de către Înalta Curte de Casație și Justiție nu va mai putea fi supusă niciunei căi de atac, fiind definitivă.

În numeroasele memorii, plângeri și sesizări adresate instituțiilor competente: CSM, Ministerul Justiției, Președinție (a se vedea Memoriile și sesizările nr. 55218/18.06.2012 – Ministerul Justiției, nr. 1/15912/1154/7.06.2012 – CSM, nr. 1/21044/1154/20.07.2012 – CSM, nr. 72008/24.07.2012 – Ministerul Justiției, nr. 1/21254/1154/24.07.2012 – CSM, nr. 11075/19.09.2012 – Președinția României, nr. 1/27200/1154/10.10.2012 – CSM, nr. 1/31926/1154/11.12.2012 – CSM, nr. 1/32256/1154/14.12.2012 – CSM, depuse ca anexe la prezentul memoriu) m-am plâns așa cum era firesc de toate ilegalitățile și abuzurile flagrante ce au fost săvârșite de completul de judecată format din judecătorii Ionuț Matei, Ioana Bogdan și Cristina Rotaru cu ocazia soluționării Dosarului nr. 405/85/2005 atât în faza judecării recursului, cât și în faza rejudecării în fond.

Pot afirma cu certitudine că aceste grave abuzuri, peresecuții și ilegalități exercitate împotriva mea de către domnii judecători Ionuț Matei, Ioana Bogdan și Cristina Rotaru se circumscriu în mod evident motivului pentru care Curtea Supremă din Suedia a hotărât prin Decizia din 21.10.2005 din Dosarul nr. Ö 2913-05 să respingă cererea de extrădare a subsemnatului formulată de către statul român. Astfel, instanţa suedeză hotărăşte că: „există riscul ca Gregorian Bivolaru, din cauza convingerilor sale religioase, să fie supus unor persecuţii foarte grave, la o eventuală extrădare. Curtea Supremă hotărăşte de aceea că potrivit secţiunii 7 din Legea cu privire la extrădare, există impedimente împotriva unei extrădări”.

Înainte de a vă aduce la cunoștință cele mai semnificative noi abuzuri și ilegalități săvârșite de acest complet de judecată împotriva subsemnatului, voi enumera pe scurt abuzurile și ilegalitățile care au fost reclamate autorităților prin memoriile mele anterioare despre care am făcut vorbire mai sus (februarie – decembrie 2012):

1. Cu ocazia soluționării recursului, dând dovadă de rea-credință, instanța nu s-a pronunțat și asupra cauzelor de încetare a procesului penal, în sensul că nu a constatat că intervenise deja prescripția răspunderii penale cu privire la 3 dintre infracțiunile reținute în sarcina mea. Astfel, deși instanțele de fond și de apel constataseră că deja o parte dintre infracțiunile pentru care am fost trimis în judecată s-au prescris, instanța de recurs a soluționat dosarul fără a se pronunța – așa cum era firesc și legal - asupra intervenției prescripțiilor, subsemnatul fiind în felul acesta grav prejudiciat prin faptul că în prezent sunt rejudecat și pentru aceste infracțiuni ce erau prescrise de drept.

2. Instanța de recurs a audiat-o pe partea vătămată Dumitru Mădălina cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor Codului de procedură penală care impunea ca mai întâi să se dispună casarea hotărârilor și abia apoi să se decidă readministrarea probatoriului, respectiv punerea în discuție a audierii părții vătămate. Prin această audiere nelegală și neprocedurală, practic instanța a antamat soluția și în felul acesta deja s-a antepronunțat, prefigurând decizia de casare pe care intenționa să o dea.

3. Mi s-a încalcat grav dreptul la apărare cu privire la o probă depusă de către Parchet la dosarul cauzei abia la termenul la care s-a judecat efectiv recursul. Mă refer la mandatele de interceptare a convorbirilor telefonice ale subsemnatului depuse în mod cu totul surprinzător de către Parchet abia după 8 ani de la începerea cercetării judecătorești, deși instanțele anterioare au solicitat în mai multe rânduri aceste dovezi, iar Parchetul a refuzat sistematic să le înainteze instanțelor de judecată până în ultima zi a procesului, pe motiv că sunt „secret de stat”. Cererea de amânare formulată de apărătorii mei aleși pentru a lua cunoștință de această nouă probă și pentru pregătirea apărării mi-a fost respinsă fără niciun temei legal, iar recursul s-a judecat pe loc, în aceeași zi. Astfel mi-a fost încălcat în mod deosebit de grav dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil, dreptul la contradictorialitate și principiul egalității armelor dintre acuzare și apărare.

4. Pentru a dispune casarea celor două hotărâri de achitare, completul de judecată a invocat din oficiu un motiv de casare a cărui invocare era expres interzisă de lege, fără a fi pus în discuția părților în cadrul ședinței de judecată. Despre invocarea acestui motiv de casare avocații mei au aflat abia după ce hotărârea a fost pronunțată și redactată, astfel că nu au mai putut face apărările ce erau necesare și nu au putut aduce argumentele care se impuneau în acest caz.

5. Decizia de casare nu a fost practic motivată, neconținând motivele pe care instanța de recurs s-a bazat atunci când a decis desființarea a două hotărâri amplu argumentate și în care probele au fost analizate minuțios, reliefându-se concret contribuția fiecăreia la cele 2 decizii de achitare. Totodată, instanța nu s-a pronunțat prin decizie și asupra probelor ce urmează a fi administrate, astfel cum prevedea în mod imperativ art. 38516 alin.1 C.p.p.

6. Magistrații Ionuț Matei, Ioana Bogdan și Cristina Rotaru au refuzat să pronunțe în ședință publică hotărârea dată, deși părțile au fost prezente și au așteptat în incinta Înaltei Curți de Casație și Justiție peste 15 ore, mai precis până la ora 2 noaptea.

7. Judecarea acestui dosar, atât în recurs, cât și în rejudecarea în fond după casare, a fost și este în mod evident efectuată cu participarea ilegală la şedinţele de judecată a d-nei Ioana Bogdan, din cadrul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care nu avea și nu are calitatea de judecător inamovibil, numit de către Președintele României prin decret prezidenţial.

8. Judecătorul Ionuț Matei, membru al completului care judecă dosarul subsemnatului, a avut și are în mod constant o atitudine nedemnă, adeseori batjocoritoare, profund neprofesională față de avocații mei. Acest comportament fără precedent se constituie practic într-o continuă antepronunțare privind o viitoare condamnare nedreaptă a subsemnatului, aspect ce este întărit și de deciziile profund nedrepte și ilegale ce au fost luate până acum în acest dosar. Apărătorii mei sunt deseori interpelați pe un ton dur, sunt întrerupți în demersurile pe care le întreprind, sunt admonestati și chiar amenințați, sunt tratați cu dispreț și ironie, fiind de multe ori puși în situația de a îmi asigura cu mare greutate apărarea în dosar.

9. Audierea martorilor cu ocazia rejudecării dosarului de către ICCJ a decurs în marea majoritate a cazurilor într-o manieră incorectă și intenționat defavorabilă subsemnatului. S-a evidențiat de fiecare dată faptul că martorii Parchetului au fost favorizați, fiind tratați civilizat, deseori fiind în mod voit orientați de către judecători să dea declarații vădit exagerate, mincinoase ce îmi erau defavorabile mie, deși aceștia nu aveau cunoștință despre cele declarate. În schimb, martorii apărării au fost în mod constant intimidați, ironizați, hărțuiți, amenințați direct sau indirect că vor fi acuzați de săvârșirea infracțiunii de mărturie minicinoasă. Este deja evident pentru mine că atitudinea globală a completului de judecători se circumscrie într-o antepronunțare cu privire la soluția de condamnare nedreaptă care urmărește să se dea în cauză. Judecătorul Ionuț Matei a limitat în mod drastic posibilitatea avocaților de a adresa întrebări firești, pertinente martorilor, respingând fără temei marea majoritate a acestora. Întrebările esențiale, care tind să demonstreze nevinovăția subsemnatului sau modul  profund ilegal și neprocedural în care au fost tratați și audiați martorii în faza de urmărire penală de către procurori, sunt respinse fără motiv și în mod sistematic, în marea lor majoritate.

10. Acest complet a dispus chiar ca unul dintre cei mai importanți martori ai apărării să nu mai fie audiat cu ocazia readministrării probatoriului în faza rejudecării în fond de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Acesta este martorul Lomoș Remus, logodnicul  părții vătămate Dumitru Mădălina, care inițial a fost citat în vederea audierii pentru termenul din 23.10.2012. Când martorul Lomoș Remus s-a prezentat în fața instanței în data de 23.10.2012 pentru a fi audiat, i s-a comunicat de către instanță, fără a se pune în discuția părților, că s-a decis deja „neaudierea” lui. Această măsură este complet ilegală, neexistând în codul de procedură penală. Precizez că martorul Lomoș Remus a fost audiat la fond la Tribunalul Sibiu cu privire la faptul că eu nu am avut relații sexuale cu logodnica sa Dumitru Mădălina, astfel că decizia instanței actuale ca acesta să nu mai fie audiat mi-a produs grave prejudicii.

11. Completul de judecată a respins ca fiind inadmisibile excepţiile de nulitate absolută a unor acte de procedură ce au fost formulate de avocaţi la mai multe termene, afirmând în mod uimitor și ilegal că s-a epuizat momentul în care acestea ar fi putut fi solicitate, cu toate că procedura penală prevede în mod clar că nulitățile absolute pot fi ridicate oricând în timpul procesului penal. Acest aspect pare a fi incredibil dar este totuși real.

12. Președintele de complet, dl. judecător Ionuț Matei, nu pune în discuția părților toate cererile firești ce sunt formulate de către părți sau chestiunile perfect legale ce sunt ridicate din oficiu de către instanță, iar adeseori el ignoră efectiv solicitările avocaților și nu se pronunță asupra lor prin încheiere.

II. Noile abuzuri și ilegalități săvârșite de judecătorii Ionuț Matei, Ioana Bogdan și Cristina Rotaru, în perioada decembrie 2012 - și până în prezent:

1. Membrii completului de judecată, ce este format din judecătorii Ionuț Matei, Ioana Bogdan și Cristina Rotaru, nu au respectat obligația legală de a se abține și au judecat Dosarul nr. 4255/1/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, având ca obiect contestația în anulare formulată de subsemnatul împotriva Deciziei de casare nr.1131/2012 dată și semnată tot de același complet în Dosarul nr. 405/85/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală. Am demonstrat deja atât în cererile de recuzare, cât și în plângerile efectuate că magistrații au încălcat cu bună-știință, în mod grav și repetat anumite prevederi legale referitoare la incompatibilități atunci când totuși au participat la soluționarea contestației în anulare și a cererii de suspendare a executării deciziei de casare, deoarece dumnealor sunt cei care au format completul de judecată care a pronunțat Decizia nr. 1131 din data de 12 aprilie 2012, a cărei anulare se cerea prin contestație!! Precizez că în data de 17.01.2013 acest complet incompatibil a decis în mod nelegal respingerea contestației în anulare formulată de subsemnatul ca inadmisibilă!Acest fapt extrem de grav arată care este în acest moment starea jalnică a justiției din România, cu atât mai mult cu cât este vorba despre magistrați ai celei mai înalte instanțe din România, Înalta Curte de Casație și Justiție. Dacă s-a ajuns până acolo ca aceiași judecători care dau o hotărâre să fie și cei care o cenzurează în cadrul căilor de atac, atunci pot afirma cu tărie că deja nu mai există speranță că în această țară se înfăptuiește justiția în numele legii, în mod imparțial și egal pentru toți. Așa cum am arătat mai sus, completul menționat a judecat mai întâi recursul în Dosarul nr. 405/85/2005 în care am calitatea de inculpat, dispunând prin Decizia nr. 1131 din 12.04.2012 casarea hotărârilor de achitare și reținerea spre rejudecare a dosarului. Aceiași judecători formează în prezent completul care rejudecă pe fond Dosarul nr. 405/85/2005 (care are termen în data de 26.02.2013). De asemenea, (cu toate că pare a fi incredibil) tot acest complet a judecat și contestația în anulare formulată împotriva aceleiași Decizii nr.1131/12.04.2012.

Consider ca fiind extrem de grav, profund ilegal și contrar oricărui sistem de drept ca același complet să intre fără drept în toate aceste 3 cauze, să dea decizii în calea de atac a recursului, pe fondul cauzei cu ocazia rejudecării, precum și în căile de atac ce au fost formulate de subsemnatul împotriva deciziilor lor. Am formulat mai multe cereri firești de recuzare - care mi-au fost de fiecare dată respinse - în aceste cereri am arătat flagrantele cazuri de incompatibilitate existente, ce reprezentau un impediment de netrecut pentru ca același complet să fie desemnat să se pronunțe asupra legalității propriei decizii. De altfel, așa cum am menţionat, magistrații Ionuț Matei, Ioana Bogdan și Cristina Rotaru sunt totodată repartizați să soluționeze și rejudecarea cauzei în fond după casarea ce a fost dispusă prin Decizia nr. 1131/12.04.2012 dată tot de ei, dosar care se află în curs de soluționare, și anume Dosarul nr. 405/85/2005, care are termen în data de 26.02.2013!!! Putem astfel considera că ne aflăm și în situația evidentă a cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 48 lit.d din C.p.p., deoarece acest complet era direct interesat să respingă contestația în anulare care vizează soarta unui alt dosar pe care îl are în curs de soluționare, ceea ce au și făcut.

Încălcarea flagrantă a obligației de a se abține de a judeca contestația în anulare ce a fost formulată de subsemnatul este cu atât mai gravă cu cât aceasta este săvârșită cu intenție și cu o evidentă rea-credință. Aceiași magistrați au fost puși într-o situație similară cu ocazia soluționării contestației în anulare ce a fost formulată de inculpații Adrian Năstase (fostul prim-ministru al României) și Irina Jianu în Dosarele nr. 4673/1/2012 și respectiv nr. 4642/1/2012, aflate tot pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Și în cazul acestora, magistrații Ioana Bogdan și Cristina Rotaru, care au dat decizia de condamnare a lui Adrian Năstase și Irina Jianu, au intrat și în compunerea completului desemnat cu judecarea contestațiilor în anulare formulate de cei doi, numai că în acest caz acești magistrați au înțeles că este necesar să își respecte obligația legală privind abținerea în prezența unor cazuri de incompatibilitate, motiv pentru care au formulat cereri de abţinere. Mai mult decât atât, atunci când li s-au respins în mod nelegal aceste cereri de abținere de către conducerea I.C.C.J., ei au insistat în respectarea acestei obligații și au formulat o a doua cerere de abținere care până la urmă le-a fost admisă (situație în mod vădit semnificativă în care mă întreb în mod firesc de ce cererile mele de recuzare nu au fost admise, cu toate că în realitate aveau aceleași considerente).

PENTRU MINE NU EXISTĂ NICIUN DUBIU CĂ ACEST COMPLET DE JUDECĂTORI  DIN CADRUL ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE ACȚIONEAZĂ ÎNTR-UN MOD PROFUND DISCREȚIONAR, SE CONSIDERĂ MAI PRESUS DE LEGE ȘI ARE O ATITUDINE ÎN MOD VĂDIT PĂRTINITOARE ȘI ABUZIVĂ ÎN ANALIZA ȘI JUDECAREA DEFINITIVĂ A CAZULUI MEU!

Acest mod revoltător de a acționa deconspiră totodată intenția ascunsă a acestor magistrați de a da până la urmă, cu orice preț, prin grave încălcări ale legii, o decizie de condamnare nedreaptă a subsemnatului, cu toate că două instanțe au dispus deja anterior achitarea mea!!!

2. O altă serie de abuzuri și ilegalități flagrante au fost săvârșite de acest complet, recent, cu ocazia administrării probei comisiei rogatorii ce are ca obiect audierea subsemnatului în calitate de inculpat care are statut de azilant politic pe teritoriul Suediei.

a) Avocaţii mei au solicitat audierea mea așa cum era legal prin comisie rogatorie în Suedia având în vedere statutul meu de refugiat și dorinţa explicită de a îmi exercita dreptul de a da declaraţii în cauză. Am arătat în memoriile precedente faptul că acest complet a refuzat timp de mai multe luni să se pronunțe pe cererea mea de a fi audiat în Suedia prin comisie rogatorie, pe motivul în mod evident ridicol și absurd că nu am dovedit ce statut am în acest stat !!??

Subsemnatul am fost uimit și profund îngrijorat să aflu că instanţa română ignoră cu desăvârșire statutul meu de refugiat politic în Regatul Suediei, cu toate drepturile care decurg din acesta, drepturi ce sunt prevăzute în Convenția de la Geneva din 1951, deși statul român a fost parte în procesul în care s-a decis respingerea cererii de extrădare a subsemnatului de către Curtea Supremă din Stockholm. În prezenta cauză, procurorul de ședinţă, în disprețul acestui statut de refugiat, a făcut chiar solicitarea de „a i se pune în vedere inculpatului să se prezinte (n.r. – pentru a fi audiat în România), sub sancţiunea de a se considera că se sustrage de la judecată.”??!!

b) În cele din urmă, instanța a admis această cerere după mai mult de 6 luni de la formularea ei, dar a respins avocaților apărării, FĂRĂ NICIUN TEMEI SAU MOTIVAȚIE LEGALĂ, cererile de a formula la rândul lor întrebări, deși acest drept este reglementat expres de art. 134 din Codul de procedură penală (care se completează cu dispozițiile legii speciale – Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală): „Când comisia rogatorie s-a dispus de instanța de judecată, părțile pot formula în fața acesteia întrebări, care vor fi transmise instanței ce urmează a efectua comisia rogatorie.” Astfel, autoritățile suedeze au primit odată cu cererea de asistență judiciară internațională numai întrebările instanței!!

Întrebările instanțe ce urmează a-mi fi adresate în cadrul comisiei rogatorii sunt în mod vădit formale, stereotipe, iar în unele situații nici nu au legătură cu modalitatea în care au fost reținute în sarcina subsemnatului faptele din Rechizitoriu, orientându-se într-un mod artificial spre aspectele legate de infracțiunea de trafic de minori, infracțiune ce prevede pedepsele cele mai mari din cauză.

Este din nou evident pentru mine că prin formularea acestor întrebări instanța nu a urmărit aflarea adevărului şi lămurirea cauzei sub toate aspectele, ci a urmărit doar să acționeze cât mai formal posibil, lipsit de un interes real și neutru, fiind în mod vădit orientată pentru a pronunța cât mai rapid o hotărâre de condamnare nedreaptă și definitivă a subsemnatului.

c) Deși, în intenţia fermă de a apela la toate instrumentele legale prin care pot să îmi demonstrez nevinovăția, Subsemnatul, prin apărătorii mei aleși, am solicitat și utilizarea instituției confruntării mele cu partea vătămată Dumitru Mădălina cu ocazia audierii mele prin comisie rogatorie, această cerere pe deplin întemeiată și legală mi-a fost respinsă de același complet de judecată.

d) Tot cu încălcarea drepturilor mele procesuale instanța mi-a respins și cererea ca procedura comsiei rogatorii să fie una confidențială, având în vedere atât statutul meu de refugiat politic, statut care în cazul subsemnatului necesită măsuri suplimentare legate de securitatea mea, cât și existența unor amenințări concrete referitoare la viața și integritatea mea pe care le-am primit în mai multe rânduri pe tot parcursul procesului. Totodată, în susținerea acestei cereri, am arătat că informațiile care se cer a fi relatate în cadrul acestei audieri sunt de natură intimă și rămân de natură a aduce atingere demnității părților din proces, un motiv firesc și suficient pentru ca această cerere să fie admisă. De altfel toate audierile din acest proces au fost efectuate de instanța română în ședințe secrete.

Consider că este deosebit de evident că aceste decizii multe dintre ele ilegale ce sunt legate de audierea inculpatului prin comisie rogatorie demonstrează că dreptul la apărare al subsemnatului a fost și este încălcat sistematic și deosebit de grav de către această instanţă din România, mai mult decât atât, informez pe această cale că orice atingere adusă siguranței și integrității mele fizice și psihice va atrage răspunderea directă a Statului Român!

3. Un alt abuz pe care îl consider extrem de grav este faptul că în Dosarul nr. 405/85/2005 având ca obiect infracțiuni de drept comun (act sexual cu un minor, corupție sexuală etc.), Parchetul a depus ca „probă” împotriva mea convorbiri telefonice interceptate în anii 2002-2003 în baza Legii nr. 51/1991 privitoare la siguranța naţională, invocând pentru aceasta mandate de interceptare ce au fost emise înainte de începerea urmăririi penale din prezenta cauză, ceea ce face ca această probă să fie profund nelegală!!!CEDO a sancționat în mod repetat România pentru situații similare, pe care le consideră o gravă violare a dreptului la viața privată (a se vedea cauzele Calmanocivi c. România, Pantea c. România, Dumitru Popescu nr.2 c. România, Viorel Burzo c. România, Răducu c. România, Pop Blaga c. România ), precum și a dreptului la un proces echitabil. Deși instanțele de fond și de apel au decis în mod corect, în conformitate cu exigențele Convenției, înlăturarea acestei probe ca fiind nelegală și au dispus totodată achitarea mea, Înalta Curte de Casație și Justiție a casat aceste hotărâri și a dispus rejudecarea pe fond a procesului de către același complet format din judecătorii Ionuț Matei, Ioana Bogdan și Cristina Rotaru.

Precizez și faptul extrem de relevant că mandatele de interceptare a convorbirilor telefonice au fost emise pe un număr de telefon care nu a aparținut subsemnatului, ci unei alte persoane, Visterneanu Lăcrămioara. Apărarea a dovedit prin datele obținute de la S.C. Vodafone S.A. (aflat la filele 1638-1640 din dosarul de fond) că numărul de telefon care se afirmă că ar fi fost folosit de către Gregorian Bivolaru era în realitate o cartelă în sistem abonament pe numele numitei Visterneanu Lăcrămioara, iar al doilea număr de telefon, ce se afirmă că ar fi fost folosit de către Mădălina Dumitru, era în realitate o cartelă preplătită, ce nu conținea niciun fel de date privind identificarea persoanei care o folosea. Având în vedere aceste considerente, este cât se poate de evident că procurorii au eşuat în a dovedi că cei care vorbeau la respectivele numere de telefon erau chiar Gregorian Bivolaru şi Dumitru Mădălina.

Având în vedere că mandatele de interceptare au fost depuse de Parchet exact în ziua judecării recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în data de 23.02.2012, (așa cum am arătat în capitolul anterior din prezentul Memoriu), subsemnatul nu am mai putut să îmi exercit în niciun fel dreptul la apărare pe această așa-zisă probă.

Din aceste considerente, cu ocazia rejudecării fondului, am reiterat completului format din judecătorii reclamați cererea de a se administra probe care erau apte să dovedească caracterul nelegal al mandatelor de interceptare a convorbirilor depuse la dosar de către Parchet. Astfel, în baza art. 13 din Legea nr.51/1991, am cerut să fie depuse la dosar de către Parchetul acuzator cererile S.R.I.-ului prin care s-a solicitat emiterea și mai apoi prelungirea autorizației de interceptare, dar această probă mi-a fost respinsă și de aceasta dată!!!

Într-o atare situaţie, în lipsa depunerii alături de mandatele de interceptare și a Cererii S.R.I. nr. 001.051.805 din 13.11.2002, instanţa nu poate constata nelegalitatea obţinerii autorizațiilor de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice, deoarece nu va putea constata că cererea făcută de S.R.I. pentru eliberarea acestora nu a îndeplinit condiţiile legale obligatorii prevăzute de art. 13 rap. la art.3 lit. f, h şi l din Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională.În mod evident conţinutul mandatelor de interceptare a convorbirilor telefonice este incompatibil cu infracţiunile de drept comun pentru care am fost trimis în judecată, iar singurele documente care pot dovedi aceasta sunt sistematic refuzate de instanța de judecată spre a fi depuse la dosar ca și înscrisuri doveditoare.

Nu mai este pentru mine niciun dubiu că instanța Înaltei Curţi dorește să administreze doar probe care sunt în favoarea Parchetului, pentru că intenția instanței nu este de a afla adevărul, ci de a decide cu orice preț condamnarea nedreaptă a subsemnatului. De altfel, acesta a și fost scopul inițial al fabricării acestui dosar la comandă politică.

Cu ocazia numeroaselor anchete desfășurate de S.R.I. pentru a se descoperi în sarcina subsemntului așa-zise infracțiuni privind amenințarea siguranței naționale, s-a constatat că nu am fost și nu sunt nici în prezent o astfel de amenințare, motiv pentru care, s-au dat în mod repetat soluții de NUP. Astfel că, singura modalitate ca subsemnatul să ajung după gratii, era să mi se însceneze un dosar de drept comun, în același mod în care s-a procedat și înainte de revoluție, aspect ce a fost deja constatat prin Sentinţa civilă nr. 1275 din 01.07.2011 din Dosarul nr. 48765/3/2010 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a Civilă prin care s-a constatat caracterul politic al condamnărilor şi al internării medicale a subsemnatului a căror victimă am fost dinainte de Revoluţie.  

Date fiind nenumăratele abuzuri și ilegalități la care am fost supus în această țară, vă întreb, Domnule Președinte, ce îmi mai rămâne de făcut?  ÎN CONCLUZIE, Stimate Domnule Președinte TRAIAN BĂSESCU,
 

În virtutea prerogativelor Dumneavoastră de a veghea fără încetare la respectarea Constituţiei cât şi la buna funcţionare a autorităţilor publice și de a fi un exemplar mediator între puterile statului şi societate – art. 80 (2), Constituția României – vă rog să efectuați neîntârziat toate diligențele ce sunt necesare pentru stăvilirea unui abuz a actului de justiție de o mare gravitate, în aceeași măsură nedrept față de mine, dar care marchează atât activitatea la nivel de ansamblu a justiției din România, cât și atitudinea față de statul român, pe care îl reprezentați, a unor instituții (cum ar fi CEDO) și a unor state europene (cum ar fi Suedia).

PETENT,
BIVOLARU GREGORIAN

5 martie 2013

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu