"Sunt epoci în care nu poti inainta decat mergand contra curentului" - Mircea Eliade
Home » , , , , , » Opinia unui grup de yoghini mulţumiţi care locuiesc în aşezăminte spirituale

Opinia unui grup de yoghini mulţumiţi care locuiesc în aşezăminte spirituale

În fiecare an, odată cu reînceperea cursurilor de yoga, presa lansează o serie de emisiuni şi articole care aduc acuzaţii nefondate yoghinilor. De data acesta, subiectul principal al acestor acuzaţii se referă la aşezămintele spirituale.

Puteţi lectura mai jos o scrisoare a unui grup de yoghini care locuiesc în aceste aşezăminte care demontează atacurile mincinoase şi interesate. Pe acelaşi subiect puteţi viziona episodul 1 al emisiunii "Cu cărţile pe faţă" realizată de MISA TV şi citi O mărturie cu adevărat AUTENTICĂ a unui yoghin care a locuit într-un așezământ spiritual (ashram) din România.


CĂTRE  REDACŢIA  YOGAESOTERIC
 
SUNTEM UN GRUP DE YOGHINI MULŢUMIŢI CARE LOCUIESC ÎN AŞEZĂMINTE SPIRITUALE, ÎN NUMELE CĂRORA SEMNEAZĂ COSTACHE CRISTIANA, AN 25 DE CURS YOGA, BUCUREŞTI, ŞI DORIM SĂ FACEM PUBLICĂ OPINIA NOASTRĂ REFERITOARE LA SCRISOAREA PUBLICATĂ ÎN DATA DE 01.08.2013 PE BLOGUL LUI MIHAI RAPCEA, SUB TITLUL:Nu există evoluţie spirituală prin frică?! Despre drama cutremurătoare a yoghinilor din ashramurile MISA

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi : Deşi scrisoarea publicată este o anonimă, nu trebuie să pierdem din vedere că ea le poate face mult rău unor oameni mai naivi şi creduli! Dar mai ales este necesar să avertizăm că avem de-a face cu un demers de destabilizare a Şcolii noastre de yoga, intenţia care se ascunde în spatele acestei scrisori şi a celor care, probabil, vor mai urma fiind desfiinţarea tuturor aşezămintelor spirituale, desfiinţarea MISA-ei, arestarea şi întemniţarea lui Grieg. Este o acţiune pe termen mai lung, despre care credem că a fost pusă la punct în cele mai mici amănunte, iar acum a demarat! Nu ne îndoim de faptul că nu este vorba despre „un grup de ashramişti (cu adevărat indignaţi)” - după cum semnează la final -, ci despre o singură persoană „indignată”. Anonimului „indignat” îi pasă la fel de mult de yoghinii care locuiesc în aceste aşezăminte cât le-a păsat şi le pasă în continuare guvernanţilor acestei ţări de românii de rând. Aşezămintele spirituale sunt considerate însă un mare pericol pentru că sunt focare de trezire spirituală şi de aceea se doreşte desfiinţarea lor. De parcă ai putea să-L scoţi pe Dumnezeu în afara legii!

Este bine de ştiut şi faptul că autorul acestei scrisori, cel care a publicat-o, precum şi prietenii lor din mass-media sunt doar câteva verigi ale lanţului pus în mişcare pentru închiderea Şcolii noastre de yoga. Lanţul este mult mai lung şi unele verigi sunt într-adevăr în aşezăminte, printre noi. De aceea este bine ca fiecare dintre noi să-şi suplimenteze atenţia, vigilenţa şi discernământul, şi să nu-şi plece urechea la zvonurile răuvoitoare şi din ce în ce mai „vocale” care vor urmări să ne dezbine în lunile care vor urma, zvonuri şoptite pe la colţuri de unii „binevoitori”; şi, cine ştie, poate chiar vom reuşi să-i demascăm şi astfel să-i ajutăm să înţeleagă că „cine seamănă vânt culege furtună!”


Trebuie să mai lămurim, încă de la început, în principal pentru cei care nu cunosc subiectul acestei dispute, faptul că aşezămintele spirituale sunt locuinţe puse la dispoziţia unor practicanţi yoga pentru o anumită perioadă de timp, mai lung sau mai scurt, pentru ca ei să aprofundeze practica spirituală, dacă sunt interesaţi de acest subiect. Cam acesta este scopul lor şi la aceasta se limitează. Construcţia şi întreţinerea acestor aşezăminte au necesitat şi necesită multe şi mari eforturi, iar destinaţia lor nu se poate modifica în funcţie de interesele egoiste sau meschine ale unuia sau ale altuia. Aşezămintele spirituale nu sunt locuinţe de serviciu. Cei care au asemenea aşteptări sau altele de acelaşi fel este mai bine să se orienteze către alte soluţii. Se presupune că cei care solicită găzduire în aceste aşezăminte sunt animaţi de sincere aspiraţii spirituale şi nu caută doar un loc gratuit de cazare deoarece închirierea unei camere în oraş costă prea scump iar acasă la el nu mai are posibilităţi de a se întreţine. Acestora din urmă le spunem din start că vor fi dezamăgiţi! De altfel, se cunoaşte faptul că, la sosirea într-un aşezământ spiritual, fiecăruia i se aduc la cunoştinţă condiţiile care îi pot fi oferite precum şi regulamentul aşezământului. Prin semnarea acestuia, fiecare se angajează aşadar să-l şi respecte. Apartenenţa la un grup spiritual implică, aşa cum este şi firesc, atât drepturi, cât şi îndatoriri – ca de altfel apartenenţa la orice grup social sau chiar în cadrul unei familii.

Şi pentru a clarifica şi punctul de vedere al lui Grieg referitor la aşezămintele spirituale, relatăm un scurt dialog pe care l-am avut cu Grieg prin anii 1994-1995 când începuseră deja să sosească şi să solicite găzduire în aşezământ şi persoane mai ciudate, ale căror intenţii nu prea curate şi egoiste se puteau citi uşor. Atunci noi l-am întrebat pe Grieg: „De ce primim aceste persoane, căci se vede de departe că nu sunt interesate deloc nici de spiritualitate, nici de yoga, manifestă deja obrăznicie şi sunt lipsite de bun simţ, vor doar să profite şi ne vor crea apoi şi probleme?” Iar Grieg a răspuns simplu: „Da, ştiu că aşa este, dar nu vreau să spună după aceea că nu li s-a dat şi lor o şansă!”  

Revenind la scrisoarea în discuţie, fiind vorba despre foarte multe elemente ciudate şi vădit răuvoitoare în cuprinsul acesteia, vom reproduce integral textul acestei scrisori şi vom adăuga după fiecare fragment opinia noastră.

La început, Mihai Rapcea face următorul comentariu: „Nu există evoluţie spirituală prin frică?! Despre drama cutremuratoare a yoghinilor din ashramurile MISA
Aug.1, 2013
Materialul prezentat mai jos l-am primit pe email, după ce am fost contactat în prealabil de un grup de persoane din ashramurile MISA din Bucureşti care mi-au anunţat trimiterea acestui material. Respectivii m-au rugat să nu le fac publice numele pentru a nu avea probleme cu cei ce conduc la acest moment MISA şi ashramurile din Romania.
Conform afirmaţiilor lor, scopul acestui material nu este unul denigrator, ci de sensibilizare şi avertizare a factorilor responsabili (inclusiv GB) faţă de greutăţile şi problemele cu care se confruntă practicanţii de yoga din ashramurile bucureştene.
Unii dintre aceştia sunt atât de exasperaţi de problemele pe care le au, încât m-au rugat să anunţ că, dacă nici în urma acestui material-avertisment, situaţia ashramistului bucureştean nu se va ameliora, ei sunt gata să declare public tot ceea ce cunosc în faţa opiniei publice şi chiar să depună mărturie în faţa organelor de anchetă – pentru toate mârşăviile suportate în ashram.


Opinia grupului de yoghini mulţumiţi : Apare aşadar o contradicţie flagrantă încă de la început:

Anonimul „indignat”: ...scopul acestui material nu este unul denigrator...  dar ei sunt gata să declare public tot ceea ce cunosc în faţa opiniei publice şi chiar să depună mărturie în faţa organelor de anchetă – pentru toate mârşăviile suportate în ashram!

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi:Deci scopul scrisorii „indignaţilor” nu este denigrator, dar „ei” - adică „el” - sunt gata să depună mărturie pentru toate „mârşăviile” suportate în ashram. Din moment ce fiecare locuitor al unui aşezământ spiritual are cheie de la intrare pentru a veni şi a pleca liber oriunde doreşte, pentru ce au suportat „ei” oare atâta timp atâtea aşa-zise mârşăvii? Au vrut să plece şi i-a împiedicat cineva cu forţa? Cine şi când?

Iată, aşadar, în continuare scrisoarea propriu-zisă care a fost semnată: „un grup de ashramişti (cu adevărat indignaţi)”:
Anonimul „indignat”: Suntem un grup de yoghini din cadrul MISA care au ales să se dăruiască practicii spirituale şi să se integreze în ashramurile din Bucureşti. Mulţi dintre noi am luat această decizie la sugestia lui Grieg, cu foarte mulţi ani în urmă, fiind alături de el şi de ceilalţi colegi ai noştri, în multe momente importante ale acestei şcoli de yoga. Am ales să întoarcem spatele unei lumi care nu oferea decât satisfacţii materiale, din dorinţa de a evolua spiritual şi de a deveni focare de lumină divină într-o lume scufundată în întunericul unei epoci a ignoranţei şi confuziei (Kali Yuga).
Am rezistat în condiţii vitrege în aşezămintele şcolii noastre de yoga, îndurând lipsuri şi privaţiuni de tot felul, însufleţiţi doar de promisiunea unei realizări spirituale excepţionale, care pentru mulţi dintre noi încetează să mai apară
.

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi:Noi (unii dintre cei care locuiesc acum în aşezăminte spirituale şi sunt cu adevărat mulţumiţi) am fost alături de Grieg şi de alţi colegi în multe momente importante ale acestei şcoli încă de la înfiinţarea sa. Dar mai corect ar fi să spunem: Grieg a fost alături de noi toţi şi de fiecare în parte, a muncit mai mult decât noi toţi la un loc, îndurând lipsuri şi privaţiuni de tot felul, pe deplin asumate, dăruind fiecăruia după merite şi fără ca să aştepte în schimb nimic de la noi, nici măcar mulţumiri. A fost servitorul tuturor, la propriu şi la figurat, urmărind în permanenţă ca nimeni să nu ducă lipsă de nimic, în măsura posibilului, desigur, cu o grijă părintească - am putea spune, fără să exagerăm. Nu a promis niciodată nimănui o realizare spirituală excepţională dacă va locui într-un aşezământ spiritual, deşi foarte mulţi dintre noi am avut şi avem în continuare multe realizări excepţionale. Dacă autorul scrisorii anonime nu a avut de-a lungul acestor ani nicio realizare spirituală mai deosebită, atunci el s-a etichetat singur. Din punctul nostru de vedere, practica yoga şi în general orice cale spirituală şi, până la urmă, condiţia şi aspiraţia oricărei fiinţe umane se poate reduce la dorinţa de A FI sau de A DEVENI BUN sau MAI BUN. Aceasta este suficient pentru a te simţi bine şi pentru a-i face şi pe cei din jur să se simtă bine. Cu cât eşti mai bun, cu atât te simţi mai bine şi îţi doreşti apoi să fii şi mai bun şi să faci şi mai mult bine, fără să aştepţi nimic din partea celorlalţi. Din păcate, colegul nostru „indignat”, care se înţelege de la sine că nu se simte prea bine, se dă singur „de gol” şi mărturiseşte fără să vrea că nu a luat niciodată în serios acest ideal. Nici nu ar fi putut, căci el a locuit (dacă într-adevăr a locuit vreodată) în vreun aşezământ spiritual probabil doar ca să-i informeze pe cei care l-au trimis acolo, în „misiune”, despre ce se petrece. Nici nu ar fi putut să se simtă bine într-un astfel de loc, în astfel de condiţii, căci el a rămas aici atâţia ani constrâns fiind probabil de „datoria” lui de informator (plătit sau neplătit). Nu ar fi putut nici să-i placă activităţile care se desfăşoară aici pentru că nu-l interesau; a adunat doar frustrare pentru că nu putea să facă ceea ce lui i-ar fi plăcut să facă şi pentru că nu a pus suflet în nimic; s-a prefăcut doar că este dăruit şi are aspiraţie spirituală, ca să facă impresie, dar esenţa învăţăturii „i-a scăpat” şi asta îl trădează.

Anonimul „indignat”: Am construit cu mâinile goale, la lopată şi găleată, zeci de clădiri, de săli de curs...

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: Este o minciună sugerată în context, că avem zeci de săli de curs. Adevărul este că avem doar două săli de curs, şi nu zeci!

Anonimul „indignat”: ...şi locuinţe, fără nici un fel de pretenţie sau gând de răsplată pentru munca noastră plină de dăruire şi aspiraţie faţă de Dumnezeu, fără să realizăm că am construit în jurul nostru o puşcărie, un lagăr “spiritual” dominat şi guvernat prin reguli draconice, din ce în ce mai multe şi mai absurde.

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: Mulţi dintre noi am participat cu mult drag la punerea temeliilor acestei şcoli şi ştim foarte bine ce s-a petrecut. Primul aşa-zis aşezământ spiritual a fost o casă pe care o cunoştinţă ne-a pus-o la dispoziţie deoarece avea nevoie să locuiască cineva acolo până când ar fi strâns suficienţi bani ca să o renoveze. Au locuit la început acolo 2-3 persoane din provincie, atunci când veneau în Bucureşti. Ulterior, au mai venit şi alte persoane, în general cei din provincie care nu aveau unde să locuiască în Bucureşti rămâneau câteva zile sau săptămâni – era o casă ceva mai mare cu mai multe camere. La început nu a existat nicio regulă, nici măcar un program spiritual. Fiecare era liber să practice sau nu yoga, să vină sau să plece când dorea, să-şi organizeze singur programul. Cu timpul, au apărut şi „profitori” şi apoi „distrugători” – se înţelege uşor ce fel de oameni erau aceştia – care se foloseau de pretextul că sunt cursanţi yoga doar ca să-şi rezolve anumite interese. Din păcate, astfel de oameni au probleme şi cu bunul simţ şi de obicei ei erau aceia care provocau şi pagube materiale iar apoi dispăreau. Noi chiar am solicitat atunci introducerea unui regulament, căci era dificil de cooperat cu asemenea oameni, dar Grieg a refuzat atunci şi încă mult timp după aceea. Ulterior a devenit imperios necesară introducerea unui regulament, pentru a-i proteja pe cei care aveau o aspiraţie sinceră de a realiza o practică spirituală de cei care veneau doar din simplă curiozitate sau ca să profite de anumite facilităţi. Regulamentul cuprindea reguli de bună purtare, de bun simţ în definitiv, iar el a fost completat cu noi reguli pe măsură ce apăreau situaţii noi cu care ne confruntam. Pentru un om lipsit de bun simţ şi de „cei 7 ani de acasă” (şi am avut mulţi astfel de „oaspeţi” care lăsau în urma lor pagube greu de recuperat), un astfel de regulament poate părea draconic iar regulile absurde, dar absurditatea şi nesimţirea anumitor oameni a generat apariţia regulilor şi nu invers!

Anonimul „indignat”: Când oboseam, ne însufleţea gândul realizărilor excepţionale, a salturilor prin acumulare, a transformărilor la nivel planetar pe care şcoala noastră de yoga, prin revelaţiile oferite de maestru nostru spiritual, le va aduce în lume.
Toate acestea întârzie însă să apară. Au rămas doar stările şi trăirile excepţionale în urma exemplificărilor spirituale şi o anumită integrare spirituală, de luminozitate a conştiinţei, specifice celui integrat în ashram. În mod paradoxal însă, aceste aspecte benefice coexistă cu unele lucruri concrete, ce ţin de viaţa de zi cu zi, care sunt de-a dreptul malefice
.

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: Frumuseţea, ca şi urâţenia, binele, ca şi maleficul se află întotdeauna în ochii privitorului!

Anonimul „indignat”: În ashram se fură.

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: Da, au fost şi hoţi; unii au fost demascaţi şi eliminaţi de la cursul de yoga, alţii încă nu. Îmi amintesc faptul că, în primii ani, un băiat care era electrician a adunat câteva aeroterme ca să le repare şi apoi a plecat cu ele la el acasă, în provincie, fără să spună nimănui nimic! Am rămas cu toţii perplecşi. A fost bineînţeles eliminat de la cursul de yoga. La cursul de yoga pe care îl frecventez a existat de asemenea un om – pentru că yoghin nu poate fi numit – care din când în când fura bani din portofelele colegilor, portofele care se aflau în bagajele lor, la vestiar. Ne-am dat seama cine este hoţul dar nu am reuşit să-l prindem asupra faptului, iar ulterior s-a retras de la curs, probabil că oamenii începuseră să-şi păzească portofelele mai bine şi el nu mai avea ce să fure şi îşi pierdea timpul degeaba, căci yoga nu-l interesa! Dar atunci când cineva se înscrie la cursul de yoga sau vine într-un aşezământ se porneşte de la prezumţia că este un om onest, cinstit şi cu intenţii bune. Chiar am fi interesaţi, dacă domnul „ashramist indignat” cunoaşte o metodă prin care hoţii pot fi depistaţi de la început, să o aplicăm şi noi şi să nu le mai permitem să vină la cursurile noastre sau să intre în aşezăminte!

Anonimul „indignat”: În ashram se jură strâmb pe Biblie.

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: Este posibil. Hoţii au şi obiceiul de a minţi şi nu doar hoţii! Mai sunt şi mulţi oameni inconştienţi, lipsiţi de bun simţ, profitori etc.!

Anonimul „indignat”: Şi, mai ales, pretutindeni SE MINTE.

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi:A susţine că pretutindeni se minte – adică toţi cei din aşezăminte mint – e o minciună prea evidentă şi arată limpede reaua intenţie a autorului scrisorii! Această exagerare trădează intenţiile denigratoare ale „ashramistului nostru indignat”. Şi atunci câtă încredere se mai poate avea în afirmaţiile lui următoare?

Anonimul „indignat”: Minciuna a ajuns să fie Adevărul suprem în special pentru liderii care ne conduc. Ni se servesc minciuni mai mari sau mai mici, după nevoie sau interes şi întotdeauna există o scuză rezonabilă când se află adevărul. Ashramistul de rând este astăzi folosit, înselat şi spoliat de către cei ce conduc MISA.

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi:(sic!) Hoţul strigă: „Hoţii!” În plus, pe tovarăşul nostru comunist nostalgic după vremurile apuse l-a trădat vocabularul – „spoliat” e un termen pe care noile generaţii nu-l cunosc!

Anonimul „indignat”: Un ashramist munceşte gratis, fără asigurare medicală, fără drept la pensie, fără a i se asigura minimul de protecţie socială sau medicală în caz de nevoie, fiind hrănit cu o mâncare de proastă calitate şi insuficientă cantitativ.

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: Doar în ceea ce priveşte MISA voluntariatul este folosit ca un capăt de acuzare, în rest, în alte ţări şi chiar şi în România voluntariatul este foarte bine privit şi chiar recomandat! Sunt mari firme, chiar şi în România, care se folosesc în mod oficial de voluntari, voluntari care muncesc câte 8-10 ore pe zi pentru acele firme, timp de mai multe luni de zile, cot la cot cu angajaţii firmelor respective, dar fără să primească niciun ban, şi ei fac aceasta nu dintr-o pornire altruistă, ci doar ca să primească în CV o recomandare şi să capete ceva experienţă.  Aici ce mai este: muncă la negru „pe faţă”, cu acte „în regulă”, sclavie sau voluntariat?
Referitor la mâncare: nouă mâncarea ni se pare foarte bună şi suficientă. Eu (semnatara nominală a acestei scrisori, Costache Cristiana) am venit în aşezământ în urmă cu 4 ani. Am avut o problemă gravă de sănătate, am venit pentru o lună, dar am rămas 4 ani pentru că m-am simţit foarte bine, mult mai bine decât mă simţeam la mine acasă. Am găsit multă înţelegere şi ajutor, chiar multă prietenie, deşi nu-i cunoşteam pe cei care locuiau aici. Am suferit apoi o intervenţie chirurgicală destul de dificilă, pe tubul digestiv. După aproximativ o lună de la operaţie, am început să mănânc ceea ce se servea tuturor. În 3 ani am luat în greutate aprox 15 kg.

Anonimul „indignat”: Un ashramist primeşte de mâncare zilnic: – ca mic dejun se primeşte de persoană o jumătate de pachet de unt pe săptămână (dacă săptămâna nu e completă, nu se mai dă ca mic dejun nimic, nici măcar jumătatea de pachet de unt)

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: Sunt mai multe alimente care se servesc la micul dejun! Şi se dau şi suplimente; au fost multe situaţii însă în care s-a aruncat mâncare bună a doua zi după ce a fost gătită pentru că era prea multă şi nu mai vroia nimeni să mănânce.

Anonimul „indignat”: La prânz o pâinică cât palma (uneori mucegăită!), o farfurie de supă (porţie fixă !), un polonic de cartofi fierţi;

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: Minciunică după minciunică, deşi dumnealui acuză liderii care ne conduc!

Anonimul „indignat”: ca cină,o plăcinţică mai mică decât o merdenea sau o cană de compot şi o eugenie (porţie fixă şi asta !).

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: Comentariile sunt de prisos! Omul e răuvoitor, clar. Porţiile or fi ele fixe, dar poţi solicita şi primi şi o a doua porţie fixă... Şi mai punem o întrebare: câţi oameni îşi permit oare să-şi pregătească mâncare caldă (adică să gătească) în fiecare zi, zi de zi, câte trei feluri de mâncare, iar pe cea din ziua precedentă să o arunce, căci s-a învechit? Şi cam cât i-ar costa „afacerea” asta?

Anonimul „indignat”: Ashramistul este pus de conducerea MISA să plătească: impozitul pe clădiri, întreţinerea (curentul electric, apa, canalizarea, căldura, gunoiul, gazele) – care de obicei este nejustificat de mare (mai ales în perioada verii – când nu este necesară încălzirea)...

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi:Orice om, în orice ţară, îşi plăteşte impozitul pe casă şi întreţinerea! Oare cine ar trebui să i-o plătească? Eu (semnatara nominală a acestei scrisori, Costache Cristiana), de exemplu, sunt obligată să plătesc întreţinerea apartamentului meu, deşi nu locuiesc acolo, iar pe o lună de iarnă am plătit aproape 400 lei şi nu m-a întrebat nimeni dacă îmi convine sau nu! Iar la tot ceea ce se plăteşte se dau facturi care se pot verifica!

Anonimul „indignat”: ...şi toate astea în condiţiile în care în majoritatea ashramurilor se trăieşte mai ceva ca pe vremea lui Ceauşescu: în unele ashramuri nu este curent la priză decât 3 ore, şi atunci numai noaptea (pentru economie – deşi se plătesc chipurile, facturi gigantice).

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: Din păcate, în întreaga Românie a secolului XXI, ţară membră a Uniunii Europene, cu excepţia câtorva care s-au îmbogăţit peste noapte, majoritatea celorlalţi trăiesc mult mai rău decât „pe vremea lui Ceauşescu”. Noi vedem aproape zilnic pe stradă – e drept, în Ferentari – oameni care caută în gunoaie, în tomberoane, copii murdari şi flămânzi, cerşetori, coadă la cantina de ajutor social, bătrâni în mizerie, bolnavi şi fără speranţă etc., etc. – iar ei nu locuiesc în aşezămintele noastre spirituale!

Anonimul „indignat”: Unora dintre ashramişti li se cere să plătească întreţinere 250 lei pe lună (pe timp de vară !), trebuie să îşi plătească cursurile de yoga (80 lei lunar!) şi să îşi ia de îmbrăcat, mâncare (că nu le ajunge porţia de hrană), şi medicamente, dacă sunt bolnavi. De unde să ia toate acestea dacă nu lucrează în afara ashramului, căci nu este timp.

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: Noi întrebăm din nou: De ce mai rămâne în aşezământ, dacă e aşa de rău? De ce nu îşi închiriază o cameră în oraş – e simplu şi îi va fi foarte bine apoi: 100 euro, plus încă 100 întreţinerea, plus banii pentru hrană, îmbrăcăminte, transport, medicamente etc., etc. Un salariu de 1500 de lei poate că îi va ajunge. Dar câţi oameni au un asemenea salariu şi câte ore pe zi muncesc pentru el? Până mai de curând un tânăr profesor, de exemplu, avea un salariu doar de vreo 700 lei pe lună. Îi ajungeau oare să se întreţină pe el şi familia sa? Ashramistul nostru „indignat” a luat atitudine şi în această situaţie? Revin din nou la exemplul meu (Costache Cristiana): am avut probleme grave de sănătate şi am primit susţinere din toate punctele de vedere – cei din spital chiar au fost impresionaţi de cât de mulţi prieteni au venit să mă viziteze şi m-au ajutat – şi cunosc de asemenea colegi care s-au aflat în situaţii speciale şi au fost ajutaţi cu tot ce au avut nevoie!

Anonimul „indignat”: Căci, trebuie să îţi faci norma de karma yoga zilnică (între 6 şi 8 ore zilnic), plus cele 15 ore la tipografie – ceea ce tot e bine faţă de cele 49 de ore – cât era norma anul trecut înainte de tabăra de la Costineşti. Străinii o duc mai bine, căci ei au bani iar norma lor de karma yoga în general nu depăşeşte 5 ore pe zi. La tipografie eşti muncit în condiţii inumane (căldură, mizerie), umilit permanent şi înjosit ca un sclav de angajaţii de la tipografie, iar orele nefăcute se dublează, sancţiunea fiind interdicţia de a putea pleca în vacanţă.

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: Exagerarea este atât de mare încât e greu de crezut. Umilire permanentă şi înjosire ca un sclav e cam prea mult spus ca să mai fie credibil.

Anonimul „indignat”: La toate astea se mai adaugă şi OBLIGATIVITATEA (pentru ashramistul de rând 3 din 4 pe lună, fără întârzieri mai mari de 20 de minute – care se considerau absenţe) de a participa la mitingurile pro-MISA, unde eşti obligat să strigi diferite lozinci...

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi:Oare cum ar putea fi cineva obligat să strige lozinci dacă nu vrea? Poate mai degrabă tovarăşului informator răuvoitor (autor al rândurilor de mai sus) – căci sunt şi informatori corecţi şi nu vrem să-i jignim pe aceia care îşi fac meseria aşa cum se cuvine – infiltrat de mulţi ani într-un aşezământ spiritual îi este neplăcut să strige lozinci care nu-l reprezintă şi care indirect îl acuză pe el şi pe colegii lui de serviciu! Mai degrabă de aici vine nemulţumirea sa! Şi, apropo de informatori: cu mai mulţi ani în urmă, a venit un angajat al SRI-ului la noi (dumnealui participase la cursurile noastre timp de mai multe luni, incognito, în calitate de simplu cursant), la sala de curs de la Pipera, s-a prezentat şi ne-a spus:Sunt X..., am avut misiunea să supraveghem cursurile dumneavoastră de yoga, ne-am convins că nu este nimic ilegal sau care să facă atingere la siguranţa naţională, misiunea mea s-a încheiat şi vreau să vă spun că aveţi microfoanele instalate în aerisirile de la sală. Puteţi să le scoateţi!” Iar Grieg i-a răspuns:Nu este nevoie pentru că nu avem nimic de ascuns!” Este o speranţă pentru noi şi chiar pentru România că mai există astfel de oameni în SRI!

Anonimul „indignat”: ...şi să ţii tot felul de pancarde în care ai încetat de mult să mai crezi.

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: Dacă nu mai crezi de mult, ce te mai reţine în aşezământ? „Datoria”?

Anonimul „indignat”: Evident, nu ţi se plăteşte (şi nu interesează pe nimeni) dacă ai bani de metrou sau autobuz ca să ajungi la miting (unii au fost “sfătuiţi” să facă consacrarea înainte… şi să meargă pe blat cu autobuzul sau tramvaiul). La miting, stai câte 4-5 ore în soare (vara) sau în ger (iarna) fără ca “organizatorii” să îţi dea o cană de apă (vara) sau un ceai cald (iarna), sau un covrig – să ai putere să strigi.

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: Poate lapte şi corn din programul cu acelaşi nume, pentru şcolari, care, după cum ştim cu toţii, umflă conturile (programul respectiv) firmelor unora... – ashramistul nostru indignat se exprimă ca un mic pofticios frustrat, căci îi fuge gândul cam des la mâncărică; probabil că îl chinuie şi regimul vegetarian pe care trebuie să-l suporte în incinta aşezământului...

Anonimul „indignat”: Trebuie să mai participi obligatoriu la şedinţele de ashram săptămânale, unde se întocmesc listele cu activităţi (participanţii la mitinguri) şi alte activităţi. La aceste şedinţe, ce rivalizează cu interminabilele şedinţe de partid ale PCR-ului...

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi:Gura păcătosului adevăr grăieşte – putem calcula uşor cam ce vârstă are autorul scrisorii, dacă a avut timp să fie saturat de şedinţe interminabile de partid ale PCR-ului, dar mai aflăm şi că a fost membru de partid!!! Deh! Oare chiar mai putem să credem că a locuit vreodată într-un aşezământ spiritual? Sau poate cineva, mai puţin talentat la scrisori, îi furnizează datele şi dumnealui doar le redactează? Aşadar este puţin probabil că „ashramistul nostru indignat” a muncit vreodată cu mâna şi cu lopata la ridicarea vreunui aşezământ spiritual pentru MISA.

Anonimul „indignat”: ...ce se întind uneori până noaptea târziu, se plătesc poliţe, se linşează în public moral (celebra autocritică)...

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: autocritică (sic!) – iar reminiscenţele comuniste îşi spun cuvântul...

Anonimul „indignat”: ...cei care protestează şi primesc pedepse cei ce au curajul susţinerii propriilor opinii. Dacă întârzii sau lipseşti, eşti pedepsit cu ore la tipografie suplimentare. Mai nou, în unele ashramuri s-au instalat (discret !), şi chiar şi la sălile de curs, camere de supraveghere care îi înregistrează pe toţi cei care se află acolo.

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: Dumnealui ar dori probabil ca cei care calomniază şi discreditează această şcoală de yoga şi urmăresc să o destabilizeze din interior şi chiar să o desfiinţeze să nu fie tulburaţi de nicio altă opinie şi să fie lăsaţi să „sape” în voie... Camere de supraveghere sunt şi pe străzi, aproape la toate intersecţiile, sunt şi în diverse instituţii ... Acelea sunt bune şi ale noastre sunt rele?

Anonimul „indignat”: Încet încet, MISA a devenit un sistem totalitar închis, absurd şi imposibil...

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: sistem totalitar (sic!). Iar limbajul comunist de lemn! Aici spunem însă clar şi răspicat: MISA este o şcoală spirituală deschisă, care promovează valori spirituale autentice şi unde majoritatea cursanţilor au obţinut rezultate semnificative, căci altfel ar fi plecat în altă parte. MISA este cea mai mare şcoală de yoga din Europa tocmai pentru că standardele cursurilor noastre sunt foarte ridicate. Dacă nu ar fi aşa, nu s-ar mai cheltui atâţia bani şi resurse (mai mult sau mai puţin umane) pentru discreditarea ei şi a mentorului ei spiritual, Gregorian Bivolaru.
Da, este de necrezut, dar după aproape 50 de ani de comunism, unii vor să rămână totuşi în continuare în sistemul lor totalitar închis, absurd şi imposibil! Ei sunt cei care văd negru acolo unde ceilalţi văd alb; ei se află în continuare în sistemul lor totalitar închis, absurd şi imposibil şi li se pare că alţii ar fi. După cum ştim cu toţii, în perioada comunistă de tristă amintire a fost implementată în mod voit în conştiinţele oamenilor ideea că spiritualitatea este ceva sectar, ceva periculos, ceva îngrozitor. Şi mulţi chiar au crezut şi continuă să creadă! Iar după aşa-zisa Revoluţie, unii dintre ei au ajuns chiar să ne conducă ţara, au făcut un mare salt dar nu au reuşit să-şi salte şi conştiinţa şi să devină liberi în „cuget şi simţire”.

Anonimul „indignat”: ...unde oamenii sunt exploataţi...

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: (sic!) Iar limbajul comunist de lemn! Dar aici mai putem să adăugăm că, după cum vedem cu toţii, în România trăim acum într-o societate în care s-a format o pătură de îmbogăţiţi – „băieţii deştepţi” – care, într-adevăr, îi exploatează cu neruşinare pe toţi ceilalţi, îi fură, îi dispreţuiesc, îi înfometează, îi umilesc, îi lipsesc de mijloacele de subzistenţă, îi controlează, îi manipulează prin mass-media şi nu numai etc., etc – putem aşadar să spunem că avem de-a face, la scara întregii ţări, cu o formă mai modernă, voalată şi „şmecheră” de exploatare a omului de către „băieţii deştepţi”? Poate scrieţi ceva şi despre acest subiect! Nu de alta, dar vedeţi acum că oamenii ies în stradă cu miile, fără să-i oblige nimeni, şi strigă şi lozinci, tot fără să-i oblige nimeni, şi nu prea par a fi interesaţi de poveştile despre MISA, ci de altceva!... Şi pentru că mai înainte s-a adus vorba despre Ceauşescu, să ne amintim că el este cel care chiar a creat un sistem cu adevărat draconic – Securitatea –, dar apoi a fost ucis de propria lui creaţie. Iar pentru cei care nu învaţă, istoria se repetă!

Anonimul „indignat”: ...iar singura cursă “spirituală” a rămas cursa rezistenţei în faţa lipsurilor de tot felul, dar şi în faţa abuzurilor şefilor de ashram, care sunt în mod direct susţinuţi de GB  şi se folosesc în faţa noastră de autoritatea acestuia.

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: Iată deci unde trebuia să se ajungă: s-a găsit şi „ţapul ispăşitor” – GB! Deşi dumnealui este plecat din ţară de 8 ani, este considerat marele vinovat. Este singurul vinovat pentru tot! Scopul scrisorii este acum clar: defăimarea lui Grieg şi a Şcolii de yoga MISA pentru ca Grieg să nu mai fie susţinut de autorităţile din Suedia, iar MISA să fie compromisă şi încet-încet desfiinţată – iar aceasta nu înseamnă nimic altceva decât că adevărurile promovate de Grieg şi de şcoala noastră sunt autentice şi că îi deranjează pe cei ale căror planuri de totalitarism le demască.

Anonimul „indignat”: Foamea şi lipsurile de tot felul au erodat conştiinţele colegilor. Se fură mâncare din frigider, DE FOAME.

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: De ce să fure, în loc să ceară? E mult mai normal să ceară şi atunci va şi primi!

Anonimul „indignat”: Se mituiesc şefii şi cei care ţin evidenţa prezenţelor de tot felul.

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: E chiar nostimă afirmaţia aceasta! Nu poţi decât să zâmbeşti!

Anonimul „indignat”: Dacă ai bani (şi nu mulţi !), o duci bine în ashram.

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: Oriunde în lumea aceasta mare, dacă ai bani o duci mai bine decât dacă nu ai bani!

Anonimul „indignat”: Îţi poţi plăti karma yoga şi orele de tipografie, mai avem un pic şi o să ajungem să ne plătim colegii să facă nauli pentru noi (şi să ne consacre nouă roadele acestor execuţii), ca să ne putem face tapasul.
Toate acestea denotă o viaţă trăită în falsitate, frică, minciună şi făţărnicie.
Când au ajuns atât de INUMANI cei care ne conduc ?! Ce urmăresc ei de fapt cu noi ? Ni se spune că suntem liberi să plecăm oricând, dacă nu ne convine, dar nu avem voie să lipsim noaptea din ashram fara bilet de voie de la Neacşu Cristian (şeful peste toate ashramurile din Bucureşti) şi nu putem lipsi din Bucureşti nici măcar o oră fără bilet de învoire de la acesta.
Când ei au gândit cum să îţi ocupe tot timpul, unde şi când să mai câştigi un ban ca să plăteşti toate cheltuielile ce ţi se impun, de unde să mai scoţi un ban ca să îţi mai cumperi o haină, un pantof, ceva de mâncare, pastă de dinţi, hârtie igienică, tampoane, cartelă de telefon sau de metrou ? Nu mai vorbesc dacă ai un iubit/iubită şi vrei să îi faci un cadou !
În plus, unii au fost daţi afară din ashram doar pentru că au încercat să îşi ia un serviciu ca să aibă bani să mănânce ! În schimb, se acceptă să lucrezi pe bani de nimic la Steaua Divină (câte 6 sau 8 ore pe zi), fără carte de muncă sau cu carte de muncă pe program mult mai mic decât în realitate, pe un salariu de 250 lei pe lună, din care le ajunge să îşi plătească întreţinerea !
Se mai acceptă să ai serviciu dacă eşti în ashram, doar “în cazuri excepţionale”, dacă este un serviciu bun, însă în acest caz eşti obligat să donezi jumătate din salariu către MISA, şi evident din cealaltă jumătate să îţi plăteşti cheltuielile de ashramist…
Nu în acelaşi fel stau lucrurile cu femeile din ashram. Cele tinere şi frumoase sunt determinate (de mizerie, lipsuri şi tracasări) să plece la muncă fie în studiourile de videochat, fie în cluburi de striptease, ca dansatoare la bară. Banii intră TOŢI la MISA, căci se munceşte în regim de karma yoga, iar ele primesc doar 1% din suma câştigată. Chiar şi aşa, femeile nu mai vor să muncească pentru voi, iar voi aţi inventat poveşti de genul că extratereştrii benefici v-au inspirat să creeaţi concursurile de Miss Shakti, de unde vă racolaţi femeile.
Mai nou, nu doar femeile pleacă. Grupul Mahavira ananda a devenit mai nou, antreprenor de muncă yoghină. Ei oferă locuri de muncă pentru bărbaţi în străinătate (muncă în construcţii) şi asigură cazare, transport şi parţial hrana, pentru 300 euro pe lună, restul fiind consideraţi… “donaţii”. Condiţia obligatorie pentru a munci la Mahavirananda este să prestezi 2 saptămâni de muncă grea (de şantier) în cadrul ashramului lor, PE GRATIS, doar pentru cazare şi hrană (parţială).
Mai nou, s-a aprobat de către şefii din MISA ca în tabăra spirituală de la Costineşti, datorită faptului că există interdicţia aprinderii lumânărilor pentru cei din ashramuri (te teama incendiilor), s-a aprobat (pentru cei care au tapas-uri de ofrandă de lumină –şi sunt MII DE ASTFEL DE OAMENI !) CA ACEŞTIA SĂ ÎŞI POATĂ APRINDE LUMÂNĂRILE la ashramul numit viluţa al grupului Mahavirananda, CONTRACOST,  cu 2 lei de persoană/tăviţă de lumânări. Deci sunt unii care ştiu să transforme până şi energia spirituală a luminii lumânărilor în bani !

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: Intenţia de compromitere şi de defăimare a școlii noastre de yoga, a celor care se află la conducerea ei precum şi a lui Grieg este evidentă prin aceste afirmaţii pline de venin şi ticluite cu viclenie pentru a crea o imagine cât mai horror, încât nu mai merită comentarii!

Anonimul „indignat”: Sunt multe lucruri care ne vin în minte acum, multe nedreptăţi şi abuzuri. Nu ale procurorilor şi justiţiei, ci ale conducerii MISA.

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: Aha! Ashramistul nostru „indignat” nu este aşadar nemulţumit de nedreptăţile şi abuzurile „procurorilor şi justiţiei”, dar este nemulţumit de conducerea MISA. Deducţie logică: face oare parte din acelaşi sistem în care se află şi toţi acei procurori care acţionează la ordin şi „justiţia” coruptă? Şi care acţionează şi împotriva conducerii MISA?

Anonimul „indignat”: Grieg, tu eşti primul care ne neîndreptăţeşti, atunci când tratezi diferit cursanţii. Pe femeile pe care îţi fac favoruri sexuale le îngropi în bani şi cadouri scumpe, le plimbi prin Paris şi le răsfeţi cu mâncăruri bune, dar pentru cei ce muncesc în ashramuri ca nişte sclavi pentru a ţine în viaţă o şcoală de yoga – ŞI VIAŢA TA DE LUX ŞI DE DESFRÂU, nu se găsesc bani pentru mâncare, cazare, sănătate, curent electric, sau vacanţe.

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: Cine altul ar putea fi găsit vinovat de către „ei” dacă nu Grieg? El este desigur vinovat pentru că este duşmanul făţarnicilor şi al slugilor lor plătite. Pentru defăimarea lui Grieg s-au cheltuit sume imense. Grieg este un tip incomod pentru toţi cei care au intenţii criminale. El se află printre cei foarte puţini de pe această planetă care au dezvăluit cu un curaj rar întâlnit planurile criminale de ucidere în masă a populaţiei globului, planuri puse la cale şi puse şi în practică de Francmasoneria mondială. Nu este un motiv suficient pentru a fi ridiculizat, defăimat, un motiv suficient pentru a i se crea cu orice preţ o imagine de monstru de către cei cărora el le încurcă planurile şi care se cred deja „stăpânii lumii”?
 
Celor care vor să cunoască totuşi adevărul le putem spune că Grieg nu a trăit niciodată în lux şi nici în desfrâu. A fost întotdeauna cumpătat şi a trăit modest, pentru că îi plac cumpătarea şi modestia. Ar fi putut într-adevăr să trăiască în lux, pentru că este un om foarte special din multe puncte de vedere; ar fi putut foarte uşor să strângă averi peste averi, dacă l-ar fi interesat. Dar a ajuns la cea mai înaltă realizare spirituală şi şi-a consacrat viaţa pentru a-i ajuta şi pe alţii să ajungă acolo, dacă doresc. Tot ceea ce face demonstrează aceasta. Îi place să facă Voia lui Dumnezeu şi se perfecţionează încontinuu. Crede în ceea ce spune şi face ceea ce spune, spre deosebire de mulţi alţii care una spun şi alta fac, doar ca să-şi satisfacă interesele lor egoiste, nepăsându-le cât de mult rău şi suferinţă lasă în urma lor. Toţi cei care am avut şansa să-l cunoaştem pe Grieg mai îndeaproape şi i-am fost alături în diferite momente de-a lungul anilor am fost impresionaţi de marea sa umilinţă, de marea sa dăruire, de puterea lui de muncă extraordinară... şi nu în ultimul rând de puterile sale paranormale cu ajutorul cărora a făcut extraordinar de mult bine multor fiinţe umane. Sunt mii de mărturii scrise ale unor oameni (cursanţi yoga şi nu numai) a căror viaţă a fost transformată mult în bine prin influenţa lui directă sau indirectă. Impresionată (eu, C.C.) fiind de puterea lui de dăruire exemplară, la un moment dat, cu mai mulţi ani în urmă, i-am spus: „Grieg, eu nu mă mai mir că poţi să faci tot ceea ce faci. Mă mir însă că, putând să faci toate acestea, te porţi ca un om obişnuit!” El mi-a răspuns, cu modestie: „Este din cauza unei mari umilinţe!” Se mai pot spune încă foarte multe lucruri frumoase despre Grieg şi despre lumina dumnezeiască pe care a adus-o în viaţa noastră, dar ne oprim acum aici. Îi invităm însă pe toţi cei care doresc şi cărora întâlnirea cu Grieg le-a adus lumină în suflet să trimită scrisori deschise (eventual pe adresa redacţiei Yogaesoteric) pentru a-l putea şi noi sprijini acum, în aceste momente dificile prin care este obligat să treacă, şi pentru a-i arăta măcar o mică parte din recunoştinţa şi mulţumirea noastră.

Anonimul „indignat”: Este şi vina noastă. E vina noastră că am crezut în tine. E vina noastră că am tăcut, că ţi-am acceptat măgăriile şi autoritatea, însă vom ajunge odată şi odată să stăm de vorbă faţă către faţă şi cu tine, chiar dacă tu refuzi mereu să ne întâlneşti sau să ne asculţi problemele. O să îţi cerem socoteală pentru toate aceste lucruri urâte şi pentru toate suferinţele noastre. Contrar celor spuse de MISA în public, ştim că oamenii tăi mituiesc judecătorii şi procurorii, ştim că toate firmele MISA (cu tipografia în frunte !) activează ilegal, la negru, cu sclavi yoghini ! Sclavii însă nu îşi pot da demisia. Sclavii doar se cumpără şi se vând. Dragă Grieg, ne-ai vândut lui Neacşu Cristian, lui Nicu Catrina, lui Iulia, lui Costică, lui Cristi Ion, lui Lăcrămioara, Edi Franţi, Monica Dascălu, Teo Pop, Radu Constantin şi celorlalte lipitori de bani cu care te-ai înconjurat. Aceşti oameni ne EXPLOATEAZĂ în continuare ÎN NUMELE TĂU, chiar dacă tu nu mai eşti în România, unde credem că nici nu vei mai reveni vreodată ! Cu toate acestea, deşi tu şi EI sunteţi judecaţi deja de instanţele române pentru aceste fapte, CU UN TUPEU ULUITOR aveţi îndrăzneala SĂ CONTINUAŢI SĂ PERSEVERAŢI ÎN ACESTE TICĂLOŞII.
Vouă nu vă e frică de Dumnezeu !? Atunci, SĂ VĂ FIE FRICĂ DE NOI, căci am ajuns la capătul răbdării.

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: Finalul ameninţător spune totul de la sine; deşi„scopul acestei scrisori nu este unul denigrator”,scrisoarea este, după cum se vede, în totalitate denigratoare. Lupul şi-a dat jos blana de oaie. Putem să răspundem doar atât: Cei cărora le este frică de Dumnezeu nu Îl cunosc şi nu Îl iubesc. Dar, din păcate, cel care a scris această scrisoare se crede deasupra lui Dumnezeu şi prin aceasta îşi dezvăluie apartenenţa luciferică - după cum întăresc, cu majuscule, în final, cuvintele lui:„Să vă fie frică de noi” – Şi-a semnat astfel singur cartea de vizită!

Anonimul „indignat”: Semnat:
Un grup de ashramisti (cu adevărat indignaţi !)

Urmează un PS al lui Mihai Rapcea:
PS: la final, realizatorii Verdi.TV dedica tuturor cititorilor acestui blog precum si celor din ashramuri care au avut curajul sa isi ridice ochii catre libertate, un fragment muzical din Opera Nabucco de Giuseppe Verdi - Corul Robilor Evrei (tot un fel de “alesi”). Sa nu ne pierdem speranta in mai bine, de-a lungul timpului – si de-a latul Istoriei, si altii s-au eliberat din robie.

Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: Sperăm şi noi să se elibereze din robia ignoranţei cât mai mulţi, căci doar aceea este cu adevărat o eliberare din robie! Şi mai spunem, amintindu-ne de un trist moment al istoriei: „Doamne, luminează-le minţile, căci nu ştiu ce fac!”
Semnat: un grup de yoghini care locuiesc în aşezăminte spirituale şi care sunt cu adevărat mulţumiţi, în numele cărora semnează Costache Cristiana. (Noi abia acum am citit scrisoarea buclucaşă a celor „indignaţi”, aşa că acum ne exprimăm opinia!)
(Costache Cristiana: sunt în anul 25 de curs yoga, Bucureşti, am 50 de ani şi locuiesc de 4 ani într-un aşezământ spiritual, iar în trecut am mai locuit timp de câţiva ani în alte două aşezăminte. Replica de mai sus nu îmi aparţine în totalitate; ea a fost alcătuită adunând ideile şi sugestiile colegilor mei.)

Opinia yoghinilor mulţumiţi:
P.S. 1. La sugestia unui coleg, ne-am gândit să facem următoarea propunere: fiecare persoană care locuieşte într-un aşezământ spiritual să scrie pe o foaie de hârtie, pe scurt, de ce a venit în aşezământ, ce aşteptări sau ce aspiraţii a avut la venire, ce împliniri sau dezamăgiri au urmat, ce crede acum şi ce planuri de viitor are, ce consideră că poate oferi benefic prin şederea lui aici, cu ce crede că poate ajuta comunitatea în care doreşte să se integreze, ce speră să primească, în ce măsură MISA şi Gregorian Bivolaru le-au influenţat viaţa (fie în bine, fie în rău) etc.
Am putea apoi să înfiinţăm o comisie de etică, din care să facă parte şi psihologi de profesie, care să analizeze fiecare declaraţie şi în final să concluzioneze pentru fiecare în parte dacă locuitul în aşezământul spiritual a fost de natură să-i îmbunătăţească viaţa sau dimpotrivă. Ar putea fi un punct de plecare chiar pentru un studiu (s-ar face pentru prima oară în România un astfel de studiu şi ar fi interesant) şi s-ar putea trage concluzii cu adevărat obiective. Nu presupuneri, ci statistici foarte exacte pe care oricine le poate verifica. S-ar putea realiza un chestionar, pentru a simplifica mult organizarea acestei acţiuni iar rezultatele să fie făcute publice.


Opinia yoghinilor mulţumiţi:
P.S. 2. După cum ne-am aşteptat, între timp a mai fost publicat un material intitulat
Scrisoarea a III-a”, în data de 19 sept 2013. Acest material se doreşte a fi un comentariu acid şi ironic referitor la întâlnirea specială care a avut loc în data de 17.09.2013 la sala Pipera şi care i-a reunit pe aproape toţi cei care locuiesc în aşezămintele spirituale din Bucureşti. La acea întâlnire s-a dezbătut punct cu punct scrisoarea ashramiştilor „indignaţi” despre care ne-am exprimat şi noi opinia în rândurile de mai sus. Marea majoritate a celor prezenţi şi-au exprimat bineînţeles, în mod categoric, dezacordul vizavi de această scrisoare calomnioasă.
Graba cu care s-a publicat această
Scrisoare a III-a însă (şi chiar de Lună Plină!), precum şi ambiguitatea autorului pusă în evidenţă prin formulări neglijente ne demonstrează încă o dată că nu este vorba despre un grup, ci doar despre o singură persoană care probabil primeşte informaţii „din interior”.Scrisoarea a III-a este în aceeaşi notă tendenţioasă şi răuvoitoare şi de aceea nu mai considerăm necesar să o comentăm.
Vă mulţumim tuturor pentru răbdarea cu care aţi lecturat opinia noastră şi sperăm că am reuşit să aducem mai multă lumină asupra subiectului aflat în dezbatere. 
25 septembrie 2013

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu