"Sunt epoci în care nu poti inainta decat mergand contra curentului" - Mircea Eliade
Home » , , » De ce revolutia exterioara NU este o solutie

De ce revolutia exterioara NU este o solutie

“In capitalism avem de a face cu exploatarea omului de catre om. In comunism insa este invers”
(folclor urban din perioada comunista)

Am scris acest articol ca urmare a comentariilor la filmul “Invisible Empire” si in care afirmam ca nu sunt de acord cu chemarile aproape disperate ale realizatorului filmului la actiuni de strada imediate. In cele ce urmeaza am sa explic afirmatiile de atunci asa cum am promis. Inca de la inceput va previn ca nu este numai o problema de logica, ceea ce am vrut atunci sa spun se reflecta direct in viata noastra la toate nivelele si intelegerea acestor idei consider ca poate sa ne aduca mai aproape de o stare de armonie in lumea in care traim.

Sunt din ce in ce mai multi aceia care – promovand adevarul din spatele trusturilor media – cheama la unirea tuturor fortelor populare ca luand puterea din mainile celor putini sa fie data inapoi poporului.
 

Egipt - un exemplu de revoluţie care nu a avut un rezultat pozitiv pentru poporul egiptean

Avand experienta comunismului care s-a condus dupa sloganul “puterea celor multi asupra celor putini” si a capitalismului care “divide si cucereste”, si considerand esecul lamentabil a ambelor sisteme (pentru ca fiecare dintre el, mai devreme sau mai tarziu, a ajuns in aceiasi situatie: puterea este data celor putini si puternici care-i conduc pe cei multi), fiecare ar trebui sa fie foarte precaut in asi insusi una dintre cele doua chemari: fie spre unitate fie spre a urma interesul individual! De fapt trebuie sa fim atenti in a urma orice apel care nu vine din Inima noastra.

Trebuie sa intelegem unde anume au esuat fiecare dintre aceste doua sisteme pentru a putea transforma ceva. Partea dificila in aceasta analiza apare inca de la inceputul ei prin faptul aparent paradoxal ca aceste doua sisteme (comunismul si capitalismul) acopera – numai in aparenta – ambele directii posibile prin care oamenii pot interactiona: unitatea si separarea.

O minoritate elitista oculta detine puteri asupra celor multi

Fie ca oamenii s-au unit formand o majoritate populara (precum in comunism), fie ca oamenii si-au vazut fiecare de telurile sale fiind guvernati de legile statului de drept (precum in capitalism), rezultatul se pare ca este mai devreme sau mai tarziu cam acelasi pentru toti: o minoritate elitista oculta detine puteri asupra majoritatii oamenilor care nici banuiesc ce li se petrece. Daca prin unitatea celor exploatati sau prin separarea lor legica (in baza unor legi) rezultatul totusi tinde sa devina acelasi ne putem intreba pe buna dreptate care ar fi solutia? De asemenea, aceasta revenire constanta la faza de confiscare intr-un fel sau altul a puterii de catre grupuri oculte ne arata ca problema exploatarii inumane si elitismului nu poate sa fie cautata in sistemul de organizare al majoritatii ci mai degraba in natura acestei majoritati care se pare ca genereaza intotdeauna aceleasi situatii in absenta unei formari adecvate.
 

Sa luam aceste doua exemple si sa vedem daca nu cumva in spatele lor se gaseste un element comun care sa fie de fapt cauza esecului, chiar daca cele doua sisteme par ca se complementeaza perfect (deci cu alte cuvinte acopera toata gama de posibilitati si deci esecul nu are cum sa fie undeva in afara).

Am vazut ca daca oamenii se unesc pentru a forma o anumita forta populara ei isi pun in comun tot felul de ganduri si aspiratii care apoi devin un fel de rezervor gigantic ce acumuleaza toate experientele lor. Avem de a face astfel cu ceea ce generic se numeste subconstientul colectiv. Comunismul face ca acest subconstient colectiv sa se ampifice foarte mult iar oamenii sa fie in mod foarte direct si dinamic conectati la el, fiind astfel puternici influentati de continutul acestuia.

Pe de alta parte sistemul capitalist face ca oamenii sa fie dominati de ideea ca sunt speciali si diferiti, le stimulteaza spiritul de competitie pana intr-acolo incat nu mai exista aproape nici un fel de forta de coeziune intre indivizi. Aceasta ii aduce pe indivizi la discretia fortelor statului care sunt singura forta ce nu poate sa fie confruntata cu nici o opozitie viabila.

Pentru a intelege cum este posibil ca aceste doua sisteme atat de diferite sa duca totusi la aparitia aceleiasi puteri oculte si chiar la sustinerea ei atat prin dezvoltarea sistemului cat si prin caderea sa (cum s-a petrecut cu sistemul comunist care chiar si prin caderea sa a hranit aceeasi putere oculta care s-a hranit in primele faze dupa cadere chiar din “hoitul” sistemului rapus) cred ca trebuie sa ne aplecam asupra unor mecanisme fundamentale ale fiintei umane, mecanisme care o fac sa reactioneze in acest fel atat individual cat si in grup.

Initiatul si egoistul: Omul si umbra sa

Un element foarte importat de care trebuie sa tinem seama aici este si faptul ca in natura umana anumite principii care se afla in profunzimea sa vor face ca mai devreme sau mai tarziu fiinta respectiva sa se comporte si sa se organizeze cam in acelasi fel in conditii similare. Aici ma refer de pilda la conceptul de “fiinta aleasa” sau de “elita”. Acest concept a fost intotdeauna o umbra – o reflexie in planurile inferioare – a conceptului spiritual de initiat si de cerc esoteric (ocult). Oamenii care nu au nivelul de constiinta – sau nu mai au nivelul – sa perceapa acest concept de initiat cu toate consecintele sale, cauta in mod inconstient sa isi gaseasca un statut aparte sau se se diferentieze de ceilalti pentru ca aceasta este ceea ce ei inteleg din notiunea de initiat: o persoana aparte care isi mentine distanta fata de ceilalti. Aceasta se traduce din perspectiva egoului prin notiunea de “elita” si “elitism”. Ceea ce era semnul unui nivel superior de constiita – initiatul – devine acum marca nivelului inferior de constiinta – egoistul sau elitistul. Asadar putem observa cum elitistul este o copie caricaturala (din perspectiva ego-ului) a initiatului.

Daca initiatul este o fiinta care prin natura cunoasterii sale este deasupra celorlalti care se afla intr-un stadiu de inceput al aventurii evolutiei, egoistul sau elitistul este cel care prin natura limitarilor sale se considera special, aparte sau “cel ales”. Sentimentul de a fi special devine central in cazul egoistului pe cand in cazul initiatului interesul pentru cunoastere si transformare evolutiva este elementul central al interesului sau. Pe cel initiat il intereseaza sa se perfectioneze si prin aceasta – chiar daca nu urmareste aceasta – el capata un statut aparte fata de ceilalti care inca nu stiu sau nu s-au transformat. Statulul aparte al initiatului rezulta din insasi natura lucrurilor pe cand statului aparte al elitistului sau egoistului rezulta dintr-un efort constant pentru a dobandi si mentie aacest statut. Pe cel egoist sau elitist il intereseaza sa aiba un statut aparte chiar daca nu merita in realitate aceasta, el fiind un om de cele mai multe ori mediocru ce nu ar merita in realitate acest statut. Tocmai de aceea egoistul incepe sa faca eforturi de a isi face o imagine de fiinta aleasa, de apartenenta la o elita, si sa isi mentina aceasta imagine prin mistificarea adevarului sau chiar prin efortul de a-i face pe ceiallti sa para mai jos in loc sa isi dirijeze el eforturile pentru a se eleva personal. Pentru aceasta el se grupeaza impreuna cu altii care au aceeasi mentalitate in grupe oculte care se autointituleaza alesi sau elite.
 

Grupele de initiati isi pastreaza anonimatul si discretia datorita necesitatii obiective ce apare prin diferenta foarte mare de nivel intre constiinta si manifestarile initiatilor si cei care inca se afla in ignoranta. Munca lor se desfasoara asupra lor insisi iar discretia lor se mentine in mod natural si fara efort. Daca nu ar fi aceasta diferenta de nivel de constiinta, grupa de initiati nu ar pastra nici un secret. Pe de alta parte elitistii sau egoistii nu au de cele mai multe ori nici un motiv ce in mod obiectiv ar necesita pastrarea unor secrete in afara nevoii de a parea altfel decat sunt, de a juca un joc de imagine care se bazeaza in mare parte pe manipularea abila a secretului si astfel de a detine puterea in mod formal si ilegitim.

Ei isi cultiva o anumita imagine de sine prin plasarea aparent in centrul atentiei a notiunilor de caritate si intrajutorare, de umanism si evolutie, insa la o analiza atenta observam in mod evident ca acestea nu sunt decat niste jocuri de imagine foarte bine gandite (si nesustinute deloc de actiunile lor concrete) pentru a mentine ideea de elita morala si chiar spirituala si a justifica actiunile realizate de pe aceasta pozitie.

Din aceasta perspectiva elita se substituie ordinii naturale, un surogat a ceea ce in mod natural apare in sanul comunitatii prin evolutia unor indivizi care devin initiati. Elita este o aberatie a naturii care cauta sa se ascunda tocmai imitand natura. Elita conducatoare isi justifica existenta prin faptul ca cineva trebuie sa conduca si sa isi asume aceasta iar ei sunt aceia pentru ca sunt “cei alesi”. In timp insa tinde sa devina clar ca valoarea elitei este la acelasi nivel cu a celorlalti oameni pe care ii conduc si atunci se instaleaza tirania mediocritatii asupra mediocrilor, sau … “exploatarea omului de catre om”.
Sursa: Advaitananda blog

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu