Yoghinii MISA blog

Opinii despre Yoga, Tantra, spiritualitate, despre o viata sanatoasa, despre iubire si sexualitate, despre abuzurile si nedreptatile savarsite impotriva yoghinilor, despre societatea contemporana si evolutia umanitatii, despre esecul planurilor de creare a unei dictaturii globale si despre prabusirea cabalei satanice a "iluminaților"

marți, 17 decembrie 2013

Păcatul originar şi Biserica secretă a sinistrei Noi Ordini Mondiale

Niciun comentariu :

Motto:În scopul realizării viziunii lor globale asupra păcii în lume, fără a forţa apariţia unui gol, ei trebuie să aibă o organizaţie inter-religioasă bazată pe credinţă care să impună ordinea în lume prin aderarea la noua biserică mondială.”

Site-ul american One News Now (ONN) a postat un articol despre o organizaţie – Consiliul Mondial al Diplomaţiei Spirituale (SDWC) – care ajută liderii globali să înţeleagă dinamica spirituală a problemelor geopolitice.

Iată cum îşi defineşte Diplomaţia spirituală ţintele pe care şi le-a propus.

Scopul nostru este de a reduce ura şi de a elimina războaiele între naţiuni, cu ajutorul vastelor resurse, neutilizate, de dragoste găsite în Biblie şi în alte cărţi sfinte tradiţionale.

... În mediul global extrem de astăzi, diplomaţii americani sunt incapabili de salvarea civilizaţiei. Prin urmare, ca o cale de ieşire din impas la nivel mondial, toate ţările lumii trebuie să ia o decizie spirituală. Eu văd o soluţie în pocăinţa globală a tuturor naţiunilor, America fiind prima. După finalizarea acestei pocăinţe la nivel mondial, implicarea Coordonatorului Ceresc al vieţii este necesară pentru a rezolva problema supravieţuirii pe Pământ.

În aceste condiţii, noţiunea de Diplomaţie spirituală poate juca un rol crucial. Acest nou concept spiritual-politic oferă o soluţie la conflictele din lume, folosind valorile spirituale ale părţii opuse. Oamenii pur şi simplu nu mai au încredere unii în alţii, în special în diplomaţi. Dar ei pot crede în puterea valorilor spirituale ale oamenilor pe care aceştia îi reprezintă.”

Una din marile realizări aparţinând unui membru din grupul de co-fondatori, Mihail Morgulis, include dărâmarea Cortinei de Fier spirituale din Rusia. O altă personalitate a mişcării bisericii, Phillip Yancey, este un fost membru al delegaţiei lui Morgulis în Rusia.

Interviul realizat de ONN cu autorul şi diplomatul Michael A. Markham, co-fondator SDWC, asupra rapoartelor privind progresul Noii Ordini Mondiale, încurajează creştinii americani să devină mai educaţi cu privire la subiect. Markham a elaborat o scurtă prezentare a mișcării Diplomației spirituale în care detaliază beneficiile Noii Ordini Mondiale şi explică rolul viitorului guvern unic mondial şi al bisericii mondiale... Iată câteva puncte din acest document.

Diplomaţia spirituală este o mişcare care permite liderilor să vadă biserica ca o transcendere a istoriei lumii prin unitatea lui Dumnezeu, o viziune care este înrădăcinată într-o realitate istorică, în religiile tradiţionale ale iudaismului, creştinismului şi mahomedanismului.

Noi, în Diplomaţia spirituală, suntem îndeosebi axaţi pe următoarele elemente de bază şi, în general, pe nevăzuta spiritualitate în crearea unui guvern unic mondial.
În Diplomaţia Spirituală, noi vedem bogăţia lumii ca pe ceva privativ de libertate, iar oamenii şi guvernele au responsabilitatea dezvoltării spirituale a omenirii şi nu a îmbogăţirii personale fără justă cauză.

Instrumentele de punere în aplicare a Noii Ordini Mondiale sunt operarea şi controlul autorităţilor de reglementare la nivel mondial. În prezent, vedem că Naţiunile Unite, OCDE şi FMI, împreună cu alte instituţii internaţionale pun în aplicare ordine de sancţiuni economice specifice grupurilor şi statelor care refuză să se conformeze agendei globale.

A fost nevoie de incredibil de mulţi funcţionari publici şi experţi birocratici în reglementări internaţionale şi transnaţionale (plătiţi de contribuabili), pentru a proiecta şi implementa agenda globală.
 
Noi credem că aceste instituţii la nivel mondial, multe nevăzute şi secrete, nu acţionează sub autoritatea propriilor lor guverne politice, ci de fapt sunt ghidate de forţe nevăzute pe care mulţi le numesc Noua Ordine Mondială.
 
Deoarece aceste grupuri super-internaţionale şi transnaţionale sunt confidenţiale, secrete uneori, lucrând împreună prin alianţe formale şi informale şi prin tratate, ele sunt percepute a fi implicate într-o conspiraţie împotriva statelor-naţiune şi a particularilor din aceste state.
 
Deci, după cum putem vedea, factorii de decizie politică la nivel global în întreaga lume sunt în căutarea unui organism internaţional pentru a asigura viitorul omenirii.
 
Ce se va întâmpla în cazul în care se renunţă la suveranitatea naţională a statelor? Cât de dispuse vor fi marile grupuri culturale tradiţionale din interiorul şi din afara Organizaţiei Naţiunilor să răspundă pozitiv ameninţării pierderii identităţii culturale şi religioase. Aceste aspecte le vom aborda în partea a Il-a, atunci când vom explora apariţia unei Biserici universale, pentru a da credibilitate morală şi spirituală unei Noi Ordini Mondiale.
 
Un nou guvern global în curs de dezvoltare va avea nevoie de o bază ideologică spirituală şi de o nouă viziune asupra realităţii, pentru a sprijini o Nouă Ordine Mondială. Noua cultură globală va avea nevoie de o nouă religie, bazată pe credinţă care este în general menţionată ca Biserică Universală, în New Age.
 
În Noua Ordine Mondială guvernul global are nevoie să controleze biserica şi organizaţiile religioase, acesta fiind motivul pentru care el va sprijini şi va participa la formarea Bisericii Universale.
 
În scopul realizării viziunii lor globale asupra păcii în lume, fără a forţa apariţia unui gol, el trebuie să aibă o organizaţie religioasă bazată pe credinţă care să impună ordinea în lume prin aderarea la noua biserică mondială.
 
Noua Ordine Mondială trebuie să ocupe gândirea religioasă şi spirituală a culturii, pentru a exercita controlul. În acest cadru, ei şi liderul lor trebuie să fie în măsură să prezinte şi să demonstreze legătura lor cu puteri supranaturale, validându-şi astfel chemarea la ordine şi supunere. Pentru aceasta va avea nevoie de preoţime.
 
Noua Ordine Mondială încearcă să modifice comportamentul uman şi social într-o infrastructură a Noii Ordini Mondiale în cadrul unei Biserici Universale.
 
Pentru a modifica şi schimba cultura şi societatea, ei au nevoie să modifice ADN-ul global (genetica), mediul (încălzirea globală), economia (International Banking) şi mintea umană (psihologia de masă).
 
Problema de astăzi a Guvernului nu este atât de mult modul în care controlează trupul, ci modul în care acesta poate controla spiritul omului şi chiar Duhul lui Dumnezeu.
 
Guvernele sunt în căutarea unor modalităţi de manipulare a emoţiilor şi sentimentelor omului. În scopul de a controla viaţa oamenilor, un guvern represiv trebuie să fie capabil să manipuleze şi controleze sufletul şi spiritul culturii.
 
Credem că liderul Noii Ordini Mondiale va face tot ce poate pentru a modifica genetic înfăţişarea omului. Pentru a schimba natura păcătoasă iniţială a omului, este nevoie de un nou organism biologic şi social Viu, dar construit (fabricat) din punct de vedere fizic şi psihologic, folosind genetica şi produse farmaceutice pentru modificarea comportamentului.
 
Avem din trecut (o lucrare de speculaţii profetice) care se referă la această problemă: «Revoluţia Psihogenetică».
 
Noi, cei din Diplomaţia Spirituală, vedem drept obiectiv final al noii ordini pe ordinea de zi a «păcii în lume», eliminarea păcatului uman prin recondiţionarea şi recrearea naturii omului.
 
Ce guvern naţional poate să se ridice împotriva unei astfel de agende sociale puternice şi ideologice? Cine poate sta împotriva unei politici globale, împotriva corectării imperfecţiunilor personale şi a păcatului?
 
De la fermier până la cercetătorul în fizica nucleară, toţi vor fi supuşi Noii Ordini Mondiale, nu se va permite nicio crâcnire. Alegerea va fi între reproiectarea biologică sau eliminarea fizică. Acesta a fost mesajul lui George Orwell, în cărţile sale Animal Farm şi 1984.

Drepturile omului nu vor mai fi umane (personale), inalienabile, ci acordate şi garantate de către guvern, deoarece el determină ce este benefic pentru auto-interesele sale şi ale societăţii.
 
În cadrul noului sistem, ceea ce a fost cândva considerat natura umană va fi calificat drept eronat şi va avea nevoie de reparaţii. Nu contează dacă această natură a fost personală, tribală sau culturală. Vechea ordine va fi eliminată şi înlocuită cu noua ordine.
 
Populaţia şi redistribuirea bogăţiei precum şi culturile sale tribale vor permite crearea unei noi ordini sociale care va înlocui vechea cultură.
 
Pentru asigurarea introducerii cu succes a noii religii şi a Bisericii Universale, va fi nevoie de un lider care poate schimba realitatea percepută sau convingerile religioase ale societăţii.
 
Biserica Universală (fără confirmarea tradiţională a lui Dumnezeu), în conformitate cu Noua Ordine Mondială, va oferi un loc pentru activiştii seculari şi atei care nu vor putea activa în conformitate cu legislaţia Sharia şi ordinea de zi a agendei musulmane, în special în domeniile văzute de ei ca drepturi ale omului.
 
Noi prevedem că grupurile din spatele bisericii la nivel mondial vor iniţia o cerere de înregistrare la nivel mondial pentru toate confesiunile religioase pentru a fi enumerate, cu detalii privind nume, adrese, înregistrarea liderilor religioşi şi a informaţiilor despre secte, cum ar fi: şiiţi, sunniţi, catolici, protestanţi, budişti, hinduşi şi chiar păgâni.
 
Punctele de vedere religioase tradiţionale cu privire la crearea pământului şi cine este responsabil pentru menţinerea lui vor fi redefinite în cadrul bisericii globale. Punctul de vedere tradiţional cum că Dumnezeu a dat stăpânirea asupra pământului omului de El creat va fi respins sau modificat, pentru a fi interpretat astfel încât să fie privit mai mult colectiv decât individual.“

Noua religie va utiliza tehnologia pentru a-şi consolida influenţa asupra sectoarelor tehnologice informaţionale globale cu privire la divertisment şi propagandă. Acestea vor integra şi vor folosi schimbările de generaţii din noua dinamică socială, pentru a opera cu tradiţionalul stat naţional şi modelele politice.

Ei vor folosi noile media globale şi mişcările de mediu, pentru a distruge sistematic structurile culturii şi valorile sociale precum şi influenţa culturală occidentală, inclusiv instituţiile politice şi guvernamentale.

Noua biserică îşi va impune punctul ei de vedere în avansarea culturii lumii prin integrarea a ceea ce numim cultură pop, cultura populară şi a divertismentului. Industria filmului este şi va continua să fie mai mult decât un divertisment, dar mai ales o încercare de a crea o nouă formă de artă, pentru a explora o posibilă cultură mondială a viitorului, una a unei ordini sociale a maşinilor, calculatoarelor şi a omului. O luptă pentru a defini şi redefini natura omului şi a sufletului său; cine a creat omul şi ce vrea Creatorul lui.

Dar noi vedem Biserica Universală ca parte integrantă a guvernului global al Noii Ordini Mondiale. Vedem Noua Biserică ca o organizaţie care va fi folosită pentru a controla omul, nu pentru a-l elibera pe om, o biserică care va avea o autoritate centrală şi o agendă centrală care urmează să fie pusă în aplicare de către membrii săi.
 
Noi vedem Biserica Universală actuală din SUA ca parte a universalismului în care se consideră că există un adevăr universal şi că acest adevăr se extinde mult dincolo de orice limită teologică, socială sau geografică.
 
Noi nu vedem noua Biserică Universală ca pe o adunare de indivizi care se întâlnesc să se închine unui Dumnezeu personal tradiţional. Vedem biserica nouă în curs de dezvoltare provenind de la aceleaşi spirite intelectuale care crează şi promovează Noua Ordine Mondială.
 
Noi credem că noua Biserică Universală şi liderul acesteia va fi forţa spirituală din spatele Noii Ordini Mondiale, organizaţia de faţadă a noii ordini de zi spirituale, în vederea schimbării naturii umanităţii.”

Articol preluat din revista Lumea.

yogaesoteric
17 decembrie 2013

luni, 16 decembrie 2013

Care este preţul aurului de la Roşia Montană?

Niciun comentariu :

"Preţul aurului" este un film documentar realizat în anul 2004 despre românii din Roşia Montană, dezrădăcinaţi, dezbinaţi şi sfâşiaţi de hienele de la RMGC, firma a cărui principal acţionar este corporaţia Gabriel Resources. Gabriel Resources a fost fondată în 1997, compania fiind construită cu ajutorul omului de afaceri de origine română Frank Timiş, care s-a retras în 2003 pentru a se ocupa de alte afaceri.

Iată cine sunt cei mai importanţi acţionari ai firmei Gabriel Resources, conform raportului companiei din data de 14 mai 2010:
1. Paulson & Co Inc (New York, NY) 18,00%
2. Electrum Strategic Holdings (New York, NY) 18,00%
3. Newmont Canada Limited 14,72% (o filială deţinută în totalitate de societatea minieră Newmont, SUA).
4. În plus, compania a anunţat printr-un comunicat de presă din 18 decembrie 2009 că a finalizat un plasament privat de 67,5 milioane de dolari, prin vânzarea a 30 de milioane de acţiuni (aproape 9% din acţiunile aflate în circulaţie) către BSG Capital Markets, o entitate aparţinând grupului Barry Steinmetz. Grupul Barry Steinmetz operează în domeniul diamantelor şi mineritului şi are sediul la Geneva. Beny Steinmetz controlează a doua avere din Israel, estimată de Forbes la 6 miliarde de dolari.

Aproape 60% din acţiunile acestei companii “canadiene” sunt deţinute de companii străine şi de fonduri speculative. Gabriel Resources este de fapt o companie deţinută de speculatori americani şi de alte interese străine, deghizată sub o identitate canadiană, pentru o mai mare credibilitate.


ISTORIC

Istoria localitatilor Rosia Montana si Corna este strâns legata de istoria exploatarii zacamintelor aurifere (spalarea nisipurilor aluvionare si extractia minereului aurifer). Primele atestari ale acestei activitati sunt atribuite purtatorilor culturii Decea Muresului (2800 – 2500 î.Chr.).

În epoca bronzului se dezvolta arta prelucrarii aurului, într-un stil de factura locala, atestata prin descoperirile de pe teritoriul satelor apartinatoare comunei Rosia Montana.

Cucerirea Daciei de catre romani a însemnat o etapa noua, de cristalizare a nucleului de locuire în zona Rosiei Montana. Aceasta etapa este documentata de exploatarea romana de la Cetate, cât si de fragmentele de altare si monumente funerare descoperite la nord de localitate.

Din perioada romana dateaza si prima atestare a localitatii, care apare sub numele de Alburnus Maior pe tablita cerata din 6 februarie 131 d.Chr., descoperita împreuna cu alte 25 de tablite cerate si obiecte de inventar minier în galeria Sfântul Ladislau din mina Sfântul Simion din Ohaba. Alburnus Maior este pomenit aici ca un pagus, format din cartiere locuite de semintii de iliri adusi din sudul Dalmatiei: pirustae, baridusta, sardeates.


În perioada romana organizarea exploatarii aurifere cadea în sarcina unui procurator aurariarum, libert pe timpul lui Traian si facând parte din ordinul cavalerilor începând cu Hadrian. Rosia Montana (Alburnus Maior) era subordonata administrativ Procuratorului general din Ampelum (Zlatna).

Importanta mineritului aurifer este subliniata de descoperirea a trei contracte de vânzare-cumparare de sclavi (Corpus Inscriptiones Latinarum, III, Tab. Cer.VI, VII, 25) si de un bogat inventar de unelte si ustensile folosite în galeriile de exploatare miniera (opaite – lucernae, butuc de roata hidraulica, daltite, sfredele etc.).

Dupa retragerea aparatului administrativ si militar roman, izvoarele arheologice confirma continuitatea locuirii în zona; mineritul se practica doar ocazional, numai pentru nevoile proprii ale membrilor obstilor satesti.

Abia dupa supunerea cnezatelor si voievodatelor românesti de catre regalitatea maghiara, exploatarea aurului în zona capata noi valente, datorita colonizarii minerilor germani (hospites), pe care îi gasim mentionati în 1238, la Cricau si Ighiu, colonisti ce obtin dreptul de a exploata aurul de la ,,Chernech”, asimilat cu masivul Cârnic din sud-estul Rosiei Montane (V.Wollman, B. Roman, A.Sântimbreanu, Aurarii din Muntii Apuseni). În 1271 regele Stefan doneaza episcopiei Alba Iulia ,, cu stirea si învoirea voievodului local, pamântul Abrudului si al Zlatnei cu mai multe comune …” (Paul Binter, Abrudul medieval).

În Evul Mediu, localitatea a purtat denumirea Rosia Montana cu diferite variante: Valea Rosie, Verespatak, Rosia de Munte, dar nu mai apare în documente ca localitate de sine statatoare, fiind inclusa pâna în 1860 în orasul Abrud. Pentru mai buna exploatare, regii maghiari au încercat anumite reglementari juridice, care au contribuit la dezvoltarea mineritului aurifer.

Astfel de masuri a luat si regele Carol Robert în anii 1327 – 1328. Potrivit sistemului de pâna atunci, din toate metalele pretioase exploatate regele lua a 1/8 parte din aur si 1/10 din argint (urbura); daca se descoperea vreo mina pe proprietati particulare, regele lua în stapânire pamântul respectiv, acordând proprietarului alte mosii în schimb. Din aceasta cauza feudalii nu erau interesati în cautarea si exploatarea minelor. Potrivit masurilor regale, terenurile pe care se descopereau metale pretioase ramâneau ale proprietarilor, carora li se acorda 1/3 din urbura, regele luând 2/3 (Documente privind istoria României , C, veac XVI, vol.II – III). Rezultatul a fost ca stapânii de mosii s-au întrecut în cautarea si exploatarea bogatiilor subsolului iar mineritul a luat, în aceste conditii, o dezvoltare deosebita.

În anul 1347, alaturi de alte exploatari, este mentionata mina “Chernech” .

La începutul sec. XVI minele din zona apartineau si unor patricieni locali; într-un act de litigiu privind dreptul de spalare a nisipurilor din Valea Rosie apare radacina numelui localitatii – Rubeo Flumine, Rothseifen, Rotbach, Verespatak. O marturie din 1579 precizeaza ca unii oraseni din Abrud (vaduva lui Toma Farcas, Matia Varga din Cricau, diacul Matia Kosa) aveau atât steampuri, cât si spalatorii de prundis pe Valea Cornei si Valea Rosiei (Valle Verespatak). În 1592 apare prima atestare documentara cu denumirea actuala a localitatii, ea facând parte integranta din Abrud.

În anul 1642 se pomeneste ,,asa zisa Cetate, celebra mina de aur de la Rosia Montana”, care este pe jumatate cumparata de Ladislau More de la Stefan Fodor, împreuna cu fânetele si steampurile ce-i apartin. Revigorarea exploatarii miniere se datoreaza si unor masuri de redresare din perioada domniei lui Gabriel Bethlen. Dieta din 1618 introducea o serie de înlesniri: scutirea pe timp de un an de urbura, scutirea de slujba ostaseasca, ajutoare pentru minerii invalizi, libertate de circulatie. Drept urmare, daca în 1676 în Rosia Montana functionau 77 de steampuri, în 1757 erau 119, iar în 1772 acestea erau în numar de 226 (A.Sântimbreanu, Muzeul Mineritului din Rosia Montana).

De altfel sec.XVIII, ca si trecerea Transilvaniei sub administratia austriaca, este caracterizat printr-o serie de masuri luate de puterea politica pentru stimularea mineritului, diversificarea tipurilor de minereuri extrase (plumb, zinc, cupru ), amenajarea lacurilor (taurilor) de acumulare si înfiintarea unor noi mine ale asociatiilor miniere cu munca salariata, fiind astfel cointeresat capitalul particular. La Rosia Montana, primele lucrari miniere executate de particulari au început în anul 1746, când s-au sapat galeriile Sfânta Treime (Verchesul de Jos – Râzna ) si au fost continuate cu saparea galeriei Sfânta Cruce de Orlea, începuta în 1783 (V.Wollman, B. Roman, A.Sântimbreanu, Aurarii din Muntii Apuseni).

Tot acum au fost colonizati în zona specialisti din Austria si Ungaria superioara, care vor influenta compozitia etnica si aspectul asezarii prin colportarea unor modele culturale occidentale (tipuri de locuinta central – europene, elemente decorative baroce, vestimentatie “nemteasca”, mobilier de factura urbana, feronerie, portelanuri si sticlarie vieneza).


În 1733 conscriptia Klein aminteste de localitatea ROSIJE, iar în 1760-1762, conform conscriptiei Bucov, comuna purta numele de Verespatak; în anul 1744, la cererea lui Inochentie Micu Klein, cercetându-se bunurile bisericesti din Abrud si Rosia, s-a constatat ca bisericile detineau si ele steampuri provenite din danii, ca acelea ale bisericii din Rosia daruite de Jurca Dumitru si Lupea Achim (Ioana Cristache Panait, Arhitectura de lemn din Transilvania).

La 1773 împarateasa Maria Tereza aproba statutul mineritului din Abrud; imaginea împaratesei este înca vie în memoria comunitatii din Rosia Montana si din Corna, retinând actul de danie catre biserica catolica din Rosia Montana (icoana Fecioarei Maria, împodobita cu un sirag de perle negre, aflata si astazi între odoarele bisericii), precum si activitatile de modernizare ale Taului Mare.

Totusi, înca din anii 1781-1782, rosienii au depus o multime de plângeri la judecatorie prin care protestau fata de obligativitatea lucrului ,, cu palma si carul” la amenajarea taurilor de acumulare (V.Wollman , B. Roman, A.Sântimbreanu, Aurarii din Muntii Apuseni). Cu acest prilej gasim consemnate o serie de nume ale petitionarilor. La vremea rascoalei lui Horea, Closca si Crisan rosienii se implica direct, arzând casele ungurilor, biserica catolica si incendiind unele guri de mina (David Prodan, Rascoala lui Horea). Rosienii participa la Revolutia de la 1848 -1849, fiind înrolati în armata lui Iancu, unde apar condusi de eroii locali – George Gritta si preotul Simion Balint, devenit prefectul Legiunii Aries, al carui monument funerar se afla conservat în cimitirul bisericii Pogorârea Sfântului Duh din Rosia Montana.

În anul 1850 întâlnim titulatura în limba româna a localitatii Rosia si Corna, ortografiat Korna (Fondurile arhivare ale Statisticii Transilvaniei din 1830-1850). Începând cu anul 1857 începe actiunea de separare administrativa de Abrud, devenita oficiala în anul 1860. Dupa 1854 localitatea Rosia Montana va avea denumirea dubla, maghiara si româneasca, Verespatak-Rosia, iar dupa Marea Unire se va numi Rosia de Munte (Buletinul Guberniului Provinciale pentru Marele Principat Transilvania). Satul Corna este mentionat în acelasi an (Buletinul Guberniului…) ,cu denumirea româneasca maghiarizata (Karna- Corna), iar în anul 1913 îl regasim în documente sub denumirea de Szarvaspatak.

Rosienii au fost prezenti la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia prin intermediul a sase împuterniciti cu creditionalele (preot Nicolae Cosma, Aron Diuta, preot Pompiliu Piso, dr.Simion Henzel, Alexandru Vasinca, Alexandru Bucuresteanu, Aron Griuta), (Ruxandra Manta, Delegatia Rosiei Montane la Marea Unire, în Tara Motilor. Studii ,articole si comunicari).

Importanta localitatii Rosia Montana în peisajul economic si politic al timpului este subliniata de implicarea locuitorilor ei în marile evenimente ale istoriei transilvane.

Daca în timpul primului razboi mondial s-a întrerupt cea mai mare parte a activitatii miniere, dupa razboi urmeaza o scurta perioada de prosperitate a localitatii, guvernul român încercând sa îmbunatateasca, prin masuri speciale, situatia economica a Tarii Motilor.

În anul 1930 Societatea Mica construieste instalatia de flotare de la Minele Statului din Dealul Crucii. Treptat se trece la exploatarea industriala a minereului aurifer si prelucrarea acestuia în steampuri de tip californian. Totusi, la Rosia Montana s-a practicat în continuare extractia rudimentara a minereului, locuitorii folosind traditionalele steampuri actionate hidraulic. Exploatarea minelor se facea de catre asociatii constituite în baza numarului de cuxe (parti de participare detinute de fiecare asociat).


Epuizarea filoanelor principale, capitalul redus si schimbarile produse dupa razboi pe piata aurului au determinat în deceniul al patrulea al sec. XX degradarea activitatii miniere, însotita de decaderea localitatii. Mare parte din mineri migreaza împreuna cu familiile catre alte zone miniere din tara, cu precadere în Valea Jiului.

Dupa nationalizarea din 1948 este interzisa exploatarea în regim privat a minereului aurifer, minele particulare sunt închise, iar functionarea steampurilor este interzisa. Urmeaza o perioada grea pentru locuitorii Rosiei Montane, a carei amintire este pastrata si evocata de batrânii rosieni ce nu pot uita represaliile si torturile la care au fost supusi pentru a divulga locurile unde si-au ,,ascuns aurul pentru zile negre ” (inf. Gheorghe Joja, sat Corna, 77 ani).

Scaderea treptata a nivelului economic al gospodariei taranesti din comuna Rosia Montana si prigonirea celor care au detinut guri de mina, steampuri, magazine, cârciumi, au avut ca efect parasirea satelor de catre o parte a populatiei, degradarea si ruinarea cladirilor reprezentative, care si-au schimbat proprietarii într-un ritm nemaiântâlnit în alte zone.

joi, 12 decembrie 2013

Premieră media. Mădălina Dumitru invitată pentru prima oară în studioul unei televiziuni

Niciun comentariu :

UPDATE:
Emisiunea este postată online aici si poate fi pusă gratuit la dispoziţia oricărei televiziuni, pentru difuzare.


Un nou episod din seria de emisiuni „Adevărul iese la lumină” se va transmite joi, 19 decembrie de la ora 19.30 în direct la MISATV.
Mădălina Dumitru și Mirona Farcaşi vor participa, pentru prima dată după evenimentele din martie 2004, la o emisiune în direct pe MISATV. Alături de ele va fi prezent Costică Cojocaru, purtător de cuvânt MISA, care a fost de faţă la cele mai importante momente din istoria persecuțiilor îndreptate împotriva școlii de yoga MISA.

Mădălina Dumitru, care în 2004 mai avea câteva luni până împlinea 18 ani, este victima abuzurilor procurorilor care doreau să-l acuze cu orice preț pe Gregorian Bivolaru, după ce motivele invocate iniţial pentru a justifica acţiunea brutală din martie 2004 (trafic de droguri, trafic de carne vie, prostituţie, crimă organizată, atentat la siguranţa naţională) nu au fost confirmate. Mădălina a fost prezentată ulterior drept parte vătămată în dosarul care i-a fost fabricat lui Gregorian Bivolaru.

Mirona Farcaș este prietena Mădălinei și în martie 2004, când au avut loc descinderile mascaților, cele două locuiau împreună. Ulterior și Mirona a devenit acuzată pe nedrept într-unul dintre dosare fabricate de procurori.

luni, 9 decembrie 2013

Greenpeace a dat startul la exploatarea aurului în curtea Parlamentului României, protestând împotriva proiectului de la Roșia Montană

Niciun comentariu :


Comunicat de presă - decembrie 9, 2013

50 de activiști Greenpeace au luat cu asalt curtea Parlamentului, declarând-o zonă de exploatare minieră și demarând lucrări miniere, având în vedere noile legi pregătite de Guvern, care ar permite oricărei companii să exploateze resurse indiferent de locația acestora.

București, 9 decembrie 2013 – 50 de activiști Greenpeace din 10 țări[1] au luat cu asalt Palatul Parlamentului din capitală și au început o exploatare minieră auriferă în cadrul unui protest împotriva proiectului minier de la Roșia Montană.

Activiștii au pătruns în curtea clădirii Parlamentului și au început să sape după aur, afișând bannere cu mesajul „Exploatare minieră auriferă” și „Gold mining area”.

În ultimele luni, Guvernul a elaborat  legi speciale pentru ca orice companie privată, nu doar Roșia Montană Gold Corporation, să poată exploata orice resursă, oriunde ar fi ea. Trebuie doar să i se adauge eticheta «proiect de interes național», sau «proiect de interes public deosebit» și e suficient. Nu se mai ține cont de distrugerea comunităților, mediului, patrimoniului natural, istoric sau cultural. Ori asta este la fel de aberant precum a începe să sapi după aur în curtea unei instituții, la fel ca în exemplul pe care îl puteți vizualiza în mod direct, acum. Protestul de astăzi arată exact ce poate face o companie interesată să exploreze și să exploateze resursele de subsol ale țării. Suntem aici pentru a le atrage atenția membrilor parlamentului asupra consecințelor pe care le pot avea deciziile și voturile lor,” a declarat Alexandru Riza, coordonator de campanii Greenpeace România.

În prezent se află în dezbatere în cadrul Parlamentului două propuneri legislative cu privire la acest subiect: una dintre ele este dedicată companiei Roșia Montană Gold Corporation și a fost respinsă în plenul Senatului, urmând a intra în Camera Deputaților, care are rol decizional; cea de-a doua fiind pentru modificarea și completarea Legii minelor nr. 85/2003, care a preluat mai multe amendamente din proiectul citat anterior, momentan fiind în dezbatere în cadrul Comisiilor Permanente ale Senatului.


Am înțeles că guvernul român dă legi speciale care permit căutarea  și exploatarea de resurse oriunde în țară, de către oricine, mai ales de către canadieni. Așa că am venit și eu din Canada să caut aur aici, în curtea Palatului Parlamentului”, a declarat Mia Jessica Steinbach, activistă din Canada.

Aceste proiecte de lege cuprind prevederi abuzive, precum încălcarea unor drepturi fundamentale: dreptul la proprietate, dreptului la un mediu curat și acordarea de privilegii speciale unor companii private. Propunerea de lege cu privire la Roșia Montană, înaintată Parlamentului la finalul lunii august, a declanșat un val fără precedent de proteste, atât în România, cât și în străinătate, acestea manifestând opoziția față de proiectul minier și față de faptul că politicienii acționează în interesele companiilor private, nu al cetățenilor față de care trebuie să răspundă.

Compania cu acționariat majoritar canadian, Roșia Montană Gold Corporation, plănuiește să deschidă o uriașă mină de aur folosind cianura în tehnologia de extracție, la Roșia Montană, o localitate din Transilvania. Un sat, patru munți, biserici și cimitire, împreună cu întreg centrul istoric și ruinele cetății Alburnus Maior și vestigiile romane ar urma să cadă pradă cianurii în decurs de 15-17 ani. 


După încheierea proiectului, zona va rămâne distrusă și lipsită de aproape orice fel de perspective.

215 de milioane de tone de minereu ar urma să fie procesate de mai multe sute de mii de tone de cianură. Ca produs rezidual al exploatării, 215 milioane m3 de apă, minereu, nămol și cianuri vor fi generate și stocate într-o vale protejată de un baraj înalt de 185 de metri. Iazul de decantare ar acoperi aproximativ 200 de hectare, iar proiectul nu cuprinde nici un plan pentru izolarea acestuia la bază. 

Acest lucru înseamnă că materialul din interiorul barajului va polua nu doar aerul, ci și apele subterane și, ulterior, pe cele de suprafață.

În prezent Republica Cehă, Ungaria și Germania au interzis deja mineritul cu cianură.

[1] Canada, Statele Unite ale Americii, România, Austria, Ungaria, Polonia, Germania, Cehia și Croația.

miercuri, 4 decembrie 2013

Dictatura mafiei corporatiste la Pungeşti

Niciun comentariu :
La Pungeşti a fost aplicată metoda de acţiune a mafiei securisto-corporatiste care conduce România. La fel au acţionat şi în martie 2004 în casele yoghinilor, la fel împotriva protestarilor din Bucureşti sau Braşov. Cu un tupeu inimaginabil au declarat apoi ca totul a fost legal, fără violenţe iar uneori pentru muşamalizarea abuzurilor au fost corupte până şi cele mai înalte foruri ale magistraturii. Iar presa tace complice. România va  mai fi o ţară doar dacă românii se decid să şi-o redobândească.


«Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu!» - Chevron începe în forţă exploatările gazelor de şist
de Roxana Florea

Motto: „O căruţă de ţărani a ţinut în şah imperii.”
Petre Ţuţea

Zeci de localnici din Pungeşti au fost luaţi pe sus, bătuţi, ameninţaţi şi intimidaţi de jandarmi, în încercarea forţelor de ordine de a opri protestele împotriva Chevron. Accesul jurnaliştilor şi activiştilor ecologişti în zonă a fost interzis în timpul incidentelor.
Doi oameni au ajuns la spital, şapte s-au trezit cu dosar penal şi alte câteva zeci de localnici din Pungeşti, judeţul Vaslui, au fost terorizaţi de jandarmi în noaptea zilei de 1 spre 2 decembrie.



Tenacitatea cu care o mână de ţărani, între care copii şi bătrâni, protestează împotriva abuzurilor autorităţilor, care au permis companiei Chevron explorarea şi exploatarea gazelor de şist în zonă a reuşit să împiedice până acum demararea acestor lucrări. Însă ceea ce semnalează protestatarii nu pare să fie cu adevărat luat în seamă de autorităţile competente. Dimpotrivă. Intimidările, hărţuiala la care aceştia au fost supuşi încă de la început, presiunea crescândă, culminând cu intervenţia violentă a jandarmilor din toiul nopţii, demonstrează că autorităţile sunt hotărâte să demareze proiectul cu orice preţ, fără să ţină cont de voinţa cetăţenilor sau de consecinţele dezastruoase ale exploatării gazelor de şist prin metoda fracturării hidraulice.

Se pare că acţiunea în forţă a Jandarmeriei a avut scopul de a „curăţa” terenul de protestatari, pentru a permite companiei Chevron să înceapă pregătirile pentru instalarea primei sonde.


În toiul nopţii, jandarmii au blocat drumul de acces spre Pungeşti – blocând astfel accesul jurnaliştilor şi activiştilor – şi au început să îi ridice cu dubele pe protestatari, sub pretextul necesităţii identificării lor la sediul poliţiei. Forţele de ordine susţin că spiritele s-au încins din cauza localnicilor, care ar fi blocat drumul judeţean şi ar fi spart un geam de la una dintre maşinile Jandarmeriei. Pe de altă parte, protestatarii afirmă că ei strigau lozinci pe un teren aflat în proprietatea unui sătean, când jandarmii au început să-i ia la bătaie din senin şi să îi urce în dube cu forţa.


La scurt timp după acţiunea în forţă a jandarmilor, în Pungeşti au apărut mai multe utilaje şi zeci de muncitori care lucrează pentru a instala aici prima sondă de explorare a gazelor de şist a companiei Chevron în zonă.

Chevron are toate autorizaţiile necesare încă de la începutul lunii octombrie, însă lucrările nu au putut începe din cauza protestelor localnicilor, care au blocat drumul de acces în zonă. 500 de oameni s-au opus primei încercări a Chevron de a începe lucrările, la jumătatea lunii octombrie. Atunci, reprezentanţii companiei au anunţat că vor suspenda începerea lucrărilor până când localnicii vor înceta să se mai opună exploatării. Între timp a avut loc o campanie de informare în care Chevron a urmărit să le explice ţăranilor că exploatarea se va realiza în condiţii de siguranţă pentru ei.

Oamenii au aflat însă că exploatarea gazelor de şist se face prin pomparea în adâncimile pământului a milioane de litri de apă amestecată cu substanţe chimice, ceea ce ar putea otrăvi şi apa din pânza freatică, aşa cum s-a petrecut în multe dintre locurile unde se desfăşoară exploatarea gazelor de şist. Iar acesta nu este singurul pericol. Fracturarea hidraulică a produs deja în multe zone şi cutremure care au avariat serios locuinţele oamenilor. Astfel că oamenii din Pungeşti şi-au instalat în câmp, pe terenul unuia dintre localnici, mai multe corturi şi un vagon şi au continuat protestele.

Aproape toţi localnicii se opun cu vehemenţă proiectului Chevron, însă referendumul care ar fi trebuit sa aibă loc în localitate nu s-a mai organizat din cauza unor conflicte dintre autorităţi.

În ciuda insistenţei cu care ţăranii din Pungeşti cer ca Chevron să-şi facă bagajele şi să plece din comuna lor, premierul apără cu străşnicie interesele companiei. Victor Ponta a declarat că sutele de jandarmi care au intervenit la Pungeşti au acţionat legal şi că „România poate fi o ţară democratică şi puternică dacă toţi respectăm legile şi dacă nu acceptăm – şi nu vom accepta – ca 20, 30, 50, 70 de oameni să încalce legea. Acolo e vorba despre o proprietate privată. Cei de la Chevron îşi pun gard, îşi păzesc o proprietate privată”.

Premierul pare să fi uitat complet că, pe vremea când era în opoziţie, se declara cu vehemenţă a fi în tabăra celor despre care acum susţine că „încalcă legea”, adică a protestatarilor împotriva exploatării gazelor de şist. Victor Ponta nu este singurul care s-a răsucit la 180º în această privinţă. Şi autorităţile care au eliberat avizele necesare exploatării de la Pungeşti au avut momente de „ba da, ba nu”. În presa locală se arată că în vară, în urma vizitei în comună a unor consilieri Chevron însoţiţi de preşedintele Consiliului Judeţean, Dumitru Buzatu, Consiliul Local Pungeşti şi-a revocat propria hotărâre de interzicere a exploatării gazelor de şist, care fusese emisă la începutul anului. Potrivit Vrn.ro, 14 consilii locale din Vaslui au adoptat hotărâri de interzicere a exploatării gazelor de şist, însă Prefectura le-a atacat pe toate în instanţă, pe motiv că s-a încălcat articolul din Constituţie cu privire la bogăţiile subsolului.

Compania Chevron a transmis presei următorul comunicat: „Chevron poate confirma că şi-a reluat operaţiunile în perimetrul Siliştea din judeţul Vaslui. Chevron intenţionează să realizeze exclusiv activităţi de explorare, folosind tehnologii convenţionale în perimetrul EV-2 (Bârlad – n.n.), conform permiselor pe care le-am obţinut la începutul lunii octombrie 2013. Prioritatea noastră este să desfăşurăm aceste activităţi într-un mod sigur şi responsabil faţă de mediul înconjurător, în baza acordurilor de mediu pe baza cărora operăm. Chevron îşi reiterează angajamentul de a avea relaţii constructive şi pozitive cu comunităţile unde îşi desfăşoară activitatea şi de a continua dialogul cu publicul interesat, comunităţile locale şi autorităţile despre proiectele sale”.

În urma intervenţiei în forţă de la Pungeşti, Jandarmeria Română a transmis următorul comunicat:
În vederea informării corecte şi oportune a mass-media, precum şi a opiniei publice, Jandarmeria face următoarele precizări:
- efective ale Jandarmeriei sunt prezente pe raza comunei Pungeşti, judeţul Vaslui, pentru asigurarea măsurilor de ordine şi siguranţă publică;
- misiunea Jandarmeriei este de a asigura un climat de normalitate în zonă pentru prevenirea oricăror incidente ce pot duce la tulburarea ordinii şi liniştii publice, asigurarea fluenţei circulaţiei pe căile de comunicaţii, precum şi prevenirea comiterii oricăror fapte antisociale;
- pe timpul deplasării efectivelor către localitatea Pungeşti, în apropierea localităţii Siliştea, un grup de aproximativ 100 de persoane a blocat drumul judeţean din localitate, fiind necesară acţiunea jandarmilor în vederea deblocării căii de acces;
- persoanele în cauză au avut un comportament ostil la adresa forţelor de ordine, pe timpul acţiunii pentru deblocarea căii de acces, un autovehicul din dotarea Jandarmeriei fiind avariat;
- 7 persoane au fost conduse la sediul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Vaslui în vederea identificării acestora şi stabilirii condiţiilor în care s-au produs evenimentele în care aceştia au fost implicaţi.
Activitatea Jandarmeriei se va desfăşura în continuare, în conformitate cu atribuţiile legale, cu respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, acţionându-se totodată cu fermitate şi echidistanţă împotriva oricăror încălcări ale legii
.”

Aici găsiţi informaţii detaliate despre protestele de la Pungeşti.
Pentru stoparea abuzurilor de la Pungeşti a fost întocmită o petiţie, pe care o puteţi găsi aici.
Activiştii care susţin protestele de la Pungeşti transmit informaţii despre situaţia de acolo prin intermediul a două pagini de Facebook, „Mişcarea de Rezistenţă de la Pungeşti” şi „TV Pungeşti”, care au mii de simpatizanţi.
VIDEO | Imagini needitate din noaptea interventiei in forta de la Pungesti
Mãrturii din infernul de la Pungesti | VIDEO


yogaesoteric
3 decembrie 2013
 

duminică, 1 decembrie 2013

Treziţi-vă Români!

Niciun comentariu :

Romania de azi nu (mai) este o democratie nationala ci o ordine neo-feudala care a faramitat tara intr-o suma de baronate, de oligarhii sau de grupuri de interese locale si a transformat cetatenii in iobagi, in suspusi ai unor potentati parohiali.

Romanii de rand au renuntat la drepturile si libertatile cetatenesti in schimbul gratiei protectoare a oligarhilor locali. Spre a-si mentine puterea, amenintata de veleitati endogene si rivalitati exogene, potentatii abuzivi aflati la carma respectivelor baronate, la randul lor, au acceptat ori chiar au cautat arbitrajul corupt si coruptibil al unei conduceri centrale formate din "principi fara tara".

In ceea ce ii priveste pe cei din urma, spre a-si pastra statutul si a-si perpetua sistemul de privilegii garantat de el, acestia au „inchinat” teritoriul asupra caruia domnesc (dar pe care nu-l guverneaza) strainatatii, respectiv noilor imperii european si euro-atlantic.

Protectia externa (evident, generos compensata prin cedarea atributelor suveranitatii statale dar si a controlului direct asupra celor mai strategice active/resurse autohtone) este menita sa descurajeze sau sa contrabalanseze contestarile interne. In fapt, conducatorii (nominali) ai statului roman actual nu mai pot fi inscaunati fara avizul strainatatii si se mentin in scaun doar cu sustinerea ei.


Trebuie spus, totusi, ca atitudinea imperiala a UE sau SUA fata de Romania nu este atat rezultatul dorintei acestora cat efectul faptului ca romanii le-au tratat ca si cand ar fi imperii suzerane si astfel, inca o data, forma a creat continut. De asemenea, romanii au „invitat” actorii regionali si globali sa preia conducerea tarii, internationalizand luptele politice interne si lasand impresia, prin nevolnicia cronica a guvernarilor succesive, ca intr-un stat cu semnificatie strategica pentru acei actori, puterea este vacanta. Intr-un atare context si in atari conditii natiunea a devenit un teritoriu, poporul o populatie, statul o colonie, cetateanul un serb iar democratia o impostura.

Prima problema a Romaniei nu este, deci, coruptia ci feudalizarea; coruptia este produsul feudalizarii, al unei ordini feudale care functioneaza intr-un invelis institutional democratic ori al unui fond feudal arhaic inghesuit intr-o forma nationala moderna. Actualii conducatori asa-zisi nationali ai Romaniei nu pot rezolva cu adevarat problema coruptiei intrucat eradicarea acesteia ar presupune combaterea feudalizarii. Or, neo-feudalismul este nu doar izvorul coruptiei ci si baza statutului lor.

In incercarea de a castiga timp, conducatorii de azi ai tarii ne spun ca Romania se poate moderniza doar lasandu-se civilizata de Occident; adica pornind de la starea de colonie. O colonie in care ei sunt si raman "guvernatori" sau "vice-regi".

Cu alte cuvinte, Romania, ca stat national esuat, ar putea deveni stat national modern numai dupa ce va fi reeducata de metropolele occidentale. Astfel, independenta tarii ar fi abandonata, chipurile, nu spre a obtine garantii externe pentru pastrarea domniilor interne ci pentru a-i reciviliza pe romani si a-i readuce, pe un plan superior, la starea de natiune. Pe de alta parte, celor care deplang colonizarea Romaniei si cheama la actiune impotriva unui atare statut, li se spune ca lupta pentru decolonizare este prematura intrucat "misiunea coloniala” nu s-a incheiat si, deci, opera de civilizare prin colonizare nu este implinita inca.

Asadar, teza elitei actuale autoproclamat progresiste a Romaniei neo-feudale, este ca natiunea romana originara, nascuta ca forma fara fond si pervertita apoi de nefastul experiment national-comunist, nu a putut fi modernizata de regimul post-comunist ticalosit si astfel, a esuat. Cel din urma, in loc sa o europenizeze (prin europenizare intelegandu-se preluarea „adevaratului” model de democratie moderna apartinand vestului european si euro-atlantic), in ticalosia lui retrograda, a impins-o spre neo-feudalizare. Cu alte cuvinte, dupa colapsul comunismului real, la confluenta neo-comunismului de tranzitie cu capitalismul de cumetrie a aparut neo-feudalismul.


 
Cum un proces natural de trecere de la statul feudal anacronic la statul national modern ar lua un timp prea indelungat, pastrand si chiar agravand decalajele civilizationale dintre Romania si Occident, ni se propune - sau, mai bine spus, se impune - acceptarea statutului de colonie prin care Occidentul ne modernizeaza direct, rapid si eficient; respectiv se proclama renuntarea la independenta. In cele din urma, redevenita natiune, Romania se va emancipa sau se va autodetermina dinnou; de asta data ca stat-natiune component al Imperiului European de Apus numit UE.

Asta se intampla acum in Romania. Sa fie oare acesta unicul drum pe care poate merge Romania spre un destin mai bun? Aceasta mai ales in conditiile in care democratia occidentala este ea insasi in criza iar lumea occidentala, cuprinsa de egoism national, este ea insasi corupta? Este acesta oare drumul pe care si-l doresc romanii? In deruta lor suicidara multi sustin, din nenorocire, un asemenea curs. Multi dar nu cei mai multi.

Mai are, insa, importanta optiunea majoritatii romanilor? Cei care cred ca optiunea romanilor este diferita si se bat pentru ca ea sa fie luata in considerare sunt in acelasi timp lideri anti-sistem (sistemul combatut fiind cel neo-feudal si neo-colonial iar nu cel national si democratic, Europa imperiala iar nu Europa federala) si lideri nationali adevarati. Ei sunt combatuti pana la anihilare de adeptii „modernizarii Romaniei prin colonizare”.

Anihilarea are loc prin asasinare civica sau politica iar tehnologia folosita este asa-zisa "lupta totala impotriva coruptiei". O vedem zi de zi, ceas de ceas si in proportie de masa pe ecranele televizoarelor. Astfel, "industria anticoruptiei" care in prezent terorizeaza Romania, a transformat scopul - eradicarea coruptiei care, in realitate se poate realiza doar prin renationalizarea statului - in mijloc - adica in arma pentru lichidarea liderilor nationali, respectiv a celor care urmaresc renasterea natiunii romane prin forte proprii si modernizarea ei prin efort romanesc coerent.

Iata cheia care permite intelegerea criteriului de selectie unindu-i pe toti cei trimisi in masina de tocat a fabricilor celui mai corupt si mai anti-national sau anti-romanesc fundamentalism (talibanism) al "anti-coruptiei". Condamnarea (a se citi „eliminarea”) are loc nu in functie de faptul ca esti necinstit sau cinstit, ca faci parte din cercurile opozitiei sau din cele ale puterii, ca esti fanul Presedintelui sau sustinator al Guvernului, ca esti om politic, om de afaceri sau om de cultura, ca esti bogat sau sarac, ca te pierzi in masa, te situezi in clasa de mijloc sau te ridici in elita.

Cei urmariti si condamnati sunt cei care sunt, au potentialul de a fi sau capacitatea de a-i sprijini pe liderii nationali. Adica cei care refuza - explicit sau implicit, intentionat sau neintentionat, din motive corecte sau din motive gresite - atat feudalizarea cat si colonizarea Romaniei.

Din aceasta perspectiva miza nu mai este acum modernizarea sau feudalizarea ci supravietuirea sau disparitia natiunii romane ca natiune moderna de sine statatoare. Ca pierzand batalia romanii vor pierde totul, este indiscutabil. O atare disparitie nu va aduce, insa, vreun profit nici Occidentului. Dimpotriva. Numai de ar pricepe la timp aceste adevaruri cei ce mai pot face ceva; fie ei dinauntrul sau din afara sarmanei Romanii!
Sursa