Yoghinii MISA blog

Opinii despre Yoga, Tantra, spiritualitate, despre o viata sanatoasa, despre iubire si sexualitate, despre abuzurile si nedreptatile savarsite impotriva yoghinilor, despre societatea contemporana si evolutia umanitatii, despre esecul planurilor de creare a unei dictaturii globale si despre prabusirea cabalei satanice a "iluminaților"

vineri, 31 mai 2013

Sexualitate,Sex, Erotism … Unde este iubirea?

Niciun comentariu :
Nu funcția biologică este păcătoasă,
ci greșita ei întrebuințare”
 (Sf. Ioan Gura de Aur)

Acum câțiva ani o prietenă de a mea, cuprinsă de un amestec alambicat de revoltă, uimire și curiozitate, mi-a făcut o confesiune:

- Nu știu ce să cred, soțul meu parcă a înnebunit! Mă scoate din sărite cu permanenta lui dorință de giugiuleală, mângâieri, dragălăşenii și alte prostii. Parcă ar fi un copil!

-Păi ar trebui să te consideri fericită, că te iubește atât de mult, eram eu gata, nu fără o mică invidie, să-i răspund. Eram nedumerită de reticenţa prietenei mele în fața unor lucruri firești ale vieții de cuplu: acea naivitate dezarmantă și plină de senzualitate a preludiului intimității sexuale pe care toți ne-o dorim deopotrivă. Nu am reușit însă să-mi vocalizez părerea, cu vădite nuanțe romantice, când prietena a amplificat nedumerirea mea cu încă o întrebare urmată de o concluzie cel puțin ciudată:

- Sunt eu la anii mei ( 35 de ani!) pentru așa-ceva?! Nu am timp pentru prostii.

Nu mai avem timp pentru nimic, marea dilemă existențială a omului din zorii zilei sec. al XXI-lea! Graba noastră în toate și în tot a căpătat demult valențele unei nevroze, iar substratul aserțiunilor "ne dă răgaz" sau "Dă-i timpului timp" ne scapă. Le-am trecut fără remușcări în categoria învățăturilor prăfuite de care nu mai avem nevoie, care ne complică cumva viața, ne scoate de pe făgașul acelui iureș al competitivității, dorințelor materiale, consumului excesiv, senzaționalului și procurarea plăcerilor perene și pe moment, comparației cu ceilalți. Graba a devenit imperativul nostru. Când prietena mea refuza soțului și implicit ei acea prețioasă pauză de tandrețe, de intimidate și de iubire, greșea.

Greșeam și eu când un gând cât se poate de convențional m-a făcut să cred, cu exces de certitudine, că ea, prietena mea, pur și simplu nu-și mai iubește soțul. Însă, în adâncul intimității lor necontaminate de convenţionalisme, acești doi oameni se iubeau, dar nu știau cum să-și arate iubirea. Pentru ei Iubirea, în realitatea ei imediată, palpabilă și nu doar gândită, visată, devenise ceva evaziv, cu caracter iluzoriu și dubitativ. Pasiunea închise la plecare ușa după ea. Iubirea sexuală devenise pentru prietena mea "o pierdere de vreme", cel mult o obligație conjugală în care ea, femeia, era "doar un obiect sexual de folosit", iar pentru soțul acesteia un catastrofal moment de pierdere a încrederii în sine și a scăderii respectului de sine. Ambii se comportau ca doi rătăciți care strigau în surdină:”Te iubesc!”.

Din libido, scria N.Steinhardt, Freud nu a făcut un sălaș al dospirii nevrozelor sau psihozelor, ci un temei de perfecționare, o substanță din care se pot filtra produse din ce în ce mai rafinate. Ce am făcut noi cu acest dar firesc al naturii umane? Tocmai acest imperativ de sublimare, de perfecționare și desăvârșire a pornirilor noastre lăuntrice, implicit a instinctului nostru sexual le-am acoperit cu nepăsare și uitare, le-am forțat să îmbrace haina superficialității, al plăcerii senzuale. Iubirea sexuală a rămas să balanseze în antiteză iubirea asenzualitate. Aproape că nu există în acest început de secol o imagine și interpretare mai greșit înțeleasă și, prin urmare, distorsionată, decât cea a legăturii indisolubile dintre Iubirea spirituală și Iubirea sexuală. Sexualitatea a fost brutal separată de  Iubire, iar acest divorț al conceptelor vitale vieții umane, a dus literalmente la conceperea sexualității și iubirii ca două elemente autonome, două linii paralele care își refuză reciproc întâlnirea. Cât de mult și fraudulos greșim!

Atunci când protopărinții noștri, Adam și Eva, au fost izgoniți din Eden, iar pedeapsa lor era să suporte de-a pururi complexitatea și dificultatea vieții terestre, Creatorul a găsit de cuviință să anuleze asexualitatea lor edenică și să ne dea ceva în plus, ceva ce deja celelalte vietăți ale Pământului aveau: sexualitate. Am fost condamnați la sexualitate, scria psihiatrul și scriitorul I.Vianu. Și tot I.Vianu mai spune: Creatorul ne-a condamnat” cu acest dar comun tuturor, dar nu a uitat să ne ofere și libertatea de a gestiona acest dar pentru a avea acel element distinctiv al sexualității umane față de sexualitatea altor vietăți: IUBIREA.

1x1.trans Sexualitate,Sex, Erotism … Unde este iubirea?Sexualitatea umană înseamnă mult mai mult decât a face sex, decât procurarea acelor plăceri hedoniste, decât eliberarea de tensiuni interne. Iubirea sexuală și Iubirea sentimentală sunt cele două elemente esențiale ale noastre prin care se realizează uniunea mistică dintre spiritualitatea și profanul existenței în natura umană. Iubirea sexuală este elementul intim al Iubirii spirituale, partea ei viscerală, telurica, iar Iubirea spirituală este condiția esențială a manifestării sexualității umane. Stabilitatea noastră emoțională depinde de gradul de convergență al acestora. Nu ar trebui ținute separate. Separarea duce la formele lor alterate și periculoase: sexualitatea devine reducționistă și trunchiată (senzualitate și plăceri trupești), iar Iubirea spirituală se sufocă în valențele iluzoriului. În final, eșuăm într-un impas emoțional: singurătate, neliniște, obsesii, resentimente, orgolii, neputință, sete de putere și control sexual etc. Sucombăm într-o piesă existențială cu o scenografie și scenariu prost făcute, în care reflexele și instinctele sunt actorii de bază. O dorință sexuală , aflată sub aripa diafană și protectoare a Iubirii spirituale nu este un act fizic simplist ce poate fi motivat și stimulat de frica de singurătate, dorința de a cuceri sau de a fi cucerit, de vanitate, de dorința de a răni și chiar a distruge (Fromm), ci un act plin de tandrețe prin care fiecare îl primește pe celălalt în intimitatea lui sacră.

Bărbații sunt dornici să facă tot ce le stă în putință că să dăruiască unei femei, scria M. Williamson, dar unele femei nu știu cum să permită acest lucru. Multe dintre femei și-au alimentat copios, din cărți și filme, imaginea despre Iubire, astfel îndrăgostindu-se de această idee și imagine de iubire. "Oare mă iubește?" este cea mai frecventă dilemă sentimentală a unei femei atunci când un bărbat vrea să o iubesca. Dar adevărata întrebare, scria Brandy Engler este: ”Sunt în stare să iubesc?” Pentru a găsi răspunsul corect, femeia are nevoie de trei calități magice: Răbdare, Curaj și Toleranţă. Prin Femeie Bărbatul își descoperă mai ușor și mai plenar natura să masculină. Iubirea feminină , așa cum au descris-o vechii antici, va rămâne întotdeauna cea mai profundă enigmă de care Bărbatul nu va înceta niciodată să fie impresionat. Afecțiunea, grija și siguranța sunt ceea ce caută un bărbat la o femeie. Bărbații vor sex, scria autoarea mai sus amintită, dar nu doar sex.

Ei au nevoie de afecțiunea  feminină, de sinceritatea și implicarea Femeii pentru a-și depăși timiditatea și nesiguranța în fața intimității sexuale. Doar un Bărbat care a primit sinceritatea tandreței feminine va deveni Decis, Îndrăzneț și Curajos, va iubi sincer Femeia și nu o va răni niciodată în sensibilitatea ei emoțională. Femeia care îl lasă pe Bărbat să o aleagă și să o iubească nu se va simți niciodată folosită sexual, ci Dorită, Adorată, Unică. Să nu aruncăm în derizoriu acel model arhetipal în care Bărbatul, prin natura sa, este aproducatorul dorinței sexuale la Femeie, iar Femeia este cea care merge dornică în întâmpinarea și satisfacerea acestei nevoi de iubire a Bărbatului. Nu este nimic în neregulă cu dorințele sexuale ale Bărbatului și ale Femeii. Suntem două entități care privesc în mod diferit sexul, iar Creația ne-a dat fiecăruia  roluri și misiuni distincte în a trăi intimitatea sexuală ca pe o stare adevărată de iubire.

Într-un final ambii, atât Bărbatul cât și Femeia nu-și doresc decât IUBIRE: să fie iubiți și să iubească. Iubirea sexuală, protejată de forța Iubirii spirituale, este calea prin care ne exprimăm setea de celălalt.

Sursa: ralix.ro

joi, 30 mai 2013

Abuzurile, ilegalitatile si nedreptatile realizate impotriva lui Gregorian Bivolaru de catre completul negru al ICCJ, condus de Ionut Matei - memoriu inaintat la mai multe institutii ale statului

Niciun comentariu :


Excelenţei Sale, Domnul Traian BĂSESCU – PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

Subsemnatul GREGORIAN BIVOLARU, cetăţean român, cu reşedinţa în Suedia, Karlskrona, având statutul de refugiat în urma acordării de azil politic de către Guvernul Suedez, în considerarea prerogativelor pe care le dețineți, conf. art. 80 alin 2 din Constituția României, formulez prezentul Memoriu privitor la

  CONTEXTUL ÎN CARE ESTE AFECTATĂ ÎN MOD EXTREM DE GRAV ÎNFĂPTUIREA ACTULUI DE JUSTIȚIE ÎN ROMÂNIA CU CONSECINȚE NEFASTE DEOSEBITE ATÂT ASUPRA SUBSEMNATULUI, CÂT ȘI ASUPRA UNOR INSTITUȚII ALE
 STATULUI ROMÂN ȘI A RELAȚIEI ACESTUIA CU CELELALTE STATE EUROPENE

Arăt că subsemnatul am reclamat și sesizat de mai multe ori în decursul anului 2012, atât la CSM, atât la Ministerul de Justiție, cât și în fața instituției Dvs., Președinția României, numeroasele abuzuri, ilegalități și nedreptăți pe care completul de judecată format din magistrații Ionuț Matei, Ioana Bogdan și Cristina Rotaru, judecători în cadrul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, le-au săvârșit cu ocazia judecării Dosarului nr. 405/85/2005 în care am calitatea de inculpat.Consider extrem de grav și totodată inadmisibil faptul că până în prezent autoritățile competente nu au luat nicio măsură efectivă pentru cercetarea celor reclamate, pentru stoparea gravelor abuzuri și încălcări ale legii române și europene, precum și pentru tragerea la răspundere a celor ce se fac vinovați de săvârșirea lor.

Această pasivitate a autorităților față de necesitatea imperioasă de a îmi fi protejate drepturile și libertățile fundamentale a făcut ca abuzurile și ilegalitățile acestor magistrați să continue nestingherite și să producă prejudicii deosebit de grave, care nu vor putea fi reparate niciodată.
Tocmai de aceea se impun a fi luate măsuri imediate, concrete și eficiente!

I. Scurt istoric În Dosarul nr. 405/85/2005 aflat pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care sunt cercetat pentru presupunerea săvârșirii infracțiunilor de act sexual cu un minor, corupție sexuală, perversiune sexuală și trafic de minori, subsemnatul am fost rând pe rând achitat atât de instanța de fond, Tribunalul Sibiu, cât și de instanța de apel, Curtea de Apel Alba-Iulia. Instanțele de fond și de apel au constatat amândouă că faptele respective nu există! Ambele cercetări judecătorești au scos indirect în evidență că Parchetul a instrumentat acest dosar penal la comandă politică, neexistând nici măcar o probă din care să rezulte vinovăția subsemnatului.

Aceleași cercetări judecătorești au evidențiat gravele abuzuri și ilegalități pe care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București le-a săvârșit în mod voit cu ocazia instrumentării acestui dosar: așa-zise probe obținute și depuse neprocedural; o parte a martorilor propuși de Parchet au declarat că de fapt au fost amenințați, șantajați și constrânși de către organele de anchetă pentru a declara mincinos; așa-zisele părți vătămate au fost practic vânate, amenințate, obligate fizic și moral să declare false fapte și situații complet neadevărate spre a fi apoi folosite împotriva mea; Parchetul a folosit (manipulat) martori care sunt de fapt rude de gradul I cu presupusele părți vătămate și care au interes material (oneros) direct în cauză; rapoartele de așa-zisă constatare tehnico-științifică în domeniul psihologiei, ce au fost utilizate ca așa-zise probe, au fost obținute de către Parchet nelegal si neprocedural, fără a exista niciun interviu direct al subiecților și nefiind, așa cum era firesc, semnate de către un specialist în domeniu etc.

Consider tocmai de aceea că cele două hotărâri de achitare date de Tribunalul Sibiu și Curtea de Apel Alba Iulia sunt legale și au fost decise în acord cu înfăptuirea corectă a actului de justiție, cu respectarea adevărului și a echitabilității.

Încălcând grav dispozițiile Codului de procedură penală, dar și prevederile exprese europene cu privire la dreptul la un proces just și imparțial, completul de judecată format din domnii judecători Ionuț Matei, Ioana Bogdan și Cristina Rotaru din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală a admis recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia și, prin Decizia penală nr.1131/12.04.2012, a casat în mod abuziv și neprocedural cele două hotărâri de achitare. Totodată a dispus reținerea cauzei spre rejudecare de către secția penală a curții supreme, dosarul fiind apoi repartizat aceluiași complet de judecată - judecătorii Ionuț Matei, Ioana Bogdan și Cristina Rotaru  -  cu următorul termen de judecată în data de 26.02.2013. Hotărârea judecătorească care se va da în urma rejudecării cauzei în fond de către Înalta Curte de Casație și Justiție nu va mai putea fi supusă niciunei căi de atac, fiind definitivă.

În numeroasele memorii, plângeri și sesizări adresate instituțiilor competente: CSM, Ministerul Justiției, Președinție (a se vedea Memoriile și sesizările nr. 55218/18.06.2012 – Ministerul Justiției, nr. 1/15912/1154/7.06.2012 – CSM, nr. 1/21044/1154/20.07.2012 – CSM, nr. 72008/24.07.2012 – Ministerul Justiției, nr. 1/21254/1154/24.07.2012 – CSM, nr. 11075/19.09.2012 – Președinția României, nr. 1/27200/1154/10.10.2012 – CSM, nr. 1/31926/1154/11.12.2012 – CSM, nr. 1/32256/1154/14.12.2012 – CSM, depuse ca anexe la prezentul memoriu) m-am plâns așa cum era firesc de toate ilegalitățile și abuzurile flagrante ce au fost săvârșite de completul de judecată format din judecătorii Ionuț Matei, Ioana Bogdan și Cristina Rotaru cu ocazia soluționării Dosarului nr. 405/85/2005 atât în faza judecării recursului, cât și în faza rejudecării în fond.

Pot afirma cu certitudine că aceste grave abuzuri, peresecuții și ilegalități exercitate împotriva mea de către domnii judecători Ionuț Matei, Ioana Bogdan și Cristina Rotaru se circumscriu în mod evident motivului pentru care Curtea Supremă din Suedia a hotărât prin Decizia din 21.10.2005 din Dosarul nr. Ö 2913-05 să respingă cererea de extrădare a subsemnatului formulată de către statul român. Astfel, instanţa suedeză hotărăşte că: „există riscul ca Gregorian Bivolaru, din cauza convingerilor sale religioase, să fie supus unor persecuţii foarte grave, la o eventuală extrădare. Curtea Supremă hotărăşte de aceea că potrivit secţiunii 7 din Legea cu privire la extrădare, există impedimente împotriva unei extrădări”.

Înainte de a vă aduce la cunoștință cele mai semnificative noi abuzuri și ilegalități săvârșite de acest complet de judecată împotriva subsemnatului, voi enumera pe scurt abuzurile și ilegalitățile care au fost reclamate autorităților prin memoriile mele anterioare despre care am făcut vorbire mai sus (februarie – decembrie 2012):

1. Cu ocazia soluționării recursului, dând dovadă de rea-credință, instanța nu s-a pronunțat și asupra cauzelor de încetare a procesului penal, în sensul că nu a constatat că intervenise deja prescripția răspunderii penale cu privire la 3 dintre infracțiunile reținute în sarcina mea. Astfel, deși instanțele de fond și de apel constataseră că deja o parte dintre infracțiunile pentru care am fost trimis în judecată s-au prescris, instanța de recurs a soluționat dosarul fără a se pronunța – așa cum era firesc și legal - asupra intervenției prescripțiilor, subsemnatul fiind în felul acesta grav prejudiciat prin faptul că în prezent sunt rejudecat și pentru aceste infracțiuni ce erau prescrise de drept.

2. Instanța de recurs a audiat-o pe partea vătămată Dumitru Mădălina cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor Codului de procedură penală care impunea ca mai întâi să se dispună casarea hotărârilor și abia apoi să se decidă readministrarea probatoriului, respectiv punerea în discuție a audierii părții vătămate. Prin această audiere nelegală și neprocedurală, practic instanța a antamat soluția și în felul acesta deja s-a antepronunțat, prefigurând decizia de casare pe care intenționa să o dea.

3. Mi s-a încalcat grav dreptul la apărare cu privire la o probă depusă de către Parchet la dosarul cauzei abia la termenul la care s-a judecat efectiv recursul. Mă refer la mandatele de interceptare a convorbirilor telefonice ale subsemnatului depuse în mod cu totul surprinzător de către Parchet abia după 8 ani de la începerea cercetării judecătorești, deși instanțele anterioare au solicitat în mai multe rânduri aceste dovezi, iar Parchetul a refuzat sistematic să le înainteze instanțelor de judecată până în ultima zi a procesului, pe motiv că sunt „secret de stat”. Cererea de amânare formulată de apărătorii mei aleși pentru a lua cunoștință de această nouă probă și pentru pregătirea apărării mi-a fost respinsă fără niciun temei legal, iar recursul s-a judecat pe loc, în aceeași zi. Astfel mi-a fost încălcat în mod deosebit de grav dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil, dreptul la contradictorialitate și principiul egalității armelor dintre acuzare și apărare.

4. Pentru a dispune casarea celor două hotărâri de achitare, completul de judecată a invocat din oficiu un motiv de casare a cărui invocare era expres interzisă de lege, fără a fi pus în discuția părților în cadrul ședinței de judecată. Despre invocarea acestui motiv de casare avocații mei au aflat abia după ce hotărârea a fost pronunțată și redactată, astfel că nu au mai putut face apărările ce erau necesare și nu au putut aduce argumentele care se impuneau în acest caz.

5. Decizia de casare nu a fost practic motivată, neconținând motivele pe care instanța de recurs s-a bazat atunci când a decis desființarea a două hotărâri amplu argumentate și în care probele au fost analizate minuțios, reliefându-se concret contribuția fiecăreia la cele 2 decizii de achitare. Totodată, instanța nu s-a pronunțat prin decizie și asupra probelor ce urmează a fi administrate, astfel cum prevedea în mod imperativ art. 38516 alin.1 C.p.p.

6. Magistrații Ionuț Matei, Ioana Bogdan și Cristina Rotaru au refuzat să pronunțe în ședință publică hotărârea dată, deși părțile au fost prezente și au așteptat în incinta Înaltei Curți de Casație și Justiție peste 15 ore, mai precis până la ora 2 noaptea.

7. Judecarea acestui dosar, atât în recurs, cât și în rejudecarea în fond după casare, a fost și este în mod evident efectuată cu participarea ilegală la şedinţele de judecată a d-nei Ioana Bogdan, din cadrul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care nu avea și nu are calitatea de judecător inamovibil, numit de către Președintele României prin decret prezidenţial.

8. Judecătorul Ionuț Matei, membru al completului care judecă dosarul subsemnatului, a avut și are în mod constant o atitudine nedemnă, adeseori batjocoritoare, profund neprofesională față de avocații mei. Acest comportament fără precedent se constituie practic într-o continuă antepronunțare privind o viitoare condamnare nedreaptă a subsemnatului, aspect ce este întărit și de deciziile profund nedrepte și ilegale ce au fost luate până acum în acest dosar. Apărătorii mei sunt deseori interpelați pe un ton dur, sunt întrerupți în demersurile pe care le întreprind, sunt admonestati și chiar amenințați, sunt tratați cu dispreț și ironie, fiind de multe ori puși în situația de a îmi asigura cu mare greutate apărarea în dosar.

9. Audierea martorilor cu ocazia rejudecării dosarului de către ICCJ a decurs în marea majoritate a cazurilor într-o manieră incorectă și intenționat defavorabilă subsemnatului. S-a evidențiat de fiecare dată faptul că martorii Parchetului au fost favorizați, fiind tratați civilizat, deseori fiind în mod voit orientați de către judecători să dea declarații vădit exagerate, mincinoase ce îmi erau defavorabile mie, deși aceștia nu aveau cunoștință despre cele declarate. În schimb, martorii apărării au fost în mod constant intimidați, ironizați, hărțuiți, amenințați direct sau indirect că vor fi acuzați de săvârșirea infracțiunii de mărturie minicinoasă. Este deja evident pentru mine că atitudinea globală a completului de judecători se circumscrie într-o antepronunțare cu privire la soluția de condamnare nedreaptă care urmărește să se dea în cauză. Judecătorul Ionuț Matei a limitat în mod drastic posibilitatea avocaților de a adresa întrebări firești, pertinente martorilor, respingând fără temei marea majoritate a acestora. Întrebările esențiale, care tind să demonstreze nevinovăția subsemnatului sau modul  profund ilegal și neprocedural în care au fost tratați și audiați martorii în faza de urmărire penală de către procurori, sunt respinse fără motiv și în mod sistematic, în marea lor majoritate.

10. Acest complet a dispus chiar ca unul dintre cei mai importanți martori ai apărării să nu mai fie audiat cu ocazia readministrării probatoriului în faza rejudecării în fond de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Acesta este martorul Lomoș Remus, logodnicul  părții vătămate Dumitru Mădălina, care inițial a fost citat în vederea audierii pentru termenul din 23.10.2012. Când martorul Lomoș Remus s-a prezentat în fața instanței în data de 23.10.2012 pentru a fi audiat, i s-a comunicat de către instanță, fără a se pune în discuția părților, că s-a decis deja „neaudierea” lui. Această măsură este complet ilegală, neexistând în codul de procedură penală. Precizez că martorul Lomoș Remus a fost audiat la fond la Tribunalul Sibiu cu privire la faptul că eu nu am avut relații sexuale cu logodnica sa Dumitru Mădălina, astfel că decizia instanței actuale ca acesta să nu mai fie audiat mi-a produs grave prejudicii.

11. Completul de judecată a respins ca fiind inadmisibile excepţiile de nulitate absolută a unor acte de procedură ce au fost formulate de avocaţi la mai multe termene, afirmând în mod uimitor și ilegal că s-a epuizat momentul în care acestea ar fi putut fi solicitate, cu toate că procedura penală prevede în mod clar că nulitățile absolute pot fi ridicate oricând în timpul procesului penal. Acest aspect pare a fi incredibil dar este totuși real.

12. Președintele de complet, dl. judecător Ionuț Matei, nu pune în discuția părților toate cererile firești ce sunt formulate de către părți sau chestiunile perfect legale ce sunt ridicate din oficiu de către instanță, iar adeseori el ignoră efectiv solicitările avocaților și nu se pronunță asupra lor prin încheiere.

II. Noile abuzuri și ilegalități săvârșite de judecătorii Ionuț Matei, Ioana Bogdan și Cristina Rotaru, în perioada decembrie 2012 - și până în prezent:

1. Membrii completului de judecată, ce este format din judecătorii Ionuț Matei, Ioana Bogdan și Cristina Rotaru, nu au respectat obligația legală de a se abține și au judecat Dosarul nr. 4255/1/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, având ca obiect contestația în anulare formulată de subsemnatul împotriva Deciziei de casare nr.1131/2012 dată și semnată tot de același complet în Dosarul nr. 405/85/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală. Am demonstrat deja atât în cererile de recuzare, cât și în plângerile efectuate că magistrații au încălcat cu bună-știință, în mod grav și repetat anumite prevederi legale referitoare la incompatibilități atunci când totuși au participat la soluționarea contestației în anulare și a cererii de suspendare a executării deciziei de casare, deoarece dumnealor sunt cei care au format completul de judecată care a pronunțat Decizia nr. 1131 din data de 12 aprilie 2012, a cărei anulare se cerea prin contestație!! Precizez că în data de 17.01.2013 acest complet incompatibil a decis în mod nelegal respingerea contestației în anulare formulată de subsemnatul ca inadmisibilă!Acest fapt extrem de grav arată care este în acest moment starea jalnică a justiției din România, cu atât mai mult cu cât este vorba despre magistrați ai celei mai înalte instanțe din România, Înalta Curte de Casație și Justiție. Dacă s-a ajuns până acolo ca aceiași judecători care dau o hotărâre să fie și cei care o cenzurează în cadrul căilor de atac, atunci pot afirma cu tărie că deja nu mai există speranță că în această țară se înfăptuiește justiția în numele legii, în mod imparțial și egal pentru toți. Așa cum am arătat mai sus, completul menționat a judecat mai întâi recursul în Dosarul nr. 405/85/2005 în care am calitatea de inculpat, dispunând prin Decizia nr. 1131 din 12.04.2012 casarea hotărârilor de achitare și reținerea spre rejudecare a dosarului. Aceiași judecători formează în prezent completul care rejudecă pe fond Dosarul nr. 405/85/2005 (care are termen în data de 26.02.2013). De asemenea, (cu toate că pare a fi incredibil) tot acest complet a judecat și contestația în anulare formulată împotriva aceleiași Decizii nr.1131/12.04.2012.

Consider ca fiind extrem de grav, profund ilegal și contrar oricărui sistem de drept ca același complet să intre fără drept în toate aceste 3 cauze, să dea decizii în calea de atac a recursului, pe fondul cauzei cu ocazia rejudecării, precum și în căile de atac ce au fost formulate de subsemnatul împotriva deciziilor lor. Am formulat mai multe cereri firești de recuzare - care mi-au fost de fiecare dată respinse - în aceste cereri am arătat flagrantele cazuri de incompatibilitate existente, ce reprezentau un impediment de netrecut pentru ca același complet să fie desemnat să se pronunțe asupra legalității propriei decizii. De altfel, așa cum am menţionat, magistrații Ionuț Matei, Ioana Bogdan și Cristina Rotaru sunt totodată repartizați să soluționeze și rejudecarea cauzei în fond după casarea ce a fost dispusă prin Decizia nr. 1131/12.04.2012 dată tot de ei, dosar care se află în curs de soluționare, și anume Dosarul nr. 405/85/2005, care are termen în data de 26.02.2013!!! Putem astfel considera că ne aflăm și în situația evidentă a cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 48 lit.d din C.p.p., deoarece acest complet era direct interesat să respingă contestația în anulare care vizează soarta unui alt dosar pe care îl are în curs de soluționare, ceea ce au și făcut.

Încălcarea flagrantă a obligației de a se abține de a judeca contestația în anulare ce a fost formulată de subsemnatul este cu atât mai gravă cu cât aceasta este săvârșită cu intenție și cu o evidentă rea-credință. Aceiași magistrați au fost puși într-o situație similară cu ocazia soluționării contestației în anulare ce a fost formulată de inculpații Adrian Năstase (fostul prim-ministru al României) și Irina Jianu în Dosarele nr. 4673/1/2012 și respectiv nr. 4642/1/2012, aflate tot pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Și în cazul acestora, magistrații Ioana Bogdan și Cristina Rotaru, care au dat decizia de condamnare a lui Adrian Năstase și Irina Jianu, au intrat și în compunerea completului desemnat cu judecarea contestațiilor în anulare formulate de cei doi, numai că în acest caz acești magistrați au înțeles că este necesar să își respecte obligația legală privind abținerea în prezența unor cazuri de incompatibilitate, motiv pentru care au formulat cereri de abţinere. Mai mult decât atât, atunci când li s-au respins în mod nelegal aceste cereri de abținere de către conducerea I.C.C.J., ei au insistat în respectarea acestei obligații și au formulat o a doua cerere de abținere care până la urmă le-a fost admisă (situație în mod vădit semnificativă în care mă întreb în mod firesc de ce cererile mele de recuzare nu au fost admise, cu toate că în realitate aveau aceleași considerente).

PENTRU MINE NU EXISTĂ NICIUN DUBIU CĂ ACEST COMPLET DE JUDECĂTORI  DIN CADRUL ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE ACȚIONEAZĂ ÎNTR-UN MOD PROFUND DISCREȚIONAR, SE CONSIDERĂ MAI PRESUS DE LEGE ȘI ARE O ATITUDINE ÎN MOD VĂDIT PĂRTINITOARE ȘI ABUZIVĂ ÎN ANALIZA ȘI JUDECAREA DEFINITIVĂ A CAZULUI MEU!

Acest mod revoltător de a acționa deconspiră totodată intenția ascunsă a acestor magistrați de a da până la urmă, cu orice preț, prin grave încălcări ale legii, o decizie de condamnare nedreaptă a subsemnatului, cu toate că două instanțe au dispus deja anterior achitarea mea!!!

2. O altă serie de abuzuri și ilegalități flagrante au fost săvârșite de acest complet, recent, cu ocazia administrării probei comisiei rogatorii ce are ca obiect audierea subsemnatului în calitate de inculpat care are statut de azilant politic pe teritoriul Suediei.

a) Avocaţii mei au solicitat audierea mea așa cum era legal prin comisie rogatorie în Suedia având în vedere statutul meu de refugiat și dorinţa explicită de a îmi exercita dreptul de a da declaraţii în cauză. Am arătat în memoriile precedente faptul că acest complet a refuzat timp de mai multe luni să se pronunțe pe cererea mea de a fi audiat în Suedia prin comisie rogatorie, pe motivul în mod evident ridicol și absurd că nu am dovedit ce statut am în acest stat !!??

Subsemnatul am fost uimit și profund îngrijorat să aflu că instanţa română ignoră cu desăvârșire statutul meu de refugiat politic în Regatul Suediei, cu toate drepturile care decurg din acesta, drepturi ce sunt prevăzute în Convenția de la Geneva din 1951, deși statul român a fost parte în procesul în care s-a decis respingerea cererii de extrădare a subsemnatului de către Curtea Supremă din Stockholm. În prezenta cauză, procurorul de ședinţă, în disprețul acestui statut de refugiat, a făcut chiar solicitarea de „a i se pune în vedere inculpatului să se prezinte (n.r. – pentru a fi audiat în România), sub sancţiunea de a se considera că se sustrage de la judecată.”??!!

b) În cele din urmă, instanța a admis această cerere după mai mult de 6 luni de la formularea ei, dar a respins avocaților apărării, FĂRĂ NICIUN TEMEI SAU MOTIVAȚIE LEGALĂ, cererile de a formula la rândul lor întrebări, deși acest drept este reglementat expres de art. 134 din Codul de procedură penală (care se completează cu dispozițiile legii speciale – Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală): „Când comisia rogatorie s-a dispus de instanța de judecată, părțile pot formula în fața acesteia întrebări, care vor fi transmise instanței ce urmează a efectua comisia rogatorie.” Astfel, autoritățile suedeze au primit odată cu cererea de asistență judiciară internațională numai întrebările instanței!!

Întrebările instanțe ce urmează a-mi fi adresate în cadrul comisiei rogatorii sunt în mod vădit formale, stereotipe, iar în unele situații nici nu au legătură cu modalitatea în care au fost reținute în sarcina subsemnatului faptele din Rechizitoriu, orientându-se într-un mod artificial spre aspectele legate de infracțiunea de trafic de minori, infracțiune ce prevede pedepsele cele mai mari din cauză.

Este din nou evident pentru mine că prin formularea acestor întrebări instanța nu a urmărit aflarea adevărului şi lămurirea cauzei sub toate aspectele, ci a urmărit doar să acționeze cât mai formal posibil, lipsit de un interes real și neutru, fiind în mod vădit orientată pentru a pronunța cât mai rapid o hotărâre de condamnare nedreaptă și definitivă a subsemnatului.

c) Deși, în intenţia fermă de a apela la toate instrumentele legale prin care pot să îmi demonstrez nevinovăția, Subsemnatul, prin apărătorii mei aleși, am solicitat și utilizarea instituției confruntării mele cu partea vătămată Dumitru Mădălina cu ocazia audierii mele prin comisie rogatorie, această cerere pe deplin întemeiată și legală mi-a fost respinsă de același complet de judecată.

d) Tot cu încălcarea drepturilor mele procesuale instanța mi-a respins și cererea ca procedura comsiei rogatorii să fie una confidențială, având în vedere atât statutul meu de refugiat politic, statut care în cazul subsemnatului necesită măsuri suplimentare legate de securitatea mea, cât și existența unor amenințări concrete referitoare la viața și integritatea mea pe care le-am primit în mai multe rânduri pe tot parcursul procesului. Totodată, în susținerea acestei cereri, am arătat că informațiile care se cer a fi relatate în cadrul acestei audieri sunt de natură intimă și rămân de natură a aduce atingere demnității părților din proces, un motiv firesc și suficient pentru ca această cerere să fie admisă. De altfel toate audierile din acest proces au fost efectuate de instanța română în ședințe secrete.

Consider că este deosebit de evident că aceste decizii multe dintre ele ilegale ce sunt legate de audierea inculpatului prin comisie rogatorie demonstrează că dreptul la apărare al subsemnatului a fost și este încălcat sistematic și deosebit de grav de către această instanţă din România, mai mult decât atât, informez pe această cale că orice atingere adusă siguranței și integrității mele fizice și psihice va atrage răspunderea directă a Statului Român!

3. Un alt abuz pe care îl consider extrem de grav este faptul că în Dosarul nr. 405/85/2005 având ca obiect infracțiuni de drept comun (act sexual cu un minor, corupție sexuală etc.), Parchetul a depus ca „probă” împotriva mea convorbiri telefonice interceptate în anii 2002-2003 în baza Legii nr. 51/1991 privitoare la siguranța naţională, invocând pentru aceasta mandate de interceptare ce au fost emise înainte de începerea urmăririi penale din prezenta cauză, ceea ce face ca această probă să fie profund nelegală!!!CEDO a sancționat în mod repetat România pentru situații similare, pe care le consideră o gravă violare a dreptului la viața privată (a se vedea cauzele Calmanocivi c. România, Pantea c. România, Dumitru Popescu nr.2 c. România, Viorel Burzo c. România, Răducu c. România, Pop Blaga c. România ), precum și a dreptului la un proces echitabil. Deși instanțele de fond și de apel au decis în mod corect, în conformitate cu exigențele Convenției, înlăturarea acestei probe ca fiind nelegală și au dispus totodată achitarea mea, Înalta Curte de Casație și Justiție a casat aceste hotărâri și a dispus rejudecarea pe fond a procesului de către același complet format din judecătorii Ionuț Matei, Ioana Bogdan și Cristina Rotaru.

Precizez și faptul extrem de relevant că mandatele de interceptare a convorbirilor telefonice au fost emise pe un număr de telefon care nu a aparținut subsemnatului, ci unei alte persoane, Visterneanu Lăcrămioara. Apărarea a dovedit prin datele obținute de la S.C. Vodafone S.A. (aflat la filele 1638-1640 din dosarul de fond) că numărul de telefon care se afirmă că ar fi fost folosit de către Gregorian Bivolaru era în realitate o cartelă în sistem abonament pe numele numitei Visterneanu Lăcrămioara, iar al doilea număr de telefon, ce se afirmă că ar fi fost folosit de către Mădălina Dumitru, era în realitate o cartelă preplătită, ce nu conținea niciun fel de date privind identificarea persoanei care o folosea. Având în vedere aceste considerente, este cât se poate de evident că procurorii au eşuat în a dovedi că cei care vorbeau la respectivele numere de telefon erau chiar Gregorian Bivolaru şi Dumitru Mădălina.

Având în vedere că mandatele de interceptare au fost depuse de Parchet exact în ziua judecării recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în data de 23.02.2012, (așa cum am arătat în capitolul anterior din prezentul Memoriu), subsemnatul nu am mai putut să îmi exercit în niciun fel dreptul la apărare pe această așa-zisă probă.

Din aceste considerente, cu ocazia rejudecării fondului, am reiterat completului format din judecătorii reclamați cererea de a se administra probe care erau apte să dovedească caracterul nelegal al mandatelor de interceptare a convorbirilor depuse la dosar de către Parchet. Astfel, în baza art. 13 din Legea nr.51/1991, am cerut să fie depuse la dosar de către Parchetul acuzator cererile S.R.I.-ului prin care s-a solicitat emiterea și mai apoi prelungirea autorizației de interceptare, dar această probă mi-a fost respinsă și de aceasta dată!!!

Într-o atare situaţie, în lipsa depunerii alături de mandatele de interceptare și a Cererii S.R.I. nr. 001.051.805 din 13.11.2002, instanţa nu poate constata nelegalitatea obţinerii autorizațiilor de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice, deoarece nu va putea constata că cererea făcută de S.R.I. pentru eliberarea acestora nu a îndeplinit condiţiile legale obligatorii prevăzute de art. 13 rap. la art.3 lit. f, h şi l din Legea nr. 51/1991 privind siguranța națională.În mod evident conţinutul mandatelor de interceptare a convorbirilor telefonice este incompatibil cu infracţiunile de drept comun pentru care am fost trimis în judecată, iar singurele documente care pot dovedi aceasta sunt sistematic refuzate de instanța de judecată spre a fi depuse la dosar ca și înscrisuri doveditoare.

Nu mai este pentru mine niciun dubiu că instanța Înaltei Curţi dorește să administreze doar probe care sunt în favoarea Parchetului, pentru că intenția instanței nu este de a afla adevărul, ci de a decide cu orice preț condamnarea nedreaptă a subsemnatului. De altfel, acesta a și fost scopul inițial al fabricării acestui dosar la comandă politică.

Cu ocazia numeroaselor anchete desfășurate de S.R.I. pentru a se descoperi în sarcina subsemntului așa-zise infracțiuni privind amenințarea siguranței naționale, s-a constatat că nu am fost și nu sunt nici în prezent o astfel de amenințare, motiv pentru care, s-au dat în mod repetat soluții de NUP. Astfel că, singura modalitate ca subsemnatul să ajung după gratii, era să mi se însceneze un dosar de drept comun, în același mod în care s-a procedat și înainte de revoluție, aspect ce a fost deja constatat prin Sentinţa civilă nr. 1275 din 01.07.2011 din Dosarul nr. 48765/3/2010 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a Civilă prin care s-a constatat caracterul politic al condamnărilor şi al internării medicale a subsemnatului a căror victimă am fost dinainte de Revoluţie.  

Date fiind nenumăratele abuzuri și ilegalități la care am fost supus în această țară, vă întreb, Domnule Președinte, ce îmi mai rămâne de făcut?  ÎN CONCLUZIE, Stimate Domnule Președinte TRAIAN BĂSESCU,
 

În virtutea prerogativelor Dumneavoastră de a veghea fără încetare la respectarea Constituţiei cât şi la buna funcţionare a autorităţilor publice și de a fi un exemplar mediator între puterile statului şi societate – art. 80 (2), Constituția României – vă rog să efectuați neîntârziat toate diligențele ce sunt necesare pentru stăvilirea unui abuz a actului de justiție de o mare gravitate, în aceeași măsură nedrept față de mine, dar care marchează atât activitatea la nivel de ansamblu a justiției din România, cât și atitudinea față de statul român, pe care îl reprezentați, a unor instituții (cum ar fi CEDO) și a unor state europene (cum ar fi Suedia).

PETENT,
BIVOLARU GREGORIAN

5 martie 2013

luni, 27 mai 2013

Căile Vindecării (2009)

Un comentariu :
Căile Vindecării (Les chemins de la guérison) este un documentar realizat de Jean-Yves Bilien, în care se abordează perspective noi şi cuprinzătoare ale actului vindecător. Jean-Yves Bilien este un regizor specializat în realizarea de documentare de investigaţie din domeniul sănătăţii. Explorator al metodelor de terapie alternativă, el a intervievat oameni de ştiinţă, medici, psihologi, terapeuţi şi inventatori non-conformişti, pentru a umple golul informaţional prezent în rândul celor care caută soluţii pentru propria lor vindecare, în cazul în care metodele clasice şi alopate sunt depăşite. Fie că este vorba de vindecarea fizică, psihică sau spirituală, în documentar sunt prezentate principii simple şi profunde, care trebuiesc aplicate când vrem să realizăm o vindecare eficientă dar să şi menţinem o stare de sănătate perfectă.


De asemenea, sunt prezentate influenţele gândurilor, atitudinilor emoţionale şi credinţelor în “fabricarea” unor afecţiuni, dar şi în procesul autovindecării. Documentarul scoate în evidenţă efectele, măsurabile ştiinţific, în cazul practicării relaxării, meditaţiei, Qi Gong-ului, efecte de bază pentru cei care vor să obţină o vindecare holistică (corp-minte-suflet) a propriei fiinţe. În concluzie putem afirma că documentarul este o odă adresată terapiilor neconvenţionale şi spirituale, dar şi o pledoarie pentru o viaţă plină de bucurie, de iubire, de magie, de autoapreciere, fără sentimente de frică, culpabilizare şi victimizare. Vizionare plăcută!

• Filmele lui Jean-Yves Bilien nu au primit nici o subvenţie sau ajutor străin. Ele au fost finanţate în totalitate de către el. Dacă v-a plăcut documentarul, puteţi să-l achiziţionaţi împreună cu alte documentare de acest gen pentru a contribui astfel la continuitatea acestei nobile activităţi. Pentru aceasta accesaţi http://www.filmsdocumentaires.com/films/449-guerisseurs.


Sursa: adriancotuna.wordpress.com

duminică, 26 mai 2013

Surpriză în rejudecarea procesului lui Gregorian Bivolaru. Sora Mădălinei Dumitru a denunţat presiunea şi şantajul la care a fost supusă de procurori

Niciun comentariu :
Declaraţii surpriză în cazul lui Gregorian Bivolaru
Joi, 23 mai 2013 a avut loc un nou termen în procesul lui Gregorian Bivolaru, în cadrul dosarului penal 405/85/2005, judecat la ICCJ.


După ce, la ultimele două termene,martor al Parchetului, de data aceasta a fost adusă Ilie Luminiţa, sora aşa zisei părţi vătămate Dumitru Mădălina. Nimeni nu se aştepta ca declaraţia ei să fie în favoarea inculpaţilor din dosar, de vreme ce în anii trecuţi ea a susţinut contrariul.
nu s-a prezentat pentru audiere niciun

Cu această ocazie, ea „a arătat în mod foarte clar că tot ceea ce a spus anterior este o consecinţă directă a dezinformării la care a fost supusă din partea lucrătorilor poliţiei şi ai Parchetului, fiind influenţată de asemenea şi de campania mediatică extrem de agresivă care a fost purtată de-a lungul anilor” – declară Norbert Kozma, avocatul Mironei Farcaşi.

Avocata Adina Solomon, care o apără pe Mădălina Dumitru, aşa zisa parte vătămată din proces, îşi exprimă revolta faţă de modul în care se instrumentează acest dosar. Martora parchetului a fost hărţuită într-o manieră absolut dramatică, ce ar fi înspăimântat pe oricine.

Domnii judecători, declară Adina Solomon, prin toate întrebările pe care le-au pus astăzi martorei, au vrut să-i creeze o formă de intimidare şi de spaimă cumplită, la care n-ar fi făcut faţă absolut nimeni, nici măcar un intelectual sau un om care este foarte sigur pe el.

Fiind martorul Parchetului, procurorii şi magistraţii care au conceput acest dosar au forţat-o acum aproape 10 ani să dea declaraţii împotriva propriei surori, Mădălina, şi să facă afirmaţii mincinoase cum că ea ştie că ar fi întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul din această cauză, Bivolaru Gregorian.

Trebuie să ştiţi însă că, la un moment dat, martora de astăzi a declarat că a aflat de la sora ei cum a fost luată de procurori la percheziţii, cum a fost bătută de jandarmi cu bocancii, cum a fost dusă la Parchet să dea declaraţii contra voinţei ei – mă refer la Dumitru Mădălina, la partea vătămată. Iar judecătorul pur şi simplu refuza să consemneze că partea vătămată a fost lovită cu bocancii de jandarmi!” – continuă avocata.

Faţă de această întorsătură de situaţie, Parchetul nu a rămas indiferent, însă în acelaşi mod absurd şi nelegal cum ne-a obişnuit: „În mod surprinzător Parchetul a declarat că se autosesizează pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă – lucru care mi se pare inacceptabil, în condiţiile în care martora a declarat circumstanţele în care nu-şi mai menţine aceste declaraţii.” – spune Tiberiu Bărbăcioru, avocatul lui Gregorian Bivolaru.

Consider că toată lumea ar trebui să fie profund îngrijorată, inclusiv cei din Europa de condiţiile în care se administrează un dosar de către instanţa supremă din România. Este absolut revoltător.” – conchide Adina Solomon.

În legătură cu comisia rogatorie care urmează să se constituie în Suedia, procedura continuă, spre nerăbdarea instanţei române care, după ce a cerut să fie informată în legătură cu etapele efectuării acesteia, este pe cale să renunţe la ea:

Preşedintele a sugerat chiar faptul că dacă partea suedeză nu va îndeplini aceste solicitări în cel mai scurt timp cu putinţă, este posibil să se revină asupra dispoziţiei de efectuare a comisiei rogatorii.” – spune avocatul Norbert Kozma.

O nouă cerere a apărării lui Gregorian Bivolaru care este pe cale să fie respinsă de judecători. Ne întrebăm: oare justiţia din România chiar nu vrea să afle adevărul în acest caz?

Cu două zile înainte de termenul procesului, presa română a oferit publicului un show ce se dorea incendiar. Obiecte cu conotaţie sexuală, ridicate la rangul de „probe”, au sosit de la instanţa din Sibiu pentru a fi prezentate în dosar.

Cum a ajuns presa în posesia acestor informaţii? Numai cu ajutorul lucrătorilor Parchetului şi ai instanţei, care dau dovadă încă o dată de nerespectare a regulilor pe care ar trebui să le reprezinte. În Ghidul privind relaţia dintre sistemul judiciar din România şi mass-media,  se arată clar că presa nu poate avea acces la probe prin divulgarea cărora se încalcă dreptul la respectarea vieţii private a celor implicaţi, cu atât mai mult cu cât aceştia sunt minori. Judecătorul Ionuţ Matei declară însă că nu este problema dumnealui să afle cine a divulgat aceste informaţii!

În legătură cu aceste aşa zise „probe”, avocatul Tiberiu Bărbăcioru spune: „Cred că se caută picanteria şi senzaţionalul. Cum am spus tuturor, acele «probe» nu au absolut nici un fel de valoare. Nu demonstrează absolut nimic, nu reprezintă nici un element de fapt, nu incriminează pe nimeni, pur şi simplu sunt nişte obiecte cu un anumit conţinut erotic care, aşa cum am demonstrat şi la instanţa de fond, şi la instanţa de apel, nu au aparţinut nici lui Gregorian Bivolaru, nici lui Dumitru Mădălina, nici celeilalte inculpate ci pur şi simplu au fost ale unei alte persoane”.

Dacă inculpaţii din acest proces ar fi găsiţi vinovaţi, care ar fi consecinţele faţă de partea vătămată, Mădălina Dumitru?

După ce a fost târâtă timp de aproape un deceniu împotriva voinţei sale în acest proces, Mădălina ar rămâne marcată pe viaţă. Faţă de declaraţiile sale cum că nu a fost vătămată în nici un fel, instanţele au rămas surde şi mute.

Şi nu numai ele. Dacă verdictul s-ar da împotriva inculpaţilor, atunci toţi securiştii care se presupune ca i-au au ascultat telefoanele timp de doi ani de zile, fără să alarmeze organele de drept, ar deveni complici ce ar trebui traşi la răspundere.

Este ca şi cum dumnealor, timp de doi ani de zile, au asistat pur şi simplu la săvârşirea unei infracţiuni asupra unei minore şi nu numai că au închis ochii, dar au lăsat să fie vătămată. Aceşti procurori şi domni din cadrul SRI de la vremea respectivă vor fi nişte infractori.” – spune Adina Solomon, avocata Mădălinei Dumitru în proces.

Miting de protest în faţa ICCJ
Ca la fiecare termen, cu aprobare de la primărie, aproximativ 30 de membri şi simpatizanţi ai şcolii de yoga MISA au protestat în mod paşnic în faţa ICCJ, exprimându-şi nemulţumirea faţă de modul în care se desfăşoară acest proces.

Purtătorul de cuvânt al MISA, Costică Cojocaru, nu s-a lăsat intimidat de jurnaliştii care doreau să culeagă „roadele” ştirilor senzaţionale din ultimele zile, referitoare la aşa zisele probe cu conotaţie sexuală. „Circ şi pâine – a spus el. Este trist că nu doriţi să vedeţi abuzurile la care este supus domnul Gregorian Bivolaru”. Jurnaliştii din mainstream media nu au avut răbdare să aştepte sfârşitul procesului. Ştirile pe care le-au dat conţin informaţii incomplete, dovedind interesul lor pentru senzaţional, şi nu pentru aflarea adevărului.

Obiecte cu conotaţie sexuală sunt ridicate în mod exagerat la rang de „probe”

Niciun comentariu :
Cu două zile înainte de termenul procesului (mai multe detalii despre acest termen în articolul Martor surpriză în cazul procesului lui Gregorian Bivolaru), presa română a oferit publicului un show ce se dorea incendiar. Obiecte cu conotaţie sexuală, ridicate la rangul de „probe”, au sosit de la instanţa din Sibiu pentru a fi prezentate în dosar.


Cum a ajuns presa în posesia acestor informaţii? Numai cu ajutorul lucrătorilor Parchetului şi ai instanţei, care dau dovadă încă o dată de nerespectare a regulilor pe care ar trebui să le reprezinte. În Ghidul privind relaţia dintre sistemul judiciar din România şi mass-media,  se arată clar că presa nu poate avea acces la probe prin divulgarea cărora se încalcă dreptul la respectarea vieţii private a celor implicaţi, cu atât mai mult cu cât aceştia sunt minori. Judecătorul Ionuţ Matei declară însă că nu este problema dumnealui să afle cine a divulgat aceste informaţii!

În legătură cu aceste aşa zise „probe”, avocatul Tiberiu Bărbăcioru spune: „Cred că se caută picanteria şi senzaţionalul. Cum am spus tuturor, acele «probe» nu au absolut nici un fel de valoare. Nu demonstrează absolut nimic, nu reprezintă nici un element de fapt, nu incriminează pe nimeni, pur şi simplu sunt nişte obiecte cu un anumit conţinut erotic care, aşa cum am demonstrat şi la instanţa de fond, şi la instanţa de apel, nu au aparţinut nici lui Gregorian Bivolaru, nici lui Dumitru Mădălina, nici celeilalte inculpate ci pur şi simplu au fost ale unei alte persoane”.

Dacă inculpaţii din acest proces ar fi găsiţi vinovaţi, care ar fi consecinţele faţă de partea vătămată, Mădălina Dumitru?

După ce a fost târâtă timp de aproape un deceniu împotriva voinţei sale în acest proces, Mădălina ar rămâne marcată pe viaţă. Faţă de declaraţiile sale cum că nu a fost vătămată în nici un fel, instanţele au rămas surde şi mute.

Şi nu numai ele. Dacă verdictul s-ar da împotriva inculpaţilor, atunci toţi securiştii care se presupune i-au au ascultat telefoanele timp de doi ani de zile, fără să alarmeze organele de drept, ar deveni complici ce ar trebui traşi la răspundere.

Este ca şi cum dumnealor, timp de doi ani de zile, au asistat pur şi simplu la săvârşirea unei infracţiuni asupra unei minore şi nu numai că au închis ochii, dar au lăsat să fie vătămată. Aceşti procurori şi domni din cadrul SRI de la vremea respectivă vor fi nişte infractori.” – spune Adina Solomon, avocata Mădălinei Dumitru în proces.


Surse:
Obiecte cu conotaţie sexuală sunt ridicate în mod exagerat la rang de „probe” (video)
Martor surpriză în cazul procesului lui Gregorian Bivolaru (text)

Pe marginea aceluiaşi eveniment:
Ionuţ Matei intenţionează să renunţe la comisia rogatorie din Suedia 

Pentru mai multe detalii pe marginea cazului vizionaţi MISA TV

Ionuţ Matei intenţionează să renunţe la comisia rogatorie din Suedia – vezi video

Niciun comentariu :
Joi, 23 mai 2013 a avut loc un nou termen în procesul lui Gregorian Bivolaru, în cadrul dosarului penal 405/85/2005, judecat la ICCJ.


După ce, la ultimele două termene, nu s-a prezentat pentru audiere niciun martor al Parchetului, de data aceasta a fost adusă Ilie Luminiţa, sora aşa zisei părţi vătămate Dumitru Mădălina. Nimeni nu se aştepta ca declaraţia ei să fie în favoarea inculpaţilor din dosar, de vreme ce în anii trecuţi ea a susţinut contrariul. (Mai multe detalii în articolul Martor surpriză în cazul procesului lui Gregorian Bivolaru)

În legătură cu comisia rogatorie care urmează să se constituie în Suedia, procedura continuă, spre nerăbdarea instanţei române care, după ce a cerut să fie informată în legătură cu etapele efectuării acesteia, este pe cale să renunţe la ea: „Preşedintele a sugerat chiar faptul că dacă partea suedeză nu va îndeplini aceste solicitări în cel mai scurt timp cu putinţă, este posibil să se revină asupra dispoziţiei de efectuare a comisiei rogatorii.” – spune avocatul Norbert Kozma.

O nouă cerere a apărării lui Gregorian Bivolaru care este pe cale să fie respinsă de judecători. Ne întrebăm: oare justiţia din România chiar nu vrea să afle adevărul în acest caz?


Surse:
Ionuţ Matei intenţionează să renunţe la comisia rogatorie din Suedia (video)
Martor surpriză în cazul procesului lui Gregorian Bivolaru (text)

Pentru mai multe detalii pe marginea cazului vizionaţi MISA TV.

joi, 23 mai 2013

Adevărul despre cazul MISA - Gregorian Bivolaru. A doua parte a interviului cu Generalul Dan Voinea, fost şef al secţiei parchetelor militare, despre securiştii din sistemul judiciar

Niciun comentariu :
Urmăriţi prima parte a interviului.

Vă prezentăm partea a doua a interviului realizat de Axa TV cu fostul şef al Parchetelor Militare, General de Brigadă Dan Voinea, in care acesta vorbeşte despre implicarea masivă a foştilor membri ai securităţii comuniste, acum ofiţeri SRI cu funcţii de conducere, în dosarele Parchetului General.


"Dosarul lui Gregorian Bivolaru a fost fabricat de procuratură la comanda securităţii comuniste. Este un caz bizar şi unic în justitia europeana." Acestea sunt afirmaţiile lui Dan Voinea, care în urma anchetei declanşate pentru a aduce lumina în acest dosar, a fost demis din funcţia pe care o deţinea.  

Anul trecut dintre autorii abuzurilor din cazul Gregorian Bivolaru-MISA, procurorul George Balan şi comisarul Vlad Mihai, au început sa fie cercetaţi pentru practicile lor ilegale şi abuzive, împreună cu judecătoarea Georgeta Barbălată de la ICCJ-secţia penală şi procurorul Marcel Sâmpetru, fost procuror general adjunct al României, într-un caz în care sunt acuzaţi de constituirea unui grup infracţional organizat, trafic de influenţă şi folosirea ilegala a unor informaţii clasificate.

De asemenea în data de 15 martie 2013 a fost arestată judecătoarea Antonela Costache, cea care în anul 2004 a emis în mod ilegal mandatul de arestare preventivă împotriva domnului Gregorian Bivolaru, mandat care a dat apoi aparenţa de legitimitate tuturor abuzurilor care au urmat. Calitatea morală a acestei judecătoare a fost însă expusă oprobiului public de către procurorii DNA, care au adus probe ce atestă faptul că Antonela Costache a fost surprinsă în flagrant în infracţiunile de trafic de influenţă şi luare de mită.

Semnificativ este şi cazul fostului general al Serviciilor secrete de Securitate, Ovidiu Soare, fost şef al Inspectoratului pentru Apărarea Constituţiei şi Securitate Economică din cadrul SRI. Conform unor surse judiciare publicate de presă, generalul Soare l-a urmărit informativ pe Gregorian Bivolaru încă dinainte de Revoluţie şi apoi şi în primii ani după aceasta.

Dosarele de supraveghere informativă a Mişcării de Integrare Spirituală în Absolut erau întocmite de SRI, iar această operaţiune era coordonată de generalul Ovidiu Soare. În atribuţiunile sale intra şi monitorizarea mişcărilor sociale, a sindicatelor şi a vieţii religioase, calitate în care a supravegheat şi activitatea MISA. Generalul Soare este cel care a făcut acele rapoarte aberante despre „secta MISA”, în care a spus că această mişcare adăposteşte persoane cu boli psihice grave, care prin activităţile lor ar pune în pericol siguranţa statală şi „orânduirea socialistă”. În aceste demersuri Securitatea a folosit mai mulţi agenţi SRI coordonaţi de generalul Soare şi care au stat infiltraţi mulţi ani în rândurile MISA.


Toate aceste informaţii s-au regăsit ulterior în rechizitoriul Parchetului împotriva mentorului MISA. Deşi pentru toate aceste fapte Ovidiu Soare nu a fost sancţionat încă de vreun tribunal, iată că în ianuarie 2012 el a primit, nu mai puţin de trei condamnări, pentru trei infracţiuni de luare de mită. Potrivit procurorilor DNA, fostul ofiţer SRI a fost implicat, în perioada 1996-2002, în activităţi de trafic de influenţă şi luare de mită. El pretindea şi primea de la mai mulţi oameni de afaceri sume importante de bani şi bunuri materiale în schimbul protecţiei acordate, atât în domeniul economic cât şi în domeniul activităţii organelor judiciare, dar şi de justiţie.

De asemenea, procurorii au adus probe care arată că generalul Soare ar fi primit şi de la subordonaţii săi şpăgi reprezentând „taxe de protecţie”  în valoare de aproape 7 miliarde de lei, în bani, produse, materiale de construcţii, pentru a le asigura SRI-ştilor ascensiunea pe scara profesională.

Semnalăm că recent a mai fost mediatizat şi cazul unui jurnalist, Valentin Zaschievici, care a fost foarte activ şi foarte virulent în campania împotriva MISA începând chiar din 1995. De curând însă, în anul 2012 acest jurnalist a fost deconspirat ca agent SRI sub acoperire, situaţie care a generat un întreg scandal şi a condus la compromiterea sa totală din punct de vedere profesional.     

joi, 9 mai 2013

MISA – radiografia unei sălbatice represiuni

Niciun comentariu :
Inceputa in anii ’80 odata cu mult-discutatul „scandal al Meditatiei Transcendentale”, reprimarea miscarii yoga a continuat si dincolo de momentul decembrie 1989. Dupa caderea comunismului, asistam la o hartuire la inceput discreta, apoi din ce in ce mai brutala a fostelor victime si a noilor aderenti la Miscarea pentru Integrare Spirituala in Absolut. In baza unei ample documentari ce a presupus studierea dosarelor de urmarire informativa si a marturiilor celor implicati, autorul investigheaza cauzele si semnificatiile acestui fenomen. Rezultatul este o carte-document in care cei interesati gasesc atit istorii individuale cutremuratoare, cit si o analiza din perspective multiple a actiunilor intreprinse impotriva MISA.


Din cuprins:
Anii ’80: de la supraveghere la represiune • Dosarul lui Gregorian Bivolaru • Brutalitati, rele tratamente, tortura • Stigmatizarea si hartuirea adeptilor MISA. Negarea de drepturi • Conspiratia autoritatilor statului in incercarea de anihilare a Scolii MISA • Evenimentele dintre 18 martie si 1 aprilie 2004 • Primele inscenari, primele esecuri: traficul de droguri si persoane • Rechizitoriul si expertiza ca stigmatizare penala • Viciile rechizitoriului • Formele represiunii • Dreptate si justitie in cazul MISA

Cartea a aparut la editura Polirom in anul 2013.

Cuvânt către cititor
"Acest volum este rezultatul unor cercetări începute acum 17 ani. În luna august 1996 am făcut prima investigaţie în localitatea Costineşti, pentru a verifica alegaţiile puse în responsabilitatea Mişcării pentru Integrare Spirituală în Absolut (MISA). Cercetarea fusese determinată de sesizarea prin care MISA informa Comitetul Helsinki Român că este subiectul unei campanii denigratoare. În anii următori, Comitetul Helsinki a păstrat deschisă tema încălcării drepturilor şi libertăţilor adepţilor MISA. Mai multe rapoarte ale Comitetului au făcut referiri la acest caz, tema regăsindu-se, în consecinţă, în rapoarte ale Federaţiei Internaţionale Helsinki.

La sfârşitul anului 2003 am cerut, pe baza prevederilor Legii nr. 187/ 1999, un prim dosar de Securitate, aflat în Arhiva CNSAS, aparţinând unui membru MISA: dosarul de urmărire informativă a liderului spiritual al Mişcării, Gregorian Bivolaru. Investigaţia a oferit o fascinantă deschidere asupra istoriei reprimării adepţilor yoga în ultimul deceniu comunist sintetizate în volumul Reprimarea mişcării yoga în anii 80, apărut la Editura Polirom în 2008. Persecutarea yoghinilor şi rezistenţa acestora erau un fenomen complet necunoscut nu doar opiniei publice, ci şi specialiştilor. Investigaţia a devenit punctul de sprijin, indispensabil, al înţelegerii istoriei obscure, parcă imposibil de explicat, a represiunii împotriva membrilor şi simpatizanţilor Şcolii de yoga MISA.
 
Paginile care urmează nu au în vedere MISA ca fenomen social, nici relevanţa antropologică a cazului, nici încadrarea ei în ansamblul mişcărilor yoga, nici ideile sociale care apar şi se dezvoltă în rândurile Mişcării. Ele se ocupă exclusiv de acţiunile întreprinse pentru reprimarea Mişcării, de cauzalitatea şi semnificaţia lor. Astăzi, ca urmare a investigaţiilor şi a sintetizării unui considerabil număr de date, este posibilă, după opinia noastră, înţelegerea întregului fenomen al represiunii declanşate împotriva MISA.

Deşi întâmplarea, neprevăzutul, spontaneitatea au avut rolul lor în desfăşurarea evenimentelor, represiunea împotriva adepţilor MISA constituie un exerciţiu de manipulare uriaş. Acesta a fost posibil şi întrucât fenomenul a marcat istoria societăţii în care trăim. Comunismul a mizat pe manipulare; zorii României postdecembriste au apărut din manipulări. Evenimentele de la Târgu Mureş din martie 1990 reprezintă, desigur, locul unde scenariul, regia, actorii au lucrat împreună la unul din momentele-cheie din istoria ţării. Au urmat mineriadele. Diferenţa în cazul manipulării împotriva MISA în raport cu celelalte este dată de lipsa de miză. În cazul incitării antimaghiare şi al mineriadelor erau în joc puterea politică, influenţele puterilor internaţionale, aşezarea României pe continentul european. Aparte este şi lunga perioadă în care s-a desfăşurat şi se desfăşoară manipularea împotriva MISA, faptul că ea continuă şi în prezent, după ce România a trecut, în principiu, de abc-ul democraţiei, devenind parte a Uniunii Europene."
Gabriel Andreescu

GABRIEL ANDREESCU este conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe Politice a Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative. A militat pentru respectarea drepturilor omului încă din perioada comunistă, fiind unul dintre disidenţii care s-au opus deschis lui Ceauşescu şi regimului său autoritar. Din 1990 a iniţiat înfiinţarea unor organizaţii nonguvernamentale, printre care Comitetul Helsinki Român, Centrul de Studii Internaţionale, Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă. 

Este director al Noii Reviste de Drepturile Omului. De acelaşi autor, la Editura Polirom au mai apărut: 'Solidaritatea alergătorilor de cursă lungă' (1997); 'Locurile unde se construieşte Europa. Adrian Severin în dialog cu Gabriel Andreescu' (2000); 'Ruleta. Români şi maghiari, 1990-2000' (2001); 'Naţiuni şi minorităţi' (2004); 'Reprimarea mişcării yoga în anii '80' (2008); 'L-am urât pe Ceauşescu. Ani, oameni, disidenţă' (2009); 'Cărturari, opozanţi şi documente. Manipularea Arhivei Securităţii' (2013). A editat 'Naţionalişti, antinaţionalişti. O polemică în publicistica românească' (1996), 'Problema transilvană' (în colaborare cu Gustáv Molnár, 1999), 'Ultimul deceniu comunist. Scrisori către Radio Europa Liberă. Vol. I: 1979-1985' (împreună cu Mihnea Berindei, 2010).
 
De asemenea, alături de Miklós Bakk, Lucian Bojiu şi Valentin Constantin, este coautor la volumul 'Comentarii la Constituţia României' (2010).