"Sunt epoci în care nu poti inainta decat mergand contra curentului" - Mircea Eliade

Interviu cu Mihai Coman despre dezastrul şi falimentul presei româneşti

Mihai Coman, decan la Jurnalism: “Nu avem repere în presa românească. Nu a mai rămas nimic.”

În 1990, profesorul universitar Mihai Coman a pus bazele primei școli de jurnalism adevărat, nu jurnalism tip „Ștefan Gheorghiu“, cum se făcuse în comunism. Din păcate, acum nu mai este foarte sigur că acel proiect i-a reușit pe termen lung.
 
Reporter: Domnule profesor, ați înființat prima facultate de jurnalism în democrație, după Revoluție. Sunteți un fel de „părinte“ al jurnaliștilor.
Mihai Coman: Din nefericire, nu. A fost un vis donquijotesc ce părea realizabil în momentul acela. Asta a fost speranța atunci, că dacă creezi o școală bună, după expertiza și modelul facultăților occidentale, vom avea o presă de calitate. Și s-a simțit, la începutul anilor ’90, forța absolvenților noștri, jurnaliști de teren sau creatori de instituții media.
Rep.: Care credeți că a fost cel mai nefast lucru pentru o presă de calitate: criza financiară, sau criza morală din societatea românească?
M.C.: Cred că unul dintre cele mai rele lucruri a fost faptul că redacțiile au început să-și selecteze și să-și instruiască singure oamenii, să-i modeleze după interesele și ideologia lor. Iar politizarea activă a presei din ultimii cinci ani, care a transformat presa în jurnalism militant, nu departe de ce am trăit înainte de ’89, a creat această categorie de jurnaliști supuși partidelor.
Rep.: Fac acum partidele școală de presă?
M.C.: Da, este un fenomen. Jurnaliștii supuși sunt folosiți un an, doi și apoi sunt aruncați. E o ventilație mare a jurnaliștilor militanți, se face o selecție a lor de tip feudal, noi și vasalii noștri jurnaliști. Al doilea fenomen a fost că marile instituții de presă au crezut că fac ele școlițe de presă în jurul unor ziariști-vedetă. Rezultatul: mă uit la știri și mă îngrozesc când văd ce „jurnaliști“ au ieșit din aceste școli mici din interiorul marilor trusturi, jurnaliști care nu pot să rostească o frază fără un dezacord, care nu pot să facă o prezentare coerentă a unui eveniment. Acești pseudo-jurnaliști sunt clone ale unor ziariști de succes, care au trăit un moment de megalomanie și au crezut că a „preda“ imitația e totuna cu a instrui viitori oameni de presă. În momentul de față se face prea puțin jurnalism în România și mult divertisment jurnalistic. Circăriile, subiectele mondene coborâte la nivelul abjectului nu sunt jurnalism.

„Presa scrisă părea îngropată și cu prohodul făcut, internetul a reînviat-o, nu a ucis-o“
Rep.: Cum s-ar putea reveni la normal, să apară jurnaliști sadea?
M.C.: Care ar fi modalitatea de a opri topirea calotei glaciare? E un sistem care a pornit și e greu de oprit. Sunt două teorii cu privire la o schimbare în astfel de situații: ori o criză majoră și ne dă Dumnezeu înapoi mintea, lucru pe care nu-l văd posibil, fie o trezire treptată a instanțelor implicate în joc: patronate, jurnaliști, asociații profesionale, mediul universitar. Să-și dea fiecare seama că ne tăiem singuri craca de sub picioare și să vrem toți să ne întoarcem la valorile de bază ale profesiei.
Rep.: Să fie și din cauza internetului? Acum nu se mai face presă, se fac bloguri, toți pot scrie ce vor în acest spațiu public al netului.
M.C.: Știi ce se întâmplă, de la Platon încoace se tot aude această temă apocaliptică, de câte ori apare o nouă media. Internetul este de fapt o revenire a presei scrise, sub altă formă. În principal se face presă scrisă pe internet, chiar dacă există și televiziune și radio. Presa scrisă părea îngropată și cu prohodul făcut, internetul a reînviat-o, nu a ucis-o. Sigur, internetul oferă o asemenea libertate de căutare a informațiilor și de exprimare a opiniilor din partea cititorilor, încât e de preferat presei scrise tipărite.
Rep.: Dar au dat faliment ziare din cauza internetului.
M.C.: De vreo douăzeci de ani, în diverse asociații de snobi care cred că le știu ei pe toate se înfierează trustizarea presei. Dar nu observă nimeni că au pierit titluri care nu au fost trustizate, pentru că într-un trust, atunci când un segment are probleme, e susținut de celelalte segmente care merg. În Occident au fost ajutate ziare de către trusturile de presă din care făceau parte, fiindcă e o chestiune de prestigiu și de legitimitate să ai presă scrisă. Nu internetul este problema, eu cred că problema a fost alta. Știi care e calul troian din curtea presei? Presa tipărită gratuită. Asta a distrus presa tipărită plătită. A creat reflexul oamenilor că pot lua un ziar fără să plătească. De ce să dau un ban pe ăsta dacă îl pot avea gratuit pe celălalt?

„Nu mai avem repere în presa românească. Nu a mai rămas nimic“
Rep.: Dar ce ne facem când un trust de presă lucrează exclusiv pentru interesele patronului, când patronul își rezolvă micile lui probleme…
M.C.: …ba chiar marile probleme…
Rep.: …da, marile probleme prin intermediul trustului aservit?
M.C.: Ce crezi, că Murdoch sau alți mari patroni nu aveau propriile interese? Dar exista o reacție defensivă din partea breslei, a asociațiilor profesionale. Exista respect pentru profesie și patronul risca să apară în fața opiniei publice cu imaginea șifonată rău dacă încălca principiile unei prese corecte. Or, la noi, reacțiile au fost inexistente; sau mai rău: au fost făcute publice, acum trei ani, discuțiile dintre un patron și un guru al presei, în care acesta din urmă spunea „Da, șefu’, așa vom face“.

Rep.: Știu prea bine… Deci până la urmă cel mai rău lucru este că nu avem o asociație puternică a jurnaliștilor din România?
M.C.: Da, nu avem sindicat pentru apărarea intereselor financiare ale jurnaliștilor, nici asociație pentru apărarea intereselor morale ale breslei. Aici poate este cheia problemei. E ca în fabula cu toporul și pădurea. Copacul nu ar putea fi tăiat dacă toporul nu ar avea coada făcută din lemn.
Rep.: Dintre jurnaliștii cu ștaif din anii ’90, care a mai rămas reper în ziua de azi, din punctul dumneavoastră de vedere?
M.C.: Nici unul. Toți s-au compromis. Prestigiul lor s-a erodat. Nu mai avem repere în presa românească. Nu a mai rămas nimic. Fie au început să facă jurnalism de divertisment, clovnerii mondene sau jurnalism-de-opinie-militantă, fie s-au compromis moral între timp. Oricum, să faci jurnalism-clovnerie mi se pare blasfemia supremă adusă meseriei de jurnalist. Mai există un grup restrâns de jurnaliști care mai fac jurnalism de investigații, materiale tip documentar serioase, lucruri care se pot chema jurnalism, dar, din păcate, nu se văd din cauza mucegaiului care a cucerit presa românească.
Interviu de Alexandru Căutiș-Kamikaze

Disident polonez, in Der Spiegel: Romania, sub amenintarea autoritarismului

sursa foto

Romania este condusa in continuare de fosti securisti, iar riscul instalarii unui regim autoritar la putere in tara noastra este chiar mai mare decat in Ungaria, considera politologul polonez Adam Michnik, intr-un interviu acordat presei germane.

"In Europa de Est exista o mare aplecare spre libertate, dar nu exista traditii si obiceiuri democratice. Noi, oamenii care locuim acolo, suntem copii ilegali, creatiile comunismului", spune cunoscutul scriitor polonez Adam Michnik, intr-un interviu acordat Der Spiegel.

Regimurile autoritare reprezinta un pericol pentru toata Europa de Est, spune fostul disident polonez si un anticomunist convins. Intr-un interviu pentru publicatia germana amintita, citata de Deutsche Welle, el spune ca in acest moment, pericolul unui regim autoritar pare a fi mare in Ungaria, chiar daca, dupa el, Bulgaria si Romania sunt candidate ideale.

In sprijinul afirmatiei sale politologul aminteste ca in Ungaria a fost sparta pentru prima data "Cortina de fier", nu in Romania sau Bulgaria, tari in care inca mai exista si in ziua de astazi destui "homo sovieticus". El spune ca Bulgaria, de pilda, este amenintata de nationalism si populism.

Cu toate acesta, polonezul nu ezita sa-l compare pe Viktor Orban, premierul Ungariei, cu Hitler, atragand atentia ca aici este cel mai mare pericol al momentului.

sursa foto
Scriitorul mai declara ca, in Est, lipseste o cultura politica adevarata, pentru ca aici niciodata nu s-a invatat asa ceva. Exista o inclinatie spre libertate, dar nu exista obiceiuri democratice. Demagogia si populismul sunt inca larg raspandite. Mentalitatile din Est sunt un produs al comunismului.

Referindu-se la fostele servicii secrete ale tarilor din Est, publicatia germana spune, de pilda, ca in Romania inca se afla in fruntea tarii fosti angajati ai Securitatii. Cum sa traiesti intr-o comintate in care fostii opresori sunt mult mai bine reprezentati decat victimele lor?, intreaba Spiegel.

"Dumneavoastra spuneti ceea ce eu spuneam despre vechea Germanie Federala: 'este plina de nazisti!'. Dar acestia erau fosti nazisti. E drept ca Romania a fost o tara orwelliana, iar Securitatea era peste tot.

Toate tarile care s-au aflat sub dictatura se confrunta cu aceeasi problema, acest lucru fiind valabil si pentru state ca Portugalia si Spania. Dar acesta nu este un motiv pentru a se duce o lupta anticomunista de tip apartheid", conchide scriitorul. 
Sursa: ziare.com

Adam Michnik (n. 1946), este un istoric, jurnalist si politolog de origine poloneza. A fost arestat pentru prima oara la 18 ani. In 1968 a fost exclus din universitate si condamnat la trei ani de inchisoare. Fondator al KOR (Comitetul de Aparare a Muncitorilor) si consilier al renumitului Sindicat Solidaritatea. Animator al revistei clandestine Krytyka si al Universitatii volante, discipol al lui Leszek Kołakowski. Este inchis, din nou, dupa lovitura de stat militara din 13 decembrie 1981. In 1982, PEN Club-ul francez i-a decernat Le Prix de la Liberté, iar in 1984 New School for Social Research (New York) i-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa. Redactor-sef al cotidianului Gazeta Wyborcza.

FANTOMELE LUI GOYA (Milos Forman, 2006)









Numeroase actiuni cumplite, absurde, lipsite de orice urma de discernamant, ce au fost infaptuite de conducatori tirani, de regimuri totalitare, de institutii religioase, de fanatici si de alienati, au marcat istoria planetei noastre. Au fost condamnati sau nimiciti oameni, au fost interzise si distruse opere de arta, carti si manuscrise pretioase, concepte si descoperiri stiintifice avansate, totul in numele unor asa zise valori, "valori" ce au fost apreciate de majoritatea populatiei aflate intr-un stadiu avansat de ignoranta si de rautate.
Exista tendinta de a crede ca prostia si gregaritatea oamenilor tine de trecut, de primitivismul, de obscuritatea si de superstitiile ce le intunecau mintile in acele perioade. Dar daca analizam cu un minim de luciditate situatia actuala, vom trece cu usurinta de stratul cosmetizant ce acopera actiunile criminale, genocidul, sclavia si exploatarea, si vom constata cu uimire ca acestea sunt extrem de prezente in timpurile noastre, evident tot pe fondul unor descumpanitoare tendinte abrutizante, larvare, manifestate de foarte multi cetateni ai societatii moderne.
Atrocitatile la care a asistat in secolele XVIII-XIX, unele dintre ele surprinse in picturile sale, l-au determinat pe pictorul spaniol Francesco Goya sa lanseze un avertisment care a marcat istoria umanitatii: "Somnul ratiunii naste monstri". Regizorul Milos Forman ne reaminteste acest avertisment, care din pacate este inca de actualitate, printr-un film cutremurator: Fantomele lui Goya.

Overview


Bunătatea există. Dă-o şi tu mai departe.

sursa foto

"Viaţa este Bunătate: ştiind aceasta, nu rata niciodată prilejurile ce ţi se oferă pentru a face cât mai mult bine."- Gregorian Bivolaru

"Bunătatea este limbajul pe care surdul îl poate auzi şi orbul îl poate vedea." - Mark Twain

"Bunătatea înseamnă nu numai să nu faci nedreptate, ci nici să-ţi treacă prin minte." - Democrit

"Prima condiţie a bunătăţii sufletului omenesc este sa aibă ceva de iubit; a doua, să aibă ceva de respectat." - George Eliot

"Nici un act de bunătate, nu contează cât de mic, nu este în zadar." - Esop

"Bun cu adevărat e numai acela care nu lasă a se savârşi răul împrejurul lui. Adevărata bunătate e vitează." - Nicole Iorga

"Aşa cum pentru spirit nimic nu este niciodată prea mare, pentru adevarata bunătate nimic nu este vreodată prea mic." - Gregorian Bivolaru

"Nu recunosc alt semn al superiorităţii decât bunătatea." - Ludwig van Beethoven



Citeşte şi: Sclipiri alese din «Ştiinţa Bunătăţii Dumnezeieşti şi a vieţii norocoase zi de zi şi noapte de noapte»

“Mizerabilii” din Republica Securistă România

Evenimentele din ultimele săptămâni ne confirmă încă o dată că Romania ramâne o ţară a evului mediu, înapoiată, violentă, un stat poliţienesc barbar. Personajele de la cele mai înalte nivele fură, manipulează, comandă dosare, persecuţii şi chiar asasinate, asta atunci când nu se chinuie să cedeze suveranitatea ţării, să o destrame administrativ, să-i distrugă Constituţia şi să-şi însuşească ce a mai rămas din bogăţiile ei. Politica, justiţia, mass media şi administraţia sunt atât de infiltrate şi de controlate de către servicii secrete şi de către francmasonerie (noua nomenclatură?) că Ceauşescu ar fi murit de invidie dacă ar mai fi fost în viaţă.

Tehnologiile de ascultare şi monitorizare a populaţiei sunt cu mult peste capacităţile sinistrei securităţi comuniste, dar mentalităţile şi metodele au rămas cam aceleaşi: cei care îndrăznesc să spună adevărul sunt reprimaţi sub pretexte cu aparenţe de legalitate.

Pe fondul unei disoluţii accentuate a statului român, măcinat de marea corupţie şi de trădare naţională, asistăm adesea la abuzuri şi ilegalităţi arbitrare la adresa unor cetăţeni sau categorii de cetăţeni. Ele sunt cu atât mai evidente cu cât sunt realizate astfel încât devin diversiuni mediatice menite să deturneze atenţia opiniei publice şi să favorizeze agenţii şi protejaţii regimului mafiot.

Periodic asistăm stupefiaţi la o mediatizare „exemplară” a unor cazuri similare cu cel al lui Jean Valjean, personajul lui Victor Hugo care a fost condamnat la ani grei de închisoare pentru că a furat o pâine. Un exemplu recent este scandalul de la bacalaureat care a prezentat în prim plan mediatic sute de elevi de la Liceul Bolintineanu din Bucureşti, după ce s-a încercat conducerea lor la Poliţie în grup, pentru a da declaraţii.

Folosindu-se de o justificare folclorică gen: „toată lumea ştie că se dă şpagă pentru examene” - aparatul represiv a trecut la acţiune într-un binecunoscut stil stalinist pentru incriminarea directoarei liceului. În cadrul anchetei realizate cu sprijinul (sau la comanda) SRI-ului, elevii au fost sechestraţi, percheziţionaţi fără a exista indicii că au făcut ceva ilegal, în unele cazuri într-un mod umilitor, fiind dezbracaţi de faţă cu persoane de sex opus, urmând ca apoi să fie bagaţi în dube şi duşi la Poliţie. Un cap pătrat a realizat totuşi că transportul elevilor în dubele cu girofar, precum nişte infractori, ar fi ceva cam exagerat aşa că s-a decis aducerea unor autobuze pentru „excursia de absolvire până la Poliţie”. Datorită scandalului mediatic şi reacţiei publicului, Poliţia şi Parchetul s-au bâlbâit timp de mai multe ore referitor la existenţa mandatelor ori a citaţiilor şi până la urmă acţiunea pornită la ordin a fost parţial contramandată.

Dacă mai este cineva care nu s-a convins deja de aceasta, stilul de acţiune şi deturnarea atenţiei publice de la alte evenimente mult mai grave ne arată că ancheta a fost declanşată de un ordin politic şi coordonată de către SRI. Ea a semănat ca două picături de apă cu alte cazuri în care din lipsă de probe s-a încercat intimidarea a sute de persoane în scopul obţinerii unor mărturii incriminatoare. La fel s-a făcut cu anchetarea bolnavilor de cancer în scandalul de corupţie al medicilor oncologi, la fel cu anchetarea votanţilor la alegeri. Deşi nimeni din presă nu pare să-şi mai amintească, la fel s-a acţionat şi pentru incrimnarea lui Gregorian Bivolaru, doar că mult mai violent. La descinderile din martie 2004 sute de yoghini au fost loviţi,ameninţaţi cu moartea, tâlhariţi de bani şi bunuri de valoare, duşi cu dubele la Parchet unde au fost forţaţi şi ameninţaţi să dea declaraţii mincinoase, filmaţi şi difuzaţi pe posturile de televiziune ca nişte infractori periculoşi. Ulterior aveau să afle că au fost doar „martori” împotriva lui Gregorian Bivolaru.

Stilul securist şi paralelismul cazului Bolintineanu cu cazul MISA devine şi mai evident prin adăugarea unor acuzaţii cu tentă sexuală la adresa directoarei liceului după ce au fost scoase la iveală înregistrări vechi de 10 ani cu ea dansând cu foştii elevi la o petrecere.

Ce am mai aflat din toată această poveste?

Că deşi are atribuţii doar în domeniul siguranţei naţionale şi nu are dreptul legal să facă cercetări penale, SRI-ul de fapt coordonează acest gen de anchete, dacă nu cumva le coordonează chiar pe toate.  E drept că ele includ tot felul de bombe mediatice, poate doar aşa se justifică ingerinţele „specialiştilor antitero” de la SRI în justiţie.

Ce s-ar fi întâmplat dacă nu era ştirea asta cu bac-ul de la Bolintineanu? SRI-ul nu putea asista pasiv ca ştirile să fie pline cu dezvăluirile lui Snowden despre spionarea populaţiei globale de către NSA. Sau ca ele să dezvăluie colaborarea în acelaşi scop dintre NSA, CIA şi serviciile secrete româneşti. Ori, mai rău, să fie preluate acuzaţiile extrem de grave de corupţie la adresa şefilor serviciilor secrete făcute de către senatorul Valer Marian şi ziaristul de investigaţii Ovidiu Ohanesian pe propriile site-uri.

Alt detaliu pe care l-am aflat din anchetă este că banii sunt foarte suspecţi. Sau poate doar posesia lor. Dacă ai bani, mai ales de la o anumită sumă în sus, cu siguranţă trebuie să fii infractor sau măcar dubios. Ciudat însă, nu masonii plini de bani care conduc BNR sunt anchetaţi, nu securiştii care fac contrabandă şi evaziune sub acoperirea siguranţei naţionale, nici mafioţii care dau spăgi de milioane de euro ca să câştige licitaţii, ci nişte amărâţi de elevi sunt cei anchetaţi mai ales dacă mai dau şi bac-ul.

Nu înţelegeţi greşit, nu vrem să luăm apărarea câtorva elevi care la limita analfabetismului încearcă să promoveze un examen pe nedrept. Probabil că există şi aceştia.


Ne deranjează însă generalizarea, anchetarea oamenilor fără probe şi în turmă, fără niciun respect pentru legalitate, individualitate şi prezumpţia de nevinovăţie, exagerând în mod grotesc semnificaţiile acestei eventuale mici corupţii, când adevărata corupţie se desfăşoară liber chiar sub ochii noştri.

Ne deranjează că în timp ce monitoriza şi chinuia elevi la Bolintineanu, SRI-ul a fost complet absent  la tentativa de atentat de la Universitatea Tehnică din Iaşi, care se putea solda cu mari pagube omeneşti şi materiale. Sau poate tocmai ei i-au pus în braţele persoanei cu probleme psihice o capsa pirotehnică şi o bombă din al doilea război mondial, pentru a deturna încă o dată atenţia de la scandalul Bolintineanu, care între timp devenise periculos?

Sechestrarea elevilor şi anchetarea lor cu sutele la Poliţie, acuzaţiile bombastice lipsite de probe sau incriminarea doar pe baza găsirii unor sume de bani (în România conform Constituţiei se prezumă caracterul licit al averilor) nu pot îmbunătăţi situaţia şcolară şi nici nu vor opri eventuala mică şpagă. De ce nu se caută corupţia de la Bac la nivelul comisiilor de subiecte, a inspectoratelor şcolare şi a ministerului educaţiei? Aţi văzut vreun profesor cercetat în afară de directoarea liceului? De ce nu se cercetează corupţia şi la nivelul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, serviciu secret care asigura transferul „securizat” al subiectelor pentru examene la comisii, atât de securizat încât copiii securiştilor au ştiut din timp subiectele ce le-au fost date la examen.

De ce SRI-ul, Poliţia, Parchetul nu au reacţionat la fel de ferm invitând la audieri cu autobuzul sute de procurori martori în cazul şpăgilor de zeci de mii de euro date pentru posturi de conducere în parchete, la concursuri organizate chiar de către CSM? Sau de ce nu sunt cercetate cazurile de şantaj şi trafic de influenţă care sub eticheta unei "coabitari" au condus la recentele numiri controversate ale posturilor cheie din ministerul Justiţiei? Ori corupţia din serviciile secrete.

Cum a fost posibilă muşamalizarea mediatică şi „spălarea” şefilor de poliţie din judeţul Olt care, împreună cu şefi din parchetul local, au abuzat-o sexual pe poliţista Melania Renghea? Oare de ce mass media tace chitic despre spălarea reţelelor de prostituţie de lux aparţinând unor apropiaţi ai PSD, în care au fost implicate nume grele precum Nicolae Banicioiu, fraţii masoni Ionuţ şi Robert Negoiţă şi a fost pomenit numele lui Victor Ponta, acuzat de sex cu minore? La fel în cazul reţelei de prostituţie a unor apropiaţi ai PDL (soţia lui Codruţ Marta) şi a reţelei de pedofilie homosexuala a directorului de la OTV din care făceau parte inclusiv politicieni, procurori şi avocaţi.

Serviciile secrete, prin agenţii lor din parchete şi judecatorii, au acoperit toţi acuzaţii importanţi (prin muşamalizari, NUP sau condamnări de maxim 2-3 ani cu suspendare) iar acum îi pot şantaja şi controla liniştiţi în continuare.

Aţi mai auzit ceva în presă despre Codruţ Sereş, acuzat de tradare naţională şi spionaj? Dar despre cazul fraudelor bancare în valoare de 100 milioane de euro, mediatizat intens la finalul anului trecut? Nu ştiu cum se face că în toate aceste cazuri juridice, după ce trece valul iniţial, scandalurile se sting încet, încet, iar după ce atenţia publicului asupra subiectului dispare, eventual aflăm  dintr-un mic articolaş că invinuiţii au scapat ieftin sau că acuzaţiile au fost comutate în altele mai puţin grave. Există o singură excepţie, care a "beneficiat" timp de aproape 20 de ani de o campanie negativă continuă în mass media: Gregorian Bivolaru.

Ca întotdeauna se caută un ţap ispăşitor, un Jean Valjean care să fie scos în faţă pentru a justifica activitatea şi utilitatea serviciilor secrete şi să ne fie distrasă atenţia de la evenimente reale de o mare gravitate. Până acum au fost elevii de la Bolintineanu, votanţii, bolnavii de cancer sau yoghinii. Nu sunteţi în aceste categorii? Nicio grijă, vă vine rândul! Nu scapaţi doar pentru că nu aţi făcut nimic ilegal. Dacă cineva dă un ordin şi faceţi parte din categoria vizată, indiferent că aţi făcut sau n-aţi făcut ceva, nu aveţi ieşire. Şi uneori nu contează nici sunteţi procuror, judecator, jurnalist, securist, mason sau alt tip de şmecher. Mizerabililor!

De ce vrea Rothschild sa puna mana pe Banca Centrala a Iranului?

sursa foto

Ar putea fi controlul Bancii Centrale a Republicii Islamice Iran (CBI), motivul principal pentru care Iran este tinta puterilor vestice si a Israelului? Pe masura ce tensiunile cresc spre un razboi de neimaginat cu Iranul, trebuie sa comparam sistemul bancar iranian cu cel al SUA, al Angliei si al Israelului.

Unii cercetatori arata ca Iranul este una dintre cele 3 tari din lume al carui sistem bancar nu se afla sub controlul lui Rothschild. Inainte de 11 septembrie 2011 existau doar 7 tari cu sistem bancar independent: Afganistan, Irak, Sudan, Libia, Cuba, Coreea de Nord si Iran. Pana in 2003 Afganistan si Irak au fost inghitite de caracatita Rothschild. In 2011 Sudanul si Libia au disparut si ele. In Libia o banca Rothschild a fost creata in Benghazi chiar in timp ce tara era in plin razboi. Islamul nu permite perceperea de dobanzi, iar asta este o problema majora pentru sistemul bancar al lui Rothschild. Pana acum cateva sute de ani si in lumea crestina era interzisa perceperea de dobanzi, practicarea ei era pedepsita cu moartea, fiind considerata exploatare si inrobire!

De cand Rothschild a preluat controlul Bancii Angliei in 1815, si-au marit controlul bancar asupra intregii lumi. Metoda lor consta in coruperea politicienilor si acceptarea de imprumuturi masive, pe care nu le vor mai putea plati niciodata si astfel sa fie permanent indatorati bancilor Rothschild. Daca un lider refuza imprumutul fie era demis, fie era asasinat. Daca nici asta nu mergea, urma invazia in urma careia o banca Rothschild era creata.

Rothschild isi exercita influenta asupra tuturor marilor agentii de presa. Prin repetitie continua, masele sunt pacalite in a crede povestile horror despre asa zisi ticalosi malefici. Rothschild controleaza Banca Angliei, FED-ul american, ECB-ul european, FMI-ul, Banca Mondiala si Banca Internationala a Schimburilor. Deasemenea detin majoritatea aurului din lume precum si Bursa Aurului din Londra, care fixeaza pretul aurului zilnic.

Se presupune ca familia lor detine jumatate din averea planetei estimata de Credit Suisse la 231 trilioane de dolari si este controlata de Evelyn de'Rothschild, capul actual al familiei. Analisti obiectivi stipuleaza ca Iranul nu este demonizat numai pentru faptul ca ar fi o amenintare nucleara, asa cum nu erau nici talibanii, Sadam Hussein sau Gaddafi.

Care este atunci adevaratul motiv? Sa fie faptul ca trilioane de dolari pot fi facuti din petrol sau din razboi? Sa fie pentru a falimenta economia USA sau pentru a initia al treilea razboi mondial? Se urmareste nimicirea dusmanilor Israelului, sau eliminarea Bancii Centrale Iraniene, astfel incat nimeni sa nu mai conteste excrocheria monetara a lui Rothschild? Ar putea fi oricare dintre aceste motive sau...mai rau, ... TOATE!!!


Sursa: AFP

Dezvaluirile lui Snowden provoaca un scandal global. NSA spioneaza chiar si oficlialitatile Uniunii Europene

sursa foto
Uniunea Europeana a fost una dintre "tintele" agentiei americane de supraveghere electronica NSA, acuzata de spionarea comunicatiilor electronice la nivel mondial in cadrul programului PRISM, scrie saptamanalul german Der Spiegel. Der Spiegel isi intemeiaza acuzatiile pe documente confidentiale, despre care a aflat in parte cu ajutorul fostului consultant american NSA Edward Snowden, aflat la originea dezvaluirilor despre PRISM.

Intr-unul dintre aceste documente, datat in septembrie 2010 si clasat "strict confidential", NSA descrie modul in care spioneaza Ambasada UE la Washington.

Este vorba nu doar despre microfoane instalate in cladire, ci si despre o infiltrare in reteaua informatica, permitandu-i sa citeasca e-mailuri si documente interne.

Interviul acordat de Eduard Snowden ziaristului Gleen Greenwald si producatorului video Laura Poitras, subtitrat in limba romana.

Reprezentanta UE la ONU era supravegheata in acelasi fel, tot potrivit acestor documente, in care europenii sunt desemnati in mod explicit ca "tinte de atacat".

NSA si-a extins operatiunile pana la Bruxelles. In urma cu "peste cinci ani", scrie Der Spiegel, experti in securitate din cadrul UE au descoperit un sistem de ascultare a retelei telefonice si de Internet a cladirii Justus-Lipsius, principalul sediu al Consiliului UE, care ajungea pana la cartierul general al NATO, la periferia Bruxelles-ului.

In 2003, UE a confirmat descoperirea unui sistem de ascultare telefonica a birourilor mai multor tari, intre care Franta si Germania.

Insa este dificil sa se afle daca este vorba despre acest caz despre care scrie Der Spiegel.

Publicatia germana a postat pe site si reactii din partea unor personalitati europene, ca presedintele Parlamentului European (PE), germanul Martin Schulz, care apreciaza ca "daca acest lucru se confirma, este vorba despre un scandal imens".

"Acest lucru va dauna in mod considerabil relatiilor dintre UE si Statele Unite", a adaugat el.


In opinia ministrului luxemburghez de Externe Jean Asselbron,"Statele Unite ar face mai bine sa isi supravegheze serviciile lor de informatii decat pe aliatii lor".

Spionajul american este "scapat de sub orice control", apreciaza el, subliniind ca activitatile in domeniul informatiilor "sunt justificate de lupta impotriva terorismului (...). UE si diplomatii sai nu sunt teroristi".

Tot pentru site-ul Der Spiegel, eurodeputatul ecologist Daniel Conh-Bendit indeamna la o intrerupere imediata a negocierilor supra tratatului de liber-schimb transatlantic, atat timp cat nu s-a semnat cu Statele Unite un acord asupra protectiei datelor. Negocieri in acest sens, lansate in 2011, nu s-au finalizat inca.

Uniunea Europeana a cerut miercuri Statelor Unite sa ii furnizeze "cat mai rapid posibil" raspunsuri la intrebari despre programul american de supraveghere PRISM.

Sursa: Der Spiegel