"Sunt epoci în care nu poti inainta decat mergand contra curentului" - Mircea Eliade
Home » , » Mitul „independenţei energetice“ a României şi scopul real al alianţei politicieni–petrolişti contra populaţiei

Mitul „independenţei energetice“ a României şi scopul real al alianţei politicieni–petrolişti contra populaţiei


O ştire mică-mică apărută într-un colţ de pagină economică la sfârşitul lunii aprilie ne anunţa că americanii de la Exxon şi austriecii de la Petrom studiază posibilitatea de a nu aduce la ţărm hidrocarburile pe care le vor extrage din perimetrele concesionate pe platforma continentală a Mării Negre. În felul acesta, conform Legii Petrolului, statul român nu s-ar mai alege cu nimic, în afara redevenţelor (care se pot încadra în marja 3,5-13%) şi a taxelor de producţie.
 

De aici, de la informaţia înghesuită în aceste 3-4 rânduri pitite într-un colţ de coloană tipărită (informaţie trecută sub tăcere complet de televiziuni şi de politicieni) trebuie să înceapă discuţia despre beneficiile României în exploatarea resurselor naturale ale ţării.

Un enunţ repetat obsedant
Politicienii români şi agenţii de influenţă ai companiilor petroliere fac eforturi să convingă opinia publică de faptul că ţara va deveni independentă energetic dacă s-ar porni exploatarea gazelor de şisturi. În cazul de faţă, cei care susţin acest lucru mizează pe tendinţa naturală spre superficialitate a publicului, căruia îi livrează concluzia fără să-i expună, fie şi succint, argumentaţia. Propoziţia „România şi-ar obţine independenţa energetică“ nu este urmată, în niciunul din cazuri, de explicaţii. Un enunţ şi atât.

În fapt:
a) Exploatarea gazelor de şisturi NU ar aduce independenţa energetică a ţării noastre pentru simplul motiv că resursele nu vor fi exploatate de companii autohtone. Concret: România nu va mai cumpăra gazul rusesc, ci pe cel aflat în proprietatea firmelor străine care-l vor extrage din subsolul autohton. Chevron, Exxon, Petrom-OMV, LukOil, Gazprom şi celelalte companii care au luat în concesiune perimetre şi urmează să exploateze resursele de gaze şi petrol din România vor dispune, conform legii, după cum doresc de cantităţile extrase. Singura companie de stat care participă la aceste operaţiuni este Romgaz.

Conform articolului 47 din Legea Petrolului, titularul contractului de concesionare „are dreptul să dispună asupra cantităţilor de petrol ce îi revin, conform clauzelor acordului petrolier, inclusiv să le exporte“. De menţionat că gazele naturale sunt incluse, din punctul de vedere al legii, în noţiunea „petrol“ şi li se aplică aceleaşi reglementări. Aşadar, „independenţa energetică“ va consta în faptul că banii plătiţi până acum către Rusia le vor fi viraţi altor companii străine. Sau, altfel spus, România va cumpăra propriile resurse naturale de la americani, ruşi, austrieci şi alţii.
 

Iar pentru această „independenţă energetică“ nu există nicio pârghie legală să se obţină un tarif preferenţial. Nimeni şi nimic nu poate obliga moştenitoarele imperiului lui Rockefeller (Exxon şi Chevron sunt două dintre companiile rezultate din fragmentarea trustului Standard Oil al lui Rockefeller, ca urmare a unei decizii a Curţii Supreme a SUA care a stabilit, în 1911, că respectivul trust a conspirat împotriva intereselor poporului american) să le vândă românilor gazul la preţuri mai bune. Iar un cartel cu Gazprom (de care OMV a şi fost acuzată) ar duce la situaţia extremă ca România să-şi cumpere propriile gaze la preţuri mai mari decât cele mondiale.

Sigur că, din perspectivă economică, pentru companiile care vor exploata gazul românesc va fi preferabil să-l vândă în ţară sau în apropiere (transportul prin reţeaua de conducte la distanţe mari ar mări preţul gazului). Dar, legal, statul n-are nicio posibilitate să împiedice firmele care vor scoate gazul românesc să-l exporte în totalitate către – de exemplu – Ungaria, Ucraina, Bulgaria sau Serbia.

b) Pentru o lungă perioadă de timp de acum înainte, interval măsurabil măcar în decenii, România nu are capacitatea de a consuma şi gazele de şisturi (a căror exploatare se estimează că va începe în 2018).

Potrivit ANRE (Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei), anul trecut producţia internă de gaze a României a asigurat 75,68% din consumul ţării, diferenţa de 24,32% fiind asigurată de importurile din Rusia. În luna aprilie, Petrom a anunţat că din perimetrul Neptun, de pe platforma continentală a Mării Negre aflată în apele teritoriale româneşti, ar putea extrage anual, împreună cu Exxon, circa 6,5 miliarde metri cubi de gaz, ceea ce înseamnă 50% din consumul României în acelaşi interval. Producţia se aşteaptă să înceapă în 2017.

După cum lesne se poate observa din cifrele prezentate mai sus (şi care sunt furnizate oficial chiar de autorităţi şi de firmele implicate), necesarul de gaze al României va fi satisfăcut chiar cu excedent, începând din 2017, prin exploatarea convenţională. Dacă intenţiile Exxon-Petrom despre care am vorbit la început nu se vor concretiza, iar conducta de gaze din perimetrul Neptun va fi direcţionată spre malul românesc (şi nu cel turcesc, de exemplu), atunci pe teritoriul României va ajunge, din extracţiile convenţionale, o cantitate de gaze mai mare decât putem noi consuma acum.

Pentru că guvernul României nu a făcut, nu face şi nici nu se întrevede că ar fi capabil să facă, într-un orizont de timp oarecare, un proiect viabil şi coerent de dezvoltare a economiei, creşterea acestui consum de gaze naturale nu are cum să „explodeze“ peste noapte. Cel mai probabil, presupunând (optimist) că firmele româneşti vor depăşi pe cont propriu criza mondială, consumul de hidrocarburi va creşte şi el lent în deceniile următoare, odată cu dezvoltarea „naturală“ a ţării.

Adevărul
Aici se devoalează falsitatea expresiei „independenţă energetică“ repetată metodic de Traian Băsescu, Victor Ponta şi, în cor cu ei, de politicienii şi agenţii de influenţă disimulaţi în societatea civilă şi plătiţi de firmele interesate. România va avea soluţii alternative la gazul rusesc înainte de 2018 şi fără să fie nevoie de exploatarea gazelor de şisturi. Conform datelor oficiale, piaţa internă va fi incapabilă să absoarbă surplusul de materie primă care va proveni din exploatările prin metoda fracturării hidraulice – metodă controversată, interzisă ferm în Franţa, prin lege, chiar luna trecută.
 

În aceste condiţii, devine evident că scopul real pentru care preşedintele ţării, premierul şi toată clasa politică se arată hotărâţi să încalce legile şi să reprime prin violenţă protestele nu este cel de a obţine „independenţa energetică“.

P.S.1. În ultimele luni, problema resurselor de hidrocarburi a fost prezentată obiectiv şi explicit de colegii de la departamentul economic al ziarului „Adevărul“. Iată câteva linkuri:

P.S.2. Pe 26 octombrie, la 3 zile după ce am publicat textul de mai sus, doamna Adriana Gorga a afişat, pe site-ul „contributors.ro“, un articol, din punctul meu de vedere, lămuritor asupra mai multor chestiuni, inclusiv a „independenţei energetice“ a României şi a comportamentului politicienilor care ar trebui să apere interesele statului român. Iată: http://www.contributors.ro/sinteze/cum-sta-treaba-9-raspunsuri-despre-gazele-desist/

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu