Apusul dolarului, moartea banilor și colapsul sistemului monetar internaţional

În puţinele sale apariţii în presa europeană, James Rickards, consultant al Pentagonului şi una dintre cele mai puternice voci de pe Wall Street, a vorbit, în exclusivitate pentru Q Magazine, despre iminentul colaps al sistemului monetar internaţional şi noua ordine financiară.

Sistemul monetar internațional s-a prăbuşit de trei ori în ultimul secol: 1914, 1939 şi 1971. Fiecare colaps a fost urmat de o perioadă caracterizată de război, turbulenţe sociale, afectând puternic economia globală. Toate semnele arată că, în prezent, ne îndreptăm în această direcție…

Această secvență – războaie valutare – comerciale – militare – este posibilă din nou, așa cum s-a petrecut şi în anii 1930. Războaiele valutare sunt în plină desfăşurare, au început în 2010, în urma programului de relaxare a Rezervei Federale, şi nu dau semne că se vor termina prea curând. Războaiele comerciale, pe de altă parte, pot avea mai multe faţete. Tarifele şi taxele sunt forma cea mai evidentă a unui astfel de conflict. Controlul fluxului de capital de pe piețele emergente poate fi asociat, la rândul său, unui război comercial. Per ansamblu, aceste fenomene au loc pe fondul creșterii mondiale insuficiente în raport cu aspiraţiile liderilor de stat, dar şi ale oamenilor de rând. Aşadar, ţările sunt tentate să „fure” creșterea unele de la altele, prin intermediul piețelor valutare, barierelor comerciale și controalelor de capital. În cazul în care creșterea economică nu este reluată, etapa următoare constă într-o confruntare internațională similară celor din Ucraina, Marea Chinei de Sud sau din Orientul Mijlociu. Este adevărat că evenimente geopolitice și economice luate împreună astăzi prezintă unele asemănări cu problemele care au apărut în anii 1930, şi care au dus, în cele din urmă, la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial.

De curând aţi publicat o carte numită „Moartea banilor. Colapsul sistemului monetar internaţional”. Cum i-aţi explica unui om de pe stradă cum mor banii? A devenit sistemul monetar contemporan nesustenabil?

„Moartea” banilor înseamnă pierderea încrederii în aceştia. Aproape orice poate avea funcţia de bani, atât timp cât prezintă încredere şi poate fi valorificat ca atare. În diferite momente ale istoriei, scoicile, penele sau chiar mărgelele au funcţionat ca bani. Astăzi îi regăsim pe suport de hârtie și în format digital, inclusiv dolari și bitcoin. Toate aceste forme de bani se sprijină pe încrederea fiecăruia dintre noi că ceilalţi participanţi din piaţă îi vor accepta ca mijloc de schimb. Atunci când încrederea în aceştia se pierde, oamenii vor încerca să îi valorifice cât mai curând sub formă de bunuri, servicii sau alte active. Acest proces de schimbare rapidă a banilor crește veniturile, ceea ce duce la sporirea inflației și apoi la hiperinflație.

Cartea şi implicit titlul său au ca punct de plecarea moartea dolarului, însemnând subminarea funcţiei acestuia ca monedă internaţională de rezervă. Prin extensie, reprezintă, totodată, potenţialul colaps al sistemului monetar internaţional în condiţiile în care, dacă încrederea în dolar scade până la dispariţie, nicio altă monedă nu este pregătită să îi ia locul. Lumea va renunţa la dolar ca monedă de rezervă internaţională ca urmare a politicilor monetare şi fiscale eronate promovate de Federal Reserve (FED) şi de Trezoreria SUA.

103% din PIB este datoria publică a SUA.

57 de milioane de americani, reprezentând 18,1% din populație, împart locuința cu alte generații din familia lor, numărul dublându-se din 1970 până în prezent, potrivit Pew Institute.

55% din toate rezervele din întreaga lume au fost în dolari SUA în anul 2000. În prezent, acestea au scăzut la 33%.

În mod sigur, economia mondială se îndreaptă spre o criză de lungă durată. Practic, avem de-a face, din nou, cu apariţia unor bule speculative în economiile importante și cu o creştere excesivă a datoriilor suverane. Există bule imobiliare în marile orașe din întreaga lume, inclusiv Sydney, Melbourne, Vancouver, New York, Londra, Istanbul, Miami. Totodată, piaţa imobiliară din China a ajuns deja la stadiul de bulă speculativă. În plus, extinderea datoriilor suverane din SUA, Japonia și Europa se află pe o traiectorie nesustenabilă. Un colaps în oricare dintre aceste bule de credit va duce la contagiune care ne poate afecta și duce la o criză globală de lichiditate.

Există un grup de promoteri care pledează pentru crearea unei monede unice mondiale. Zicala potrivit căreia un moment de criză este, totodată, şi un moment de reacţie ar putea să capete noi semnificaţii, pe fondul nivelului ridicat de neîncredere în sistemul financiar, ducând la impunerea pe agenda publică a acestei idei. Cât de probabil este acest lucru?

Este un scenariu foarte posibil. O monedă internaţională deja există. Ea se numeşte DST (Drepturi Speciale de Tragere) şi este emisă de Fondul Monetar Internaţional. Cetăţenii nu o folosesc (neputând fi utilizată ca mijloc de plată direct), având o circulaţie limitată la autorităţile monetare: FMI sau băncile centrale. DST-urile au fost emise de mai multe ori, fiind create în anul 1969, mai ales în perioade când au loc grave probleme de lichiditate. Acest proces este, însă, extrem de inflaționist și va conduce la o diminuare substanțială a rolului dolarului american ca monedă de rezervă internaţională. Elita instituţională de la Bruxelles a încercat să integreze Europa prin impunerea unui sistem monetar, bancar și fiscal comun, dar zona euro este în criză în continuare și, în general, economia Uniunii Europene nu dă semne de îmbunătățire.

Credeți că euro va mai rezista mult? 

Moneda euro prezintă siguranţă ca element de referinţă monetară. Există multe probleme din zona euro, dar nu fiecare problemă economică trebuie neapărat să fie şi o problemă pentru monedă. Euro se poate consolida ca monedă (chiar dacă pe piața datoriilor suverane denominate în euro, acesta este în pericol). De asemenea, este important să se înțeleagă că moneda euro nu este în mod esenţial un proiect economic, ci un proiect politic. Euro va rezista fiind susţinut politic de voinţa ţărilor membre, în frunte cu Germania.

Nivelul datoriei suverane mondiale va ajunge la 49.500 de miliarde de dolari, potrivit agenţiei de evaluare financiară Moody’s, în creştere cu 45% faţă de anul 2007, la debutul crizei.

Datoria națională a SUA este acum de 5.000 de ori mai mare decât a fost în 1913, când a luat fiinţă FED-ul.

32,89 reprezintă indicele Misery (indicele sărăciei, care însumează rata şomajului şi a inflaţiei – cu cât este mai mare suma, cu atât populaţia unei ţări trăieşte în condiţii mai modeste). În timpul Marii Depresiuni, valoarea acestuia maximă ar fi fost de 27.

 23 de țări raportează că dețin yuanul chinez ca rezerve oficiale, potrivit datelor de la FMI.

În 1980, Rickards a făcut parte din echipa care a negociat eliberarea ostaticilor americani din Iran, eveniment care a dus la îngheţarea relaţiilor dintre Teheran şi Washington. La sfârşitul anilor ’90, când s-a descoperit că firma Long-Term Capital Management se afla pe punctul de a cauza un colaps al pieţelor financiare, FED-ul a apelat la Rickards pentru a împiedica o posibilă cădere a pieţelor. După atacurile de la 9/11, Rickards a fost cooptat de CIA în echipa care a investigat o potenţială scurgere de informaţii pe Wall Street, care a avut loc înainte de atacurile teroriste.