Yoghinii MISA blog

Opinii despre Yoga, Tantra, spiritualitate, despre o viata sanatoasa, despre iubire si sexualitate, despre abuzurile si nedreptatile savarsite impotriva yoghinilor, despre societatea contemporana si evolutia umanitatii, despre esecul planurilor de creare a unei dictaturii globale si despre prabusirea cabalei satanice a "iluminaților"

duminică, 31 ianuarie 2016

Secondată de mass-media, Poliţia română săvârşeşte un abuz grav împotriva lui Gregorian Bivolaru, nominalizându-l pe lista Europol

Niciun comentariu :

Biroul de Presă MISA constată acţiunea de manipulare a opiniei publice la care s-au raliat aproape toate instituţiile de presă şi televiziunile din România în data de 29 ianuarie 2016 cu privire la Gregorian Bivolaru. Pe aproape toate canalele oficiale de ştiri s-a anunţat că Gregorian Bivolaru figurează printre primii 57 cei mai căutaţi infractori din Uniunea Europeană, alături de cei mai periculoşi terorişti şi asasini.

Este de remarcat că această clasificare nu a survenit din partea autorităţilor UE, aşa cum au lăsat jurnaliştii români să se înţeleagă, ci responsabilitatea nominalizării lui Gregorian Bivolaru pe această listă, precum şi specificarea infracţiunilor care i-au fost atribuite aparţin în totalitate autorităţilor române.

Constatăm însă un fapt revoltător şi anume că autorităţile române AU FALSIFICAT DATELE despre Gregorian Bivolaru şi au transmis INFORMAŢII GREŞITE autorităţilor din UE, amplificând într-un mod inadmisibil motivul condamnării acestuia! Astfel, consultând pagina web a Europol, observăm că lui Gregorian Bivolaru îi sunt atribuite infracţiunile de „exploatare sexuală a copiilor şi pornografie infantilă”. În realitate, instanţa din România l-a condamnat doar pentru „act sexual cu o minoră”, nefiind în niciun caz vorba despre unul sau mai mulţi copii. Diferenţa de încadrare juridică dintre cele două motivări este substanţială!

Mai mult decât atât, Biroul de Presă MISA reaminteşte că aşa-zisa „victimă a lui Gregorian Bivolaru” avea pe atunci peste 17 ani şi a susţinut pe tot parcursul procesului că nu îl acuză cu nimic pe Gregorian Bivolaru. Tânăra a mai susţinut că de fapt totul a fost o înscenare a procurorilor, ea însăşi fiind traumatizată de către aceştia. Una dintre numeroasele mărturii în acest sens ale fostei minore poate fi urmărită aici.

Biroul de Presă MISA subliniază că informaţia conform căreia Gregorian Bivolaru ar fi fost condamnat pentru „exploatare sexuală a copiilor şi pornografie infantilă” reprezintă o falsificare grosolană şi ea nu poate fi atribuită autorităţilor europene, întrucât chiar pe site-ul Europol este specificat: „Conţinutul site-lui este gestionat şi actualizat de echipele ENFAST naţionale ale fiecărui stat membru UE”. Cu alte cuvinte, falsificarea evidentă a datelor aparţine Poliţiei române! Având în vedere importanţa respectivei acţiuni este absolut clar că transmiterea acestor informaţii false nu se datorează unei erori, ci ea a fost intenţionată şi a avut scopul de a afecta cât mai mult imaginea şi chiar integritatea lui Gregorian Bivolaru.

Ignorând complet abuzul tranşant săvârşit de administraţia română, majoritatea publicaţiilor din România au preluat la rândul lor aceste informaţii false şi chiar le-au distorsionat şi mai mult. Unele dintre redacţii au adăugat, de exemplu, că „Autorităţile arată că Gregorian Bivolaru a întreţinut acte sexuale de mai multe ori cu minorele, pe care le ţinea în stare de sclavie şi le exploata sexual”.

Este mai mult decât semnificativ să observăm că atât Poliţia, cât şi mass-media din România au reiterat astfel împotriva lui Gregorian Bivolaru acuzaţii conexe cu traficul de persoane, respectiv „exploatare sexuală a copiilor” (Poliţia) şi „ţinea minorele în stare de sclavie” (mass-media). Difuzarea publică, şi mai ales, pe linie oficială (în cazul Poliţiei) a acestor acuzaţii reprezintă un abuz cu atât mai mare cu cât în februarie 2015 o instanţă judecătorească din România (Tribunalul Cluj) a stabilit că respectivele acuzaţii sunt nefondate! Mai exact, în motivarea verdictului, instanţa a arătat că „Inconsistenţa probelor şi absurditatea acuzaţiilor aduse prin rechizitoriu dovedesc caracterul represiv al acestei acţiuni a autorităţilor”.

Chiar şi aşa, dacă facem abstracţie de măsluirea acuzaţiilor pentru care Gregorian Bivolaru a fost condamnat la şase ani de închisoare, nominalizarea lui de către Poliţia română ca fiind între primii doi cei mai periculoşi infractori din România este complet injustă! Consultând pagina web a site-ului Poliţiei române referitoare la cei mai căutaţi infractori de pe teritoriul ţării, se poate observa că din cele 41 de persoane indicate, cel puţin 15 dintre ele au condamnări mult mai dure decât cea a lui Gregorian Bivolaru. În cazul acelor persoane este vorba, de exemplu, despre „omor deosebit de grav” (condamnare 21 ani), „infracţiuni la regimul armelor şi muniţiilor” (condamnare 18 ani), „înşelăciune şi fals intelectual” (condamnare 17 ani), „trafic de droguri de mare risc” (condamnare 15 ani), şi altele!

De ce oare autorităţile române au apreciat condamnarea de şase ani a lui Gregorian Bivolaru pentru „act sexual cu o minoră” ca fiind mult mai gravă decât o crimă cumplită, condamnată la peste 20 ani de închisoare? Şi de ce oare zeci de publicaţii s-au grăbit să difuzeze ştirea că Gregorian Bivolaru ar fi „unul dintre cei mai periculoşi infractori din UE”, dar nici măcar unul dintre „prestigioşii” jurnalişti sau reporteri TV nu a făcut o minimă analiză pentru a clarifica discordanţele stridente ale cazului?

În ceea ce priveşte discordanţele, Biroul de Presă MISA reaminteşte că autorităţile dintr-o altă ţară membră UE, Suedia, au o viziune complet diferită faţă de cazul lui Gregorian Bivolaru. Suedezii i-au acordat acestuia azil politic tocmai pentru că au constatat că este supus la sistematice persecuţii în ţara sa. De asemenea, situaţia juridică a lui Gregorian Bivolaru a atras atenţia a zeci de europarlamentari şi a unor organizaţii internaţionale de apărare a drepturilor omului, care au interpelat de mai multe ori autorităţile române în legătură cu abuzurile flagrante la care acesta a fost supus.

Revenind la lista pentru Europol, este naiv să credem că difuzarea de către mass media din România a unor informaţii eronate, care ignoră un şir de abuzuri (sau chiar contribuie din plin la ele) reprezintă doar o întâmplare. Dimpotrivă, această coalizare tacită a jurnaliştilor indică mai degrabă o acţiune de linşaj public, executată la ordin, prin care se urmăreşte cu înverşunare distrugerea lui Gregorian Bivolaru.
Dacă nu este aşa, aşteptăm reacţia unor jurnalişti corecţi, care să repare prejudiciul făcut prin difuzarea informaţiilor false şi manipulatorii la care ne-am referit.

Biroul de Presă MISA
31 ianuarie 2016

duminică, 24 ianuarie 2016

Sincronicitatea ca experienţă divină

Niciun comentariu :

Sincronicitatea se produce atunci când două sau mai multe evenimente, aparent fără legătură cauzală, se produc împreună, într-o manieră semnificativă (pentru observator). Pentru a fi vorba de sincronicitate, ar trebui să fie improbabil ca evenimentele să aibă loc din întâmplare. Pentru scriitorul Robert Torres, sincronicitatea este o ilustrare a Divinului.

Cine consideră că sincronicitatea este o simplă coincidenţă, atunci nu a citit lucrările unor experţi faimoşi din domeniu. Celebrul psihiatru Carl Gustav Jung a creat termenul sincronicitate în anii 1920 pentru a face referire la alinierea dintre forţele universale şi experienţele unei persoane.

S-a încercat descoperirea motivelor acestor "concidenţe" de secole întregi, în multe tradiţii spirituale, ca mijloc pentru alinierea cu un aşa-zis “curent”. De obicei este nevoie de ani de meditaţie disciplinată, studiu, sau de alte mijloace şi metode pentru a naviga în această călătorie către o “individuaţie” armonioasă.

Pentru unii, cercetarea are loc în interior şi are ca obiectiv găsirea sinelui, în timp ce pentru alţii cercetarea are loc în exterior şi are ca obiectiv găsirea spiritualităţii.

Prima mea experienţă cu sincronicitatea a fost momentul naşterii mele. M-am născut în 21 martie la ora 3:03 a.m. – adică a treia lună, a treia săptămână, a treia oră şi al treilea minut, sau 3333. Data marchează de asemenea echinoxul. A fost alinierea mea cu forţele universale, cu planeta, spaţiul şi timpul.

Interesul meu în cercetarea naturii metafizice a realităţii a apărut în timpul unui moment de trezire în care am experimentat o întâlnire - supranaturală de fapt - cu o "entitate" formată din lumină. După această întâlnire am avut o înţelegere intrinsecă a multor concepte ezoterice precum “curentul”, spiritul, unicitatea şi chiar divinitatea.

Unicitatea: Ce anume ne conectează
În cartea lui Jung “An Acausal Connecting Principle” se spune că sensul subiectiv este cel care ne conectează.

Fără un observator (propria ta persoană), nu există gândire, nu există sincronicitate, nu există un sens. Gândurile sunt conectate la evenimente, mintea este conectată la mişcările materiei şi acest lucru este subiectiv; acestui lucru îi lipseşte o cauză obiectivă (este acauzală).

Cercetarea mea a început cu Carl Jung, deşi omul a observat sincronicitatea multe mii de ani înainte de Jung. Înainte de “sincronicitate”, umanitatea antică a folosit cuvinte precum rezonanţă, armonie şi unitate.

În secolul 4 d.Hr., filozoful grec Heraclit considera că toate lucrurile sunt interconectate; nimic nu ar fi izolat şi toate lucrurile ar fi legate între ele. În mod similar, Hipocrat a declarat: “Există un singur curent comun, o singură respiraţie. Totul este în rezonanţă”. Clasica idee că separarea este o iluzie include o legătură chiar şi între obiectele fără viaţă. Unii susţin că toată materia are conştiinţă.

Rolul conştiinţei şi a paranormalului în sincronicitate
Jung a fost interesat toată viaţa de paranormal şi a avut multe experienţe în acest sens. Împreună cu el a lucrat fizicianul Wolfgang Pauli, un câştigător al Premiului Nobel, care ar fi avut la rândul său experienţe de telekinezie. În preajma lui Pauli aveau loc accidente serioase şi inexplicabile cu echipamentele pentru experimente - lucru extrem de cunoscut în istorie.

Deseori se făceau glume în privinţa acestui lucru, dar multor savanţi le era frică de prezenţa sa în timpul experimentelor deoarece se considera în general că el era cauza acelor accidente, care dădeau peste cap experimente întregi organizate minuţios. Acest lucru este binecunoscut în fizică sub numele de “Efectul Pauli”.

Împreună, Jung şi Pauli au ajutat la pavarea drumului în studierea parapsihologiei. Mulţi alţii au dezvoltat domeniul, fizicienii moderni ştiu şi vorbesc despre conştiinţă consideraţă este deseori ca un element cheie pentru explicarea unor abilităţi precum telekinezie, vedere la distanţă şi previziune.

Un exemplu semnificativ este reprezentat de “câmpurile morfice” ale lui Rupert Sheldrake. El ne-a arătat cum câmpurile crează relaţii. În cartea sa “A New Science of Life”, citează experimente în care dacă unii dintre şobolani sunt supuşi la un anumit tip de pregătire, ceilalţi aflaţi într-un alt laborator, la mare distanţă, devin mult mai capabili să înveţe acelaşi lucru. Este ca şi cum şobolanii au în comun un câmp în care cunoştinţele acumulate prin antrenarea unora devin disponibile tuturor (şobolanilor).

Un alt fizician renumit, David Bohm, afirmă în lucrarea “Implicate and Explicate Order” că, de fapt, conştiinţa începe în afara spaţiu-timpului nostru, în “curentul” în care există întreaga cunoaştere şi unde prinde formă realitatea noastră materială. Apoi, conştiinţa se manifestă în dimensiunea noastră, urmând ca ulterior să se întoarcă în “curent”.

Aceste teorii – alături de cele explorate în renumita lucrare “Holographic Universe” a lui Michael Talbot sau de lucrarea “Meaning and Form” a fizicianului David Peat – emit ipoteze în privinţa unui sub-strat ce există sub (sau peste) realitatea noastră materială şi temporală.

Problema este că acest concept - "conştiinţa" - nu poate fi cuantificată din punct de vedere fizic. Mulţi consideră că ea există în afara creierului, poate în câmpul Akashic – conceptul tradiţional indian al unui fel de rezumat al tuturor cunoştinţelor provenite de-a lungul timpului de la toate fiinţele simţitoare.

Deşi sunt de acord cu multe dintre aceste teorii în privinţa existenţei unui tip de “matrice”, care este inteligenţa care funcţionează în spatele tuturor acestor lucruri?

O forţă inteligentă
Umanitatea a recunoscut de mult timp existenţa unei inteligenţe superioare, deşi aceasta apare în multe forme diferite. Mulţi mari savanţi au ajuns exact la aceeaşi concluzie. Einstein declara: “Toţi cei implicaţi serios în cercetări ştiinţifice devin convinşi că un spirit se manifestă în legile Universului – un spirit cu mult superior celui al omului.”

Max Planck, considerat fondatorul fizicii cuantice, a declarat: “Toată materia provine şi există doar prin virtutea unei forţe. Trebuie să presupunem că această forţă este existenţa unei minţi conştiente şi inteligente. Această minte este baza întregii materii.”

Isaac Newton considera că universul este mecanic, pus în mişcare de Dumnezeu şi apoi lăsat să funcţioneze. Niels Bohr, cel care a propus modelul atomului de hidrogen, dar şi omul care a creat una dintre marile dileme ale cuanticii (în tandem cu Einstein), vorbea de Tao - "Calea" universului, pe care o regăsea în modelele şi tiparele fizicii.

Multe dintre aceste teorii şi credinţe susţin că propriile tale gânduri pot modifica lumea exterioară în relaţie cu propria ta persoană. Deşi există o inteligenţă separată, care coordonează şi se află în control, tu eşti un fel de cocreator.

Când sincronicitatea se manifestă ca un eveniment exterior ce este legat de gândurile tale, într-o manieră semnificativă şi acauzală, atunci este clar că ajuţi la crearea ei.

Dar evenimentele coincid de asemenea şi fără ca noi să ne gândim la ele - exemplu în acest sens fiind momentul naşterii mele sub forma 3333.

Adânc în interiorul nostru, ştim dintotdeauna că suntem văzuţi, chiar şi într-o cameră goală - şi că nu suntem niciodată singuri. De câte ori nu suntem martori la întâmplări în care unele evenimente se aliniază încât totul devine foarte ciudat şi improbabil din punct de vedere statistic? Trebuie ca aceste evenimente să îşi aibă originea în afară. Acest lucru presupune că Sursa sau acel Cineva sau Ceva, care controlează în cele din urmă totul, se află acolo, în afară. Nu în interior.

Albert Einstein a mai declarat: “Sincronicitatea este modul prin care Dumnezeu rămâne anonim.”

Robert Torres este autorul lucrării “Sin Thesis”. De asemenea, este cântăreţ, compozitor, artist şi colaborează cu mai multe reviste. El invită cititorii să îşi împărtăşească gândurile cu el pe adresa: rttowers3 - at - gmail.com.
Sursa