A fi „nebun” într-o societate bolnavă…

A fi „normal” înseamnă a fi bolnav. Krishnamurti spunea că „Nu este semn de sănătate să fii bine adaptat la o societate profund bolnavă.” Cu toate acestea, fiind născuți și crescuți într-o astfel de societate, majoritatea oamenilor nu își dau seama de acest lucru ori de contribuția lor la felul în care arată sistemul în care trăim – sunt asemeni peștilor care trăiesc sub apă însă nu realizează că mediul lor este unul acvatic sau că sunt parte din ecosistemul maritim.

În societatea actuală, a fi „normal” înseamnă a fi spălat pe creier de la o vârstă foarte fragedă timp de mai bine de 12 ani prin ceea ce numim „educație” sau școală; a lucra ca un sclav aproape toată viața pe un salariu de nimic și intrând în competiție cu alții pentru a-ți asigura supraviețuirea; a consuma încontinuu într-o manieră inconștientă tot felul de produse ca urmare a manipulării prin marketing, în tot acest timp dăunând planetei care ne susține și otrăvindu-ne organismele prin consumarea de alimente care duc la apariția bolilor; a te supune regulilor și a crede în dogme transmise de cei cu autoritate; a fi pasiv și lipsit de creativitate; a te suprima pe tine însuți în nenumărate feluri; a trăi în suferință și cu toate acestea a nu face nimic pentru a o depăși.

Dacă te gândești puțin, acest mod de a trăi nu este deloc în regulă, este chiar unul bolnav, însă este acceptat și considerat a fi sănătos de aproape toată lumea, și mai mult decât atât, răsplătit de societate. Acei oameni care reușesc cel mai bine să trăiască în acest fel sunt considerați a fi cei mai de succes, sunt cei mai respectați, pe când cei care sunt diferiți, mai conștienți și mai inteligenți, cei care își doresc să urmeze o altă cale în viață, sunt ridiculizați și percepuți într-o manieră negativă ca și cum ar fi niște ciudați sau chiar „nebuni”.

Dar care este scopul să trăim așa cum o fac toți ceilalți din jurul nostru, după niște rețete prestabilite? Ne putem bucura de viață urmându-ne propria cale, trăind așa cum simțim noi cu adevărat, în acord cu sinele nostru real. Însă, din păcate, nu sunt mulți cei care reușesc să privească lucrurile și viața în afara programării la care au fost supuși, cei care reușesc să iasă din „matrix-ul” în care au trăit atât de mult timp. Dar totuși există și astfel de oameni, cei care încep să se trezească, cei care nu își mai trăiesc viața în funcție de așteptările celor din jur, de așteptările societății, în funcție de „așa se face”, „așa trebuie”, „asta e calea tradițională”.

Într-un fel ai putea spune că acești oameni sunt cei care se răzvrătesc împotriva „normalității”, cei care sunt sinceri atât cu ei cât și cu ceilalți, iar acesta poate fi cel mai dificil lucru pe care l-ar putea face. De ce? Pentru a-ți susține propriul adevăr în fața celorlalți ai nevoie de curaj deoarece este un lucru riscant să fii sincer într-o lume în care cei mai mulți trăiesc în minciună. Ceilalți ți se vor împotrivi pentru că ai părăsit „turma”, pentru că ai ales o cale non-tradițională, te vei confrunta cu credințele lor limitative de tip copy/paste și vei avea de înfruntat multe dificultăți, însă, pentru a depăși toate acestea, va trebui să îți continui drumul fără a privi înapoi, să ai puterea să nu te lași influențat de negativismul din jurul tău.

Mulți oameni care au avut curajul de a se răzvrăti împotriva „normalității” societății noastre bolnave nu au reușit să facă față consecințelor propriilor decizii și acțiuni. Când nimeni nu îți acceptă unicitatea, când te simți neînțeles și când ceilalți încearcă să te împiedice să îți exprimi autenticitatea sau când încearcă să te aducă la „normalitate”, poți cu ușurință să îți pierzi curajul și să devii anxios și nefericit. De aceea unele dintre cele mai mari minți ale lumii s-au confruntat cu probleme psihice și emoționale serioase. Și chiar dacă acum, după mult timp de la moartea lor, sunt recunoscute ca genii, când trăiau erau considerați „nebuni” sau ciudați.

Când conștientizezi că ceva nu este în regulă cu felul în care trăiești, în care trăim cu toții, și te hotărăști să îți recapeți libertatea și să o iei pe o altă cale, este foarte posibil să te confrunți cu nenumărate obstacole. Cei din jur și mai ales apropiații, prietenii și membrii familiei vor face tot posibilul pentru a-ți împiedica evoluția, cu intenția de a te „ajuta” să devii normal din nou, exact așa cum sunt ei. În loc să te susțină în drumul tău și să te încurajeze să îți dechizi aripile și să zbori cât mai sus, te vor descuraja și te vor trage după ei ca să suferiți împreună.

Îndrăznește să ieși din tipare!

Undeva în interior știi și tu că ai putea să-ți trăiești viața într-o manieră mult mai frumoasă. Și așa și este. Chiar dacă la început îți va fi greu și ți se va părea cel mai dificil lucru de obținut, este de fapt singurul lucru pentru care merită să depui tot efortul, pentru că, altfel, care mai este scopul vieții dacă nu bucuria de a trăi? Ce rost are să îți irosești întreaga viață doar pentru că alții ți-au spus cum ar trebui să trăiești?

Dacă îți dorești să trăiești așa cum vrei tu, și nu așa cum se așteaptă ceilalți, trebuie să ai curajul de a fi puțin „nebun”, nebun în acord cu standardele societății, să îți asculți vocea interioară, să îți urmezi chemarea și să nu te intereseze ce cred alții despre tine, să fii dispus să te confrunți cu greutăți fără a renunța la obiectivele tale și să faci tot posibilul să îți transformi visele în realitate.

Indiferent cât de greu ți-ar fi, toată suferința îți va fi recompensată odată cu crearea unei vieți noi, o viață trăită în bucurie, împlinire și liniște interioară. În plus, suferința merge mână în mână cu schimbarea, așa că permite-i să te ghideze în transformarea ta!

un articol adaptat de ursula-sandner.com după theunboundedspirit.com