"Sunt epoci în care nu poti inainta decat mergand contra curentului" - Mircea Eliade
Home » » Necesitatea de a nu raspunde la rau cu rau

Necesitatea de a nu raspunde la rau cu rau

Dupa o anumita perioada de practica spirituala care de obicei se masoara in ani, yoghinul constata faptul ca forta sa mentala a crescut destul de mult, ceea ce are ca rezultat observabil pentru el faptul ca gandurile sale se concretizeaza cu mare rapiditate in planul fizic(in lumea materiala). Este foarte posibil sa apara atunci o tentatie extrem de periculoasa, bazata pe orgoliu. Yoghinul poate capata convingerea ca el este o persoana deosebita, si constient de puterea sa are in cugetul sau pretentia ca ceilalti oameni sa nu-i mai faca rau, intocmai precum un luptator puternic poate avea pretentia ca oamenii obisnuiti sa nu mai incerce sa-l loveasca. Tentatia apare atunci cand bineinteles apar situatii cand un om ignorant sau rauvoitor face rau yoghinului puternic. La fel precum luptatorul profesionist va avea tentatia sa apeleze la abilitatile sale fizice extraordinare pentru "a da o lectie" ignorantului care doreste sa-l loveasca, la fel yoghinul puternic va avea tentatia sa apeleze la forta sa mentala extraordinara pentru "a da o lectie" ignorantului care i-a facut un rau. Asa precum in cazul luptatorului profesionist exista riscul ca o singura lovitura a acestuia sa-l omoare pe omul obisnuit (desi luptatorul nu a intentionat aceasta si nu si-a folosit toata forta), tot astfel exista pericolul ca gandul focalizat al yoghinului de a-i face rau celui care i-a facut rau sa provoace daune majore aceluia. De aceea, la aparitia acestei tentatii, yoghinul nu trebuie sa marjeze constient la acest impuls care poate apare in mintea sa, si sa nu contribuie emotional la incarcarea acestui gand de "razbunare/pedepsire". Pentru aceasta yoghinul trebuie sa se desprinda de tendinta de a privi in cheie egotica nedreptatea la care a fost supus, si sa nu se lase antrenat de orgoliu. Atitudinea yoghinului de genul: "cutare mi-a facut rau, dar o sa vada el ce rau o sa i se intample si lui drept consecinta, fiindca am constatat eu ca aia care imi fac rau o patesc dupa aia"(si incarcarea emotionala a acestui gand), se incadreaza in categoria de atitudini de evitat descrisa anterior, si duce la dezvoltarea unei personalitati orgolioase.

Dumnezeu in marea sa mila si vrand sa respecte intru-totul libertatea de alegere a omului, lasa acestuia posibilitatea de a alege raul oricat doreste, cu mentiunea ca apoi fiecare culege roadele actiunilor sale, conform legii actiunii si reactiunii. Asa se face ca exista ticalosi care aproape au si uitat sa spuna adevarul (asa de mult timp a trecut de cand l-au spus ultima data), care n-au nimic sfant, care cred ca Universul se invarte in jurul lor si care ar fi in stare sa faca rau tuturor celorlalti pentru ca sa aiba ei cel mai mic beneficiu samd.

Acesti ticalosi, precum animalele de prada, pot infaptui, chiar daca ei nu isi dau seama, prin raul lor, voia lui Dumnezeu.
Exista 2 variante:
1. Raul este indreptat impotriva unor oameni buni. Aceasta este o ocazie de evolutie pentru omul bun, daca el isi mentine firea buna. In principiu niciunui om bun nu ii este permis sa se transforme in "biciul lui Dumnezeu", fiindca dreptatea ultima apartine lui Dumnezeu, chiar daca acesta nu da cu parul. In plus aceasta lectie a raului va aduce intelepciune omului orientat catre Dumnezeu, posibilitatea de a depasi naivitatea de a considera ca toti oamenii sunt buni si spun adevarul, precum si alte beneficii spirituale.

2. Raul este indreptat asupra celor rai. In acest caz aceasta este o binemeritata pedeapsa. Un alt aspect este ca intotdeauna raul isi va devora supusii, care vor fi distrusi fara mila de acesta.

Cum zice Iisus: "Ispita trebuie sa vina, dar vai aceluia prin care vine ispita. Mai usor i-ar fi fost lui daca i s-ar fi atarnat un bolovan de gat si ar fi fost aruncat in mare".

Ca atare un om spiritual va trebui sa evite sa faca rau altora(chiar si celor care i-au facut rau lui), si va trebui sa-si faca din asta un principiu fundamental al vietii sale. Pedeapsa pe care o capata un om care face rau este multiplicata fata de raul facut, mai ales in anumite conditii de "premeditare"("cine seamana vant culege furtuna") . Ca atare razbunarea este un lucru complet inutil(care nu-si are rostul), si deloc in acord cu armonia divina.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu