Yoghinii MISA blog

În decursul ultimului secol, industria farmaceutică a cheltuit sume impresionante pentru marketing, promovând ideea că produsele sale sunt dovedite științific. A avut un succes atât de mare cu implantarea acestei impresii în conștiința publică, încât generații întregi de medici și pacienți au trăit toată viața cu impresia că motivația primară a companiilor farmaceutice este să îmbunătățească sănătatea oamenilor. Nu doar că acest lucru este neadevărat, și poate fi dovedit, dar studiile efectuate cu presupusul scop de a demonstra eficiența produselor farmaceutice sunt de obicei falsificate.

Având în vedere că produsele fabricate de companiile farmaceutice pot cauza o serie atât de largă de efecte secundare, multe dintre ele având și presupuse sau chiar cunoscute efecte carcinogenice, nu este surprinzător că studiile care le prezintă ca eficiente sunt falsificate. Dacă nu ar fi fost așa, șansele de a obține aprobarea pentru comercializarea lor ar fi fost substanțial reduse. Pentru a înțelege cum funcționează acest sistem, să aruncăm o privire mai atentă la câteva feluri în care suntem înșelați.

Imaginați-vă un hipnotizator care pretinde pe site-ul său că în decursul ultimului an toți fumătorii pe care i-a tratat au renunțat la fumat. Fără îndoială că ar fi asaltat de o mulțime de noi pacienți nerăbdători să fie ajutați. Dar dacă mai târziu s-ar afla că pacienții despre care vorbise el fuseseră doar cei care reușiseră să se lase de fumat? Aflând acest lucru, fără îndoială că noii pacienți s-ar simți înșelați.

De mulți ani neraportarea studiilor lipsite de succes a devenit o practică obișnuită a industriei farmaceutice. Chiar și după lansarea așa numitei inițiative AllTrials în 2015 (un proiect care susținea că toate studiile clinice desfășurate trebuie înregistrate iar rezultatele lor să fie publice), se pare că doar aproximativ jumătate din companiile farmaceutice examinate fac referire la studii din trecut. Și întocmai ca și în cazul hipnotizatorului care nu a menționat nimic despre pacienții care nu au reușit să se lase de fumat, nici noi nu avem nicio idee despre câte studii farmaceutice au fost îngropate pentru că nu au avut rezultate pozitive.

Un mod mai subtil de falsificare a studiilor este sponsorizarea instituțiilor sau oamenilor de știință care desfășoară studiile, de către companiile farmaceutice. Acest lucru creează inevitabil așteptarea unui rezultat pozitiv, deoarece în cazul unuia negativ finanțarea ar fi retrasă.

Într-un exemplu de conflict de interese despre care am scris mai demult, o meta-analiză publicată în revista medicală The Lancet în noiembrie 2015 susținea că mult mai mulți oameni trebuie să ia ”medicamente de reducere intensivă a tensiunii arteriale” pentru a-și reduce riscurile de infarct miocardic și accident vascular cerebral. Examinând o selecție de 19 studii, lucrarea afirma că toate persoanele considerate cu risc ar trebui să ia medicamente – chiar dacă valorile tensiunii arteriale sunt normale și fără a ține cont de pericolul efectelor secundare.

Totuși semnificativ rămâne faptul că, în promovarea superentuziastă a acestui studiu, mass media a eșuat în a atrage atenția asupra faptului că jumătate din cercetătorii implicați aveau legături cu companii farmaceutice multinaționale sau cu interese pro-farmaceutice de cercetare. Evident că nu s-a făcut nicio mențiune despre remunerarea acestor cercetători de către industria farmaceutică și acționarii săi. Deși nu s-a menționat nimic în ziarele din întreaga lume, acești bani includeau onorarii, burse, decontarea cheltuielilor de călătorie și a cheltuielilor personale precum și suport salarial. La fel de îngrijorător este și faptul că media nu a făcut nicio mențiune asupra faptului că mai mulți dintre acești cercetători făceau parte din comitetele de conducere sau consiliile de administrație ale companiilor farmaceutice.

Dacă revenim la exemplul nostru despre hipnotizatorul care raporta numărul pacienților pe care i-a ajutat să se lase de fumat, să ne imaginăm că a avut 100 de pacienți dintre care doar 12 au reușit să renunțe la acest obicei. Dacă presupunem, așa cum sugerează anumite dovezi, că doar 6% dintre oamenii care încearcă să renunțe la fumat chiar reușesc, înseamnă că ajutând 12 oameni să se lase, ajutorul hipnotizatorului se rezumă la o creștere doar cu 6% față de ceea ce era așteptat să se întâmple. În exprimare statistică, acest lucru se numește termeni absoluți.

Dar dacă hipnotizatorul a vrut să își exagereze rezultatele pentru a le face să sune mai impresionant, e posibil să fi ales să citeze creșterea relativă la pacienții pe care i-a ajutat să renunțe la fumat. Exprimată în termeni relativi, creșterea numărului de oameni care au renunțaț la fumat de la 6 la 12 este o creștere de 100%. Astfel, anunțul de pe website-ul hipnotizatorului poate afirma că serviciile sale cresc cu 100% șansele de renunțare la fumat.

De aceea nu este surprinzător faptul că rezultatele studiilor farmaceutice sunt adesea exprimate în termeni relativi. Un studiu publicat în 2011 analiza toate studiile randomizate despre medicamente publicate în șase revistele medicale cu cel mai mare impact publicate între 1 iunie 2008 și 30 septembrie 2010 și a dat la iveală faptul că 44% din rezumatele studiilor își raportau rezultatele în termeni relativi, nu absoluți. Și desigur, când astfel de rezultate exprimate în termeni relativi sunt apoi raportate prin intermediul media, consecința inevitabilă este o mai mare cerere pentru produsele farmaceutice implicate.

În cartea sa publicată în 2004 ”Adevărul despre companiile farmaceutice” Marcia Angell MD, fost editor șef la New England Journal of Medicine indică două tehnici cheie pe care industria farmaceutică le folosește pentru a-și cosmetiza studiile. Una dintre acestea este ”de a implica în studii doar subiecți tineri, chiar dacă medicamentele testate se adresează în special persoanelor vârstnice. Pentru că tinerii experimentează de obicei mai puține efecte secundare, medicamentele vor părea mai sigure”. O altă metodă este ”de a prezenta doar o parte din date – partea care prezintă produsul într-o lumină bună - și a ignora restul”

Și ca și cum acest lucru nu ar fi suficient de rău, Angell mărturisește și că ”studiile pot fi falsificate în zeci de feluri” și că asta ”se întâmplă tot timpul”. Ideea de bază este că, în încercarea de a obține profituri din ce în ce mai mari, companiile farmaceutice vor face aproape orice pentru a face ca produsele lor să pară mai sigure și mai eficiente decât sunt de fapt.

Având în vedere dovezile copleșitoare asupra naturii lipsite de scrupule a afacerilor sale, industria farmaceutică este de fapt cea mai mare barieră în calea sănătății. Acest lucru înseamnă că, dacă vrem să atingem scopul de a face sănătatea naturală preventivă un drept al omului, este esențial să punem capăt ”afacerii cu boala”. Deși medicina celulară și nutrițională fac deja posibilă reducerea incidenței și chiar eradicarea bolilor care ucid milioane de oameni în fiecare an, companiile producătoare de medicamente se opun cu îndârjire deoarece realizează că acest lucru ar distruge piața globală a bolilor a căror valoare totală depășește acum un miliard de dolari pe an.

Conform calculelor Forumului Economic Mondial, până în 2030 impactul economic global al celor mai răspândite boli cronice – cancer, diabet, boli mintale, boli cardiovasculare și boli respiratorii – va ajunge la 47 miliarde dolari, deci nu mai este timp de pierdut. Ca să o spunem de-a dreptul, alegerea pe care trebuie să o facem este între a preveni bolile sigur, eficient și natural și a falimenta sistemele de asistență medicală. Pentru oricine care nu este un acționar sau susținător al industriei farmaceutice, opțiunea de ales ar trebui să fie limpede ca lumina zilei.

Sursa

Vaccinarea cu forța este un abuz la adresa pacienților, un atentat la libertatea profesională, la adresa codului de deontologie medicală și a jurământului hipocratic. O astfel de lege este de tip nazist și seamănă cu colectivizarea forțată! Așa ceva nu trebuie admis dacă vrem să fim liberi!

Ceea ce pare să fie principala ameninţare pentru sănătatea noastră şi care, binenţeles, e cea mai ascunsă de media. O afacere mai mult decât de miliarde, legată de sectoarele în plină creştere cum ar fi telefonia sau tehnologia wireless în general, monopolizează informaţia, împiedicând să se ştie la nivel de mase un înspăimântător adevăr: expunerea la radiaţii de microunde de mica frecvenţă (Wi-Fi) este cauza demonstrată de daune cerebrale ireversibile, cancer, malformaţii, avorturi spontanee, alteraţii de creştere a oaselor. Iar populaţia cu cel mai ridicat risc e reprezentată în absolut de copii şi de femei. 

Nu surprinde, deci, că acest fapt este cunoscut şi documentat în domeniu medical şi ştiinţific deja înainte ca tehnologia wi-fi să dea buzna în casele noastre, ajungând zi de zi la indemâna copiilor. Efectele biologice nu doar periculoase, ci letale ale acestei tehnologi au fost ţinute în secret pentru public pentru a conserva giganticele profituri ale companiilor şi pentru a hrăni buzunarele personajelor ca Bill Gates, Steve Jobs şi Carlo De Benedetti. 

Cum a demonstrat profesorul John Goldsmith, consilier al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în Epidemiologie şi Ştiinţe ale Comunicării, expunerea la radiaţii de microunde Wi-Fi a devenit prima cauză de avorturi spontanee: 47,7% dintre cazurile de expunere la aceste radiaţii au loc înainte de prima săptămână de sarcina. Iar nivelul de radiaţie care afectează femeile luate în examen pleacă de la 5 microwatt pe centimetru pătrat. Un asemenea nivel ar putea părea fără sens pentru o persoană care nu poartă statutul de om de ştiinţă, dar devine mai important dacă spunem că este sub ceea ce marea parte a studentelor primesc ca şi doză într-o clasă dotată de transmiţător Wi-Fi, în unele ţări plecând de la 5 ani în sus. Datele puţin mai preocupante sunt că nivelul de absorbire în cazul copiilor poate fi de zece ori mai mare decât în cazul adulţilor, pentru că ţesutul cerebral şi măduva oaselor unui copil au proprietăţi de conductibilitate electrică diferite de cele ale adulţilor din cauza conţinutului ridicat de apă. 

Expunerea la microunde de joasa frecventa permanentă poate induce “stres” cronic oxidativ şi nitrosativ şi poate dăuna mitocondriile celulare (mitocondriopatia). Acest “stres” poate cauza daune ireversibile asupra ADN mitocondrial (acesta e de 10 ori mai sensibil la stres oxidativ şi nitrosativ decât ADN’ul nuclear). ADN’ul mitocondrial nu e reparabil din cauza conţinutului scăzut de proteine histonice, deci eventuale daune (genetice sau de alt tip) se pot transmite la toate generaţiile succesive prin linia maternă. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a evidenţiat aceste riscuri într-un document de 350 de pagini cunoscute ca şi “International Symposium Research Agreement No. 05-609-04″ (“Efecte biologice şi daune asupra sănătăţii provocate de radiaţii de microunde – Efecte biologice, sănătatea şi mortalitatea în exces de radiaţii artificiale de microunde date de frecvenţe radio”). Secţiunea 28 tratează în mod specific problemele legate de funcţia reproductivă. Acest document a fost clasat drept “Top Secret” şi conţinutul sau ascuns de OMS şi de ICNIRP (International Commission on non-Ionizing Radiation Protection). 

Dintr-un atrăgător articol al lui Barrie Trower publicat de ediţia italiană a revistei Nexus, se pot înţelege riscurile principale pentru copiii expuşi la utilizarea celularelor sau a tehnologiei Wi-Fi. Iradiaţia de microunde la joasă frecvenţa influenţează procesele biologice care dăunează creşterea fătului. În plus, aceleaşi procese biologice sunt implicate în: – Bariera hematoencefalica: se formează în 18 luni şi protejează creierul de toxine. Se ştie că se alterează. – Teaca de mielină: e nevoie de 22 de ani pentru a se forma toate cele 122 de straturi din care e compusă. E responsabilă de toate procesele cerebrale, organice şi musculare. – Creierul: e nevoie de 20 de ani pentru ca acesta să se dezvolte şi vă asigur că celularele nu îl ajută în asta. – Sistemul imunitar: e nevoie de 18 ani ca acesta să se dezvolte. Măduva oaselor şi densitatea oaselor sunt influenţate în mod important de microunde de joasă frecvenţa la fel ca şi globulele albe ale sistemului imunitar. – Oasele: e nevoie de 28 de ani pentru o dezvoltare completă. 

Aşa cum am menţionat, conţinutul de apă în cazul copiilor face ca pe de-o parte oasele moi, pe de alta măduva să fie atrăgătoare pentru radiaţiile de microunde. Măduva oaselor produce celulele sângelui În mod clar,cei care decid pentru noi, subevaluează o pandemie de boli infantile până acum necunoscute tuturor celor 40.000 de generaţii de civilizaţie, care poate implica mai mult de jumătate dintre mamele/copiii iradiaţi în lume. În legătură cu acest subiect şi cu previziunile multor oameni de ştiinţă după părerea cărora, dacă se va continuă cu acest ritm difuzarea necontrolată a sistemelor Wi-Fi, până în anul 2020 cancerul şi mutaţiile genetice vor fi răspândite în toată lumea la nivel pandemic, multe ţări adoptă deja soluţii, lansând legi care limitează pentru copii folosirea celularelor şi eliminând din clase dispozitivele wireless. 

Comitetul Naţional Rus pentru Protectia de Radiaţiile Non-Ionizante, într-un document propriu de cercetare intitulat “Efectele asupra sănătăţii copiilor şi adolescenţilor” a evidenţiat în copii expuşi la acest tip de radiaţii următoarele: 1) creşterea cu 85% a bolilor Sistemului Nervos Central 2) creşterea cu 36% a epilepsiei 3) creşterea cu 11% a retardului mintal 4) creşterea cu 82% a bolilor imunitare şi riscuri pentru făt În 2002, 36.000 de medici şi oameni de ştiinţă din toată lumea au semnat “Apelul Freiburg“. 

După zece ani, Apelul a fost relansat şi pune în gardă lumea întreagă în mod special împotriva utilizării Wi-Fi şi radiaţiei asupra copiilor, adolescenţilor şi femeilor însărcinate. Apelul Freiburg este un apel al medicilor internaţionali care din păcate în România a fost întâmpinat de un public foarte (exagerat de..) restrâns. 

Ce rămâne de făcut? Cum să ne protejăm pe noi înşine şi mai ales pe copiii noştri, de această ameninţare letală invizibilă? În curând vă voi pregăti un document util care să conţină cele zece sfaturi practice pe care vi le propun şi aici: 

1. Nu lăsaţi copiii să folosească telefoanele celulare, decât în caz de urgenţă. Sunt de referat sms-urile, dar e mai bine să le reduceţi. În Franţa, nu degeaba a fost interzisă publicitatea telefoanelor celulare destinată minorilor sub 14 ani. 

2. Folosiţi mereu hands-free cu cablu (nu cele wireless). Chiar şi folosirea difuzorului este utilă. 

3. În caz de acoperire redusă sau lipsa completă, nu efectuaţi convorbiri. În aceste cazuri e necesară mai multă putere radiantă, cu efecte majore. 

4. Folosiţi celularul cât mai puţin în mişcare, ca de exemplu în tren sau în maşină. Riscul constant să se reducă acoperirea, creşte în aceste cazuri, emisiunea de radiaţii. 

5. Nu ţineţi celularul lipit de ureche sau în apropierea capului în timp ce sunaţi pe cineva, când radiaţiile sunt mai puternice. Duceţi telefonul la ureche după ce vi s-a răspuns la apel. 

6. Nu ţineţi telefonul în buzunarul pantalonilor, în buzunarul cămăşii sau al gecii pe care o purtaţi. 

7. Schimbaţi des urechea în timpul convorbirii şi, mai ales, reduceţi durata convorbirilor. 

8. Folosiţi cât mai des, când e posibil, linia fixă, nu wireless, sau instrumente de instant messaging ca şi Skype sau similare. 

9. Nu dormiţi cu telefonul lângă cap, de exemplu pentru a-l folosi pe post de alarmă. 

10. Alegeţi mereu modele care au o valoare SAR redusă (grad de absorbţie specific al radiaţiilor). 

Un al 11-lea sfat care, în ziua de azi mi se pare cel mai dificil de urmat: dacă trebuie neapărat să folosiţi un celular pentru a comunica cu lumea înconjurătoare, evitaţi smartphon’-ul. Este în absolut cel mai periculos, din toate puntele de vedere!

„Cei care au incercat sa convinga lumea ca Soarele, sursa principala de energie si viata a Pamantului, provoaca cancer, au facut asta cu reaua intentie sa insele masele cu scopul de a le indeparta pe acestea de unicul lucru care poate preveni boala” – Dave Mihalovic, doctor naturopat si scriitor [1]

Adevarul este ca am fost sistematic mintiti despre soare si cancerul pielii timp de ani de zile.  Cat de multi stiu ca nu exista nici o dovada definitiva ca soarele si doar el poate cauza cancerul pielii? [2]

Poate soarele sa vindece cancerul?

In cartea Soarele vindecator/The Healing Sun, autorul ei, dr. Richard Hobday documenteaza o larga gama de studii care arata ca soarele protejeaza impotriva cancerului la san, colon, ovare si prostata. Acesta poate preveni si diabetul, scleroza multipla, bolile de inima si hipertensiunea, osteoporoza, psoriazisul si tulburarea afectiva sezoniera (TAS).. [3]

Apoi este cazul doctorului Harland G. Call, care a fost diagnosticat cu cancer al pielii si a fost sfatuit de chirurg sa ii fie inlaturat. In loc de asta, el a decis sa faca bai de soare ale zonei canceroase.

Dupa o scurta perioada de bai continue de soare, cancerul pielii a disparut complet. El s-a intors la medicul lui curant pentru confirmare, iar doctorul lui a confirmat ca respectivul cancer al pielii a disparut si nu mai era nevoie de nici o interventie chirurgicala. [3]

Potrivit d-rului Bernarr Zovluck, „tratarea cancerului este ajutata de baile de soare, scrie dr. Zane R. Kime. Kime scrie ca cei care au capatat mai multa "insorire" au avut mai putin cancer. Expunerea la soare vindeca cancerul prin fortifierea sistemului imunitar si sporirea oxigenului din tesuturi”. [4]

Si totusi suntem aproape zilnic bombardati cu teribile „avertismente” de la „autoritati” cu reputatie, indemnandu-ne, desigur pentru binele nostru, sa evitam soarele cu orice pret.

Nivele epidemice de fobie solara

De exemplu dr. Robin Ashinoff, sef dermatolog si chirurg cosmetic la Centrul Medical al Universitatii Hackensack sfatuieste: „Aplicarea de creme solare si expunerea deliberata la soare este aproape la fel de rea ca si expunerea la soare fara nici un fel de crema sau lotiune”.

Ea continua: „nu capeti arsuri, dar razele UV tot ajung la pielea ta. Ecranarea solara este importanta, dar ar trebui si sa porti haine adecvate si sa te aperi pe cat de mult posibil de expunerea directa la soare”. [5]

Pledeaza dr. Ashinoff pentru un stil de viata gen vampir? Realitatea este ca vasta majoritate a oamenilor, incluzand doctorii, au fost inselati pentru a crede mitul ca soarele este toxic, cancerigen si un pericol mortal pentru sanatate.

De aceea majoritatea oamenilor se ung din belsug si in mod servil cu lotiuni si creme antisolare toxice pe piele oricand anticipeaza un contact direct cu razele soarelui. Dar de fapt cele mai conventionale dintre acestea sunt biopericole cauzatoare de cancer. [6] [7]

Intre timp, industria cancerului, de multe miliarde de euro si industria lotiunilor antisolare toxice cu valori de alte miliarde de euro fac profit cu aceasta pacaleala. Adevaratii credinciosi sunt lasati sa se scarpine in cap de mirare pe masura ce statisticile dezvaluie ca melanomul malign canceros al pielii este in continua crestere.. [8]

Doctorul soarelui

Dr. Auguste Rollier a deschis prima „Clinica a Soarelui”, europeana, in 1903 la Leysin, Elvetia. El a mai scris o carte extrem de influenta: Helioterapia, fiind considerat cel mai faimos helioterapeut al lumii.

In culmea activitatii sale, el a pus in functiune 36 de clinici. Dr. Rollier a imbratisat credinta ca soarele era un medicament neintrecut cu spectru complet. El si-a vindecat pacientii sai utilizand o dieta sanatoasa combinata cu puterea soarelui.

Prin 1933, erau peste 165 de boli diferite care erau tratate cu succes prin helioterapie, inclusiv tuberculoza, ranile, rahitismul, si multe altele. Moartea doctorului Rollier in 1954 a a marcat sfarsitul terapiei solare, nu fiindca era ineficienta, ci pentru ca a fost inlocuita cu „medicamentele minune” ale marilor companii farmaceutice. [9]

„În această clipă, ai putea fi oriunde şi ai putea face orice. Dar stai singur în faţa unui ecran. Ce ne opreşte să facem ce ne dorim? Să fim ceea ce vrem să fim?”, se întreabă Spencer Cathcart, autorul unui material video intitulat „The Lie We Live” (MInciuna în care trăim), despre cum cei mai mulţi dintre noi îşi trăiesc vieţile zi de zi. 

„În fiecare zi ne trezim în aceeaşi cameră şi urmăm aceeaşi cale, de a trăi la fel ca ieri. Dar, cândva, fiecare nouă zi era o aventură. Pe parcurs, ceva s-a schimbat. Înainte, zilele noastre erau nesfârşite, acum zilele noastre sunt programate. Asta înseamnă să devii adult, să te maturizezi? Să fii liber? Suntem cu adevărat liberi?

Mâncare, apă, pământ.

Principalele elemente de care avem nevoie pentru a supravieţui sunt deţinute de către corporaţii. Nu există hrană pentru noi în copaci, nici apă proaspătă în izvoare, nici pământ să ne construim case. Dacă încerci să iei ceea ce îţi oferă Pământul, ajungi la închisoare. Aşa că ne supunem regulilor lor. 

Descoperim lumea prin intermediul cărţilor de şcoală. Ani la rând stăm şi regurgităm ce ni se spune. Suntem testaţi şi notaţi precum subiecţii unui studiu de laborator. Suntem crescuţi să nu fim diferiţi, să nu facem o diferenţă în această lume. Suntem suficient de deştepţi încât să ne facem treaba la locul de muncă, dar să nu ne întrebăm de ce o facem. Aşa că muncim şi iar muncim, fără să mai avem timp să ne trăim viaţa pentru care muncim. Şi aşa vine o zi în care suntem prea bătrâni pentru a mai munci. Atunci suntem lăsaţi să murim şi copiii noştri ne înlocuiesc în acest joc”.

DIABETUL NU E, PRACTIC, O BOALĂ!

În urmă cu câţiva ani, scriam despre DIAVIT – cel mai nou şi mai eficient tratament natural pentru diabet, inventat de prof. univ. dr. Roman Morar. Pe atunci, neobositul savant clujean dădea noi speranţe bolnavilor din România. Între timp, distinsul nostru interlocutor a ajuns la rezultate excepţionale, dar şi la concluzii uimitoare, pe care dorim să vi le împărtăşim.

D-le prof. Morar, aţi cercetat minuţios diabe­tul, iar tratamentul cu DIAVIT a salvat mii de bol­navi din ţara noastră. Care sunt concluziile ulti­me­lor dvs. studii?

În ultimii ani, am făcut mulţi paşi noi în înţe­le­ge­rea acestei boli încă necunoscute de omul mo­dern. Eu studiez diabetul din 1982, când deja aveam brevet pe Eridiarom. Tratând iniţial diareea la ani­male, am văzut că ace­laşi tratament are succes şi la oameni. Numai că au înce­put să-mi scrie pacien­ţii: „Eu am avut diaree şi mi-a trecut, mă simt foarte bine, dar având şi diabet, observ că după trata­ment mi-a scă­zut glicemia şi văd mult mai bine. Ce să fac? Ce regim să ţin? Cum pot să beneficiez în continuare, de aceste re­zul­­tate în boala dia­betică?”. Eu nu ştiam nimic despre diabet și nici nu voiam să mă ocup de această boală, care mi se părea inabor­da­bilă. „Ce facem în continua­re?”, mă tot întrebau bol­navii. Ce să le răspund? Nu puteam să-i trimit în altă par­te, să afle informaţii des­pre un produs inventat de mine! Am luat din biblio­teci cărţile despre diabet şi am început un lung stu­diu. În toate scria că dia­betul e o boală incura­bilă. „Cum Dumnezeu să fie incura­bilă, dacă oame­nii spun că se simt bine?” - mă între­bam. Atunci am lă­sat cărţile şi am pornit pe drumul cercetării. M-am dus la Endocrinologie, am găsit un om interesat de experimentul pe care voiam să-l realizez şi l-am între­bat: „Domnule, poţi îmbolnăvi animale de diabet?”. Mi-a răspuns: „Da, diabetul poate fi indus cu un anti­biotic puternic!”.

În 2001, timp de un an, el a îmbol­năvit şi eu am tratat şobolani cu diabet și le-am ur­mă­rit histologic pancreasul. Ce-am constatat? După două luni de tratament natural, celulele au început să se refacă, iar după trei luni, întreg pancreasul era refă­cut! Practic, în 2001 am descoperit şi brevetat produ­sul DIAVIT, cu care tra­tăm diabetul. Aşa cum scrie şi în cererea de înre­gis­trare, este „un produs medica­men­tos vegetal, destinat prevenirii şi tratării diabe­tului”. În 2004, cercetătorii de la Harvard, lucrând pe culturi de celule, au desco­perit cam acelaşi lucru. Ei au lucrat pe celule beta; noi am lucrat direct pe ani­male şi am văzut histologic ce se întâmplă. Ulterior, după reconfir­ma­rea interna­ţio­nală a posibilităţii de regenerare a pancreasului, am prins mai mult curaj. În plus, aveam deja sute de oa­meni în observaţie, ma­jo­ritatea salvaţi de la trata­mentul alopat!

În acest timp, aţi elaborat şi un regim alimen­tar, care împreună cu tratamentul natural ajută la refacerea completă a pancreasului...

Sincer, regimul alimentar mai mult l-am dibuit... Mă tot întrebam de ce sunt atâtea boli la omul mo­dern. Modern şi bolnav! După cinci teze de doctorat experimentale, toate despre diabet (trei în medicina veterinară şi două colaborări în medicina umană), am ajuns la unele concluzii. Am pornit de la o observaţie: preotul, la înmormântare, zice în toate limbile: „Din pământ eşti, în pământ te vei întoarce”. Cum vine asta? Suntem din pământ? Spune preotul prostii? Nicidecum! De la naştere până la trecerea în nefiinţă, bunicii noştri mâncau numai roadele pământului. Nu erau pe-atunci alimente cu zeci de chimicale în ele! Din păcate, omul modern îşi sapă singur groapa, cu dinţii! Nesilit de nimeni! În dorinţa lui de a face bine, face tot mai rău! Produsele chimice nu au ce căuta în intestinul omului, pentru că nu pot fi pre­lucrate! Se spune că omul se adap­tează, dar nu-i adevărat! El este făcut perfect, este perfecţiunea întruchipată, nu poţi să-i aduci vreo modificare! Şi nu s-a schimbat deloc de când e pe pă­mânt! Dar progresul le ia oamenilor minţile! De dra­gul banului se iscă conflicte şi răz­boaie, pentru că industria de armament aduce profi­turi uria­şe! La fel face şi industria de medicamente: la prima vedere, lumea crede că specialiştii lucrează să găseas­că noi leacuri pentru bolile omenirii, dar ei mai multe suferinţe produc, din cauza toxicităţii şi efectelor secundare date de medicamentele chimice! De dragul banului, tre­buie să producă ceva! Socie­tatea „de consum” în care trăim e dis­truc­tivă pentru om! Otră­veşte lumea cu bună ştiinţă, singu­rul scop fiind pro­fitul!

În urmă cu peste 40 de ani, am participat la deschiderea Insti­tutului Oncologic din Cluj şi nu existau copii cu cancer, nici de sto­mac, nici de colon! Acum nu mai încap în spi­tale! O adevărată tra­gedie, la care asistăm nepăsători! Cum a ajuns ţara noastră fruntaşă în Europa la acci­dente vasculare, cancer şi obezitate? Avem cel mai fertil pământ, dar zace nelu­crat! Fructele, legumele şi zarzavaturile autoh­tone ne pot salva, dar cineva trebuie să le producă, iar populaţia să le consume! Mă crucesc să văd că, în diabet, se scot fructele din alimentaţie. De ce? Pentru că sunt dulci? Astfel se limitează aportul de vitamine şi săruri minerale din organism, iar ele au un rol esenţial în menţinerea elasticităţii vaselor sanguine şi în buna funcţionare a organismului!

Îmi spunea o doamnă că a făcut trei operaţii pe cord şi am întrebat-o: „Câte fructe mâncaţi dvs. zil­nic?”. „Nu mănânc deloc”. „Păi, cine vreţi să vă ţină cordul sănătos, dacă nu mâncaţi fructe?” În mediul rural, părinţii şi bunicii noştri adunau fructele de sezon şi le mâncau! Fără fructe în alimentaţie, va­sele de sânge îşi pierd elasticitatea, ne creşte tensiu­nea arterială, apoi vasele mici se sparg în creier, ochi, cord, rinichi, extremităţi, în organele sexuale şi ficat... acestea fiind cele mai vascularizate organe din orga­nism! Exact acele organele unde apar şi „efectele se­cundare” ale diabetului! Dacă vrem să fim o naţie sănătoasă, trebuie să ne trezim şi să ne întoarcem la agricultura tradiţională, care ne poate salva.

Bineînţeles! Dar schimbarea alimentaţiei după ani întregi în care ne-am hrănit cu chimicale nu ne va vindeca pancreasul. Se impune şi un tratament adecvat! A trata înseamnă a ameliora, a îmbunătăţi starea de sănătate a unui om. Dar în cărţi scrie că diabetul este boală incurabilă! Eu nu pot să cred şi să înţeleg asta, exceptându-i pe oamenii care trăiesc pentru a mânca şi atât! Eu am introdus obligatoriu în dieta diabetică fruc­tele dulci: struguri, mere, prune, pere, banane etc., indiferent cât sunt de dulci (deocamdată, nu sunt făcute de om!) cel puţin 0,5 kg zilnic, şi tot atâtea salate de crudităţi şi zarzavaturi, unde pe primul loc sunt cruciferele (varza cu familia ei). Apropo de salate: aproape un milion de români merg anual în Grecia, la mare, şi probabil tot atâţia în Turcia. Se bronzează şi vin acasă fericiţi! Dar oare niciunul nu vede că la fiecare masă sunt 10-15 feluri de salate de crudităţi? Nu suntem deloc recep­tivi la normalitate şi nu copiem obiceiurile sănătoase! Însă vitaminele şi sărurile minerale le luăm doar din aceste două grupe de alimente! Cine nu le consumă sigur ajunge bolnav!

În 1997 s-a tradus în limba română o carte im­por­tantă, care se scrie poate o dată la 20 de ani: „Fi­zio­logia umană şi mecanismele bolilor”, de americanul Ar­thur G. Guyton, Editura Amaltea. În capi­tolul despre tratamentul diabetului se abordează tera­pia cu insulină, dieta, legătura dintre diabet şi obezitate. Se menţionează că „boala poate fi con­tro­lată prin simpla scădere ponderală”, că legătura din­tre tratament şi arterioscleroză este o anomalie a me­ta­bolismului lipidic şi, practic, se încheie cu coma dia­betică. Nu scrie nimic despre diabet de tip I şi diabet de tip II. De fapt, se înțelege că există diabet şi atât! Tratamentul se face diferit: cu insulină la copii şi tineri, cu tablete la adulţi şi vârstnici, iar în ultima fază se apelează tot la insulină! Dar şi tra­tamentul cu insulină ridică probleme! Ştiţi ce se în­tâm­plă? Există trei tipuri de insulină: insulină ra­pidă - care iese din organism în 6-8 ore, insulină len­tă - care se elimină din organism în 18-20 de ore şi Lantus - care ajunge în 3 ore la valoare maximă şi după 24 de ore e tot acolo (aceasta se foloseşte cel mai mult, mai ales la copii). Nu-i deloc normal, fiind­că organis­mul nu trebuie „scăldat” în insulină. La un om nor­mal, care mănâncă de trei ori pe zi, insulina este acti­vă în organism 2-4-6 ore, nu 24 din 24! Ce fac ceilalţi hormoni? Intră în concediu de odihnă? Ne­norocirea e că acest Lantus, după 24 de ore e tot în organismul bolnavului, care-şi face altă injecţie, că aşa i-a recomandat medicul. Ziua urmă­toare la fel, şi tot aşa, insulina se cumulează şi ajunge la valori foarte mari, ceea ce este periculos. Cât supravieţuieşte omul în felul acesta?

În boala diabetică există şi perioade în care orga­nis­mul îşi revine de la sine (aşa-zisa remisie), când glicemia se stabilizează la valoarea normală sau este aproape de normal. Dar în cărţile de medicină scrie aşa: „În timpul remisiei, este important să nu se oprească administrarea insulinei”. Cum vine asta? Mai departe, scrie aşa: „Ţinta terapeutică în remi­sie este păstrarea funcţiei celulelor beta pancrea­tice”. Cum păstrăm funcţia lor, când de fapt le blocăm? N-ar fi mai logic să oprim tratamentul cu insu­lină? Aflăm că insulina „protejează”, şi pancrea­sul are ne­voie de o perioadă de odihnă! Păi dacă nu lăsăm pan­creasul să producă insulină, nici n-o s-o mai facă vreo­dată, pentru că un organ nefolosit îşi pierde func­ţia! Nu sunt împăcat cu această abordare şi mă deran­jează mult că din tratamentul cu insulină nu putem scoate acest Lantus! Din cauza acestui tip de medicamente apar situaţii în care copiii fac hipo­gli­cemie – mama unui copil de 6 ani mi-a spus că i-a găsit insulinemia 87, când trebuia să fie maximum 20!

Vă spuneam că în cărţile de medicină scrie că diabetul este o boală incurabilă... Atunci, despre ce tratament poate fi vorba? Nu poate să afirme nimeni că tratamentul care se face azi, mai ales cu tablete, tratează diabetul. Din contră, îi înfundă mai rău pe bieţii bolnavi, pentru că Metformina (substanţă larg folosită la noi în ţară, în Agenda Medicală având 27 de denumiri comerciale) afectează funcţia renală și funcţia hepatică şi provoacă greaţă, vărsături, dureri ab­dominale, flatulenţă, scădere în greutate, diaree. Mai contează atunci că-i şi hipoglicemiant? Păi dacă unui om îi produci diaree, nici nu trebuie să-i faci altceva! Îl termini! Toate celelalte substanţe folosite în diabet sunt cam pe acelaşi calapod; doar numele-i schimbat! Sunt şi medicamente foarte scumpe, de exemplu Actos, care costă 200 de lei cutia cu 28 de comprimate şi conţine pioglitazonă, o substanţă despre care se ştie că agravează diabetul zaharat! Sunt convins că mulţi diabetici îl folosesc, totuşi! În diabet, doar tratamentul cu insulină este singurul care se apropie cât de cât de normal...

În primul rând, pe cercetări experimentale prin care am demonstrat, încă din 2001, că insulele Lan­gerhans din pancreas şi celulele care îl formează se refac (Brevetul nr. 121369)! Apoi, mă bazez pe cele cinci teze de doctorat care au avut ca temă su­biecte din diabetul experimental. Rezultatul unei teze a fost publicat integral în Handbook of Type 1 Dia­betes - Mellitus, Etiology, Diagnosis and Treatment, NY 2010, pag. 491-501, ca noutate abso­lută! De asemenea, ne bazăm pe experienţele făcute pe animale, cu rezultate publicate începând din 1990, când am observat efectul hipoglicemiant al ERIDIA­ROM-ului pe purcei, pe miei şi pe iepuri. Apoi, pe abordarea originală în prevenirea acestei boli, prin schim­barea completă a regimului ali­men­tar şi inter­zicerea alimentelor industriale. Nu în ultimul rând, îmi sprijin afirmaţiile pe rezul­tatele obţinute de miile de oameni de toate vârstele, cărora, dacă respec­tă indi­caţiile şi urmează tratamen­tul natural, li se refac celu­lele pan­creasului şi se simt foarte bine.

Ştiu, dar pot să trăiesc cu gândul ăsta. Ştiţi vor­ba aceea: „Nimeni nu-i profet în ţara lui!” Me­dicina alopată ar trebui să aibă o altă abordare: să prevină apariţia acestei boli, nu să-i trateze efectele cu substanţe chimice, care pe de o parte repară cât de cât, dar pe alte zeci de căi mai mult strică echi­librul organismului.

Ministrul indian pentru medicină alternativă a declarat că cercetările unui institut din Bangalore au arătat că tehnicile yoga ar putea preveni sau opri boala.

Eficiența yoga ca "leac pentru cancer" ar putea fi dovedită științific într-un an, a afirmat un înalt oficial guvernamental indian. Ministrul indian pentru medicină alternativă a declarat că cercetătorii de la un institut din Bangalore se pregătesc să publice o cercetare care arată ca tehnicile Yoga ar putea fi folosite pentru a preveni sau opri boala, relatează The Telegraph. 

"Institutul a găsit o tehnică de yoga pentru prevenirea și vindecarea cancerului. Ei au dovedit aceasta. Procedeul utilizează numai practicarea unor asane(posturi) speciale", a declarat Shripad Yasso Naik. 

Vorbind la o conferință în Goa, dl Naik a declarat că tehnica ce va putea înlocui chimioterapia, ar putea fi prescrisă pacienților în circa un an, imediat ce documentele cercetării vor fi prezentate ministerului și după ce vor fi verificate. 

Dr. HR Nagendra, cancelar al Swami Vivekananda Yoga Anusandhana Samsthana din Bangalore a confirmat pentru Sunday Express că cercetarea a avut loc. El nu a detaliat modul în care noua tehnica ar acționa, dar a susținut anterior că meditația repetată la numite intervale timp, combinată cu poziții de yoga, poate fi utilizată pentru a trata boli grave. 

Dr. Nagendra, care a lucrat ca inginer la NASA în anii '70, este cunoscut a fi un apropiat al prim-ministrului indian Narendra Modi, și a fost descris ca fiind ghidul său spiritual. 

Nu este prima dată când oficiali indieni de rang înalt au susținut că yoga - foarte populară în Occident pentru alinarea stresului, creșterea flexibilității și puterii interioare - ar putea avea beneficii mult mai mari. Anul trecut, responsabilul aflat la conducerea regiunii Goa a sugerat că antica medicină indiana Ayuverda ar trebui sa fie utilizată pentru a trata o varietate de boli, inclusiv SIDA și cancerul.

Robert de Niro are un copil care sufera de autism. Pentru ca vrea sa fie descoperite cauzele acestei boli a devenit interesat de un film documentar recent produs care investigheaza o legatura intre vaccinul MMR si autism. El a introdus filmul in programul festivalului de film Tribeca pe care chiar el il orrganizeaza. Insa imediat au inceput atacurile.

Raspunzand criticilor De Niro a sustinut ca trebuie realizata o discutie pe marginea filmului care include dezvaluiri despre musamalizarea in cadrul CDC (Centru pentru Prevenţia şi Controlul Bolilor din SUA) a falsificarii unor studii stiintifice. Insa presiunile la adresa sa si atacurile coordonate din partea intregii mass media americane au devenit uriase desi nimeni nu vazuse filmul.

Portalul de stiri Natural News dezvaluie ca Robert De Niro si sotia lui au vorbit direct cu congresmenul Bill Posey aproximativ o oră, timp in care lui De Niro i s-au dat numeroase asigurări din partea congresmenului ca avertizorul de integritate din CDC, doctorul William Thompson, a marturisit cu adevarat ca a luat parte la frauda stiintifica uriasa care a musamalizat legăturile dintre vaccinuri şi autism. Bazandu-se pe aceste asigurari De Niro a sprijinit de la inceput proiectia filmului documentar la Tribeca.

Dar cateva ore mai tarziu, cineva a luat legatura cu De Niro. Cineva puternic şi foarte implicat in afacere, care cel mai probabil l-a fortat pe De Niro sa taca si sa retraga filmul. Aceasta conversatie misterioasa nu a fost data publicitatii. De Niro nu a dat publicitatii numele celor din "comunitatea stiintifica" cu care a conversat.

Daca nici De Niro  nu a putut face fata presiunilor mass media interesate de publicitatea corporatiilor farmaceutice atunci cine ar putea face fata?

Mai jos aveti interviul integral cu producatorul filmului Vaxxed pentru televiziunea americana ABC. Din interviu au fost difuzate doar 3 secunde, o metoda de manipulare pe care yoghiinii care urmeaza cursurile scolii de yoga MISA deja o cunosc foarte bine.

Vocile care cer îndepărtarea florurei de sodiu industriale din sursele de apă potabilă au devenit tot mai pregnante în ultii ani, iar acum mai multe surse confirmă dovezile împotriva acesteia. Un studiu publicat în cel mai vechi şi mai prestigios jurnal medical, The Lancet, a clasificat fluorul ca neurotoxină – în aceeaşi categorie ca arsenicul, plumbul şi mercurul.

Potrivit studiului, o analiză sistematică a identificat cinci chimicale industriale ca neurotoxine care provoacă daune neuronale: plumbul, metil-mercurul, bifenil policlorinat (PCB), arsenicul şi toluenul.

Analiza menţionează încă şase substanţe identificate ca neurotoxine: manganul, fluorul, clorpirifos, diclor-difenil-tricloretanul (DDT), Tetracloretilena şi difenilii polibromuraţi eteri (PBDE). Autorii studiului atrag atenţia că multe alte neurotoxine sunt încă nediscoperite şi neclasificate.

Studiul  menţionează că dizabilităţile neuronale, printre care deficitul de atenţie, hiperactivitatea, dislexia şi alte afecţiuni cognitive afectează milioane de copii la nivel mondial în ceea ce ei numesc o nouă pandemie a neurotoxicităţii.

 

Pe lângă fluoroul din sursele de apă potabilă din oraşe, substanţa poate fi găsită şi în anumite alimente, în mod special în anumite tipuri de ceai procesate care au fost cultivate în zone cu un grad ridicat de poluare.

 

Dacă ai citit vreodată atenţionările de pe cutia de pasta de dinţi, probabil ştii deja cât de periculos poate fi fluorul, mai ales pentru copii.  Din cauza acestui  pericol, mulţi părinţi au renunţat la pastele de dinţi care conţin fluor în favoarea unor formule organice pe bază de ulei de cocos, uleiuri esenţiale de mentă şi scorţişoară sau alte ingrediente naturale.

În studiul publicat în The Lancet, autorii propun o strategie globală şi susţin că subtanţele chimice netestate nu ar trebui să fie considerate sigure pentru dezvoltarea creierului, iar cele care sunt deja utilizate ar trebui testate pentru a li se termina neurotixicitatea şi efectul asupra dezvoltării neuronale.

Concluziile lor coincid cu cele ale unei meta-analize din 2013 realizate de Universitatea Harvard care confirmă că acei copii care trăiesc în medii în care apa are concentraţii mari de fluor au un IQ semnificativ mai mic decât copiii care trăiesc în zone cu puţin fluor.

Mai mult, fluorura de sodiu din apa potabilă a mai fost asociată cu diferite tipuri de cancer. Aceasta este diferită de florura de calciu care se găseşte în stare naturală în concentraţie scăzută în apa de băut şi în ceai.

Aceste întrebări au călăuzit-o în ultimii ani de cercetare pe Lissa Rankin. Ea a  descoperit că în comunitatea ştiinţifică medicală se dovedeşte de peste 50 de ani că mintea vindecă trupul. El este numit efect placebo și încercăm de decenii să-l înţelegem.

Efectul placebo e un ghimpe în coasta comunităţii medicale. E un adevăr neplăcut, care deranjază când încercăm să găsim tratamente sau operaţii noi în medicină. Aşadar e o problemă.

De fapt e ceva bun! Efectul placebo e excelent! Oferă dovezi concrete că organismul deţine propriile mecanisme autoreparatorii care fac să i se întâmple lucruri de neimaginat. Dacă vi se pare surprinzător şi greu de crezut că organismul se poate vindeca singur, vedeţi The Spontaneous Remission Project (Proiectul remisiilor spontane), arhive culese de Institutul de Ştiinţe Noetice (IONS) care conţin peste 3500 de studii de caz din literatura medicală ale pacienţilor care s-au însănătoşit având boli ,,incurabile".

Credeţi că există boli incurabile? Dacă citiţi cazurile din proiect, n-o să vă vină să credeţi. Găsiţi tot acolo: cancere în stadiul IV, vindecate fără tratament, pacienţi HIV pozitivi, care au devenit HIV negativi, afecţiuni cardiace, blocaj renal, diabet, tensiune, afecţiuni tiroidiene, autoimune - dispărute. 

Detalii despre modul în care gândurile noastre ne afectează puternic fiziologia atunci când credem cu tărie aceasta, în prezentarea medicului Lissa Rankin (activați subtitrarea în limba română): 

După ce au descoperit că trauma în urma circumciziei a modificat permanent creierul copilului în regiunile asociate cu raționamentul, perceptia și emotiile, niște cercetători au fost amenințați să distrugă rezultatele sau se vor confrunta cu o acțiune în justiție și vor fi concediați imediat.

Lucrând ca medic stagiar în cadrul Departamentului de Epidemiologie de la Spitalul General Kingston, dr. Paul D. Tinari,  a fost abordat de un grup de asistente care au observat că în urma circumciziei bebelușii se confruntă cu niveluri chinuitoare de durere care afectează negativ comportamentul lor. Într-o încercare de a aduna dovezi științifice care ar putea să verifice aceste opinii Tinari a sugerat efectuarea unor scanari cu ajutorul imagisticii prin rezonanță magnetica functionala (fMRI) și / sau a tomografiei cu emisie de pozitroni (PET) pentru a observa efectele circumciziei asupra creierului sugarilor.

Doctorul Tinari și asistentele au folosit pentru studiul lor aparatul MRI, după ce operatorul mașinii le-a acordat permisiunea. Mai departe au avut nevoie de un subiect de testare al cărui creier să poată fi scanat pentru a pune în evidență modificarile pre și post circumcizie. O asistentă medicală gravidă a oferit ca fiul ei să facă obiectul studiului. Soțul ei făcea mari presiuni pentru a fi realizată procedura de circumcizie asupra copilului și speranța ei era că informațiile colectate la studiu ar putea duce la eradicarea completă a circumciziei la copiii de sex masculin.

Ce a dezvăluit scanarea creierului?

Cercetătorii au urmat procedura standard de imobilizare a copilului și i-au fixat capul cu ajutorul unei benzi chirurgicale standard. Nu s-a utilizat anestezic iar întregul ansamblu a fost pus în camera MRI. Medicul a efectuat operația folosind un cutit de plastic sterilizat (obiectele metalice nu pot fi utilizate într-un MRI datorită câmpurilor magnetice foarte mari).

Dr. Paul D. Tinari, Ph.D. explică rezultatele studiului său:

"Copilul a fost ținut în mașină timp de câteva minute pentru a genera date de referință ale activității metabolice normale în creier. Acest lucru a fost folosit pentru a compara cu datele colectate în timpul și după intervenția chirurgicală. Analiza datelor MRI a indicat ca operația a supus sugarul la traume semnificative. Cele mai mari schimbări au avut loc în sistemul limbic concentrându-se în glanda pineală și în lobii frontali și temporali.

Un neurolog care a văzut rezultatele a concluzionat că datele indică faptul că zonele cele mai afectate ale creierului victimei sunt cele asociate cu raționamentul, percepția si emoțiile. Testele care au urmat asupra sugarului la o zi, la o săptămână și la o lună după operație, au indicat că creierul copilului nu a mai revenit la configurația initială. Cu alte cuvinte, probele generate de aceasta cercetare indică o schimbare permanentă la nivelul creierului copilului supus unei operații de circumcizie."

Cercetatorii au fost amenințați și forțați să distrugă rezultatele studiului

"Problemele noastre au început atunci când am încercat să publicăm constatările noastre în literatura medicală", a explicat Paul Tinari. Toți cercetătorii care au participat la studiu au fost chemați în fața comisiei de disciplină de la Spitalul General Kingston, care i-a mustrat sever afirmând că circumcizia de sex masculin este legală în Canada și că studierea efectelor adverse ale circumciziei este strict interzisă. Echipei de cercetare nu i s-a permis să publice rezultatele studiului și chiar mai mult, au fost forțați să distrugă toate rezultatele. În caz contrar pedeapsa ar fi fost concedierea imediată și o acțiune în justiție.

Dr. Paul D. Tinari, actualul director al Institutului pentru Studii Avansate Pacific îndeamnă la reluarea cercetării:

"Încurajez pe oricine care are acces la aparatură fMRI și/sau PET scan să repete cercetarea noastră așa cum este descrisă mai sus, să confirme rezultatele noastre și apoi să le publice în literatura de specialitate."

Traducere
Sursa
Alte informații:
Mărturia doctorului Tinari
Psychology Today - Circumcision’s Psychological Damage
Circumcizia – adevărurile pe care trebuie să le știți

Telefonul mobil nu provoacă doar cancer datorită expunerii la radiațile emise, ci poate modifica structura și modul de funcționare a creierului.

Un nou studiu clinic a constatat că doar 15 de minute de convorbiri la telefonul mobil provoacă expunerea la radiații care pot modifica structura și funcționarea creierului, inclusiv activitatea undelor cerebrale ce are legătură cu cunoașterea, starea de spirit și comportamentul.

31 de femei sănătoase au luat parte la studiul publicat in PLoS ONE; măsurătorile fiind efectuate de două ori. Într-una din zile, telefonul mobil a fost atașat la urechile femeilor în timp ce un telefon fals le era plasat pe piept. În altă zi, telefonul mobil a fost atașat la piept și telefonul placebo la ureche. În timpul fiecărei evaluări s-au înregistrat activitatea EEG și radiațiile de radio-frecvență.

Studiul a constatat rezultate semnificative în cazul în care telefonul mobil a fost plasat lângă ureche. Autorii studiilor au concluzionat că "rezultatele sprijină ideea că modificările EEG sunt asociate cu utilizarea telefonului mobil și că efectul depinde de locul de plasare."

Acesta este primul studiu de tip placebo, simplu-orb, de acest fel pentru a arăta că cel puțin 15 de minute de expunere la un telefon mobil 3G direct la ureche "este asociat cu o activitate crescuta a undelor alfa, beta și gamma în aproape fiecare regiune a creierului. "

Implicațiile acestei cercetări sunt enorme. Deoarece undele cerebrale sunt considerate a determina comportamentul uman, alterarea activității undelor cerebrale ar putea afecta comportamentul și conștiința. Capacitatea radiațiilor telefonului mobil de a afecta comportamentul este banuită de mai mult timp.

Agentul imobiliar Alan Marks a suferit un atac de apoplexie cauzat de o tumoare pe creier situată în zona unde acesta ținea telefonul său mobil. El a început să prezinte modificări comportamentale cu mai mulți ani înainte de incident. Schimbările de comportament s-au considerat a fi cauzate de dezvoltarea tumorei în zona din creier răspunzătoare de empatie și rațiune.

Studii anterioare de la Science Institute Brain, Universitatea de Tehnologie Swinburne din Melbourne, Australia, au constatat că radiațiile telefonului mobil au sporit în mod semnificativ apariția undelor alfa. Un alt studiu efectuat de Centrul de Cercetare a Somnului al Universitații Loughborough din Anglia a constatat nu doar modificarea comportamentului unei persoane în timpul apelului la telefonul mobil, ci și perturbarea tiparelor undelor cerebrale mult timp după aceea. Din această cauză unii dintre subiecții testați au avut dificultati de adormire.

Tehnologia LTE - 4G care câștigă rapid popularitate se bazează pe un standard evoluat din tehnologia 3G. Avantajul 4G este că oferă utilizatorilor o creștere semnificativă a vitezei datelor. Dezavantajul este că această creștere a performanțelor are un preț pentru sănătate.

În 2013 un alt studiu publicat în revista Clinical Neurophysiology a constatat ca 30 de minute de expunere la radiații specifice standardului LTE (4G) poate schimba activitatea undelor cerebrale mult mai mult decât în cazul expunerii la tehnologia 3G, precum în studiul de mai sus. Cercetarea a evidențiat că expunerile la radiațiile 4G afectează activitatea creierului în ambele emisfere cerebrale.

De ce n-ai mai auzit despre asta până acum? Potrivit unui studiu independent realizat de Dr. Andrew Marino 87% din studii realizate cu privire la efectele radiațiilor electromagnetice ale telefoanele mobile asupra undelor cerebrale sunt finanțate de către industria telecomunicațiilor. Dr. Devra Davis în cartea ei "Deconectați-vă" aruncă vina în mod direct pe companiile din industria telecomunicațiilor acuzându-le că transformă din ce în ce mai mult știința într-un câmp de război în același fel în care fac concernele farmaceutice, companiile producatoare de tutun și corporațiile care produc OMG (Organisme Modificate Genetic), de exemplu Monsanto.

Traducere
Surse:
Brain Wave Warping Effect of Mobile Phones, Study Reveals
30 Minutes Exposure To 4G Cell Phone Radiation Affects Brain Activity: New Study

Mind Control by Cell Phone

"Protecție față de boli periculoase? Vaccinarea este considerată cea mai bună metodă de prevenție a medicinei moderne. Cu toate acestea, tot mai multe dovezi arată că relația beneficiu-risc la vaccinuri nu arată deloc în favoarea beneficiilor.

Din 1976, numărul de doze de vaccin administrate bebelușilor a crescut de la 6 la 34 (sau chiar 36) în primul an de viață! Paralel a explodat numărul de boli cronice la copii: reumatism, diabet, astm bronșic, cancer, dar mai ales alergii, sensibilitate mărită la infecții, precum și tulburări comportamentale.

Cauzele sunt -printre altele- adjuvanții din vaccinuri, în special compușii de aluminiu. Calculat la greutatea corporală, un vaccin pentru bebeluși conține de 23 de ori mai mult aluminiu decât un vaccin pentru adulți!

Acest film arată cum se trișeaza în lumea vacciniștilor, de la punerea pe piață a vaccinurilor până la admiterea vătămărilor postvaccinale.

Pentru sănătatea copiilor nu este important un carnet de vaccinare plin, ci posibilitatea de a crește și a se dezvolta într-un mediu cât mai natural, cu alimentație sănătoasă și echilibru sufletesc."

Acest documentar a fost sponsorizat de peste 300 de părinți.
Versiunea în limba română a fost finanțată de: Asociația pentru Protecția Consumatorilor din România www.pacientactiv.ro, Lion Mentor Association precum și de mulți părinți!

Mulțumim tuturor!

Bonus - o stire a televiziunii germane ZDF despre corupția din sistemul medical.

Cercetătorii de la Deakin University și Australian National University au descoperit recent că hipocampusul (regiunea creierului implicată în menținerea sănătății mintale, în învățare și memorie) este mult mai mic la persoanele cu diete nesănătoase.

Ca să ajungă la această concluzie, echipa de cercetare a apelat la scanere RMN pentru a măsura dimensiunea hipocampus-ului participanților la studiu și apoi le-a examinat dietele. Oamenii de știință au luat în considerare toți factorii care ar putea influența hipocampusul și apoi au comparat încrucișat toate datele.

Potrivit Eatthis.com, deși oamenii de știință cunoșteau de ceva timp că dieta afectează dimensiunea și funcția hipocampusului la animale, studiul cercetătorilor australieni sugerează acum că această concluzie este valabilă și la oameni.

Junk food se refera de obicei la alimentele procesate, chimizate, aditivate, cu valoare nutritiva mica, care sunt bogate in calorii, grasimi, zahar, sare, cafeina si poate include mancarea semipreparata, congelata, incalzita la microunde, asa zisele cereale la cutie pentru micul dejun, bomboane, chipsuri, prajituri, cartofi prajiti, guma, hamburgeri, hot dog, înghetata, bauturile acidulate si multe alte dulciuri. Alimentele care intra in aceasta categorie nu tin de foame, oamenii nu se simt satui atunci când le manânca si acest lucru poate duce la supraalimentare.

O colosală rețea, formată din industria farma, medici plătiți de aceasta și un lobby agresiv exploatează temerile atavice ale oamenilor, pentru a-i convinge că sunt bolnavi și trebuie să se trateze.

Cu treizeci de ani în urmă, părea o glumă. În pragul pensionării, Henry Gadsden, managerul colosului farmaceutic „Merck”, se confesa revistei „Fortune”, arătându- şi dezamăgirea că uriaşul potenţial de producţie al firmei sale este destinat doar bolnavilor. El visa ca „Merck” să devină un fel de „Wrigley” şi, după modelul marelui producător şi distribuitor de gumă de mestecat, să „vândă la toată lumea”. Inclusiv oamenilor sănătoşi. Trei decenii mai târziu, visul răposatului Gadsden a devenit realitate. 

Strategiile de marketing ale marilor firme farmaceutice ţintesc din ce în ce mai agresiv către oamenii sănătoşi. Suişurile şi coborâşurile vieţii devin tulburări mentale; slăbiciuni sau stări mai proaste, altminteri dintre cele mai obişnuite, sunt transformate în afecţiuni înfricoşătoare, şi din ce în ce mai mulţi oameni normali se trezesc bolnavi peste noapte. Într-o carte din 2005, Selling Sickness. How Drug Companies Are Turning Us All Into Patients, Alain Cassels (cercetător în politica medicamentelor, la Universitatea Victoria din Canada) şi Ray Moynihan (jurnalist specializat în Sănătate) fac o radiografie necruţătoare a strategiilor de marketing cinice, atunci când nu sunt pur şi simplu criminale, ale producătorilor de medicamente.

Cei doi cercetători dezvăluie cum, prin campanii de promovare concertate, industria farmaceutică mondială, cu o cifră de vânzări de circa 500 miliarde dolari anual, exploatează perfid temerile cele mai profunde ale omului: de moarte, de şubrezire fizică, de boală etc.

Pe măsură ce, în țările dezvoltate, majoritatea locuitorilor se bucură de o viață mai lungă, mai sănătoasă, mai dinamică, cu atât campaniile publicitare îi bagă în panică pe cei grijulii cu sănătatea lor. Probleme minore sunt descrise ca tulburări grave, care necesită tratament imediat. Astfel, timiditatea se transformă în „anxietate socială”, iar tensiunea premenstruală devine „tulburare disforică premenstruală”. Simplul fapt de a fi expus la un risc patologic devine patologie în sine.

Epicentrul acestui tip de comerţ sunt Statele Unite. Americanii reprezintă 5% din populația lumii, dar primesc 50% din medicamentele prescrise pe glob. Cheltuielile populaţiei cu sănătatea s-au dublat în ultimii zece ani, din cauză că preţurile la medicamente cresc dramatic, dar mai ales pentru că doctorii prescriu din ce în ce mai mult.

Americanul Vince Parry este un guru al acestui tip de marketing. Într-un articol intitulat șocant „Arta de a cataloga starea de sănătate” (The Art of Branding a Condition – în Medical Marketing & Media, Londra, mai 2003), Parry explică metodele prin care firmele sale „favorizează crearea” tulburărilor medicale:

Cu o sinceritate dezarmantă, Vince Parry descrie modul în care companiile farmaceutice definesc condiţiile pentru crearea pieţei pentru produse precum Viagra sau Prozac.

Sub patronajul firmelor de marketing, experţi medicali şi guru precum Parry se aşază la aceeaşi masă pentru a descoperi „idei noi despre boli și stări de sănătate”. Totul este ca acestea să li se prezinte potenţialilor clienţi într-o manieră inedită.

Un raport al Business Insights, destinat conducătorilor de multinaţionale din sectorul farmaceutic este încă şi mai clar: capacitatea de „a crea piețe pentru boli noi” se traduce în cifre de vânzare de miliarde de dolari. 

Una dintre strategiile cel mai performante, potrivit raportului, este de a schimba modul în care oamenii privesc afecţiunile banale. Ei trebuie „convinși” că „probleme acceptate până acum ca ușoare disconforturi” necesită „intervenția medicului”. Acelaşi raport are şi o concluzie optimistă pentru viitorul industriei farmaceutice: „Anii care vor veni vor fi martorii creării bolilor create de firme”.

Prof. Even, împreună cu prof. Bernard Debré, publica în 2012 „Ghidul celor 4000 de medicamente utile, inutile sau periculoase”. Pe fondul scandalului-monstru al medicamentului de slăbit Mediator și care se estimează că a ucis circa 2000 de persoane în Franța, lucrarea celor doi s-a vândut ca pâinea caldă. Însă breasla medicală nu le-a putut ierta încălcarea Omertei: lui Even și Debré li s-a interzis să profeseze timp de un an.

Medicul generalist Des Spencer povesteşte în British Medical Journal din iulie 2008 cum a fost contactat pentru a participa la o specializare care ar fi trebuit să facă din el un expert într-o maladie născocită de imaginaţia industriei. Universitatea la care preda i-a transmis lui Spence oferta unei firme în care scria:

Firmele care au o boală de inventat pentru a crea o piaţă pentru un anumit medicament racolează medici pe care îi folosesc într-o schemă de marketing cu scopuri stabilite dinainte şi în care slujitorii lui Hipocrate nu au nici un fel de libertate de mişcare. Totul, evident, în schimbul unor avantaje financiare, dar şi al prestigiului, notorietăţii, pe care o asemenea campanie o aduce.

Dar, „partea cea mai neplăcută în toată această poveste”, continuă Spencer, „este lipsa oricărei legitimități medicale a disfuncției sexuale feminine prin dorință hipoactivă. (…) Industria trebuie să transforme această disfuncție bănuită, în boală gravă. Iar pentru aceasta e important să existe o acoperire mediatică, mărturii ale celebrităților, dar mai ales sacrosancți experți medicali care legitimează totul. «Experții» estimează că 40% dintre femei «suferă» de această «boală». Iată un exemplu de simplificare numai bună pentru a fi citată peste tot!”, conchide medicul din Glasgow.

Numărul persoanelor depresive de pe mapamond a crescut de șapte ori din 1970 până în 1996, relevă St-Onge. În Statele Unite, numărul de consultații în urma cărora s-au prescris antidepresive s-a dublat între 1980 și 1989. O tendință similară s-a înregistrat în tot Occidentul. Numărul femeilor care iau antidepresive este triplu față de cel al bărbaților, iar milioane de copii americani le iau cu regularitate.

Cu toate că antidepresivele nu sunt indicate în tratamentul depresiilor ușoare la adulți, ele sunt prescrise masiv. Un „merit” îl au și firmele de lobby care au lansat ideea că 60-70% dintre sinucideri sunt cauzate de depresiile netratate. Potrivit lui Jean-Claude St-Onge, femeile sunt în mod deosebit vizate de eforturile de „medicalizarea” a vieții. Altădată, ele mergeau la medic când erau gravide, acum îl consultă în chestiuni de contracepție și de menopauză. De altfel, se vorbește deja și de „perimenopauză” (perioada de dinainte de instalare a menopauzei și până la instalarea acesteia), o nouă afecțiune care se încearcă a fi popularizată. Ca urmare, femeile devin mari consumatoare de pastile pe perioade lungi de timp.

Cea mai eficientă strategie de marketing pentru „vânzarea” bolilor este frica. Pentru a vinde femeilor la menopauză hormonul de substituţie s-a mizat pe frica de criză cardiacă. Pentru a vinde părinţilor ideea că cea mai mică depresie necesită un tratament greu şi îndelungat s-a mizat pe teama de sinucidere a tinerilor. Pentru a vinde medicamente anticolesterol s-a mizat pe teama morţii premature. Şi asta în pofida faptului că de multe ori medicamentele promovate furibund produc efecte inverse celor scontate. În noul limbaj de marketing se vorbește deja de „farmacoterapia fricii”. Alături de „disease mongering”, negoţul cu boli.

 „Dacă altădată puteam spera să găsim un tratament pentru fiecare boală, negustorii de sănătate, astăzi, mai mult ca niciodată, par să vrea a găsi o boală pentru fiecare medicament fabricat”, constată medicul Martin Winkler în postafaţa lucrării lui Jorg Blech, Inventatorii de boli.

Căci, conchide Winkler, „a-i face pe niște oameni perfect sănătoși să creadă că trebuie să se îngrijescă pe viață reprezintă pentru fabricanți o veritabilă rentă viageră”.

În best-seller-ul Die Krankheitserfinder (Inventatorii de boli), Jörg Blech, biochimist german, stabilit în America şi corespondent pentru Der Spiegel, New Scientist şi The Guardian, explică în ce mod industria farmaceutică în colaborare cu experţii de marketing a impus scăderea arbitrară a nivelului normal al colesterolului pentru ca indivizi perfect sănătoşi să devină peste noapte bolnavi; explică de ce de vreo două decenii femeile la menopauză sunt terorizate cu spectrul osteoporozei pentru a favoriza vânzările la medicamentele care ar preveni fracturile; explică tehnicile de manipulare a opiniei publice cu scopul de a crea o piaţă impresionantă a pilulelor care tratează impotenţa.

Între 1984 şi 1987, Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorder (DSM 4), care este biblia psihiatrilor americani, a introdus 77 de noi boli mentale, scrie Jean- Claude St-Onge în Reversul pilulei, publicată la Montreal, Ecosociétés, în 2004. Pentru a introduce aceste noi boli a trebuit schimbată definiţia bolnavului. Oricine resimte la un moment dat o stare de rău devine automat bolnav. Şi, bineînţeles, comentează maliţios St-Onge, pentru fiecare boală există un medicament. Iată câteva exemple de „boli noi”:

În aprilie 2004, o anchetă extrem de bine documentată şi aprofundată, realizată de Lisa Cosgrove, cercetător la University of Masachussets Boston, şi publicată în prestigioasa revistă Psycho-Therapy and Psychosomatics, a demonstrat că mai bine de jumătate dintre psihiatrii care au lucrat la redactarea DSM 4 au fost plătiți de firmele care fabrică exact medicamentele care tratează așa-zisele boli nou introduse în manual.

Sursa: evz