luni, 6 februarie 2012
Fostul cursant (din culisele campaniei de manipulare inscenate impotriva MISA)
Fostul cursant în prostia lui infinită nu realizează că în realitate el ne arată acum adevărata lui față și evident adevărata lui valoare așa zis spirituală.
Fostul cursant Mihai Rapcea autoipostaziat in Batman, personaj care, datorita cuplului pe care il face cu Robin din acelasi film, este costumatia preferata a petrecerilor de homosexualiÎntrebarea firească este evident de ce?
Răspunsul este foarte simplu: Fostul cursant a fost așa penibil încă de la început, doar că a sperat că poate păcăli îmbrăcând pentr-un timp scurt o haină așa zis spirituală. S-a mințit pe el, i-a mințit și pe alții, dar din fericire pe Dumnezeu nu are cum să-l mintă și uite-l astăzi cum își dă arama pe față.
Așa se explică în mare fenomenul celor supărați pe MISA, sau mai ales pe Gregorian Bivolaru.
Mihai Rapcea a facut o comparație între Gregorian Bivolaru și Drukpa Kunley, eu am să-mi permit să fac o comparație între Mihai Rapcea și Cecilia Tiz, observând de fapt ce au ei doi în comun, sau ce-i leagă în mod invizibil.
- Amândoi au câte un copil și sper din tot sufletul să ne ofere un exemplu viu în ceea ce privește educația lor. Le urez copiilor (fără de vină că se află într-o astfel de conjunctură) mult succes și fie ca Dumnezeu să le ofere tot ceea ce ei merită bun de fiecare dată.
- Nu au rezultate profunde personale în ceea ce privește yoga.
- Amândoi au timp îndelungat de a rămâne pe internet, având o abilitate perversă de a folosi informațiile pe care le dețin.
- Amândoi folosesc un limbaj agresiv, denigrator de cele mai multe ori luat cu copy paste dintr-un vocabular comun ce are rol de a sedimenta anumite sintagme negative în conștiința oamenilor.
- Niciodată nu dau numele reale ale celor care teroretic au ceva împotriva școlii de yoga, mereu folosesc pseudonime, mascându-și în acest fel minciunile.
- Amândoi sunt motivați de ură, uitând tot ceea ce au învățat bun în această școală de yoga
- Amândoi fac apel la așa zisele valori sociale actuale, valori pe care ei nici nu le respectă.
- Tendința paranoidă, văd mereu atacuri MISA împotriva lor, de aici și așa zisa nevoie de anonimat al altora.
- În viziunea lor stranie amândoi se cred salvatorii nației, răul cel mai mare pentru omenire în viziunea lor gregară fiind evident nimeni altul decât Gregorian Bivolaru.
- Amândoi și-au găsit o dublură sau un substitut: Cecilia Tiz se autointitulează Mahacutra și și-a pus coarnele necuratului pe cap, în timp ce Mihai Rapcea postează fotografii cu el în costumația lui Batman. Pentru cultura ta generală Mihai Rapcea trebuie să iți zic că acest personaj este asociat cu practicile homosexuale. Dar de ce să mai gândim, rezonanța iși spune cuvântul.
- Este clar cred, pentru fiecare, că în viziunea penibilă a acestor foști cursanți, răul cel mai mare ramâne Gregorian Bivolaru, care dintr-o dată s-a transformat în obsesia lor de bază.
- Investesc timp, energie ca să-și exprime nemulțumirile căutând să descopere peste tot doar greșeli. Dintr-o dată nimic nu mai este bun.
- Sunt lipsiți de imaginație, repetă aceleași povești lipsite de sens.
(nota yoghinii MISA: noi am mai adauga aici si faptul ca ambii au in comun conexiuni dovedite sau asumate cu personaje din serviciile secrete, serviciile efectuate catre aceste personaje fiind rasplatite prin bani si prin distribuirea unor procese "grase" din punct de vedere al onorariului).
Acestea sunt doar câteva observații și îmi dau seama încă o dată cât de bine funcționează rezonanța în acest Univers.
Se vede foarte bine acum ce semnințe au udat acești foști cursanți sau ce lup au hrănit. (nota yoghinii MISA: aici autorul se refera la povestea cu talc - Doi lupi)
Nu ne putem opune pentru că trăim într-o societate modernă, democratică dar nici nu putem să ne prefacem la infinit că nu observăm.
Propun foștilor cursanți (care astăzi investesc timp, energie, bani ca să-l defăimeze pe Gregorian Bivolaru) să realizeze ei o școală de yoga paralelă ce poate fi numită chiar MISA -2, prin care să ne arate cum trebuie procedat corect. Sper că sunt capabili să ne ofere soluții competente ținând cont mai ales de studiile pe care dânșii le fac acum. Aștept cu nerăbdare să observ plin de uimire și încântare valoarea lor spirituală.
Bănuiesc că Eugen Mart poate avea din nou, la fel de ușor, 700 de cursanți entuziasmați, plini de aspirație spirituală, datorită calităților exceptionale pe care domnia sa le deține mai ales că mereu ține să ne precizeze un aspect important și anume: am două facultăți.
Sper că știința acumulată în aceste 2 facultăți să-i reducă perioada de amnezie căpătată în urma unui ajutor financiar oferit cu mult timp în urmă (mai bine de 10 ani). Cine știe poate îmi restituie banii pe care mi-i datorează în această viață.
Deci în concluzie domnule Mihai Rapcea te rog uimește-ne cu știința ta, uimește-ne cu exemplul tău personal benefic, pentru că într-o societate deja tensionată vrem un pic de liniște, armonie sau bun simț măcar.
Evident aceeași rugăminte o am și pentru toți ceilalți foști cursanți, care astăzi au uitat cu desavârșire că în această viață au aflat de yoga de la Gregorian Bivolaru. Dragi foști cursanți MISA faceți voi ceva mai bun și când am sa observ zecile de mii de oameni fericiți și împliniți ce ies din mâna voastră, am să pot afirma: Da ați avut dreptate, voi ați spus adevărul.
Dar din păcate acest moment este foarte departe de voi. Până în prezent ne-ați demonstrat că vă investiți energia în ura, în calomnie, în minciună, în penibil.
Așa că eu mă întorc la yoga învățată la MISA, mai fac o asana și vă doresc o zi minunată plină de iubire, dragoste, pace și armonie.
PS : Niciodată nu l-am auzit pe Gregorian Bivolaru să afirme că el a inventat yoga, doar că s-a străduit să adapteze sistemul milenar yoga pentru occidentali.
Citiţi şi:
ANUNŢ IMPORTANT!!! privind suspendarea cursantului Rapcea Mihai de la cursurile şcolii de yoga MISA
Dezvăluirea adevărului este mai puternică decât calomniile abjecte şi scornelile halucinante ale jalnicului scandalagiu Mihai Rapcea care se erijează cu impertinenţă în funestul rol de „avocat al diavolului”
Minciunile gogonate ale jalnicului «avocat al diavolului» Mihai Rapcea au picioare scurte
Avo-căţelul deghizat în lup... moralist, sau cum a devenit avocatul Mihai Rapcea trompeta stridentă a unui trandafiriu şobolan «anonim» (partea a doua)
Site-ul exmisa.ro a fost suspendat prin hotarare judecatoreasca! Cercetarea penala continua. Cecilia Tiz trimisa in somaj
Cecilia Tiz, marea vedetă a showului anti-MISA. Trista poveste a femeii care şi-a ratat viaţa pentru că nu a vrut ca soţul ei să facă YOGA
Freaky Hour sau Happy Hour? Pro Tv foloseşte într-o emisiune anti-MISA subliminale sataniste dintr-un ritual masonic
marți, 27 septembrie 2011
Ghid pentru anul 0 de curs
Succesul pe care îl are YOGA în Occident se bazează pe o tradiţie milenară extrem de profundă. YOGA este o veritabilă ştiinţă, descrisă în mii de tratate de specialitate; dacă diferitele ramuri ale sistemului YOGA ar fi predate ca discipline într-o Universitate, aceasta ar trebui să aibă multe facultăţi şi departamente pentru a acoperi întreaga complexitate a acestui sistem. Adevăraţii cunoscători ai sistemului YOGA se plâng adeseori de vulgarizarea acestuia în Occident, unde YOGA este prezentată uneori ca un simplu sistem de gimnastică fizică sau, dimpotrivă, ca un sistem de credinţe pseudo-religios.
Complexitatea sistemului YOGA nu ar trebui să fie o piedică pentru cei care vor să înceapă să o practice, ci garanţia că au ales un sistem care le poate oferi extraordinar de mult, în toate aspectele vieţii lor. Practica YOGA conduce gradat către un mod de viaţă mai echilibrat, mai armonios şi mai înţelept, care implică printre altele o alimentaţie sănătoasă (yoghinii sunt lacto-vegetarieni), respectarea unor principii morale (denumite în YOGA Yama şi Nyama), abordarea terapiilor naturiste pentru rezolvarea problemelor de sănătate, controlul perfect al funcţiei sexuale (aşa-numita continenţă sexuală) etc. Practica yoghină propriu-zisă cuprinde în principal patru elemente: posturi corporale, exerciţii de ritmare a respiraţiei, relaxare şi meditaţie.
Primii paşi în yoga seamănă cu primii paşi pe Lună. Devin din ce în ce mai siguri atunci când descoperi că cineva a înfipt steagul înaintea ta. Dar nu poţi porni în marea expediţie a cunoaşterii, până nu-ţi faci ordine în bagajele cu care ai venit de-acasă: întrebări, obstacole, clişee.De ce? Cum? Ce? Când?
„De ce am nevoie de yoga? Ce o să obţin în urma acestei practici?“
Să zicem că ai plecat în căutarea fericirii. Ştii doar că locuieşte pe strada Speranţei, într-un cartier necunoscut. Ai două variante: o cauţi singur, oricât ar dura asta şi fără să fii sigur că o s-o găseşti prea curând sau rogi un taximetrist să te ducă direct la adresa mult dorită. Avantaj: taximetristul n-o ia pe ocolite şi nici nu cere bacşiş. Ce alegi?
„Sunt creştin, pot să practic yoga fără să renunţ la religia mea?“
Becul electric a fost inventat de Thomas Edison şi astăzi toată planeta îl foloseşte: creştini, musulmani, budişti, hinduşi etc. Yoga, chiar dacă a fost inventată de indieni, aduce şi ea o lumină în viaţa celui care o practică. Nimic nu ne împiedică să ne bucurăm cu toţii de ea.
„Cum o să mai merg cu colegii la o bere?“
Exact cum făceai şi înainte. Numai că de data asta tu o să fii centrul atenţiei, în timp ce le vorbeşti despre efectele extraordinare pe care le-ai obţinut practicând yoga. E posibil să le spui nişte lucruri atât de interesante, încât să-i laşi cu gura căscată şi să uite cu toţii de bere.
„Ce garanţie am că ceea ce voi învăţa la cursul de yoga este autentic?“
N-ai de unde să ştii până nu realizezi tehnicile specifice yoga un timp suficient de lung, sub îndrumarea unui ghid competent.
„De ce să am încredere în instructorul de yoga? Are el vreo diplomă? Cine i-a dat-o?“
Se spune că pe maestru îl face exerciţiul. Diploma unui instructor se constituie din experienţa teoretică şi practică pe care acesta o are în domeniu. Iar dacă tot ce spune se probează cu fapte şi se bazează pe tratatele tradiţionale yoga, nu văd de ce nu l-ai crede.
„O să fiu nevoit să renunţ la stilul meu de viaţă?“
Dacă ai fi mulţumit cu stilul tău de viaţă, nu ai mai căuta nimic. Ţi-ar fi suficient atât cât ai. Dar din moment ce s-a născut un interes pentru misteriosul univers al sistemului yoga, e clar că aspiri la ceva mai mult. Îţi trebuie doar un strop de curaj şi o lume fascinantă îşi va deschide porţile pentru tine.
„Cât timp trebuie să practic yoga?“
Atât cât vrei tu să rezervi zilnic exerciţiilor specifice. Nici mai mult, nici mai puţin. Depinde ce îţi doreşti. Proporţional cu scopul propus este şi efortul depus. Cine are un pian Steinway şi se mulţumeşte să cânte game nu trebuie să exerseze prea mult, dar cine vrea să atingă măiestria şi să interpreteze un concert de Mozart… Oricum, pentru cei care aprofundează învăţătura acestui sistem, yoga devine un mod de viaţă.
„Yoga mă poate ajuta să slăbesc?“
Da, dar te poate ajuta să te şi împlineşti fizic, dacă este necesar. Ideal este să ai un corp armonios şi plin de vitalitate.
„Prin yoga o să capăt puteri paranormale?“
Ai vrea să ştii dinainte numărul câştigător la extragerea Loto de duminică seară. Sau când lumea înoată în jurul geamandurii, tu să mergi pe apă, depăşindu-i relaxat pe cei care fac schi nautic. Dar chiar dacă ai putea levita în zone unde nici pelerina lui Superman nu a fost zărită, puterile paranormale n-au legătură cu practica spirituală autentică. Sunt doar flori pe marginea căii spirituale.
Se povesteşte că Buddha a ajuns odată pe malul unui râu. Aici a întâlnit un yoghin care i-a mărturisit că a exersat 20 de ani pentru a reuşi să meargă pe apă. Ca să-şi întărească spusele, yoghinul i-a făcut pe loc o demonstraţie: într-o jumătate de oră a traversat râul şi după o altă jumătate de oră era din nou lângă Buddha. Satisfăcut şi-a ridicat întrebător ochii spre maestru. Acesta s-a apropiat în tăcere de barcagiu şi i-a întins un bănuţ de argint. Pentru suma primită, barcagiul l-a dus pe malul celălalt şi l-a adus înapoi într-un sfert de oră. Ajungând din nou lângă yoghin, Buddha a zis: „Ai pierdut 20 de ani din viaţă pentru a traversa râul dus-întors într-o oră. Mie nu mi-a trebuit pentru asta decât un sfert de oră. Dacă în toţi anii aceştia ai fi căutat să te desăvârşeşti, cu siguranţă ai fi atins eliberarea supremă…”.
E evident... Toată lumea ştie... Sunt convins că...
„...Yoga autentică înveţi doar în India“
Iată o dezvăluire senzaţională: yoga se poate practica în India şi în oricare altă ţară de pe glob. Poţi realiza tehnici yoghine oriunde te-ai afla: acasă, la serviciu, la bunici, la munte sau la mare, în avion, pe Turnul Eiffel, în piramide, pe un aisberg sau în sala unde se ţine cursul de yoga. Contează cât de perseverent eşti cu practica spirituală, nu locul unde o desfăşori.
„...Yoga, doar cu un maestru indian“
Dorinţa de a face yoga cu un maestru indian e firească. Pe vremuri practicam artele marţiale şi n-o să-ţi vină să crezi, dar singurul maestru care mă putea antrena pe mine era Bruce Lee. Doar el. Şi din câte îmi aduc aminte, nu gândeam doar eu aşa. Bruce Lee a plecat demult dintre noi şi uite că au mai fost campioni de arte marţiale şi după dispariţia sa fizică.
În ceea ce te priveşte nu-ţi face griji. Cineva acolo Sus a prevăzut totul cu mult timp înainte: biletele de tren o să se scumpească, zborurile aeriene o să fie cam nesigure, iar ca să faci pe jos o călătorie până în India, ar trebui să-ţi iei un concediu de vreo doi ani. Aşa că ce s-a gândit El? Oriunde în lume există căutători spirituali, să se nască şi maeştri autentici.
„...Yoga te izolează de societate“
Societatea, ca orice sistem creat de om, are părţi bune, dar şi părţi mai… nebune. Practicantul yoga care trăieşte în comunitate trebuie doar să discearnă care sunt aspectele pozitive ale sistemului şi să opteze întotdeauna pentru acestea. Suntem bombardaţi cu reclame pentru ţigări, alcool şi tot felul de produse răcoritoare? Nu suntem obligaţi să consumăm aşa ceva. Televiziunile au cam luat-o razna, cu programe de calitate îndoielnică? Nu înseamnă că trebuie să te refugiezi într-o peşteră pentru a evita un film de groază din programul de seară. Nu! Ia telecomanda… dacă o poţi smulge de la ceilalţi membri ai familiei. Dacă nu, ai libertatea să te retragi într-o altă cameră. Se lasă noaptea, oraşul şi-a domolit trepidaţiile de peste zi. Este un moment bun pentru o şedinţă yoga; este un moment ideal pentru a te întâlni cu tine însuţi.
„...Nu e pentru omul contemporan“
Unii spun că yoga se potrivea mai bine acum multe secole, când omul nu trebuia să meargă zilnic la serviciu, nu naviga pe Internet ore întregi, nu privea războiul în direct la televizor, nu erau blocaje de trafic, iar dacă cineva dorea să trimită un SMS, folosea un porumbel călător. La o privire mai atentă, lucrurile sunt exact pe dos: omul contemporan are nevoie de tehnicile yoga mai mult ca niciodată. Poluarea atinge cote din ce în ce mai alarmante; durata medie de viaţă a populaţiei a scăzut; stresul, boala omului modern, face ravagii în metropolele occidentale; conflictele armate s-au înmulţit; din cauza tehnologiei folosite în sens negativ riscăm un cataclism nuclear; SIDA seceră milioane de vieţi şi lista poate continua. Chiar nimeni nu are nevoie de yoga?
„...O să port ghirlande de flori în jurul gâtului“
Unii dintre cei care doresc să urmeze un curs de yoga se tem că, odată înscrişi, vor fi obligaţi să îmbrace roba portocalie, să poarte ghirlande de flori în jurul gâtului şi să intoneze cât e ziulica de lungă: „Hari Krishna, Hari Krishna”. Adevărul este altul. Cursul de yoga integrală demarează cu tehnici specifice sistemului Hatha yoga, adică posturi corporale. Mai mult ca sigur că roba şi ghirlandele or să te împiedice să faci asanele (posturile corporale) corect, ca să nu mai vorbim de Shirshasana – postura statului în cap – poziţie în care îţi va fi foarte dificil să cânţi cu mâinile împreunate. Crede-mă pe cuvânt…
„...Yoga este o sectă“
Căutând cuvântul sectă în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, găsim următoarea definiţie: „comunitate religioasă desprinsă de biserica oficială respectivă”. Cum este o veritabilă ştiinţă ezoterică a trupului şi a minţii, yoga nu „s-a desprins” niciodată de vreo biserică de care nici n-a fost lipită. Ba mai mult decât atât, originea ei se pierde în negura vremurilor, cu mult timp înainte ca bisericile să-şi facă apariţia.
„...E bună numai pentru cei care au chemare“
Atâta timp cât ai un corp, respiri, mănânci, dormi, gândeşti şi îţi doreşti să fii fericit, yoga te poate ajuta enorm. Depinde ce vrei tu de la acest sistem; unii vor sănătate, alţii vor să-şi amplifice capacităţile fizice, psihice şi mentale. Sunt persoane care se îndreaptă către ezoterism pentru că doresc să se cunoască mai bine, să comunice mai bine cu ceilalţi, sunt atrase de fenomenologia paranormală sau îşi doresc desăvârşirea spirituală. Într-un fel sau altul, fiecare dintre noi caută ceva spre care se simte chemat.
„...Risc să-mi pierd libertatea“
Uneori conceptul de libertate este foarte fragil. O singură vorbă răutăcioasă din partea cuiva şi libertatea de a fi voios s-a dus. Dacă un străin îţi priveşte cu insistenţă iubita mai mult de 3 secunde, libertatea de a fi relaxat s-a dus şi ea. Iar dacă iubita ta răspunde necunoscutului cu o privire galeşă, s-a terminat şi cu iubirea. La fel un ghiont primit în aglomeraţie, o zgârietură pe portiera maşinii, un meci de fotbal ratat de echipa preferată, chitanţa la întreţinere… sunt 1001 de motive pentru ca zilnic să ne autoprivăm de libertatea de a fi fericiţi. Aşa că nu trebuie să fim îngrijoraţi că putem pierde ceva ce nici nu prea avem. Dimpotrivă, prin yoga este posibil să ne câştigăm adevărata libertate.
Chiar dacă articulaţiile tale sunt mai rigide deocamdată, nu te îngrijora. Sistemul Hatha yoga îţi pune la dispoziţie 8.400.000 de posturi corporale (asane). Ce înseamnă asta? Oricât de puţin reuşeşti să te apleci în faţă sau în spate, lateral stânga sau dreapta, sigur poţi realiza cel puţin una dintre posturile în care simţi curgerea energiilor pozitive prin corp. Asta pentru început, deoarece, cu timpul, practica yoga te face să devii din ce în ce mai flexibil.
„Nu pot să renunţ la carne - sunt un om activ şi am nevoie de energie...“
Ai auzit de celebra formulă a lui Einstein E = mc2? „E” defineşte energia, „m” masa, dar „c” nu înseamnă „carne”. Ceea ce demonstrează că putem să ne descurcăm foarte bine şi fără ea, întrucât nu reprezintă singura sursă de energie din alimentaţie. Soia, de pildă, are un conţinut proteic mai bogat. În plus, dacă eşti curios să cercetezi meniul zilnic al unui culturist, o să remarci uimit că preparatele din carne nu predomină, iar el e totuşi capabil de antrenamente solicitante. Aşadar, cât de dinamic eşti tu? Lucrezi pe post de ventilator în deşertul Sahara?
„Nu pot să mă las de fumat...“
Fă tot posibilul să renunţi la fumat. Roagă-te la Dumnezeu să te ajute, solicită sprijinul tuturor prietenilor, rudelor, colegilor de serviciu. Citeşte presa de specialitate şi pune în practică sfaturile utile pe care ţi le oferă. Consultă un specialist în domeniu sau mergi la o clinică de dezintoxicare, urmează unul dintre programele speciale. Scrie televiziunilor să-ţi mediatizeze cazul, cere să fii legat de calorifer atunci când apar perioadele de criză. Dacă nici una dintre metode, dar absolut nici una nu dă rezultat, atunci e clar: nu vrei să renunţi la fumat!
„Sunt prea tânăr/ Sunt prea în vârstă...“
Niciodată nu eşti prea tânăr ca să înveţi ceva despre tine, niciodată nu eşti suficient de în vârstă ca să le ştii pe toate. Oricând e loc pentru o transformare pozitivă în viaţa ta.
„Nu sunt pregătit încă...“
În cazul acesta, chiar că nu e nici o problemă. Pentru că asta este menirea sistemului yoga: să se pună la dispoziţia oamenilor nepregătiţi şi să-i pregătească pentru ca în orice moment să treacă examenele vieţii cu brio - fără fiţuici şi fără pile. E clar că ţi-a sosit timpul. Nu sta pe gânduri.
„N-am timp, sunt un om ocupat...“
Şi noi suntem foarte ocupaţi, aşa că fii liniştit. Cineva te înţelege cu adevărat. De fapt, întreaga planetă se confruntă cu criza de timp. Din fericire există o formă de practică spirituală care vine cu o soluţie. I-am putea spune yoga pentru cei foarte, foarte, foarte ocupaţi. În cazul acesta nu este necesar să rezervi pentru exerciţii o perioadă specială a zilei. Tot ce trebuie să adaugi în agenda ta de lucru este atenţia. Să fii total prezent, total conştient de ceea ce faci şi gândeşti, de felul cum gândeşti, de ceea ce simţi şi de modul în care reacţionezi. O să elimini astfel timpii morţi, activităţile inutile şi uite-aşa, încetul cu încetul, o să faci rost de… timp. Fiind atent mereu, îţi va creşte randamentul în toate domeniile de activitate. Şi cine ştie, poate că într-o zi vei fi capabil să observi şi intervalul dintre două gânduri, spaţiul cuantic în care ţâşneşte iluminarea… Până atunci ţi-ar prinde bine să ştii că atenţia este un fel de muşchi al conştiinţei. Trebuie antrenată. Iar yoga este printre cele mai rapide tipuri de antrenament.
Robert Leontescu - Yoga magazin
luni, 12 septembrie 2011
Fericirea este o alegere?
Dacă da, nu eşti singurul.
Mulţi oameni spun că este foarte greu să menţină o atitudine pozitivă, optimistă despre viaţa lor pentru simplul motiv că sunt bombardaţi constant cu ştiri şi informaţii negative care accentuează cât de multă suferinţă este azi în lume. Unii chiar ajung să se simtă vinovaţi pentru că reuşesc să-şi îmbunătăţească calitatea propriei lor vieţi gândindu-se că alţii suferă pierderi mari şi se confruntă cu sărăcia cruntă.

Aceste dificultăţi pare că îşi au izvorul într-o lipsă a speranţei de a îmbunătăţi viaţa celor care se află atât de departe de noi. Deşi suntem profund mişcaţi de compasiunea faţă de ceilalţi, noi suntem de părere că exagerarea în "suferinţa empatică" face mai mult rău decât bine.
Calea fericirii
Realitatea este că această capacitate de a menţine propria fericire deşi în jurul tău pare că întreaga lume este profund "greşită", este o importantă calitate prin care poţi acţiona spre binele comun. Iată de ce:
1. Pentru că "suferinţa empatică" face mai mult rău decât bine
Atunci când citeşti sau afli ştiri proaste, cum te simţi?
Atunci când te focalizezi pe ideea că întreaga lume se prăbuşeşte, că există multă suferinţă şi tristeţe ân lume, este foarte greu să nu fii îngijorat, trist sau chiar deprimat. Şi chiar ce poţi face tu din moment ce eşti aşa de trist? Nu prea multe, asta e sigur. Este mult mai bine (şi pentru ceilalţi) ca să fii fericit şi optimist!
2. Pentru că suferinţa ta nu ajută pe nimeni (nici măcar pe tine)
Dacă ai înceta să respiri, oare ar fi mai mult aer pentru ceilalţi? Acelaşi lucru este valabil şi pentru propria ta fericire şi pace a minţii. Poţi să găseşti măcar o ocazie în care atunci când erai trist, supărat sau furios, ai ajutat astfel (prin starea ta negativă) pe cineva în a-şi dobândi fericirea? Totdeauna dăruieşti celorlalţi doar ceea ce tu însuţi ai deja din plin. De aceea este foarte bine să fii fericit!
3. Pentru că fericirea şi pacea ta ajută cu adevărat pe ceilalţi
Menţinerea unui cadru mental pozitiv şi fericit îţi permite să fii mult mai eficient în a obţine ceea ce este important pentru tine în viaţă. Te ajută să ai capacitatea de a servi pe ceilalţi, şi astfel ajuţi în a face lumea mai bună, pentru toţi. De aceea este foarte bine să fii fericit!
4. Pentru că fericirea ia naştere din fericire
Împărtăşirea tristeţii nu diminueaza tristeţea celuilalt, dar împartăşirea fericirii îl poate face pe celălalt fericit. Gândeşte-te puţin. Aminteşte-ţi ultima dată când fiind cu cineva erai fericit. Cu siguranţă a fost un moment frumos pentru tine, aşa-i? Fericirea era atunci pretutindeni, aşa-i? Pînă la urmă, fiecare dintre noi dorim să fim fericiţi, şi suntem atraşi în mod natural către acele condiţii si conjuncturi de viaţă care ne permit să fim fericiţi. De aceea este normal să fii fericit!
5. Pentru că atenţia ta hrăneşte
Atunci când, în mod conştient şi consecvent, te focalizezi cu atenţia în a fi fericit, cu siguranţă vei găsi mai multă fericire, şi mai repede! Aici nu e vorba de cine ştie ce "magie". Pur şi simplu aşa funcţionează mintea. Ea ne aduce mai aproape aspectul pe care ne focalizăm atenţia. Şi din moment ce vrem să fim fericiţi, atunci este esenţial să ne concentrăm atenţia asupra activităţilor şi mai ales a gândurilor care contribuie la fericirea noastră.
6. Pentru că obţinem o stare de bine
La prima vedere ăsta nu pare un motiv suficient de bun pentru a căuta fericirea, dar gândeşte-te. Oare când obţii cel mai uşor un lucru? Oare cum poţi să acţionezi cât mai eficient pentru a-ţi face viaţa mai fericită, şi a face şi viaţa celorlalţi mai fericită? Este atunci când ai o stare de bine, atunci când ai o stare pozitivă, atunci când ai energie, atunci când eşti fericit. Aşa-i? Atunci dă-ţi voie să fii fericit!
7. Pentru că atunci când nu acţionezi, eşti distras (adică pierzi timpul)
Cu atât de multe evenimente care au loc azi în întreaga lume, este foarte uşor să fii distras, să uiţi de adevăratele scopuri. Fiind distras, uiţi să acţionezi pentru atingerea scopurilor, şi te trezeşti că ai pierdut timpul fără să obţii nimic.
Cel mai rapid mod de a-ţi transforma viaţa în bine este să acţionezi aşa încât să te simţi mai bine. Ne simţim cel mai bine atunci când trăim în armonie cu ceilalţi, când suntem fericiţi, când îi ajutăm. Aşa că descoperă chiar azi ceea ce te face fericit, şi acţioneaza în consecinţă!
8. Pentru că ai dreptate
"Dacă crezi că poţi, sau dacă crezi că NU poţi, în ambele cazuri ai dreptate".
Acest faimos citat din Henry Ford o spune direct.
Gândirea nostră poate fi una dintre cele mai fundamentale limitări ale capacitătii noastre de a fi fericiţi. Aşa că spune-o tare şi cu convingere: este foarte bine să fiu fericit!
9. Pentru că asta eşti
Suntem făcuţi din esenţa celei mai pure fericiri, este deci natural să fim fericiţi. Dar, undeva pe lungul drum al vieţii, am fost păcăliţi să credem că trebuie să ne câştigăm dreptul la fericire, trebuie să merităm această fericire.
"Fiecare dintre noi, indiferent de avere, poziţie socială, vârstă sau religie, avem tot ceea ce ne trebuie pentru a fi fericiţi şi împliniţi. Cea mai mare minciună din civilizaţia noastră este cea care spune că eşti incomplet, şi că îţi trebuie ceva din afara ta (ceva ce nu ai) pentru a fi fericit". Gurucharan Singh Khalsa
Fericirea este dreptul nostru dat prin nastere, este natura noastră, este ceea ce noi suntem cu adevărat.
10. Pentru că poţi
Dacă poţi învăţa să-ţi menţii propria fericire, indiferent de ceea ce se petrece în jurul tău, atunci poţi întradevăr să îi ajuţi pe ceilalţi, poţi să devii un izvor de fericire.
Renunţă la ideea complet greşită că tu nu poţi să faci mai nimic. Această idee te blochează înca înainte de a face primul pas, aşa că nu îţi este de niciun folos.
Conectează-te la ceea ce valorează cel mai mult pentru tine, descoperă-ţi aceste preferinţe naturale. Găseşte moduri de a te împlini în aceste direcţii. Astfel, te vei simţi împlinit şi îi vei putea ajuta şi pe alţii.
A fi fericit este cea mai bună cale de a ajuta acestă lume.
Sursa: Active information media
luni, 11 aprilie 2011
Filmele erotice (sau porno) şi viaţa amoroasă
Care este rolul filmelor erotice? Servesc ele la creşterea apetitului sexual în cazul anumitor cupluri, sunt rampele de lansare ale unor aventuri erotice sau, pur şi simplu, nu fac decât să ne delecteze în unele momente de răgaz dintre fuziunile amoroase? Dr. psiholog Andrei Mateescu îşi spune părerea.Un sexolog vorbeşte despre filmele erotice
Întrebare: Filmul erotic poate stimula şi ameliora o sexualitate deficitară?
Dr. Andrei Mateescu: Imaginea erotică are rolul unui puternic afrodisiac şi serveşte la redarea efervescentă a pulsiunilor sexuale în declin. În special bărbaţii sunt sensibili la acest gen de imaginaţie, manifestă o trezire puternică a libidoului (apetitului sexual) în timpul acestor proiecţii video. În cazuri de impotenţă, pentru a verifica gradul de rigiditate a erecţiei pacienţilor lor, mulţi sexologi folosesc vizionarea de filme erotice.
Întrebare: Credeţi că filmele erotice pot fi o formă de tratament al inhibiţiilor de natură sexuală ale femeilor?
Dr. Andrei Mateescu: Femeile se interesează din ce în ce mai mult de viaţa lor erotică şi învaţă să aibă fantasme. Există multe femei care tocmai datorită inhibiţiilor pe care le-au acumulat, nu au curajul de a se lăsa în voia unor asemenea scenarii. Vizionarea unor astfel de filme poate declanşa în cazul lor o veritabilă avalanşă de imagini erotice, pe care le ţin ascunse undeva în forul lor interior, dar la care nu acced dintr-o teamă nejustificată. Filmele erotice ajută în mod cert la îndepărtarea micilor bariere şi a blocajelor de natură sexuală. Am întâlnit însă şi femei care nu suportă să vizioneze astfel de filme. Ele consideră că nu este nimic excitant în aceste scene şi că vizionarea lor este un fapt degradant. Este însă cazul femeilor care nu au beneficiat de preludii senzuale şi romantice şi care au frustrări sexuale foarte mari. Ele refuză să accepte acest adevăr şi găsesc o soluţie (care este falsă, de altfel) în a refuza la modul cel mai categoric astfel de interferenţe în viaţa lor sexuală. Aceste femei au nevoie de o anumită ambianţă, de comunicare şi intimitate, de dragoste şi sensibilitate, de atenţie şi de căldură sufletească din partea bărbatului iubit, pentru a depăşi aceste inhibiţii şi pentru a dezvolta o viaţă sexuală normală. Şi nu în ultimul rând ele au nevoie de vizionarea de filme erotice, fapt care le poate transforma în timp viziunea asupra sexualităţii. În cazul altor femei, la care viaţa sexuală se desfăşoară normal, vizionarea filmelor erotice are un rol ludic, stimulator, aducând un surplus de savoare şi spontaneitate în cadrul actului amoros.
Întrebare: Cum să folosim casetele video erotice pentru ca ele să fie benefice vieţii noastre amoroase?
Dr. Andrei Mateescu: Pentru ca vizionarea filmelor erotice să aducă un plus sexualităţii cuplului, trebuie ca cei doi iubiţi să nu confunde sexualitatea reală cu sexualitatea idealizată. În realitate, viaţa sexuală nu este întotdeauna atât de satisfăcătoare pe cât am vrea. Spectacolele erotice pe care le vizionăm pot deveni uneori frustrante şi pot genera chiar anumite conflicte în cadrul cuplului. Cel frustrat se poate servi de aceste scenarii pentru a condamna insuficienţa celuilalt. Este deci necesar să se vizioneze astfel de filme erotice ca simple stimulatoare ale apetitului sexual sau pentru amplificarea şi îmbogăţirea fantasmelor erotice, fiind însă întotdeauna atenţi să păstrăm conştiinţa clară a limitei dintre ficţiune şi sexualitatea cotidiană. Dar nu se pune problema să luăm în serios toate scenariile pe care le vedem într-un film erotic. Dacă în timp ce urmăresc un astfel de film, doi iubiţi se amuză sau chiar mai mult, sunt excitaţi şi stimulaţi de ceea ce văd, aceasta înseamnă că filmul şi-a atins obiectivul. Dar dacă se ajunge la o oarecare dependenţă în viaţa amoroasă, dacă cei doi ajung să trăiască dorinţa şi excitaţia erotică numai datorită unor astfel de filme, aceasta ţine de domeniul patologicului, iar ei trebuie să se reîntoarcă pe tărâmul realităţii.
Întrebare: Intrarea casetelor XXX (aşa cum sunt ele denumite) în dormitorul nostru este propice infidelităţii?
Dr. Andrei Mateescu: Bineînţeles că micul ecran poate funcţiona ca un afrodisiac. Bărbaţii, în special, sunt încântaţi să poată privi liniştiţi acasă imagini erotice dinamice. Soţiile nu trebuie însă să fie indispuse de aceste ”mici plăceri ”ale soţilor lor, nici să facă crize de gelozie, ci, din contră, să fie dispuse să îi însoţească. Dar aceasta nu înseamnă că vizionarea unor filme erotice va substitui activitatea sexuală a bărbatului respectiv. Aşadar, ca o concluzie, aş putea spune: vizionaţi filmele erotice, dar nu uitaţi că totuşi e mai plăcut să fiţi voi înşivă protagoniştii.
Preluare de pe yogaesoteric.net
- filmul artistic Bliss (Armonie sexuala) - 1997
- filmul artistic No mires para abajo - 2008
- documentarul Dezvaluirea misterelor sexualitatii sacre
duminică, 20 februarie 2011
Furtunile solare intense din urmatorii ani pot provoca inversarea rapida a polilor magnetici ai Pamantului
Acesta ar putea fi doar inceputul unui lung sir de super-furtuni care vor avea loc pe Pamant. Ultima a fost cea din America de Nord, care a ingropat aceasta parte a continentului in zapada, informeaza Pravda.Si in Marea Britanie a avut loc un asemena eveniment meteorologic de proportii uriase, la sfarsitul anului 2010. Estul Australiei a fost, de asemenea, lovit de furtuni nemaivazute. Urmarea a fost foarte neplacuta, rezultand inundatii dezastruoase pentru locuitorii din acea zona a tarii. In plus, aceasta tara a fost lovita si de uraganul Yasi de categoria 5. Cu adevarat inspaimantatoare au fost imaginile in care rechinii fusesera dusi de apa pe strazile unor orase.
150 de milioane de locuitori din SUA au fost afectati de furtunile de zapada care au lovit tara. Oamenii de stiinta, analizand schimbarea polilor magnetici, sustin ca nu vom scapa de asemenea evenimente in viitor. Este ceea ce sustine cercetatorul Terrence Aym.
Se pare ca o schimbare petrecuta in campul electromagnetic al Soarelui interfereaza cu cel al Pamantului, influentand inclusiv dinamica miezului planetei noastre. De asemenea, sunt influentati curentii oceanelor si chiar conditiile meteorologice. Schimbarea polilor magnetici se accelereaza, dupa cum indica studiile stiintifice.
Terrence Aym invoca si rapoarte ale NASA, conform carora campul magnetic al Pamantului prezinta neregularitati. Acestea ar afecta tiparul vantului din ionosfera si troposfera. In viitor, dupa cum avertizeaza un raport emis de o agentie federala (NOAA), furtuni nemaivazute ar putea chiar sa curete de pe fata Pamantului o mare parte din statul California, SUA.
Publicatia The Economist sustine, conform sursei citate, ca, in viitor, ar fi posibil si ca Pamantul sa nu mai aiba camp magnetic. Cel putin pentru o perioada. Inversarea polilor magnetici ai Pamantului are loc la un interval de 300.000 de ani, iar ultima s-a petrecut acum 780.000 de ani. Insa, totul dureaza cam 5.000 de ani.
In 1995, in Oregon (S.U.A.) a fost descoperita lava preistorica ce prezenta un tipar magnetic neobisnuit. Structura ei sugera faptul ca in momentul eruptiei, campul magnetic se deplasa cu 6 grade pe zi, de 10.000 de ori mai repede decat ritmul obisnuit, conform unui articol din revista New Scientist.
Geologii americani au mai descoperit un exemplu care indica o inversare foarte rapida a celor doi poli. In Nevada, ei au gasit roci vulcanice care indica o deplasare in trecut a campului magnetic al Pamantului cu 53 de grade. In acel ritm, o inversare a polilor planetei noastre ar fi durat mai putin de patru ani. Insa, ei afirma ca se poate gasi si o alta explicatie : este posibil ca eruptia vulcanica sa fi accelerat ritmul constant de deplasare a campului magnetic.Perspectiva inversarii polilor este infricosatoare. Daca un asemenea fenomen ar avea loc acum, atunci s-ar crea un haos fara precedent, s-ar produce schimbari climatice dezastruoase, urmate de cutremure si inundatii.
Un grup de cercetatori geofizicieni si informaticieni din Hyderabad au realizat in anul 2005 un model computerizat al unui astfel de fenomen planetar, similar cu cel care ar fi provocat cu mii de ani in urma disparitia dinozaurilor. Conform acestui model al inversarii polilor Soarelui si Pamantului, pe langa afectarea aparaturii electronice si a migratiei pasarilor, procesul va conduce la scaderea drastica a imunitatii tuturor vietuitoarelor de pe planeta, la cresterea activitatii vulcanice, cresterea nivelului de radiatii datorita caderii magnetosferei, ar putea atrage asteroizi catre Pamant si va duce la schimbari ale campului gravitational. Mai multi cercetatori ai fenomenului OZN sustin ca aparitiile din ce in ce mai dese si mai vizibile ale unor vehicule extraterestre pe cerul planetei au legatura cu apropierea unui astfel de eveniment planetar si cu intentia acestor civilizatii de a ajuta umanitatea sa ii supravietuieasca.
Surse: ziare.com, ziare.com, IndiaDaily
Cititi si:
Campul magnetic al Pamantului se va inversa curand
O româncă a descoperit schimbari bruşte in interiorul Pământului
Oamenii de stiinta prevad pentru urmatorii ani gigantice furtuni solare ce vor dezafecta tehnologiile actuale
SECRETELE SOARELUI - film documentar
Atacul Soarelui (Attack of the Sun) - film documentar despre masivele eruptii solare ce ar putea ameninta societatea high-tech actuala
Incalzire globala sau ... la o scara mult mai mare?
2012 - Ultima profeţie, film documentar lansat in decembrie 2010 e disponibil online (HD)
A Treia profeţie de la Fatima confirmă posibilitatea unui cataclism pe Terra cauzat de anomalii solare
vineri, 18 februarie 2011
Cine a declanşat şi la ce au folosit războaiele mondiale?
Titlul original: "Discurs ţinut în 1961 de Benjamin H. Freedman, consilierul preşedintelui Woodrow Wilson, despre rolul sioniştilor in cele doua războaie mondiale"
Benjamin H. Freedman, evreul care a spus adevarul, dezvaluind adevaratele intrigi si motive ale celui de al Doilea Razboi Mondial.
Aici, în Statele Unite, sionistii si coreligionarii lor detin un control total asupra guvernului nostru. Din foarte multe motive (prea multe si prea complexe pentru a le analiza acum), sionistii si coreligionarii lor conduc aceste State Unite, precum niste monarhi absoluti ai acestei tari.
Veti putea, evident, considera ca este o afirmatie foarte vaga, dar permiteti-mi sa va descriu ce s-a petrecut în timp ce noi dormeam.
Ce s-a petrecut? Întâi s-a petrecut primul razboi mondial, care a izbucnit în 1914. Mai sunt putini oameni de vârsta mea care-si amintesc lucrul acesta. Acest razboi a fost purtat într-o tabara de catre Marea Britanie, Franta si Rusia, si, în cealalta tabara, de catre Germania, Austro-Ungaria si Turcia. În doar doi ani, Germania practic câstigase acel razboi: nu doar „de iure”, ci chiar „de facto”. Submarinele germane, care au fost o surpriza pentru întreaga lume, nimicisera toate convoaiele din Atlantic. Marea Britanie ramasese fara munitii pentru soldatii ei, cu alimente doar pentru o saptamâna, dupa care a urmat foametea.
În aceeasi perioada, armata franceza era zguduita de rebeliuni. Francezii pierdusera 600 000 de tineri pe Somme, în timpul defensivei de la Verdun. Armata ruseasca înregistra dezertari masive, oamenii îsi luau jucariile si plecau acasa; rusii nu-l iubeau pe Tar. Armata italiana era si ea pe cale de a se prabusi. Nu se trasese un singur foc pe teritoriul Germaniei. Niciun singur soldat inamic nu trecuse frontiera în Germania. Si, cu toate acestea, Germania era cea care oferea Angliei conditiile pacii. Germania oferea Angliei o pace negociabila pe care juristii o numesc „status quo ante basis”. Aceasta înseamna „sa dam razboiul deoparte si sa consideram totul asa cum a fost înainte ca razboiul sa înceapa”. Deci Anglia, în vara lui 1916, începuse sa analizeze aceste propuneri si înca în mod serios. Nici nu prea avea de ales. Era una din doua: sa accepte o pace negociabila, pe care Germania o oferea cu generozitate, sau sa continue un razboi inutil pâna la nimicirea totala.
În timp ce aceste evenimente aveau loc, sionistii din Germania (care-i reprezentau de fapt pe sionistii din estul Europei) au mers la Ministerul de razboi britanic si – aici voi fi foarte laconic pentru ca povestea este lunga, dar am toate documentele care dovedesc afirmatiile mele – au spus: „Uitati cum stau lucrurile: înca mai puteti câstiga acest razboi. Nu trebuie sa va predati. Veti putea câstiga acest razboi, daca Statele Unite ar deveni aliatii vostri”. La vremea respectiva Statele Unite nu erau implicate în razboi. Eram proaspeti, eram tineri, eram bogati, eram puternici. Sionistii au spus Angliei: „Va garantam ca vom aduce Statele Unite în acest razboi ca aliat al vostru, sa lupte de partea voastra, cu conditia sa ne promiteti Palestina pentru dupa victorie”.
Cu alte cuvinte, ei facusera urmatorul târg: „Vom aduce SUA în razboi ca aliat al vostru. Pretul pe care trebuie sa-l platiti este Palestina, dupa ce anihilati Germania, Austro-Ungaria si Turcia”. Anglia avea tot atâta drept sa promita cuiva Palestina, asa cum SUA ar fi avut dreptul sa promita, de exemplu, Japonia Irlandei, pentru vreun motiv oarecare. Este absolut absurd ca Marea Britanie, care nu a avut niciodata vreo legatura sau vreun interes sau vreun drept asupra a ceea ce se numea Palestina, sa foloseasca aceasta tara precum moneda de schimb oferita sionistilor pentru serviciul lor de a aduce SUA în razboi. Cu toate acestea Marea Britanie a facut aceasta promisiune sionistilor, în octombrie 1916.
Si, la putin timp dupa acest moment – si nu stiu câti dintre dumneavoastra îsi mai amintesc – Statele Unite, care erau în cvasi-totalitate pro-germane, au intrat în razboi împotriva Germaniei, de partea Marii Britanii. Am afirmat ca SUA erau în cvasi-totalitate pro-germane, deoarece ziarele americane erau controlate de evrei, bancherii americani erau evrei si, în general, mass-media americana apartinea evreilor; iar ei, acesti evrei, erau pro-germani. Erau pro-germani, deoarece foarte multi dintre ei proveneau din Germania si doreau sa vada o Germanie care-l va distruge pe Tar. Evreii nu-l iubeau pe Tar si nu doreau sa vada Rusia câstigând razboiul.
Acesti bancheri evrei-germani, precum Kuhn Loeb si alte banci celebre americane refuzasera sa finanteze Anglia sau Franta, chiar si cu un dolar. Ei au stat deoparte spunând: „Câta vreme vedem Franta si Anglia aliate cu Rusia – nici un cent!” În schimb, acesti bancheri au pompat bani în Germania, luptând în acest mod alaturi de Germania, în speranta de a vedea Rusia îngenunchiata si Tarul anihilat. Acum, aceiasi evrei, când au vazut nesperata posibilitate de a obtine Palestina, au mers în Anglia si au facut acest târg. Si, la vremea respectiva, aceasta a dus o schimbare totala de atitudine, exact ca un semafor care trece de pe rosu pe verde.
Dupa ce toate ziarele americane fusesera pro-germane, explicând despre dificultatile întâmpinate de catre Germania în razboiul dus împotriva Angliei, deodata, pentru aceleasi ziare, germanii nu mai erau buni. Germanii erau ticalosi. Germanii erau numiti „huni”. Germanii executau surori ale Crucii Rosii. Germanii taiau mâinile bebelusilor. La putin timp dupa acest moment, Woodrow Wilson a declarat razboi Germaniei. Sionistii din Londra au telegrafiat în SUA judecatorului Louis Bradeis (de la Curtea Suprema de Justitie), spunându-i. „Du-te acum si fa presiuni asupra presedintelui Wilson. Noi obtinem de la Anglia ce dorim. Acum e rândul tau sa faci presiuni asupra presedintelui Wilson sa aduca în razboi Statele Unite”.
Iata cum au intrat în razboi Statele Unite ale Americii. America nu avea niciun interes în acel razboi. America avea la fel de mult interes în acel razboi ca cineva care ar trebui sa fie pe luna în aceasta seara, în loc sa fie în patul lui. Pentru contextul Primului Razboi Mondial, nu a existat niciun sens ca America sa fie implicata în acel razboi.
Dupa ce noi, americanii, am intrat în razboi, sionistii au mers în Marea Britanie si au spus: „Ei bine, noi ne-am îndeplinit obligatiile din acord. Hai acum sa vedem ceva scris care sa ne arate ca veti respecta târgul si ca ne veti da Palestina dupa razboi”. Ei atunci nu stiau daca razboiul va mai dura un an sau zece ani. Asa ca s-au gândit sa conceapa „o chitanta”. Iar „chitanta” a luat forma unei scrisori, care a fost însa redactata într-un limbaj foarte criptic, astfel încât lumea sa nu-si poata da seama despre ce e vorba. Aceasta scrisoare a fost denumita Declaratia Balfour.Declaratia Balfour nu era deci decât promisiunea Marii Britanii de a plati sionistilor pretul efortului lor de a aduce SUA în razboi. Deci aceasta celebra Declaratie Balfour, despre care tot auzim vorbindu-se, este la fel de falsa ca o bancnota de trei dolari. Si nu cred ca as fi putut demonstra acest lucru mai mult decât am facut-o.
De aici au început necazurile. Statele Unite au intrat în razboi. Statele Unite au strivit Germania. Când razboiul a luat sfârsit si germanii au mers la Paris pentru Conferinta de Pace, acolo se aflau 117 evrei: era delegatia condusa de catre Bernard Baruch. Eu am fost acolo: e normal deci ca stiu. Ce s-a întâmplat apoi? Evreii, în cadrul Conferintei de Pace, în timp ce taiau în felii Germania si împarteau bucati Europa natiunilor care aveau si ele pretentii, au spus: „Ce-ar fi sa ni se dea noua Palestina?” Dupa care au scos în public, în fata germanilor (care nu stiau nimic), Declaratia Balfour. Si, în acea clipa, germanii au înteles ca fusesera învinsi si obligati sa plateasca înspaimântatoarele reparatii de razboi, numai din cauza faptului ca sionistii dorisera Palestina si fusesera decisi sa o obtina, prin orice mijloace.
Evenimentele acestea ne conduc la un alt punct interesant al istoriei. Când germanii au realizat ce se petrece, au fost evident indignati. Trebuie precizat ca, pâna în acel moment, în nicio tara a lumii, evreii nu erau mai confortabil instalati decât în Germania. Era acolo domnul Rathenau – un personaj la fel de important în finantele si industria Germaniei cum era Bernard Baruch la noi. Era domnul Balin, care detinea doua mari linii maritime – North German Lloyd’s si Hamburg-American Lines. Era domnul Bleichroder, bancherul familiei Hohenzollern. În Hamburg era familia de evrei Warburg, detinatori ai celor mai mari banci comerciale ale lumii. Evreii traiau foarte bine în Germania, fara îndoiala. Deci germanii au avut tot dreptul sa gândeasca: „Iata, într-adevar, tradare!”.
A fost o tradare care poate fi comparata cu urmatoarea situatie ipotetica. Sa presupunem ca SUA ar fi în razboi cu URSS. Si ca noi învingem. Si ca le spunem rusilor: „Stiti ceva, hai sa uitam toata tarasenia. Va oferim o pace negociabila”. Si deodata China comunista ar intra în razboi, ca aliata a URSS. Iar implicarea Chinei ar duce la înfrângerea noastra. O înfrângere dureroasa, cu un cortegiu de reparatii pe care imaginatia unui om nu le poate concepe. Apoi imaginati-va ca, dupa înfrângerea noastra, am afla ca tocmai chinezii de la noi ne-au tradat. Ca e vorba de propriii nostri chinezi. Ca ei ne-au tradat si ca, prin ei, China comunista a fost ademenita în razboi împotriva noastra. Care ar fi atunci atitudinea noastra, a americanilor fata de cetatenii nostri de origine chineza? Probabil niciun chinez nu si-ar mai arata fata pe strazile Americii. Si nu ar fi destui stâlpi de iluminat si copaci, pentru a ne ocupa de ei. Imaginati-va deci, cum v-ati simti…
Ei bine, asta au simtit germanii fata de evrei. Fusesera asa de draguti cu ei: din 1905 încoace, dupa ce prima revolutie comunista esuase în Rusia si evreii trebuisera sa fuga de acolo, toti luasera calea Germaniei. Iar germanii le oferisera azil. Germanii i-au tratat cu respect. Si acum evreii vândusera Germania, doar pentru motivul ca doreau Palestina, pentru a crea acolo „un stat evreu”.
Nahum Sokolov, precum si toate marile personalitati de care stiti ca sunt legate azi de sionism, în 1919, 1920, 1921, 1922 si 1923, au scris în toate articolele lor (si presa era plina de afirmatiile lor) ca sentimentul antievreiesc din Germania a aparut numai dupa ce poporul german a aflat de interventiile evreiesti în scopul aducerii în razboi a Statelor Unite, însisi evreii au recunoscut acest lucru.
Antievreismul german nu a aparut din cauza ca germanii, în 1919, au descoperit ca un pahar cu sânge de evreu e mai gustos decât Coca-Cola sau berea müncheneza. Nu era, în plus, nici vorba de un resentiment religios. Era ceva totalmente politic. Era ceva totalmente economic. Orice, dar nu religios.
Nimanui nu-i pasa, în Germania de atunci, de faptul ca evreul merge acasa, trage storurile si spune „Shema’Israel” în loc de „Tatal Nostru”. Resentimentele evreiesti mereu crescânde în Germania interbelica nu s-au datorat decât unui lucru: germanii îi considerau pe evrei raspunzatori de înspaimântatoarea lor înfrângere militara. Iar primul razboi mondial a fost pornit împotriva Germaniei fara niciun motiv de care Germania sa fie responsabila. Germanii nu aveau nicio vina decât una: vina de a avea succes. Germanii creasera o flota puternica, germanii creasera comertul mondial.
Nu trebuie sa uitam ca, pe vremea Revolutiei Franceze, Germania era constituita din 300 de orase-stat, principate, ducate si asa mai departe. 300 de entitati politice separate. Iar aceste entitati, pe timpul lui Napoleon si Bismarck, au fost reunite într-un stat unic. Pentru ca, în urmatorii 50 de ani, Germania sa devina una dintre marile puteri ale lumii. Marina germana rivaliza cu cea a Marii Britanii; comertul si afacerile germane erau de talie mondiala; Germania surclasa pe oricine; Germania producea produsele cele mai bune.
Si care a fost rezultatul acestor lucruri? O conspiratie între Anglia, Franta si Rusia, pentru a o demola. Nu exista un singur istoric pe lumea aceasta care sa gaseasca motivul plauzibil pentru care aceste trei state au decis sa stearga Germania de pe harta, din punct de vedere politic.
Sa revenim la situatia de dupa primul razboi mondial. Dupa ce descoperisera ca evreii purtau vina înfrângerii tarii lor, resentimente puternice s-au dezvoltat în germani. Dar niciun fir de par de pe capul vreunui evreu nu a fost atins. Profesorul Tansill de la Universitatea Georgetown (care a avut acces la multe documente de la Departamentul de Stat) citeaza un raport semnat Hugo Schonfedt, un evreu trimis de catre Cordell Huli, în 1933, în Germania, ca sa inspecteze asa-zisele lagare de detinuti în perfecta stare de sanatate si pline de comunisti. E drept, multi dintre ei erau evrei, dar aceasta pentru ca, întâmplator, la vremea respectiva, circa 98% din comunistii Europei erau evrei. Tot în acele lagare se mai aflau si preoti, si ministri, si masoni, toti banuiti de afiliatii internationale.
Acum, niste reamintiri istorice necesare: în 1918-1919, comunistii au preluat puterea în Bavaria, pentru câteva zile. Rosa Luxemburg si Karl Liebknecht si alti evrei au reusit sa preia puterea guvernamentala pentru trei zile. De fapt Kaiserul, când a încheiat razboiul, a fugit în Olanda, deoarece banuia ca cei ce vor prelua puterea în Germania vor fi comunistii si ca el va fi executat, asa cum patise Tarul. Asa ca si-a cautat refugiu în Olanda.
Apoi însa, dupa ce amenintarea comunista în Germania a fost anihilata, evreii au încercat sa reintre în vechile posturi, iar germanii au început sa lupte împotriva lor în toate modurile, dar fara sa se atinga de vreun fir de par al vreunui evreu german. Lupta de atunci a germanilor împotriva evreilor era similara cu lupta noastra împotriva delincventilor de pe vremea Prohibitiei. Nu era deci o lupta cu pistoale.
Si, nu uitati, la acea vreme existau între 80 si 90 milioane de germani contra a numai 460 000 evrei. Numai 0,5% din populatia Germaniei era evreiasca. Si, cu toate acestea, evreii erau cei care controlau presa, precum si cea mai mare parte a economiei germane (actionasera în momentul prabusirii marcii si practic cumparasera tot ce se putea cumpara).
Evreii au încercat sa ascunda acest lucru: tradarea poporului german si adevarata cauza a resentimentelor germanilor. Germanii au demarat actiuni împotriva evreilor, organizând o discriminare globala. Practic evreii au fost îndepartati din structurile nivelurilor sociale, asa cum noi americanii i-am îndeparta, de îndata, pe chinezi sau negri sau catolici sau pe oricine care s-ar afla în tara si care ne-ar fi tradat inamicului nostru, aducându-ne în fata unei înfrângeri umilitoare.
Dupa o vreme, evreii lumii au organizat o conferinta la Amsterdam. În iulie 1933, evrei din toate colturile lumii s-au reunit în acest oras. Si acei evrei au spus Germaniei: „Îl concediati pe Hitler si instalati fiecare evreu în postul pe care-l detinea, fie el comunist sau nu. Nu ne puteti trata asa. Noi, evreii lumii, lansam aici acest ultimatum împotriva voastra!” Va puteti imagina ce au raspuns germanii…
Ce au facut în aceasta situatie evreii? Dupa ce Germania refuzase sa se predea ultimatumului evreimii mondiale, lucrarile Conferintei de la Amsterdam au fost întrerupte si Samuel Untermeyer, seful delegatiei americane si presedinte al conferintei, a revenit în SUA! Aici el a mers de pe vapor direct la studiourile de radio CBS, de unde a rostit urmatoarele cuvinte: „Evreii lumii declara azi razboi sfânt împotriva Germaniei. Ne aflam din aceasta clipa angajati într-un conflict sacru împotriva germanilor. Si îi vom înfometa pâna se vor preda. Vom organiza un boicot mondial împotriva lor. Si aceasta îi va distruge, deoarece ei depind de comertul mondial în cadrul afacerilor de export”. Era o realitate: doua treimi din alimentele necesare Germania trebuia sa le importe, pe baza a ceea ce Germania exporta. Implicit deci, fara export doua treimi din germani ar fi pierit de foame.
În aceasta declaratie, tiparita în New York Times, pe 7 august 1933, Untermeyer mai declara, cu îndrazneala: „Acest boicot va fi autoapararea noastra. Chiar presedintele Roosevelt ne-a recomandat aceasta metoda, în cadrul lui National Recovery Administration”. Va reamintesc ca aceasta era entitatea apartinând de programul New Deal si care putea declara, în context juridic, un stat apt de a fi boicotat economic.Imediat s-a instalat boicotul economic mondial al Germaniei, un boicot atât de asiduu, încât pe niciun raft de magazin al lumii nu mai puteai gasi un produs având inscriptionat Made in Germany. Un membru al conducerii retelei de magazine Woolworth mi-a marturisit ca, atunci, au trebuit sa arunce în râu farfurii si ceramica germana în valoare de milioane de dolari. Magazinele cu marfa germana erau, la rândul, lor boicotate si cetatenii pichetau cu pancarte pe care scria „Hitleristii!” sau „Asasinii!” – asa cum se face uneori în Sud.
Într-un magazin Macy (retea condusa, paradoxal, de familia evreiasca Strauss), o femeie a gasit o pereche de ciorapi vechi de 20 ani, cu eticheta Made in Germany. Imediat magazinul a fost boicotat si pichetat de sute de cetateni cu pancarte antihitleriste. În timp ce acestea se petreceau în lume, repet, în Germania nimeni nu se atinsese de un fir de par al vreunui evreu. Nu exista suferinta în rândul evreilor. Nu exista foamete. Nu erau crime. Nimic.
Evident, germanii au spus: „Cine sunt aceste persoane care declara boicot împotriva noastra si ne aduc oamenii în somaj si ne fac sa ne înghete industria?! Cine sunt ei, ca sa ne faca asa ceva?!”. Erau evident indignati. Unii au început sa picteze zvastici pe magazinele evreilor. Lucru normal. De ce s-ar fi dus un german sa-si dea banii unui proprietar de magazin din aceeasi etnie cu cei care îi înfometau tara prin embargoul mondial, pentru a face Germania sa îngenuncheze si apoi sa vina sa-i dicteze cine sa fie premierul sau cancelarul? Era ridicol. Boicotul mondial a mai continuat ceva timp.
Dar, de-abia în 1938, când un tânar evreu polonez a împuscat un diplomat german în ambasada Germaniei din Paris, germanii au devenit într-adevar duri cu evreii din Germania. Astfel au aparut vitrinele sparte si luptele de strada si tot ce cunoastem.
Acum, cu toate ca nu-mi place cuvântul «antisemitism» (pe care-l consider un nonsens), dar dumneavoastra va spune ceva, îl voi utiliza în continuare. Dupa cum vedem, supremul motiv pentru care în Germania a explodat antisemitismul si resentimentele împotriva evreilor era responsabilitatea lor pentru izbucnirea primului razboi mondial si boicotarea mondiala a Germaniei. Si, în final, se vede ca ei deveneau autorii celui de-al doilea razboi mondial, pentru ca deja lucrurile nu mai puteau fi controlate si era absolut necesar ca germanii si evreii sa-si încruciseze sabiile într-un razboi care avea sa decida odata pentru totdeauna cine va supravietui si cine va pieri.
În acea perioada, traiam în Germania si stiam ca germanii decisesera ca Europa urma sa fie sau crestina sau comunista; nu exista cale de mijloc. Si germanii se decisesera: aveau sa încerce sa mentina o Europa crestina, pe cât posibil. Si au început reînarmarea.
În noiembrie 1933, SUA au recunoscut oficial Uniunea Sovietica. URSS devenea foarte puternica, iar Germania si-a dat seama ca, „daca nu suntem puternici, curând vine si rândul nostru”. Asa cum azi, în America, spunem „daca nu suntem puternici, curând vine si rândul nostru”. Iar guvernul nostru cheltuieste 84 miliarde de dolari pentru aparare. Si aparare împotriva cui? Aparare împotriva a 40 000 de mici evrei care au luat puterea la Moscova, dupa care, prin varii metode, au obtinut comanda în atâtea tari ale lumii.
Ce putem face noi, azi, în pragul celui de-al treilea razboi mondial? Daca actionam rapid, poate salvam niste vieti care ar putea fi ale fiilor nostri. Fiii dvs. ar putea fi chiar în seara aceasta chemati sub arme si dvs. nu stiti, asa cum englezii nu au stiut în 1916, în Londra, ca sionistii faceau un târg cu cabinetul de razboi britanic, pentru a le trimite cei mai buni copii sa moara într-un razboi absurd ca toate razboaiele. Dar cine a stiut de asta în SUA, la vremea respectiva? Nimeni.
Nimanui în SUA nu i se permitea sa stie asta. Dar cine a stiut sigur? Presedintele Wilson a stiut. Colonelul House a stiut. Alti oameni din interior au stiut. Ma întrebati daca eu am stiut? Ceva idei aveam, pentru ca eram omul de legatura al lui Henry Morgenthau Sr., în 1912, în timpul campaniei în care Wilson a fost ales, si circulau zvonuri prin birouri la vremea aceea. Eram omul de încredere al lui Morgenthau, care era presedintele Comitetului de finantare, eram omul de legatura între el si Rollo Wells, trezorierul.
Deci am asistat la sedintele lor, cu presedintele Wilson în capul mesei. Toti ceilalti erau acolo si îi auzeam cum îl bombardeaza pe presedinte cu chestiunea impozitelor si a situatiei grave a lui Federal Reserve Bank si îi auzeam cum îl îndoctrineaza pe presedintele nostru cu teorii sioniste. Judecatorul Brandeis si presedintele erau acolo si vorbeau, îi vad si acum, aproape unul de altul, la fel de lipiti ca degetele unei mâini. Presedintele Wilson, când venise la discutii sa afle despre ce este vorba, era la fel de nestiutor ca un nou-nascut.
Asa am fost noi, americanii, atrasi în primul razboi mondial, în timp ce dormeam cu totii. Ne-am trimis copiii în Europa, pentru a fi macelariti! Dumneavoastra stiti ce fac evreii de Ziua Iertarii, care credeti ca este asa de sacra pentru ei? Eu stiu, pentru ca am fost unul din ei. Ceea ce spun nu este din auzite. Sunt aici sa va prezint fapte.
În Ziua Iertarii, ca evreu, intri în sinagoga si rostesti o ruga, singura ruga care te obliga sa ramâi în picioare. Aceasta ruga scurta se repeta de trei ori: ea se numeste Kol Nidre. Ruga se refera la un acord pe care-l faci în clipa aceea cu Atotputernicul Dumnezeu, în sensul ca orice promisiune, declaratie sau juramânt pe care-l vei face în urmatoarele 12 luni sa fie nul si neavenit. Juramântul nu va fi juramânt; promisiunea nu va fi promisiune. Acestea nu vor avea nicio valoare.
Cu atât mai mult, Talmudul reaminteste evreului ca ori de câte ori face o promisiune sau un juramânt, sa nu uite ca legamântul facut sub Kol Nidre, de Ziua Iertarii, îl scuteste de respectarea lor.
Deci, cât de mult ne putem noi baza pe loialitatea evreilor? Ne putem baza pe loialitatea lor la fel de mult cât s-au bazat germanii pe loialitatea lor, în 1916. Si, fara îndoiala, noi, americanii, vom avea aceeasi soarta pe care au avut-o germanii, si din aceleasi motive.
Benjamin H. Freedman
Benjamin H. Freedman a fost una dintre cele mai uimitoare, dar si contradictorii personalitati ale secolului trecut. Nascut în 1890, acesta a fost un om de afaceri evreu de succes în New York City, fiind principalul actionar al companiei Woodbury Soap. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, a întrerupt contactul cu organizatiile evreiesti si si-a petrecut restul vietii cheltuind o mare parte din averea sa evaluata la cel putin 2,5 milioane dolari, pentru a prezenta opiniei publice structurile de putere ale evreilor care dominau Statele Unite. De aceea marturiile sale sunt extrem de valoroase, deoarece provin chiar din interiorul celor mai înalte nivele ale organizatiilor evreiesti si masinatiunilor acestora puse la cale pentru a-si câstiga si mentine puterea asupra natiunii americane. Freedman a lucrat alaturi de Bernard Baruch, Samuel Untermeyer, Woodrow Wilson, Franklin Roosevelt, Joseph Kennedy, John F. Kennedy si multe alte personalitati de vaza ale societatii americane.
Discursul pe care l-am redat cititorilor nostri a fost tinut în 1961, la Hotelul Willard din Washington DC, si publicat la acea vreme de Commori Sense. Despre actualitatea mesajului sau nu e cazul sa va convingem. E suficient sa parcurgeti cu atentie discursul sau.
Prelucrare de Karen Miller
sursa: Ion Coja
duminică, 13 februarie 2011
Internetul si viata in marile orase distrug creierul, meditatia ajuta la refacerea lui
Prin urmare, creierul uman este nevoit sa se afle intr-o stare de "lupta continua", ceea ce provoaca eliberarea de cortizol, hormonul stresului. Potrivit oamenilor de stiinta, doar cinci minute pe o strada aglomerata pot reduce capacitatea de concentrare. In astfel de circumstante, capacitatea creierului de a se concentra se pierde treptat, deoarece cortizolul impiedica formarea de noi cordoane nervoase.Insa si Internetul afecteaza creierul uman. O utilizare intensiva si prelungita a Internetului conduce la modificari profunde in creierul unui om, acesta din urma pierzandu-si capacitatea de a gandi sistematic si profund.
Cele mai recente studii in neurochirurgie au aratat ca in timpul navigarii pe Internet se dezvolta rapid doua zone ale creierului: partea care este responsabila pentru memoria pe termen scurt si centrul responsabil de luarea deciziilor rapide.
Cu toate acestea, zonele profunde ale creierului, responsabile cu analiza detaliata a problemelor fundamentale care afecteaza toate aspectele vietii si activitatilor umane, nu primesc impulsurile necesare, iar intensitatea activitatii acestora este redusa.
_____________
Meditatia poate avea un impact pozitiv semnificativ asupra anumitor portiuni ale creierului, care sunt asociate memoriei, empatiei si stresului, arata un studiu publicat in revista Psychiatry Research: Neuroimaging.
O echipa de cercetatori de la Massachusetts General Hospital a descoperit ca meditatia nu numai ca aduce un sentiment de liniste si relaxare fizica, dar poate oferi si beneficii cognitive si psihologice, care pot persista pe parcursul unui zile intregi, noteaza DrCutler.com.
"Acest studiu demonstreaza nu doar ca oamenii se simt mai bine pentru ca isi petrec timpul relaxandu-se, ci ca la baza unora dintre imbunatatirile raportate de catre participantii la studiu stau modificari in structura creierului" a declarat cercetatoarea Sara Lazar autoare a programului de cercetare psihiatrica neuroimagistica.Imaginile structurii creierelor a 16 participanti au fost luate cu doua saptamani inainte, si dupa ce au urmat timp de opt saptamani un program meditativ de reducere a stresului. Aceste imagini au aratat o crestere a densitatii materiei cenusii din hipocampus, o regiune care este importanta in procesul de invatare si memorie.
Astfel, oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca meditatia poate imbunatati structura creierului, iar o astfel de practica ar putea asigura, de asemenea o stabilitate mentala si emotionala.
luni, 7 februarie 2011
Secretul continentei amoroase
În general, un act amoros obişnuit durează în medie 10-15 minute. Dacă un cuplu face dragoste cam de 3-4 ori pe săptămână, aceasta înseamnă în jur de o oră de plăcere pe săptămână. Şi asta într-un caz fericit. Dacă estimăm cât timp acordăm ca să ne imaginăm cum vor fi aceste momente sau cât timp ne gândim la ce să facem, ce să nu facem, ce o să-i placă, ce nu o să-i placă etc, ne dăm seama că cele 15 minute sunt complet insuficiente. Ce este şi mai trist este că în multe cazuri cele 15 minute nu sunt suficiente pentru o femeie ca ea să ajungă la orgasm.
Tratatele de sexologie susţin că o femeie are nevoie de o stimulare de 15-20 de minute înainte de a ajunge la orgasm. Aşadar, actul amoros obişnuit poate fi cât de cât satisfăcător doar pentru acele femei care ajung la orgasm în câteva minute. Dar chiar şi ele cu siguranţă că oftează şi visează la mai mult, deoarece este recunoscut faptul că, în cazul femeii, o dată ce energia sexuală este trezită, cu greu o potoleşti.Ce este de făcut? Care este soluţia unei vieţi amoroase împlinitoare? Tradiţiile orientale oferă răspunsuri la aceste întrebări. Sunt răspunsuri verificate de mii de ani, deşi mintea occidentală le acceptă uneori cu greu. Actul amoros cu iubire, transfigurare şi continenta amoroasa este o manieră diferită de a aborda erosul: să prelungeşti plăcerea, să o expansionezi în toată fiinţa, să trăieşti stări multiple de orgasme succesive, care în loc să te epuizeze te încarcă cu energie şi îţi aduce bucurie şi poftă de viaţă.
În cărţile despre sexualitate este deseori redată aşa-numita "curbă a orgasmului". Creşterea energetică în timpul actului amoros obişnuit descrie o curbă care, poate fi enunţată astfel:
În prima etapă, "jocurile" preludiului trezesc dorinţa erotică, generând şi o stare de excitaţie. Aceasta se concretizează prin apariţia stării de erecţie la bărbat şi lubrifierea vaginală la femeie.
În faza de platou, tensiunea erotică determină accelerarea ritmului respirator, generând o stare globală de tonifiere.
În faza a treia, excitaţia localizată iniţial în zona genitală începe acum să se răspândească în tot corpul, urcând către zona capului. În acest moment, numit punctul de „non-retur” (care trebuie să fie evitat de cei care vor să înveţe să practice continenţa) se produce o pierdere a controlului conştient, apărând o serie de contracţii reflexe musculare genitale care vor determina ejacularea la bărbaţi şi pierderea explozivă a secreţiilor orgasmatice la femeie (sau ejacularea feminină).
După descărcarea potenţialului sexual, corpul se calmează şi se relaxează. Din cauza pierderii imense de energie care apare în urma ejaculării, orice stimulare erotică în vederea obţinerii unui nou orgasm, este imposibilă în următoarele minute. Această perioadă de stagnare este mai lungă în cazul bărbaţilor decât în cazul femeilor.
Este cunoscut faptul că după această pierdere imensă de energie şi potenţial vital, cei doi cad într-un somn « regenerator » datorită epuizării generale. Deşi senzaţiile din timpul orgasmului propriu zis (faza de apogeu) sunt extraordinare, totuşi datorită ejaculării plăcerea şi senzaţia de bine rămâne doar o vagă amintire.
Tradiţia tantrică şi cea taoistă vorbesc despre orgasmul în care se evită punctul de non-retur, plăcerea fiind păstrată pe o culme permanentă. Trăirile din timpul fuziunii amoroase cu continenţă sunt cu mult mai intense şi mai durabile decât în cazul unei fuziuni amoroase fără continenţă. Una din diferenţele esenţiale între orgasmul cu descărcare şi orgasmul prelungit este că durata pe care se menţine nivelul de excitaţie la care bărbatul (femeia) simte că ejacularea (descărcarea) este pe cale să devină inevitabilă este prelungită indefinit de mult, producându-se o separare între orgasmul propriu-zis şi ejaculare.
Marea problemă a celor care află pentru prima oară de continenţa sexuală este că nu ştiu că orgasmul şi ejacularea (atât la bărbat, cât şi la femeie) sunt două procese distincte, care însă apar de multe ori în simultaneitate.
Arta amorului cu continenţă este de a învăţa să separi aceste două procese distincte şi a te opri înainte de momentul în care curba energetică ia un sens descendent, fapt ce ar putea conduce la ejaculare.
Iată cum se modifică curbele orgasmice, atât în cazul femeii cât şi în cazul bărbatului, în cazul unei fuziuni amoroase cu continenţă :
Energia care în mod obişnuit ar putea fi pierdută prin ejaculare, în cazul continenţei sexuale este amplificată şi, în funcţie de cum este ea dirijată pe planurile subtile ale fiinţei, poate conduce la experimentarea unor stări extraordinare, a unor stări modificate de conştiinţă în care pot fi percepute senzaţii provenind din lumi paralele, fiinţe din planurile subtile, îngeri, etc.
Cei care au descoperit continenţa sexuală descriu o serie de experienţe de nedescris, de o frumuseţe neasemuită, o stare de fericire şi împlinire constantă, o vitalitate mult mărită, o poftă de viaţă imensă şi un potenţial energetic mult mai mare care îi susţin în reuşita în orice domeniu al vieţii.
Sursa: www.venus.org.ro
Citiţi şi:
Cum arată bărbatul "viril" şi "romantic" al zilelor noastre (parodie video) şi cum poate învăţa el continenţa sexuală
Tabel comparativ: orgasmul obişnuit şi orgasmul cu continenţă
Prezentare de carte - Taina menstruaţiei
sâmbătă, 1 ianuarie 2011
Revelionul lui Mr. Bean + Cincisprezece exerciţii simple şi eficiente pentru a realiza «yoga» râsului
de profesor yoga Gregorian Bivolaru
Citiţi şi prima parte a acestui articol: «Yoga» râsului pentru începători şi avansaţi
Şedinţa de râs durează 20-30 de minute. După fiecare exerciţiu de râs (de 40-50 de secunde fiecare), reluaţi exerciţiul 1 şi, la fiecare „grupaj” de râsete, inspiraţi şi expiraţi profund.
1. Bateţi cu putere din palme în ritmul 1-2, 1-2-3, emiţând simultan, cu voce tare, de la nivelul abdomenului, sunetele: ho-ho! ha-ha-ha! Acesta este totodată un excelent exerciţiu pentru diafragmă.2. Cu braţele ridicate deasupra capului, fără să se atingă, respiraţi profund, inspirând pe nas, apoi expiraţi pe gură.
3. Încălziţi-vă gradat umerii, întinzându-i, şi gâtul, efectuând rotaţii ample ale capului (şapte spre stânga şi şapte spre dreapta).
4. Râsul spontan al inimii: braţele sunt ridicate, palmele sunt orientate către cer, capul este lăsat uşor pe spate; râdeţi atunci profund şi spontan, ca şi cum râsul care apare ATUNCI ar veni chiar din inimă. Râdeţi, simţindu-vă cât mai DETAŞAŢI de voi înşivă, de greşelile voastre, râdeţi cu ceilalţi, dar niciodată de ceilalţi.
5. Râsul de bună-ziua: uniţi palmele în dreptul pieptului pentru a saluta astfel în maniera indiană (Namaste) sau veniţi şi strângeţi într-un mod vesel şi călduros mâinile a 4 sau 5 persoane din grup, aşa cum se obişnuieşte la noi atunci când „DAI MÂNA CU CINEVA”.
6. Râsul aprecierii sincere a celuilalt: fiind adunaţi mai mulţi în cerc (un bărbat va alterna atunci cu o femeie), ridicaţi apoi degetul mare de la ambele mâini, ţinând celelalte degete strânse în palmă, şi apoi faceţi gesturi jucăuşe şi sincere de apreciere faţă de persoanele din grup, râzând uşor în acelaşi timp.
7. Râsul milk-shake: ţineţi acum în mână un pahar de pahar de lapte imaginar (un pahar plin de râs) şi, la comanda instructorului YOGA, vărsaţi apoi tot laptele într-un alt pahar imaginar, intonând cu voce tare sunetul Aeee!, apoi turnaţi laptele înapoi în primul pahar, intonând din nou cu voce tare sunetul Aeee! Şi apoi râdeţi în hohote, prefăcându-vă că beţi laptele din paharul imaginar.
8. Râsul tăcut: deschideţi gura mare, râdeţi apoi în hohote fără nici un zgomot şi priviţi-vă cu mult curaj un coleg (sau o colegă) în ochi, în timp ce dumneavoastră cât şi el (sau ea) faceţi gesturi amuzante sau grimase comice.
9. Râsul cu buzele strânse: în timp ce râdeţi cu gura închisă fredonând o melodie veselă, strângeţi mâna colegilor manifestând multă simpatie şi bunăvoinţă.
10. Râsul stenic care echilibrează: fiind în picioare, în cerc (un bărbat va alterna atunci cu o femeie), fiecare dintre participanţi se deplasează (vine) apoi către centru, pentru a strânge astfel cercul, intonând atunci cu voce tare sunetul Aee! Reveniţi apoi din nou la locul de plecare şi reîncepeţi să veniţi din nou către centru, intonând atunci cu voce tare sunetul Ooo! Din nou reveniţi şi continuaţi în acelaşi mod cu sunetul Eee!, apoi cu Uuu! Terminaţi, evident, râzând în hohote.
11. Râsul leului: scoateţi limba la maximum, intonând cu voce tare sunetul Aaaa!, având ochii larg deschişi şi degetele de la mâini foarte îndepărtate, asemenea unor gheare, şi apoi râdeţi în hohote, abdominal (acesta este un excelent exerciţiu pentru fumători).
12. Râsul telefonului mobil: ţineţi acum la ureche un telefon celular imaginar, râdeţi atunci în hohote făcând felurite gesturi comice, ca şi cum aţi fi în plină conversaţie, şi deplasaţi-vă printre colegi pentru a-i privi sincer şi cu mult curaj drept în ochi.
13. Râsul argumentului: râdeţi în hohote, arătând atunci cu degetul spre diferiţi membri ai grupului ca şi cum aţi argumenta. Angrenaţi atunci, totodată, un duel jucăuş al râsului, căutând să aveţi un râs mai convingător decât colegul sau colega din faţa dumneavoastră.
14. Râsul progresiv: începeţi prin a surâde uşor, apoi, gradat, începeţi să râdeţi ceva mai mult şi creşteţi gradat intensitatea râsului. În cele din urmă, întregul grup izbucneşte în hohote, apoi, puţin câte puţin, râsul încetineşte din nou şi se opreşte.
15. Râsul acoladei: apropiaţi-vă unii de ceilalţi, bărbaţii de femei şi femeile de bărbaţi, prindeţi-vă apoi cu afecţiune de mâini şi îmbrăţişaţi-vă reciproc, râzând plini de bucurie unul în braţele celuilalt.
ATENŢIE!
Pentru aceste exerciţii realizate în grup este necesar ca numărul bărbaţilor să fie egal cu numărul femeilor!
ÎN ÎNCHEIERE:
Strigaţi toţi la unison, tare şi în mod ferm: „Existăm plini de fericire! Da!! Suntem perfect sănătoşi! Da!! Ne place foarte mult să râdem! Da!! Facem parte din grupul esoteric al râsului! Da!!!”
În funcţie de sugestiile inspirate ale participanţilor la o şedinţă de râs, putem alege şi alte afirmaţii minunate.
Întâlnirea se termină cu meditaţia râsului: aşezaţi la sol în două grupe, faţă în faţă (un bărbat şi o femeie), priviţi-vă intens, veseli şi fericiţi în ochi, dar fără să vă provocaţi râsul, fără să vorbiţi şi fără să gândiţi, fiind focalizaţi lăuntric la nivelul lui MANIPURA CHAKRA. Mulţumiţi-vă doar să surâdeţi şi apoi, fulgerător, abandonaţi-vă... râsului în hohote. De îndată râsul „nebun” şi tainic „contaminant” al unuia sau uneia se propagă inevitabil de la unul la ceilalţi printr-un tainic proces de rezonanţă.
ÎN CAZUL PARTICIPANŢILOR YOGHINI: Înainte de a se despărţi, toţi participanţii încheie şedinţa rămânând nemişcaţi în picioare timp de 5 minute, cu ochii închişi şi braţele ridicate către cer, invocând la unison energia fericirii divine, care atunci se manifestă în fiinţa lor în valuri venind de la DUMNEZEU şi radiind intens prin centrul secret de forţă ANAHATA CHAKRA.
Sursa: yogaesoteric.net
miercuri, 22 decembrie 2010
«Yoga» râsului pentru începători şi avansaţi, de profesor yoga Gregorian Bivolaru + America's Funniest Home Videos, ediţia de Crăciun
binefăcătoare cu o anumită formă de energie subtilă din MACROCOSMOS”
Este binecunoscut faptul că un copil râde cam de 300 de ori pe zi, iar un adult doar de 15 ori pe zi, în medie. Dar să nu uităm că această adevărată maladie a vârstei mature poate fi curarisită. A fost concepută în acest scop o nouă formă de „yoga” – a râsului – care cuprinde unele exerciţii simple, care vor declanşa râsul, meditaţii de bună dispoziţie şi unele tehnici clasice de râs „nebun” generalizat.
Reţineţi însă că „YOGA” RÂSULUI este ceva serios, chiar foarte serios. În cadrul acestui sistem perfect natural de terapie ilariantă, nu sunt folosite clasicele glume (bancurile), iar exerciţiile care sunt realizate în prealabil sunt foarte serioase. Serioase vor fi, de asemenea, şi motivele care îi vor reuni pe aderenţii plini de curiozitate şi deschişi: stresul, tensiunile, frustrarea, închistarea, anxietatea şi insecuritatea ambiantă, tristeţea, melancolia, singurătatea, necesitatea „reamorsării pompei de râs”. Pe de altă parte, cei care urmăresc să provoace râsul stenic şi contaminant la alţii, şi vorbim aici de psihoterapeuţi şi adepţii medicinii naturiste, pot învăţa astfel o modalitate simplă şi totodată extraordinară care îi va ajuta să-şi însănătoşească pacienţii. Aceasta se va realiza fără ca ei să se ia prea în serios.Vom râde de noi înşine şi vom râde cu ceilalţi, dar niciodată de ceilalţi
Chiar dacă şedinţele specifice ale acestei forme de „yoga” nu constituie în fond decât o succesiune de hohote adeseori copleşitoare de râs, care pentru unii par a fi „nebune”, aici glumiţele sunt totuşi realmente proscrise. Aceasta pentru că ele (glumiţele şi bancurile) fac în ultimă instanţă apel la un simţ al umorului care este inegal împărtăşit şi greu transmisibil, ceea ce este specific atât de la om la om, cât şi de la o ţară la alta. Drept dovadă, avem umorul francez, care cel mai adesea nu îi amuză decât pe francezi, sau cel al actorului W.C. Fields, tipic american, care recunoaşte sincer că „atunci când un umorist provoacă râsete neprevăzute, prima lui reacţie este aceea de a verifica dacă nu şi-a uitat şliţul deschis”.
Atunci – ne putem întreba – oare de ce pot râde practicanţii acestui nou sistem? Ei râd de ei înşişi şi mai ales de problemele vieţii. Ei râd „nebuneşte” cu ceilalţi, dar niciodată de ceilalţi. Şi, mai ales, să reţinem că înainte de toate ei râd (ÎNTR-UN MOD DETAŞAT) fără motiv, asemenea copiilor care sunt plini de spontaneitate şi foarte veseli. Aceasta nu-i deloc uşor, mai ales pentru adulţi, pe care inhibiţiile, tensiunile de tot felul, seriozitatea exacerbată, exigenţa auto-controlului, responsabilităţile şi grijile i-au privat puţin câte puţin de această uimitoare capacitate a copiilor, care este adeseori considerată ca fiind un dat specific al omului. Nu numai că adulţii râd în medie de 20 de ori mai puţin decât copii, dar (conform psihologului german Michael Titze) timpul consacrat acestei activităţi complet benefice şi profund salutare a scăzut de la 18 la 6 minute pe zi, în ultimii 50 de ani. După cum vă puteţi da seama, problema este gravă.
Convinşi fiind de binefacerile multiple şi profunde ale râsului asupra sănătăţii – şi fiind chiar alarmaţi de această sinistroză galopantă – să vedem în cele ce urmează care anume ar putea fi mijloacele cele mai simple de remediere a situaţiei. „Cei care îi caută râsului nişte cauze metafizice nu sunt prea veseli”, scria, deloc întâmplător, gânditorul Voltaire.
Metoda aceasta poate fi înţeleasă mult mai bine privind cu multă atenţie copiii care râd cu nonşalanţă în curtea şcolii, în timpul recreaţiei
Prin urmare, dacă râsul este profund benefic, cum l-am putea provoca într-un mod riguros şi eficace? Înainte de toate, să nu uităm că RÂSUL poate fi indus prin declanşarea unor PROCESE SPECIFICE DE REZONANŢĂ care apar la nivelul centrului secret de forţă MANIPURA CHAKRA. Glumele obişnuite, pe lângă alte neajunsuri de care deja am amintit, au dezavantajul că se mai şi termină la un moment dat. Atunci, ştiind aceasta, de ce nu am râde în hohote, ore în şir, fără motiv? Plecându-se, ca exemplu, de la jocul spontan al copiilor în recreaţie şi având totodată ca inspiraţie unele metode milenare yoghine de respiraţie, au fost structurate în cele ce urmează o serie de exerciţii simple şi foarte eficiente de stimulare a ilarităţii, care sunt agrementate de ho-ho! Şi ha-ha-ha!: râsul leului, râsul milk-shake, râsul de bună-ziua sau râsul telefonului mobil, care sunt totodată tot atâtea forme de „masaj” antistres.
Reţineţi că, la modul ideal vorbind, şedinţa noastră zilnică de RÂS „NEBUN” are loc dimineaţa, cu scopul de a ne începe ziua cât MAI BINE şi pentru a ne păstra veselia şi buna dispoziţie cât mai mult timp posibil.
Participanţii se aşeză atunci în cerc (un bărbat şi o femeie), mai mult sau mai puţin la întâmplare, fiecare cam la o lungime de braţ unul de celălalt (pentru a se integra în felul acesta într-un câmp subtil benefic de REZONANŢĂ COLECTIVĂ pe care râsul îl declanşează la scurt timp după aceea ca prin farmec), pentru a se putea privi în ochi şi pentru a-şi putea stimula astfel râsul reciproc prin „CONTAMINARE” şi REZONANŢĂ.
În cursul exerciţiilor specifice pentru declanşarea RÂSULUI, al căror program este riguros, dar beneficiază şi de unele variante, fiecare va putea să se deplaseze, în funcţie de afinităţile sale aurice, pentru a râde cu unul sau cu altul dintre colegi, păstrând însă neîncetat contactul ocular cu mai mult de un vecin şi luându-se spontan şi tandru de mâini de fiecare dată când este posibil, în funcţie de tipul de exerciţiu care este realizat.
Şedinţa se încheie apoi pe două rânduri, aşezaţi faţă în faţă, pentru o meditaţie profund euforizantă, în care, prin activarea armonioasă a lui MANIPURA CHAKRA, ajungi pur şi simplu să te „prăpădeşti de râs”. Acesta este totodată un exerciţiu mental care necesită antrenament.
Esenţial este ca, în ansamblu, şedinţa de râs să fie totdeauna profund interactivă şi veselă, pentru a facilita în felul acesta râsul spontan. Acesta trebuie să apară fără să se forţeze. Deoarece trebuie să ştim că uneori râsul are şi contraindicaţii – cum ar fi hipertensiunea, hernia sau operaţiile recente – dar, totuşi, să nu uităm că râsul are atâtea indicaţii!
Metoda expusă aici poate să facă miracole mai ales în cazul tulburărilor somnului, migrenei, tensiunilor musculare, stresului, infecţiilor repetate, deprimării, frustrării, iritabilităţii, frigidităţii, problemelor de concentrare, lipsei poftei de mâncare, devitalizării, închistării, proastei dispoziţii, dar şi împotriva singurătăţii, tabagismului sau a alcoolismului.
Terapia prin râs este înainte de toate o „armă” împotriva singurătăţii şi lipsei de comunicare
Scopul esenţial al acestei metode terapeutice este acela de a ne ajuta să ne exprimăm spontan şi în mod firesc emoţiile. Ea ne ajută totodată să luptăm împotriva închistărilor, a blocajelor de tot felul şi a inhibiţiilor.
Mai ales în cazul începătorilor, este uneori posibil ca râsul să fie blocat în zona gâtului. Dar, pe măsură ce ei avansează în această practică, ei ajung să râdă spontan şi profund, deschizându-se la nivel abdominal. La scurt timp după aceea, ei încep să se simtă din ce în ce mai bine.
Foarte bună pentru sănătate şi mai ales pentru moral, această minunată „terapie” are şi un alt avantaj, deloc minor: reuneşte oameni de toate vârstele şi de toate categoriile pentru efectuarea unor exerciţii profund naturale şi euforice, exerciţii care le dau dreptul să râdă fără motiv şi fără jenă, „YOGA” RÂSULUI suprimă în scurt timp toate falsele bariere şi luptă împotriva prejudecăţilor prosteşti de tot felul şi a fanatismului, pentru că, spre deosebire de umorul clasic, metoda sa este simplă şi universală, constituind o „armă” absolută împotriva singurătăţii şi a lipsei de comunicare.
În cazul acestei terapii a RÂSULUI, este esenţial să înţelegem că ea implică o practică plină de bucurie comunicativă, care se realizează timp de o jumătate de oră zilnic şi este în acelaşi timp şi o excelentă distracţie.
Cu toate acestea, putem fi siguri de pe acum că oamenii de ştiinţă vor opune o mare rezistenţă, aşa cum au făcut şi în cazul celebrului dr. Patch – care a fost făcut celebru prin cinema de către Robin Williams şi care, în Statele Unite, îşi îngrijea pacienţii făcând pe clovnul.
Mai ales în cazurile de durere cronică, insomnie, anxietate, veselia este cel mai bun medicament natural
Studiile ştiinţifice în această direcţie sunt încă rare, dar deja se ştie că râsul ne întăreşte considerabil sistemul imunitar şi combate pe o cale perfect naturală durerea.
S-a demonstrat într-adevăr că, la nivel celular şi chiar molecular, râsul constituie un tainic stres pozitiv (sau altfel spus eustres) care întăreşte considerabil sistemul imunitar al organismului, reducând în scurt timp nivelul hormonilor de stres şi, totodată, are o mulţime de efecte preventive şi cicatrizante. În plus, nu numai că râsul acţionează intens şi profund asupra moralului şi a hormonilor stresului, dar în acelaşi timp el influenţează secreţia masivă şi armonioasă de serotonină, de unde apare şi efectul său profund benefic asupra durerilor cronice, a anxietăţii, a deprimării şi a insomniei.
Nu este deloc întâmplător că metoda „Gesundheit!” (înseamnă „sănătate” în limba germană) a doctorului Patch Adams este foarte ambiţioasă. Atunci când colegii săi prescriu doar medicamente alopate, acest medic vorbeşte mai ales despre râs, veselie şi bună-dispoziţie. „Veselia intensă şi copleşitoare este mai importantă decât orice alt medicament”, afirmă el. Care este cea mai bună terapie în viziunea sa? Terapia prin care urmăreşti sistematic să fii cât mai FERICIT.
Iată ce spune în această direcţie celebrul doctor Patch: „Tot ceea ce medicii pot să ofere este, în cel mai bun caz, un ajutor eficient. Atunci când un pacient vine să mă vadă, în cazul în care nu este vorba de o urgenţă, prioritatea mea este de a stabili cu el o relaţie profundă de prietenie. În acest scop, petrecem 3-4 ore la prima întâlnire. Şi, dacă uneori este necesar să mergem să ne plimbăm sau să alergăm, o facem împreună fără nicio problemă.”
Pentru a-şi pune ideile în practică, dr. Patch vrea să creeze un spital în Virginia (SUA). Odată terminat, acest stabiliment va fi în acelaşi timp loc de petrecere a timpului liber, fermă şi centru naturist de sănătate. În acest spital se vor folosi toate mijloacele naturale pentru evitarea plictiselii, a singurătăţii şi a fricii. „Vom construi un spital vesel şi recreativ” spune el.
Sursa: yogaesoteric.net
Continuarea articolului: Cincisprezece exerciţii simple şi eficiente pentru a realiza «yoga» râsului
Cititi si: Americanii rezistă crizei economice prin yoga râsului
