Şi tu poţi transforma lumea! Cum? În înregistrarea video de mai jos, omul de ştiinţă Gregg Braden explică modul de funcţionare al Legii Atracţiei şi vorbeşte despre existenţa unui câmp care ne înconjoară, a unei conştiinţe colective, la care participăm cu toţii. Această conştiinţă colectivă creează realitatea noastră cotidiană. Noi putem influenţa această conştiinţă prin intermediul propriului nostru ADN, folosind puterea gândurilor şi a inimii noastre.Putem utiliza această lege atât la nivel individual, cât şi la nivel colectiv, pentru a transforma lumea înconjurătoare. Există chiar şi o formula pentru a determina de câţi participanţi este nevoie pentru a manifesta un anumit efect (de exemplu calmul şi armonia), într-un grup mare de oameni, aspect dovedit în mod ştiinţific, prin experimente. Aşa cum veţi vedea mai jos pentru a transforma întreaga umanitate este nevoie de acţiunea la unison a doar circa 8000 de participanţi.Puterea de a vizualiza este un dar oferit de Dumnezeu omenirii, pentru ca aceasta să îşi ia soarta în propriile mâini şi pentru a nu rămâne neputincioasă în faţa evenimentelor tulburi pe care le trăieşte. Haideţi să acceptăm acest dar cu recunoştinţă şi să îl folosim cum se cuvine!Imaginile cu Gregg Braden sunt luate din înregistrarea sa video, "The Science of Miracles".
"Din anul 1887 şi până la începutul anilor 1990, întreaga ştiinţă occidentală s-a bazat pe principiul conform căruia ceea ce se petrece într-un anumit loc nu afectează absolut deloc ceea ce se petrece într-o altă locaţie. Noi ştim astăzi că acest lucru este complet fals. Aş dori să împărtăşesc cu voi trei experimente ce zguduie temelia fizicii vestice.
Primul dintre acestea a fost condus de fizicianul rus,
Vladimir Poponin, la începutul anilor 1990. El a venit în Statele Unite pentru a încheia o serie de experimente. Poponin a dorit sa investigheze legătura dintre ADN-ul uman şi materia din care lumea noastră este formată, adică micile particule de energie pe care noi le numim fotoni, mici particule de lumina, dacă doriţi să vă raportaţi la ele în acest mod. Experimentul a constat în a lua un tub, un tub de sticla din care s-a scos tot aerul, obţinându-se ceea ce noi numim astăzi vid, ceea ce implica să nu mai avem nimic altceva în acest tub. Totuşi, azi ştim că ceva a mai rămas: sunt aceste mici particule de lumina.
Poponin a măsurat particulele pentru a vedea cum sunt ele distribuite. Zboară peste tot în spaţiul disponibil din interiorul tubului, au rămas depozitate în partea de jos a tubului sau ce s-a întâmplat mai exact cu ele? Rezultatul acestei părţi a experimentului nu a fost o surpriza. Asta pentru că micile particule de lumina, fotonii, se aflau într-o dispunere cu totul aleatoare. Şi acesta era rezultatul pe care cercetătorii îl aşteptau. Următoarea parte a experimentului devine foarte, foarte interesantă, deoarece ei au plasat ADN uman în interiorul acestui tub. Atunci când au măsurat fotonii, au descoperit că ADN-ul uman i-a determinat pe aceştia să se aranjeze cumva specific. ADN-ul avea un efect direct asupra materiei din care este compusă lumea noastră!
Acelaşi lucru l-au susţinut dintotdeauna şi tradiţiile spirituale străvechi. Mai exact, că ceva din noi înşine are un efect asupra lumii din jurul nostru. (vezi proverbul românesc: “Omul sfinţeşte locul”, n.t.)
Cel de-al doilea experiment este unul fascinant. E un
experiment militar. Cercetătorii au luat ADN uman, mostre de ţesut din gura unui donator voluntar şi au plasat acest ADN într-un dispozitiv care putea măsura efectele acestuia în interiorul unei camere dintr-o clădire, în timp ce donatorul de la care provenea ADN-ul se afla intr-o alta camera a aceleiaşi clădiri.
Ei au supus voluntarul la ceea ce ei numeau stimulare emoţionala, menită să provoace răspunsuri emoţionale autentice, de bucurie ori de tristeţe, de supărare ori de furie, într-o anumita parte a clădirii. Şi au măsurat ADN-ul pentru a observa dacă acesta ar fi afectat de emoţiile donatorului. Dar de ce ar face astfel? În prezent, în fizica occidentală nimic nu sugerează că ADN-ul separat este încă în conexiune cu donatorul, pe de o parte. Pe de altă parte, ei au realizat aceste experimente şi au găsit exact opusul, adică faptul că donatorul avea creşterile şi scăderile sale emoţionale în una dintre camere, ADN-ul avea creşterile şi scăderile sale emoţionale într-o altă camera şi totul se întâmpla în acelaşi timp. Experimentul a fost repetat cu donatorul aflat la o distanţă de 600 de km de probă iar rezultatele au fost identice.
Cel de-al treilea experiment a fost realizat din nou în anii 1990 de către
Institute of HeartMath, o organizaţie pioniera în cercetare, localizată în nordul Californiei, care aprofundează ideea că inima umană ar fi mai mult decât o simpla pompă care ajută sângele să circule prin corpurile noastre. Cu toate că inimile noastre realizează exact acest lucru, acesta ar putea fi cel mai neînsemnat aspect al activităţii lor. Cercetătorii acestui institut au descoperit că inimile noastre au cel mai puternic câmp magnetic înregistrat la nivelul organelor interne, iar câmpul electromagnetic produs de inimile noastre are un efect ce se extinde cu mult în afara trupurilor noastre.
Ei au conceput
un experiment pentru a testa cât mai exact această teorie. Nu este nici o surpriză că au luat o mostra de ADN uman şi l-au izolat, cerând anumitor persoane, care erau antrenate, să emită la comandă ceea ce este cunoscut sub numele de ”emoţii umane coerente”, emoţii foarte clare, de iubire, de apreciere, de compasiune, de supărare, de furie si de ura, să aibă aceste emoţii atunci când li se va cere. Şi pe măsură ce persoanele care erau antrenate emiteau emoţii, a fost măsurat modul în care ADN-ul a răspuns. Au ajuns la următorul rezultat: au descoperit că în prezenţa sentimentelor de apreciere, de iubire, de compasiune, de iertare, ADN-ul a devenit extraordinar de relaxat.
Exact opusul este şi el adevărat. În prezenta sentimentelor de supărare, de furie, de ură, de gelozie, ADN-ul era strâns precum un mic nod.
Fiecare dintre aceste trei experimente au fost interesante în felul lor.
Cu toate astea, atunci când sunt analizate împreuna, ele devin mai mult decât interesante, mai mult decât nişte experimente izolate, încep sa spună o poveste. Şi povestea sună cam aşa: primul experiment, cel al lui Vladimir Poponin, susţinea că ADN-ul din trupurile noastre are un efect direct asupra mediului nostru, asupra materiei fizice din care lumea noastră este formată, asupra materiei fizice din care lumea noastră este realizată, asupra nivelului energetic. Cel de-al treilea experiment arată că emoţiile umane au abilitatea de a schimba structura ADN-ului, care la rândul său are un efect asupra mediului în care ne aflăm. Iar experimentul dintre cele două, cel care a fost condus de către armata Statelor Unite, demonstrează că, fie că te afli în aceeaşi clădire sau la 400 de mile (aproximativ 600 de km) depărtare, efectul rămâne acelaşi. Noi nu suntem limitaţi de spaţiu şi timp. Şi de fapt, rezultatele acestor experimente indică exact acest lucru, că noi toţi avem o putere în interiorul trupurilor noastre, care nu este condiţionată de legile fizicii, aşa cum le înţelegem noi astăzi.
Tradiţiile străvechi nu numai că recunosc această relaţie, ele îl invită pe cel interesat să facă un pas chiar mai departe, lăsând indicaţii precise referitoare la modul în care putem aplica această relaţie în vieţile noastre. În ultima parte a anilor 1980, eram un inginer ce lucra în domeniul apărării, în corporaţiile Aerospaţiale. Am început să explorez aceste concepte prin prisma unui inginer, care observa lumea din jurul meu pentru a înţelege istoria celor care au existat înaintea noastră.
Această gândire e cea care m-a condus în cele mai extraordinare locuri din lume. De la templele din Egipt, la munţii Anzi din Bolivia şi Peru, în India, Nepal, pe înălţimile Chinei centrale şi Tibet, până în partea de sud-vest a deşertului American, pentru a căuta informaţii şi indicii care să ne ajute să înţelegem modul în care interacţionăm cu lumea şi cum putem utiliza aceasta putere a trăirilor interioare, aceasta putere care vorbeşte limbajul lumii din jurul nostru.
Şi asta e exact ceea ce călugărul din Tibet ne-a descris. El descria un mod de rugăciune, care se bazează pe trăirea interioară. El a spus: Trebuie să trăim lăuntric, ca şi cum ruga ne-a fost deja îndeplinita (Acelaşi mod de rugăciune este indicat de către Iisus Hristos în Marcu 11, 24). Şi în acea trăire noi discutam cu forţele creaţiei, care permit universului să ne răspundă, permiţând acestui câmp, hologramei cuantice, Mintea Lui Dumnezeu, să ne răspundă cu ceea ce noi simţim în inimile noastre. Deci, decât să ne rugăm, simţindu-ne lipsiţi de putere într-o situaţie dată – ”Doamne, te rog, fă să fie pace în lume” – acest mod de a ne ruga ne face să ne simţim deja ca participanţi la această pace.
In 1972, douăzeci şi patru de oraşe din Statele Unite au fost angrenate într-un experiment, în care oamenii au fost antrenaţi să simtă o stare de pace, într-o manieră foarte specifică, fiind plasaţi strategic în aceste oraşe. Fiecare oraş avea o populaţie de peste zece mii de persoane, care au fost documentate în unele dintre cele mai cunoscute studii TM (
Transcendental Meditation Studies) care au fost realizate la începutul anilor '70. Ceea ce s-a petrecut a fost că, în timp ce oamenii experimentau acele stări de meditative de pace, în comunitatea din jurul acestora, dincolo de clădirile în care aceştia treceau prin acele stări, comunităţile au înregistrat statistic reduceri considerabile ale infracţiunilor. Crimele violente împotriva oamenilor, accidentele din trafic au scăzut. În unele oraşe precum Chicago, unde se afla bursa de valori, piaţa a evoluat pozitiv, în timp ce pacea era la ordinea zilei. Iar când aceştia şi-au încheiat rugăciunile, toate acele statistici s-au inversat, iar ei au făcut acelaşi lucru din nou şi din nou.
Şi totul este atât de precis încât noi ştim acum că cei care au realizat aceste statistici au fost capabili să determine exact numărul de persoane necesar pentru a determina acest tip de efect. Aşa ca voi împărtăşi formula şi apoi voi descrie ce înseamnă această formulă. Efectul apare de îndată ce un anumit număr de persoane participante este atins. Acest număr, numărul minim, este radical dintr-un procent (√1%), al unei populaţii date.
Deci, ce înseamnă asta? Dacă ai un oraş cu o populaţie de un milion de oameni, de exemplu, calculezi 1% dintr-un milion şi apoi extragi radical din valoarea rezultată. Acel număr îţi spune câţi oameni sunt necesari, numărul limită, pentru a se manifesta efectul. Desigur, cu cât mai multe persoane participă, cu atât e efectul mai mare. În cazul unui oraş de un milion de locuitori, numărul necesar e în jur de o sută. Într-o lume de şapte miliarde de oameni, radical din 1% din populaţia dată este doar în jur de opt mii de persoane.
În timpul călătoriei mele, am avut oportunitatea să văd unele înregistrări video care arătau cum era vindecată o tumoră canceroasă, cu un diametru de aproape 7,5 cm, din corpul unei femei, care, după standardele medicale vestice, fusese diagnosticată ca fiind inoperabila. Această femeie a mers, cu ultimele puteri, la un
spital fără tratamente medicamentoase în Beijing, China. [care acum a fost închis de către guvernul Chinez]
Filmul prezintă femeia, întinsa în camera de spital. Ea este pe deplin trează, perfect conştienta şi crede în procesul care este pe cale să aibă loc. Înaintea ei se afla un tehnician de ultrasunete care mânuieşte un emiţător de ultrasunete deasupra abdomenului ei inferior, pe care îl putem vedea pe ecranul dublu al unui televizor. În partea stângă a ecranului, se face o poza, o captură video, ca referinţa. Astfel că noi putem vedea care a fost condiţia acesteia la acel moment iniţial. În partea dreapta a ecranului putem vedea, în direct, trei specialişti care se află în spatele ei şi care acţionează energetic asupra trupului ei prin trăirile experimentate de corpurile lor.
Ei încep să facă incantaţii ale unui cuvânt pe care l-au ales împreuna ca fiind un cuvânt ce le întăreşte sentimentul ca ea e deja vindecata. Invocaţia spunea în esenţă, “Deja vindecată”, “Deja realizat”. Şi pe măsură ce ei încep să aibă această trăire şi spun aceste cuvinte împreună, pe ecranul televizorului putem observa, în direct, cum această tumoare cancerigena dispare în timp real, în mai puţin de trei minute. Nu este unul dintre acele cadre de documentar derulate rapid, care arata un trandafir ce se deschide în 30 de secunde, procesul durând, de fapt, zile întregi. Aici, totul se petrece, efectiv, în trei minute. Corpul ei a rezonat cu trăirile specialiştilor, care erau antrenaţi să aibă genul de trăiri resimţite atunci. Şi ei nu simţeau altceva decât că se aflau în prezenţa unei femei deja vindecate, pe deplin revigorată, pe deplin capabilă. Ei nu o vedeau ca pe o femeie care era bolnavă. Ei nu spuneau, “Cancer rău, trebuie să ieşi afară”.
Am avut oportunitatea de a vorbi cu
Luke Chan, cel care chiar a realizat acest film. Şi i-am pus o întrebare: “Dar dacă acei trei specialişti nu erau acolo? Putea această femeie să facă singură asta, am putea careva dintre noi să reuşim singuri?” Mi-a zâmbit când i-am pus întrebarea şi a spus, “Gregg, după toate probabilităţile, ea ar fi putut să reuşească şi singură. Totuşi, se întâmplă ceva cu noi oamenii, care ne face să ne simţim mai încrezători şi mai puternici atunci când suntem susţinuţi de alţii în lucrurile în care credem, în lucrurile pe care alegem să le realizăm.”
 "Iubire si Recunostinta"
|
Mai recent, cercetarea realizată de către omul de ştiinţa
Masaru Emoto, cu privire la relaţia dintre emoţiile umane, sentimentele umane şi picăturile de apă, prezintă această relaţie şi mai punctual. Astfel, acest om de ştiinţă, prin proiectele sale speciale de cercetare, a descoperit că picăturile de apă, care oricum reprezintă peste şaptezeci la suta din lumea noastră şi şaptezeci la sută din corpurile noastre, picăturile de apa răspund la emoţiile umane, fie că acestea sunt simţite în corp, ori sunt chiar scrise pe etichete, care sunt plasate pe fiole de apă. Fiolele au fost apoi îngheţate pentru o anumita perioadă de timp, înlăturate din procesul de îngheţare şi pe măsură ce încep să se dezgheţe, cristalizează. Iar forma cristalelor este cea care oferă indicii asupra ceea ce se petrece cu emoţia respectivă.
(În imagine fotografia unui cristal de apă realizat de Dr. Masaru Emoto)
Este un exemplu cu adevărat minunat, un exemplu foarte direct despre cum fiecare dintre noi are şansa de a participa. Nu pentru a controla şi a manipula, ci pentru a participa la evenimentele din lumea în care trăim, la evenimentele din viaţa noastră, ale familiei noastre, ale comunităţii noastre şi ale corpurilor noastre, prin câmpul care uneşte totul în creaţie.”
Sursa: visualizedaily.com
Celor care doresc să se mobilizeze în direcţia unei transformări planetare, oferim un
link către Programul Planetar de Acţiune Urgentă „NU APOCALIPSA“. În materialul indicat veţi găsi toate explicaţiile necesare. Totuşi, pentru eventuale nelămuriri suplimentare, comentariile dumneavoastră sunt binevenite.
Pentru detalii referitoare la experimentele lui Masaru Emoto puteti viziona
documentarul rusesc senzational despre secretele si memoria apei - Apa (Voda) - subtitrat in limba romana si conferintele tinute de acesta in Romania in anul 2004:
Mesajele apei - Masaru Emoto in Romania, octombrie 2004, conferinta de la hotel Marriott si
Masaru Emoto in Romania (oct 2004) - conferinta de la sala Pipera.
Citeste si:
Meditatia colectiva previne razboiul, reduce violenta si scade infractionalitateaGregg Braden - Tehnologia vindecarii spontane prin credintaVindecarea prin meditatie yoghinaMintea poate vindeca bolileRUGÃCIUNEA CA TERAPIE
Profesorul Slezin a făcut ceva de necrezut - a masurat puterea rugăciunii. El a înregistrat electroencefalogramele unor călugări în timp ce se rugau şi a captat un fenomen neobişnuit - "stingerea" completă a cortexului cerebral. Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranţă absolută. Pe masură ce persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii, aşa după cum a dovedit omul de ştiinţă. Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscută "trezie uşoară, în rugăciune" şi a dovedit ca are o importanţă vitală pentru orice persoană.
Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoară viruşii de gripă, hepatită şi tifos. Proteinele viruşilor se încovoaie şi nu mai poartă infecţia, a spus A.Malakovskaia. Semnul crucii are un efect şi mai semnificativ : omoară microbii patogeni (bacilul de colon şi stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci şi în râuri şi lacuri. Este chiar mai eficient decât aparatele moderne de dezinfecţie cu radiaţie magnetică.
Cu toţii am auzit sau citit despre efectele devastatoare pe care le-ar putea avea exploziile solare din următorii ani asupra civilizaţiei noastre total dependente de sisteme electronice. Pe bună dreptate ne putem întreba: Dar oamenii, oare, vor fi şi ei direct influenţaţi? Corpul uman este în acelaşi timp un receptor şi un generator de energii electromagnetice şi biolelectrice deci este de aşteptat ca radiaţiile electromagnetice emise de erupţiile solare să aibă efecte şi asupra corpului, asupra psihicului şi comportamentului uman. Mai multe cercetări certifică existenţa unor corelaţii între prezenta radiaţiilor electromagnetice emise de erupţiile solare şi schimbările bruste de dispoziţie la nivel uman. Totodată din ce în ce mai mulţi oameni acuză o serie de simptome precum dureri inexplicabile, insomnii, depresie, iritabilitate, surmenaj, letargie, ameţeli, pierderi de memorie sau observă schimbări la nivelul corpului fizic, schimbari emoţionale, ale mentalului, ale credinţelor ori încep să aibă preocupări spirituale. Ce se întâmplă de fapt cu noi? Vă prezentăm în cele ce urmează un articol ce aduce unele lămuriri:
Sistemul nervos uman este construit din miliarde de neuroni care comunică unul cu altul şi cu miile de miliarde de celule din corpul uman. Robert Becker a arătat că neuronii transmit informaţie prin mici semnale bio-electrice care pot fi foarte uşor influenţate masiv de condiţiile energetice exterioare. De aceea cei care trăiesc în apropierea liniilor de transport electric de înaltă tensiune suferă de deteriorarea sistemului bio-electric sensibil al corpului.
Pe măsură ce plasma energetică solară ajunge pe Pământ, este evident că aceste stări de funcţionare a creierului vor fi afectate. Pentru unii, această creştere a semnalelor bio-electrice între neuroni va determina intensificarea comunicării intra-neuronale sub forma stărilor beta. O analogie ar fi când un om care a trăit toată viaţa lui în tihna şi relaxarea unui mic sat din provincie, se mută în New York! Alţii vor constata că le lipseşte vitalitatea datorită creşterii intense a electricităţii statice din mediul planetei.
Desi au trecut deja mai mult de doua saptamani de la dezastrul provocat de cutremurele de magnitudine 9 si tsunami-ul gigantic, in Japonia mai mult de 10.000 de persoane sunt inca date disparute. Ceea ce este mai rau este faptul ca apa care era folosita ca agent de racire la reactoarele centralei nucleare de la Fukushima a inceput sa se scurga contaminand radioactiv oceanul, aerul si moleculele de apa din zonele inconjurătoare.
Acum este momentul sa intelegeti adevarata semnificatie a acestei descoperiri si sa va alaturati cu totii ceremoniei de rugaciune in calitate de cetateni ai planetei Pamant. Vreau sa rog toti oamenii, nu doar pe cei din Japonia, ci din toata lumea sa ne ajute sa gasim o cale de iesire din aceasta criza planetara!
Sunt sigur aceasta imagine pe care nu am mai vazut-o pana atunci a fost un efect al radiatiilor. M-am intrebat cum am putea elimina radiatiile si am incercat sa aplicam anumite informatii acestei ape prin folosirea unui dispozitiv de masurare Hado, care are si o functie de impregnare. Apoi, am facut din nou o fotografie. Imaginea infricosatoare s-a transformat intr-un diamant foarte frumos ca de cristal.
Un cercetător rus este convins că putem schimba lumea pur şi simplu prin utilizarea propriei energii. El susţine că un anumit mod de a gândi poate avea un impact fie pozitiv, fie negativ asupra mediului înconjurător.
Corpul uman straluceste literalmente in intuneric, emitand in cantitati extrem de reduse o lumina vizibila a carei intensitate flucteaza pe parcursul intregii zile, au descoperit oamenii de stiinta din Japonia. Studii anterioare aratasera deja ca trupul emite o cantitate redusa de lumina, la fel cum o face de altfel orice fiinta vie, fenomen interpretat ca fiind un rezultat al reactiior biochimice implicand radicalii liberi. Cercetatorii niponi au dorit insa sa studieze fenomenul mai indeaproape si, in urma unui experiment, au constatat ca intensitatea luminii emise de corpul uman flucteaza pe parcursul intregii zile, probabil in functie de ritmul metabolic al fiecaruia, relateaza "Live Science", consultat de Fox News.
Pentru a afla mai multe despre aceasta lumina slaba, oamenii de stiinta din Japonia au montat intr-o incapere mai multe camere de filmat extrem de sensibile. In fata camerelor din incaperea absolut intunecata, au stat apoi, cu randul, cinci voluntari tineri si sanatosi, al caror piept a fost dezgolit. Ei s-au perindat prin fata camerelor de filmat cate 20 de minute, odata la trei ore, trei zile la rand. Cercetatorii niponi au constatat, in urma experimenului, ca fata straluceste mai puternic decat restul corpului, dar, ce le-a atras cel mai mult atentia, a fost ca intensitatea luminii corpului fluctua pe parcursul zilei. Oamenii de stiinta sunt de pararere ca acest fenomen se datoreaza fluctuatiilor inregistrate pe parcursul zilei de ritmul nostru metabolic. Din acest motiv, este posibil ca, in viitor, camerele capabile sa detecteze lumina emisa de corpul uman sa ii ajute pe medici sa analizeze starea de sanatate a pacientilor. Rezultatele studiului intreprins de cercetatorii niponi au fost detaliate in editia din 16 iulie a revistei "PLoS ONE", precizeaza Fox News.
Oamenii de ştiinţă ruşi au dovedit experimental proprietăţile miraculoase ale semnului crucii şi al rugăciunii, a informat săptămâna trecută agenţia Interfax. "Am stabilit că vechiul obicei a-l facerii semnului crucii deasupra mâncării şi băuturii, înainte de masă, are un profund sens mistic. În spatele lui este un folos practic: mâncarea este purificată efectiv instantaneu. Este un mare miracol, ce se întâmplă fizic în fiecare zi", a declarat fizicianul Angelina Malakhovskaya, citată de publicaţia Zhizn.
