Yoghinii MISA blog

de profesor yoga Gregorian Bivolaru

Florile sunt organele de reproducere sexuală ale plantelor sau, altfel spus, sexul lor fascinant şi impudic, ce prezintă, de obicei, o corolă frumoasă şi variat colorată.

Puţini ştiu că există o tainică analogie între flori şi YONI-ul femeii. Fluidele tainice vehiculate de florile pe care le oferim şi le consacrăm unei femei acţionează într-un mod inefabil şi declanşează anumite stări de rezonanţă în sfera intimă, sexuală.

Chiar şi atunci când sunt oferite de către o femeie unui bărbat, florile generează acelaşi proces tainic de rezonanţă în sfera sexuală. Însă, datorită receptivităţii şi sensibilităţii cu totul aparte a naturii feminine, această influenţă este mult mai puternică în cazul femeii şi exercită în sfera YONI-ului ei o anumită stare tainică de energie inefabilă.

Efectele subtile pe care florile le declanşează sunt adeseori erotice, mai ales în cazul în care între fiinţa care le dăruieşte şi cea care le primeşte există o relaţie bazată pe iubire reciprocă şi pe atracţie amoroasă.

Florile oferite vehiculează energiile subtile sexuale, erotice, de o natură inefabilă, acumulate în procesul lor de creştere şi dezvoltare. Prin intermediul intenţiei şi al consacrării, aceste fluide sunt transferate în aura fiinţei căreia îi sunt dăruite şi generează apoi efecte corespunzătoare. Florile oferite unei fiinţe umane îi transferă în aură energia lor tainică şi îi conferă astfel, într-un mod proporţional, o anumită stare de strălucire, de putere benefică, de frumuseţe, de vitalitate de regenerare.

Se poate spune că a oferi unei fiinţe umane un buchet de flori declanşează în aura sa o stare care o va face să fie în floare, înflorită.

continuarea pe yogaesoteric.net

Acest mesaj a fost trimis prin poștă de către profesorul yoga Gregorian Bivolaru din locul de detenție, pe adresa Editurii Shambala, cu rugămintea de a fi prezentat în ziua de 27 august, când are loc hiatusul solar anual. Mesajul expune șantajul și amenințările la care dl. Bivolaru este supus datorită faptului că insistă să promoveze învățăturile yoga și să susțină conferințe pe teme de spiritualitate, dar și să facă dezvăluiri legate de așa-zisa nouă ordine mondială și de secta satanică a francmasoneriei, ce acționează în cârdășie cu așa-zișii iluminați.

Citiți mai jos transcrierea acestui mesaj:

Dragi participanţi, dragi participante, (la Tabăra yoghină de vacanță Costinești 2016 – n.r.)

Considerăm că a venit momentul să rupem tăcerea şi că este chiar necesar să vă comunicăm unele adevăruri importante ce se bazează, fiecare dintre ele, doar pe fapte ce sunt uşor verificabile, inclusiv pe temelia documentelor oficiale existente dar şi pe anumite dovezi concludente de care dispunem. Să începem aşadar cu începutul: în luna februarie a anului 2016 pe adresa noastră poştală a locuinţei din SUEDIA au venit anumite scrisori anonime în care ni se cerea într-un limbaj insolent să decidem desfiinţarea şcolii de YOGA MISA şi ni se promitea, de asemeni, că dacă vom face aceasta, ni se va trimite printr-un mesager suma de 6660000 EURO ce ne va aparţine.

În cuprinsul aceleiaşi scrisori, ni se mai promitea că, dacă apoi vom înceta orice activitate de promovare a învăţăturilor yoga, şi vom renunţa să mai susţinem conferinţe pe teme de spiritualitate, yoga, etc. dar şi pe teme ce atacă sau critică francmasoneria sau a NOII ORDINI MONDIALE, iar apoi vom alege să ne retragem complet din orice activitate de acest fel şi, ulterior, să admitem chiar să începem să scriem un anumit număr de articole, 10 la număr, prin care să promovăm şi chiar să lăudăm NOUA ORDINE MONDIALĂ, vom primi totodată o importantă sumă ce se indică a fi de mai multe sute de mii euro ce ne va fi dată anual.

Se specifica, de asemenea, în cuprinsul acelor scrisori că, dacă nu vom face ceea ce ni se cere, vom ajunge la închisoare, unde vom rămâne până la sfârşitul vieţii.

Este necesar să ştiţi că am păstrat toate acele scrisori ce erau scrise în limba engleză şi avem inclusiv plicurile în care respectivele scrisori au fost expediate din străinătate (nu din SUEDIA) şi se poate constata în cazul acelor plicuri ştampilele poştei cu data la care au fost trimise dar şi ştampilele cu data la care au ajuns apoi la destinaţie (la adresa noastră din SUEDIA). Este necesar să precizăm că niciodată nu am dat deloc curs acelor cereri, pe care le considerăm ca fiind inadmisibile, şi suntem fermi hotărâţi să nu facem niciodată aceasta chiar şi dacă vom plăti cu preţul vieţii aceasta. Opţiunea noastră în această direcţie este definitivă şi nu se va modifica niciodată câtuşi de puţin.

În data de 26 FEBRUARIE 2016, am fost arestat la PARIS la un târg de cărţi vechi şi nu este deloc adevărată minciuna perfidă ce a fost difuzată de mass-media cum că eram acolo pentru a cumpăra reviste pornografice. De altfel, la un asemenea târg nici nu existau asemenea reviste. Această minciună difuzată cu insolenţă împreună cu alte minciuni în mass-media este totodată o afirmaţie în mod vădit cretină ce ar putea fi crezută mai ales de cei proşti şi naivi. După arestarea mea, dosarul acestui caz a fost instrumentat în prima fază de judecătorul Jean Bartholin, ce se afla, de altfel, în preajma pensionării şi despre care s-a aflat ulterior că era în francmasonerie.

Modul în care acest judecător a acţionat s-a dovedit a fi dubios şi bizar iar în cele din urmă a ieşit la iveală că de fapt dumnealui a căutat cu disperare – am putea spune – măcar un singur motiv legal ce i-ar fi putut permite să decidă extrădarea mea în ROMÂNIA. În ciuda tuturor eforturilor viclene pe care le-a întreprins, i-a fost totuşi imposibil să găsească măcar un singur motiv legal spre a-şi justifica în final decizia – am putea spune aberantă – de extrădare pe care apoi a emis-o. Cu toate acestea, în mod indirect, dumnealui chiar s-a dat de gol căci, în ultimă instanţă, dovezile pe care dumnealui a crezut că le va obţine nu au apărut ci dimpotrivă, demersurile sale s-au întors apoi împotriva dumnealui şi chiar au rămas pentru totdeauna la dosar ca o pată ruşinoasă ce nu va putea fi ştearsă niciodată.

Altfel spus, domnul judecător Jean Bartholin nu a reuşit „o crimă perfectă” aşa cum a plănuit iar dovada edificatoare a deciziei sale nedrepte, complet nefondate a rămas pentru totdeauna prezentă la acel dosar. Respectiva dovadă concludentă sunt răspunsurile în mod evident favorabile punerii mele în libertate şi respectării statutului meu de azilant pe care l-au oferit autorităţile suedeze la cele 5 întrebări cheie pe care judecătorul Jean Bartholin le-a formulat personal şi apoi le-a transmis în SUEDIA. Ulterior dumnealui chiar s-a demascat căci s-a dovedit indirect că a crezut măcar unul din acele răspunsuri oferite de autorităţile suedeze va fi nefavorabil şi îi va permite să îşi motiveze pe o bază legală, plauzibilă decizia de extrădare a mea către ROMÂNIA.

Domnul judecător Jean Bartholin s-a demascat deci în ceea ce priveşte intenţiile sale viclene – ce încălcau principiul neutralităţii – şi care l-au determinat să acţioneze în acel mod arbitrar (ce a încălcat legile) prin faptul că atunci când a constat că răspunsurile oferite de autorităţile suedeze îmi erau în totalitate favorabile punerii în libertate şi respectării neabătute a statutului de azilant, după aceea, în mod paradoxal, dumnealui a făcut abstracţie de toate cele 5 răspunsuri pe care le-a primit. Cu alte cuvinte, după aceea, în mod bizar, judecătorul Jean Bartholin s-a comportat într-un mod aberant întocmai ca şi când cele cinci răspunsuri favorabile nici nu ar fi existat.

Procedând în felul acesta, judecătorul Jean Bartholin a căzut singur în propria sa cursă perfidă pe care în prealabil a urzit-o cu intenţia vădită de a găsi, de a avea măcar un singur motiv ce i-ar fi permis să-şi justifice cu un anumit temei decizia de extrădare a mea pe care el încă de la început a plănuit-o cu viclenie. Acţionând astfel, dumnealui s-a dezvăluit în ceea ce priveşte intenţiile sale oneroase, căci orice persoană înzestrată cu inteligenţă şi bun simţ ar fi putut în final să-l întrebe: „Dacă tot aţi trimis autorităţilor suedeze acele 5 întrebări, de ce apoi nu aţi mai ţinut deloc cont de răspunsurile ce v-au fost date? Ce rost au mai avut atunci cele 5 întrebări trimise dacă apoi le-aţi ignorat cu desăvârşire? Le-aţi ignorat apoi în totalitate tocmai pentru că erau în mod evident favorabile lui GREGORIAN BIVOLARU iar referirea onestă la ele ar fi implicat apoi să-l puneţi în libertate şi să-i respectaţi conform legilor în vigoare statutul de azilant?”.

Desigur, toate aceste întrebări ar fi fost foarte deranjante, ba chiar supărătoare pentru acest judecător căci l-ar fi pus într-o ipostază jenantă iar mai mult decât atât i-ar fi demascat ticăloşia şi nedreptatea pe care a comis-o. Oricum însă, astfel de întrebări şi chiar altele la fel de incomode rămân pentru totdeauna iar cei care vor analiza vreodată istoria stranie a acestui caz nu vor ezita apoi să şi le pună. Toate acestea îl vor acuza în mod indirect pe respectivul judecător şi vor fi de natură să evidenţieze modul parşiv, lipsit de onestitate, nedrept în care el a acţionat în cazul acestui dosar.

Faptele menţionate l-au dat de gol pentru totdeauna pe judecătorul Jean Bartholin, căci dacă le analizăm cu multă atenţie, descoperim că el a schimbat acest proces într-o farsă judiciară pe care a plănuit-o încă de la început. Tocmai de aceea, judecătorul Jean Bartholin a căutat cu disperare motive legale pentru a decide extrădarea mea în ROMÂNIA, iar apoi cu toate că nu le-a găsit a ales în final să facă o nedreptate şi a decis totuşi extrădarea mea.

Acesta este adevărul cel adevărat al acestui dosar straniu ce a fost în final soluţionat într-un mod injust şi arbitrar de un judecător care prin modul său de a acţiona s-a dat până la urmă de gol că a avut anumite intenţii parşive. Sperăm că faptele pe care vi le-am prezentat acum sunt concludente spre a vă face să înţelegeţi modul nedrept în care a fost în final soluţionat acest dosar la ordinul din culise al francmasonilor ce acţionează în cârdăşie cu aşa-zişii iluminaţi.

Prin urmare, chiar dacă nu a găsit motive pe care le-a căutat încă de la început cu disperare, respectivul judecător, dl. Jean Bartholin a ales în cele din urmă (spre a executa ordinul primit din culise de la masonerie) să dea o decizie arbitrară ce va rămâne pentru totdeauna ca o pată evidentă şi ruşinoasă în acest dosar în care justiţia FRANCEZĂ s-a făcut de râs căci a încălcat în mod flagrant drepturile consfinţite de mulţi ani prin lege ale unei persoane care deja beneficia în mod legal de statutul de azilant pe care SUEDIA l-a acordat, drept consfinţit de altfel, printr-o lege internaţională. Această vădită nedreptate ce mi s-a făcut nu a fost şi nu va fi acceptată niciodată de autorităţile suedeze.

În cea de a doua fază a acestui dosar s-a făcut ceea ce în justiţia FRANCEZĂ se numeşte APEL ÎN CASARE, iar avocaţii francezi care au fost chiar şocaţi de decizia bizară şi arbitrară a judecătorului Jean Bartholin erau convinşi că instanţa superioară va analiza în spiritul dreptăţii şi a legilor în vigoare acest caz dar în final s-a dovedit că şi Curtea Superioară de Casaţie s-a pronunţat într-un mod bizar asupra acestui dosar.

În final, apelul în casare a fost respins iar decizia bizară şi arbitrară a judecătorului Jean Bartholin a rămas mai departe valabilă căci nu au fost luate deloc în consideraţie niciunul dintre motivele temeinice ce au fost invocate cu acea ocazie. Totuşi şi cu acea ocazie dovada evidentă şi grăitoate unei noi şi flagrante nedreptăţi a rămas la dosar pentru totdeauna şi ea atestă, dincolo de aparenţe, că şi acolo judecătorii s-au pripit cu toate că nu era deloc cazul să facă aceasta. Oricine care este inteligent şi cu bun simţ îşi poate pune întrebarea firească:  „Oare de ce au procedat aceşti judecători, într-un mod pripit şi totodată arbitrar?”. O astfel de întrebare rămâne mereu deschisă.

În ceea ce priveşte instrumentarea la Curtea de Casaţie a acestui dosar printre cei ce au analizat cazul meu s-a aflat totuşi şi o persoană onestă, corectă, care a propus în raportul pe care l-a făcut cu privire la acest dosar ca soluţia să fie cerută şi apoi să se aştepte să fie decisă de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), de la Luxembourg şi care era competent să decidă în conformitate cu legile internaţionale asupra acestei situaţii. Dacă totuşi s-ar fi admis ca dosarul să fie trimis la tribunalul internaţional de la Luxembourg pentru ca acesta să decidă în cele din urmă, şansele de a fi dată o hotărâre ce îmi era favorabilă erau foarte mari. De altfel, o asemenea soluţionare justă, firească fusese deja propusă, solicitată chiar de avocatul ce m-a reprezentat la acea instanţă superioară ce era Curtea de Casaţie din Franța.

Cu toate acestea, în mod paradoxal; aproape inadmisibil şi aberant, judecătorii de la curtea de Casaţie au respins în final dosarul meu cu motivaţia năucitoare: „nu este timp pentru a fi trimis acest dosar la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) de la Luxembourg”. Întrebarea firească pe care oricine şi-o poate pune este: „Pentru ce oare nu s-a găsit timpul necesar ca în final să se dea o decizie justă? De ce s-au grăbit oare judecătorii în acest caz atunci când de fapt într-un act de justiţie riguros ei nu au deloc dreptul să se grăbească? nu cumva graba lor stranie a ascuns de fapt cu totul altceva? Dacă ei nu s-ar fi grăbit atât de tare, nu cumva soluţia pe care apoi ei erau obligaţi să o dea pe baza deciziei ce venea de la tribunalul internaţional de la Luxembourg ar fi fost cu totul alta şi – de ce nu – chiar favorabilă punerii mele în libertate?”.

Iată deci o nouă nedreptate flagrantă ce mi s-a făcut la Curtea de Casaţie dar cu toate acestea, dovada ei evidenta a rămas pentru totdeauna la acest dosar în care s-a decis că o soluție arbitrară rămâne valabilă și s-a pretextat apoi anapoda că nu mai este timp pentru a soluționa în mod just acest dosar care era firesc, era drept să fie soluționat pe baza deciziei competente a unui tribunal internațional ce era de altfel abilitat să soluționeze așa cum se cuvine, în spiritul dreptății un astfel de caz.

Orice om înzestrat cu bun simț observă modul nedrept, aberant, inadmisibil în care a fost respins acest dosar de Curtea de Casație a FRANȚEI. Numai un prost nu observă argumentul bizar şi găunos cum că este foarte important să ne grăbim foarte tare ca judecători pentru că de fapt nu vrem să avem timp pentru a soluţiona aşa cum vrem noi – ARBITRAR – acest dosar ce în spiritul dreptăţii, pe baza unei decizii competente ce putea fi oferită de un tribunal internaţional. Modul nedrept în care judecătorii de la Curtea de Casaţie din FRANŢA au soluţionat anapoda prin intermediul unui astfel de argument cretin: „nu avem timp să mai aşteptăm”, pare la prima vedere de necrezut dar realitatea este şi rămâne chiar aceasta.

Este o realitate dură, şocantă, năucitoare care a trecut însă neobservată. Toate acestea au ascuns de fapt cu totul altceva şi anume existenţa unei noi farse judiciare. Toate acestea ne-au fost dovedite ulterior de o nouă scrisoare anonimă scrisă în limba franceză ce a fost trimisă chiar din FRANŢA şi care a fost expediată, după cum am aflat ulterior, în 3 exemplare pe adresa avocaţilor francezi.

Respectiva scrisoare avea data de 5. 07. 2016 iar ea a ajuns în cutia poştală a unuia dintre avocaţii mei în data de 11.07.2016. În cuprinsul acelei scrisori ce ni se adresa, anonimul mesager ne anunţa că s-a dat de fapt ordin ca recursul nostru să fie oricum respins iar apoi decizia judecătorilor ce a fost dată abia în 13.07.2016 a confirmat 100% conţinutul acelei scrisori anonime ce a fost trimisă încă din 5.07.2016.

Avocaţii francezi au rămas uimiţi de toate acestea.

Cei care doriţi să vă convingeţi puteţi găsi o copie a acelei scrisori pe site-ul YOGAESOTERIC.NET şi puteţi de asemenea să citiţi traducerea ei fidelă în limba română. Orice alte comentarii cu privire la toate acestea sunt de prisos. Toate acestea arată că francmasoneria ce acţionează în cârdăşie cu grupare satanică a aşa-zişilor ILUMINAŢI are deja o putere imensă în FRANŢA. Ceea ce s-a petrecut deja în acest caz, inclusiv insolenţa cu care s-a acţionat prin expedierea acestor scrisori anonime în care ni s-a spus ce o să urmeze este edificatoare.

Este însă posibil să existe totuşi printre voi unele persoane care în ciuda evidenţelor pe care le-am punctat, vor spune: „aşa ceva este imposibil, nu îmi vine să cred că este chiar adevărat”. Unor astfel de persoane le putem spune doar că de fapt nu urmărim să convingem pe nimeni, faptele pe care deja le-am menţionat sunt 100% reale iar aspectele despre care am vorbit pot fi studiate în dosarul meu din FRANŢA. Pe site-ul YOGAESOTERIC au fost deja postate atât raportul judecătoarei raportoare Delphine Chauchis cât şi copia scrisorii anonime din FRANŢA despre care am vorbit aici.

În final ţin de asemenea să vă mărturisesc că nu îmi este frică şi vă anunţ că vom merge ca întotdeauna mai departe bazându-ne cu o credinţă de nezdruncinat pe ajutorul ce ne vine de BUNUL DUMNEZEU. Ghidarea Sa neîncetată şi prezenţa Sa tainică sunt la fel de vii pentru noi. Un element tainic pe care deja l-am observat a fost acela că toate întâlnirile – ca să spunem aşa – cu justiţia din FRANŢA au avut loc în mod invariabil în ziua de miercuri. Vă mulţumesc pentru atenţia cu care aţi ascultat toate acestea şi îi mulţumesc de asemenea celui care şi-a pus vocea la dispoziţia noastră pentru a face ca acest mesaj să vă parvină aşa cum a fost scris de noi personal. Cu aceasta am încheiat.

Sursa: MISA Senzațional TV

Ziarul Ring a postat ieri, 28 iulie 2016, o scrisoare-apel ce reflectă opinia unuia dintre cei mai competenţi cercetători ai cazului MISA, profesorul universitar Gabriel Andreescu. Mulţumim pe această cale domnului Andreescu pentru verticalitatea de care dă dovadă în conjunctura prezentă, în care extrem de puţini oameni îşi mai păstrează demnitatea şi curajul de a spune public adevărul despre MISA şi Gregorian Bivolaru. Salutăm totodată strălucita iniţiativă propusă prin această scrisoare-apel, pe care o puteţi citi în materialul redat integral mai jos, publicat de Ring:

Am primit la redacţie o scrisoare-apel adresată preşedintelui Klaus Iohannis de unul dintre cei mai cunoscuţi intelectuali disidenţi anticomunişti. Scrisoarea-apel îi solicită preşedintelui României graţierea lui Gregorian Bivolaru, liderul MISA, extrădat recent din Franţa, iar autorul scrisorii este Gabriel Andreescu, unul dintre cei mai mari disidenţi anticomunişti din România, autor, printre altele, al volumelor „Reprimarea mișcării yoga în anii `80” (Polirom, 2008) și „MISA. Radiografia unei represiuni” (Polirom, 2013), dar şi al rapoartelor APADOR-CH asupra cazului MISA.

Vă prezentăm în continuare Scrisoarea-document, datată 26 iulie 2016, documnet care, în următoarele zile, va stârni, cu siguranţă, numeroase reacţii în rândul opiniei publice din România.

Asistăm în aceste zile la o nouă încercare subversivă de distrugere a asociaţiei MISA şi de scoatere a acesteia în ilegalitate prin mijloace abjecte. Se pregăteşte un nou val de percheziţii la sediile persoanelor juridice, precum şi la domiciliile practicanţilor yoga.

Am fost informaţi că este în plină desfăşurare un plan detaliat de punere în scenă a unor operaţiuni din care să rezulte, chipurile, că practicanţii yoga ar săvârşi fapte de natură penală. Vom descrie motivele precum şi modalităţile care deja au fost demarate.

Unul dintre motivele acestei operaţiuni este acela că autorităţile române caută cu disperare să justifice fondurile uriaşe care au fost cheltuite la efectuarea percheziţiilor din martie 2004. Din informaţiile pe care le deţinem, la anumite niveluri ale institutiilor statului există o anchetă în derulare prin care a fost pusă sub semnul întrebării legalitatea modului în care au fost alocate şi utilizate fondurile destinate respectivelor percheziţii din 2004. Chestiunea are un caracter cu atât mai acut cu cât în zilele care urmează, România va trebui să pună în executare obligaţia dispusă de CEDO şi să achite suma de 291 000 euro practicanţilor yoga abuzaţi cu sălbăticie de către autorităţile române la descinderile brutale din anul 2004. Aşadar peste sumele substanţiale cheltuite de la buget pentru aşa-numita „Operaţiune CHRIST”, a descinderilor din 2004, acum vor trebui plătite despăguburi şi victimelor acestei operaţiuni.

Vă comunicăm pe această cale că în „culisele puterii” s-a luat decizia discriminatorie a declanşării unui nou val de descinderi, înscenări şi abuzuri la sediile sau domiciliile oricăror persoane care au legaturi cu MISA, pentru a le bloca activitatea economică, pentru a produce spaimă şi pentru a îi determina pe aceştia să renunţe la convingerile lor.

Aceleaşi surse care doresc să îşi păstreze anonimatul ne-au dezvăluit ceva care  este încă şi mai grav, şi anume că s-a luat şi decizia punerii la cale a unei înscenări prin care să se realizeze un atentat la viaţa lui Gregorian Bivolaru. Fiind, de mai mult de 20 de ani, teribil de deranjaţi de MISA şi Gregorian Bivolaru, intriganţii din umbră se chinuie prin toate mijloacele să distrugă această şcoală spirituală şi pe mentorul ei.

Existenţa acestor planuri este deja indirect dovedită de pregătirea opiniei publice prin intermediul mass-media, unde au început să fie răspândite o serie de informaţii cu totul bizare.

Remarcăm cu privire la noile „ştiri” care au apărut despre Gregorian Bivolaru în presă, că au fost lansate anumite afirmaţii mincinoase cum că el ar fi suferind de mai multe boli. Se susţine că starea sa de sănătate este precară. Trebuie să precizăm că aceasta este o crasă minciună ce poate fi dovedită chiar cu acte medicale. Pe perioada detenţiei sale din Franţa, conform procedurilor de acolo, dumnealui a fost supus la nu mai puţin de 16 controale medicale riguroase în urma cărora s-a constatat că era singurul deţinut perfect sănătos din tot penitenciarul de la Fressnes, unde se aflau aproximativ 3000 de persoane arestate! Bineînţeles, acest lucru demonstrează o dată în plus valoarea şi eficienţa practicii yoga. 

Dincolo de minciuna răutăcioasă că ar fi suferind de mai multe boli, transpare cu claritate intenţia că se încearcă să i se „facă” ceva în închisoare pentru a se pretinde apoi că „era bolnav”. Ţinând însă cont de faptul că Gregorian Bivolaru a venit perfect sănătos în România, iar starea sa a fost constantă pe toată durata deţinerii sale în Franţa, deducem de aici că orice înrăutăţire bruscă a stării sale de sănătate nu poate fi decât o urmare a unei intervenţii criminale actuale, din ţară.

Pe de cealaltă parte, punerea la cale a unui nou val de abuzuri şi de descinderi în sediile MISA a fost pregătită în presă prin alte câteva ştiri mincinoase. S-a afirmat că „structurile MAI au declanşat o anchetă de proporţii în România", fiind căutaţi „adepţii” lui Gregorian Bivolaru. A fost lansată şi o fumigenă despre faptul că Bivolaru ar fi afirmat în timpul unor audieri din Franţa că are în România diferite „adepte” care ar ocupa „funcţii publice, de înaltă demnitate”. Sesizăm că a fost propagată şi informaţia alarmistă că se vor declanşa anchete pentru a se stabili „dacă l-a ajutat cineva pe Gregorian Bivolaru să fugă din ţară, şi dacă da, cine sunt respectivele persoane”.

Caracterul manipulativ şi instigator al acestor afirmaţii este foarte uşor de constatat. Povestea cu adeptele este o pură invenţie, cunoaştem foarte bine dosarele şi declaraţiile domnului Bivolaru de pe tot parcursul procesului de la Paris şi putem afirma cu certitudine că dumnealui nu a pomenit  niciodată despre aşa ceva. La fel, ideea unei „anchete” care să lămurească dacă şi cine l-ar fi ajutat pe Gregorian Bivolaru să fugă din ţară este o imensă inepţie dacă avem în vedere că acuzaţia adusă de „trecere frauduloasă a frontierei“ a fost deja judecată de trei instanţe. Reamintim că în final s-a ajuns la hotărârea definitivă de încetare a procesului penal în legătură cu respectiva acuzaţie şi la stabilirea faptului că Gregorian Bivolaru este nevinovat. Deci dacă însuşi „autorul" unei presupuse fapte nu este găsit de către instanţele de judecată ca fiind vinovat de săvârşirea ei, atunci cu atât mai puţin şi-ar putea imagina cineva că presupusele ajutoare ale celui acuzat şi găsit nevinovat ar putea fi găsite ca fiind „vinovate”.

Devine în aceste condiţii evident că toate zvonurile agitatoare ce au fost lansate zilele acestea despre MISA şi Gregorian Bivolaru prin intermediul mass-media au rolul de a pregăti şi justifica o nouă dezlănţuire de acte discrimnative, de ostracizare şi marginalizare a persoanelor care practică yoga.

Putem observa că opiniei publice îi este acum inoculată ideea că există persoane care, zice-se, „l-ar fi favorizat” pe Gregorian Bivolaru şi de aceea, vezi-Doamne, ele ar trebui să fie vânate şi hăituite pentru a suporta anumite consecinţe inchizitoriale. Iată deci absurdul situaţiei pe care ne-o prezintă mass-media! Constatăm că pe fondul manipulării ce a fost constant exercitată, timp de mulţi ani, asupra opiniei publice, sunt acum fabricate o serie de pretexte extrem de superficiale, dar care „au priză la public”.

Un alt element foarte suspect pe care îl remarcăm în modul cum este tratat în prezent de către autorităţile române Gregorian Bivolaru este acela că dumnealui a fost repartizat - şi în prezent îşi execută pedeapsa nedreaptă pentru care a fost în mod ilegal condamnat - într-un Centru destinat persoanelor arestate preventiv. Având în vedere normele de drept execuţional penal precum şi faptul că autorităţile române au solicitat returnarea lui Gregorian Bivolaru din Franţa pentru executarea mandatului European de arestare, este extrem de bizar şi suspect faptul că el este deţinut într-un loc destinat persoanelor arestate preventiv şi nu într-un penitenciar, în vederea executării unei condamnări definitive, cu toate drepturile şi obligaţiile care decurg din aceasta! Singura explicaţie este aceea că în realitate se urmăreşte aducerea de noi false acuzaţii la adresa lui Gregorian Bivolaru, menţinându-se strategia perversă, ce este instrumentată de 45 de ani, de menţinere a sa în ipostaza de acuzat, în pofida faptului că în cazul său nu a existat şi nu există propriu-zis nicio victimă şi nicio vină.

Avizăm pe acestă cale practicanţii yoga ai şcolii MISA din România, opinia publică şi jurnaliştii de bună-credinţă (care sperăm că mai există) despre aceste odioase planuri care se pun la cale. Avem convingerea că o minimă atenţie şi luciditate din partea a cât mai mulţi români poate să demaşte cu uşurinţă acest uriaş exerciţiu de manipulare ce este operat în cazul MISA şi poate chiar opri acest şir de nedreptăţi flagrante, ce pare fără limită.

Statul român e obligat să plătească 291 000 EURO despăgubiri yoghinilor de la MISA pentru abuzurile pe care aceștia le-au suportat în martie 2004  

Astăzi, 26 aprilie 2016, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea drepturilor a 26 de practicanți yoga la perchezițiile din 18 martie 2004 și în consecință a decis ca statul român să acorde despăgubiri ce însumează 291 000 euro.

Curtea a stabilit că celor 26 de reclamanți le-a fost încălcat dreptul fundamental la viață privată și că, mai grav, majoritatea dintre ei au fost reținuți ilegal și chiar au fost supuși unei anumite forme de tortură precum și unor tratamente degradante.

Ca urmare, Curtea a hotărât în unanimitate că statul român trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu articolul 44 § 2 din Convenție, sume cuprinse între 4.500 și 12.000 euro.

Având în vedere că în România nimeni nu a fost găsit vinovat pentru respectivele descinderi din 18 martie 2004, ce au fost caracterizate de o imensă brutalitate și care au încălcat flagrant chiar și cele mai elementare principii de procedură judiciară și având în vedere că CSM s-a dovedit complice la aceste abuzuri declarând în Raportul său oficial că „yoghinii și-au înscenat singuri perchezițiile”, decizia CEDO pune într-o cu totul altă perspectivă întregul caz MISA.

Aceasta este deja a doua mare victorie a MISA la CEDO după cazul stupefiant al Danei Crăescu Atudorei.
Puteți citi Hotărârea de astăzi aici.

De 1 aprilie, Mihai Rapcea și-a revendicat din nou dubiosul rol de portavoce a dezinformării în cazul MISA-Gregorian Bivolaru, publicând o farsă absurdă, care în realitate este o minciună gogonată, cum că ar fi fost să îl viziteze pe Gregorian Bivolaru la penitenciarul de maximă securitate din Franța, unde este reținut în această perioadă. Abundența detaliilor (inclusiv imaginile) din relatarea mincinoasă a lui Rapcea pot păcăli cititorul naiv, mai ales pentru că e greu să accepți ideea că cineva ar putea pune în scenă (în scris) o farsă atât de elaborată, doar pentru că nu avea nimic mai bun de făcut într-o zi de vineri, 1 aprilie. De fapt, tocmai pentru că farsa este atât de elaborată, avem în acest articol o dovadă în plus că în spatele blogului lui Rapcea se află aceeași echipă de „postaci” aflați pe statul de plată al serviciilor secrete.

Mihai Rapcea este un avocat care are de mai mult de 10 ani obsesia să atace MISA şi pe Gregorian Bivolaru El se auto-defineşte din anul 2013 pe blogul său, chiar din titlul blogului, prin sloganul (ne cerem scuze pentru limbaj) „I’m a fucking unicorn and I don’t belive in humans”.

Într-adevăr, această afirmaţie îi descrie foarte bine mentalitatea. Dar nu atât de glumeţ– cum probabil îşi imaginează el –, ci cu tendinţele paranoice de a suspecta pe toată lumea şi cu vădite porniri pervers-sexuale. Este semnificativ să observăm că acest slogan este inspirat după un interviu cu rapperul satanist ce și-a luat pseudonimul Tyler the Creator (pentru cei interesați de detalii, urmăriți video). Acest ... model al lui Rapcea recunoaștea în versurile unei melodii că „I Sold My Soul To the Devil for 30% Off”.

Precedenta versiune pe care și-o alese Rapcea ca slogan al blogului său era „Blogu’ lui Rapcea – Pe muzica și-n patul meu fuck ce vreau eu”.


Având în vedere că înainte să fi fost exclus de la cursurile MISA (în noiembrie 2011) sloganul de pe blogul său era „Blogul lui Mihai Rapcea - În Dumnezeu, cu Dumnezeu, pentru Dumnezeu și Neamul meu” putem trage singuri concluzia despre cam cum a „evoluat” în ultimii ani Mihai Rapcea. 

În ceea ce priveşte articolele pe care le produce sistematic despre foştii săi colegi din MISA, este semnificativ să îl cităm din nou, cu începutul unui articol pe care l-a postat pe blogul său în data de 29 noiembrie 2015: „Acest articol este scris doar pentru bani. Da, ați citit bine. Am câteva sute de năuci din MISA și alte câteva sute de foști cursanți răniți emoțional, care citesc orice căcat publicat pe tema MISA. Și cum în presă nu mai apare nimic pe acest subiect, dacă scriu ceva despre Bivo & Co., se adună ca muștele aici pe bloguleț.”

Dând constant dovadă de o mare fățărnicie, Mihai Rapcea a scris de mai multe ori că el, chipurile, nu vrea să se mai ocupe de subiectul MISA/Gregorian Bivolaru, dar îl roagă alţii să o facă şi …întrucât el „nu suportă nedreptatea”, cercul vicios se tot menţine... Penibilul de care se acoperă este însă absolut evident dacă observăm că adeseori, chiar şi când nu îl „roagă” nimeni „să mai facă dreptate în cazul MISA”, inventează singur tot felul de intrigi şi lansează zvonuri pentru care tot el se laudă apoi singur că a fost băgat în seamă şi ce trafic a avut pe „bloguleţul” lui.  În realitate acest lucru este total fals pentru că de fapt cu totul alte subiecte îi aduc traficul pe blog. Perspectiva complet deformată referitoare la MISA este obsesia pe care de fapt el vrea să o „bage pe gât” vizitatorilor, dar se poate observa că exact cu acele articole, de regulă, traficul scade.

Mai toate acţiunile pe care le-a făcut precum şi articolele lansate pe blog îl arată pe Mihai Rapcea ca extrem de avid să iasă cât mai mult posibil în faţă şi să fie aplaudat. Ca avocat, se ipostaziază teatral în apărător al dreptăţii şi face fără rezerve declaraţii pompoase în public. Iniţial i s-a dat un anumit credit atât la MISA, cât şi la alte asociaţii cum ar „Victimele Mineriadelor”, „Noua Dreaptă” sau grupări care militau împotriva introducerii pe scară largă a actelor biometrice. Pe absolut toate aceste asociaţii, Mihai Rapcea le-a dezamăgit însă lamentabil, ajungând să fie respins „fără drept de apel” datorită comportamentului său duplicitar şi arogant. Iată de exemplu ce spunea despre Rapcea un membru al asociaţiei Noua Dreaptă în articolul intitulat "Avocatul Mihai Rapcea a fost executat in piata publica de liderii Noii Drepte":

„Ne-am obisnuit cu latrăturile virtuale ale lui Mihai Rapcea, motiv pentru care am privit intotdeauna cu condescendenta aceste tentative zadarnice de dezbinare si nu ne-am ostenit sa-i raspundem. (...) În ultimele luni de zile el nu a facut altceva decat sa atace conducerea organizatiei, sa jigneasca membrii care nu i-au dat dreptate. Amenintarile recente la adresa Noii Drepte si a Partidului Nationalist au frizat ridicolul. (...) În aceste conditii, nicio colaborare viitoare cu acest personaj nu mai este posibila.”

Pentru o mai clară înțelegere a acestui citat, menționăm că Rapcea reușise să facă ceea ce nu au reușit nici procurorii, adică să blocheze înființarea Partidului Naționalist, retrăgându-și în ultima clipă semnăturile de susținere pe care le strânsese. El a făcut aceasta invocând probleme doctrinare, deși prietenia lui cu tot felul de personaje dubioase arăta că situația era exact invers. Să ne imaginam ce s-ar fi întâmplat dacă el ar fi fost avocat în procesele MISA sau ar fi ajuns la el actele de constituire ale asociației...

Merită să observăm că Rapcea dă dovadă de o mare ipocrizie deoarece în calitate de fost avocat al MISA, ştie că în acest caz sunt enorm de multe şi deosebit de grave ilegalităţi. Însă asta nu îl mai interesează şi se situează doar de partea celor care critică MISA în mod aberant. Dorinţa lui de a ataca această şcoală de yoga (care l-a respins tocmai datorită comportamentului său mizerabil) a ajuns până acolo încât singur lansează idei şi sugestii negative, ignorând cu desăvârşire chiar şi decizii oficiale, judecătoreşti, care contrazic scenariile sale prin care caută să arunce spectrul infracţionalităţii asupra foştilor săi colegi şi prieteni.

Aşa putem constata şi în postarea de pe 1 aprilie de pe blogul său, în care dincolo de o „glumă de 1 aprilie”, caută să sădească insidios şi plin de răutate îndoiala, dispreţul și descurajarea faţă de activităţile MISA şi ale lui Gregorian Bivolaru. În articolul său, Rapcea aduce pe un ton aparent firesc detalii despre cum ar fi ajuns el de curând într-un „City Break” la Paris. El susţine că acolo s-a dus să îl vadă la închisoare pe Gregorian Bivolaru şi că a fost cuprins de milă faţă de modul cum ar fi arătat acesta. Bineînţeles, Rapcea nu a fost acolo, dar a urmărit să scrie cât mai credibil, pentru a înşela cititorii şi pentru a introduce astfel, într-un mod viclean şi batjocoritor, idei şi  concluzii negative.


Putem observa că Rapcea folosește în articol imagini dintr-o călătorie la Paris din anul 2013, pe care nu le făcuse încă publice. În fotografiile respective se vede că atât el cât și prietena lui au exact aceeași vestimentație în pozele datate 2013 cu cele pe care Rapcea pretinde că le-ar fi făcut în 2016. Observăm de asemenea și obsesia sa pentru Gregorian Bivolaru, despre care spunea în mod fantasmagoric și în 2013 că l-ar fi întâlnit ... „deghizat”. Se pare că prezența lui Gregorian Bivolaru îl urmărește pretutindeni, îl „vede” peste tot.


Textul scris de Rapcea ca şi „glumă” trădează un imens sarcasm la adresa unei persoane aflate în închisoare pe nedrept, căreia îi sunt încălcate sistematic drepturile, atitudine ce nu are nicio legătură cu profesia de „apărător” (avocat) a autorului articolului. Sunt aspecte cu privire la care dacă glumești, te acoperi de ridicol pentru că arăți că ai o viziune meschină, de persoană care se bucură de răul altuia. Situația este și mai revoltătoare dacă luăm în calcul că Rapcea este fondator al Asociației Pentru Apărarea Drepturilor Apatrizilor și Refugiaților (APADAR), postură din care ar fi trebuit cu atât mai mult să fie un apărător al drepturilor și imaginii lui Gregorian Bivolaru.


Rapcea mai face în finalul articolului şi o comparaţie care se vrea de un iz filosofic, în care aseamănă MISA cu un copac în cădere. Viziunea sa intenţionat pesimistă nu este – din nou – deloc fundamentată în realitatea concretă deoarece el ignoră cu rea-voinţă că în acest caz al lui Gregorian Bivolaru s-au făcut mari abuzuri, care chiar sunt pe cale a fi demascate acum şi de instanţa franceză, aşa cum au fost deja demascate de Curtea Supremă de Justiţie din Suedia.

Rapcea ignoră de asemenea cu obstinație că demascarea acestor abuzuri reiese cu claritate chiar și dintr-o serie de verdicte ale unor instanțe din România, pe care însă el evită să le pomenească. Amintim aici pe scurt decizia că Gregorian Bivolaru a fost persecutat politic, decizia că interceptările convorbirilor au fost ilegale, decizia CEDO referitoare la Dana Craescu, sau decizia de achitare de la Cluj.

Ar fi, desigur, naiv să credem că această atitudine exclusiv negativistă a lui Mihai Rapcea provine doar din răutatea şi perversitatea care îl caracterizează. Este semnificativ să observăm că el a recunoscut de mai multe ori că blogul său este administrat de diverşi „colaboratori” şi că aceştia chiar mai publică uneori articole în numele său. Una dintre aceste persoane, de exemplu, se semna ca Felina şi mărturisea că are legături cu procuratura şi cu serviciile secrete. Această Felina a dat la un moment dat un anunţ (pe un site notoriu pentru postările sale împotriva MISA) că cei care mai doresc să depună la proces mărturie împotriva MISA să ia legătura cu ea. De altfel, Rapcea însuşi a recunoscut pe blogul său într-un comentariu că agenţii SRI chiar i-au propus un post de procuror dacă ar fi de acord să depună mărturie în procesul intentat de Parchet împotriva MISA. De asemenea, Mihai Rapcea a mai recunoscut într-un articol de acum câțiva ani că administratorii site-lui anti-MISA sunt angajați ai SRI.

Este util să ştim că mai multe persoane au sesizat că după ce scriau anumite comentarii sau doar intrau pe blogul lui Rapcea, adresele lor de mail au fost atacate încercându-se virusarea lor (prin trimiterea unui mail cu un link virusat pe adresa cu care se înregistrează userul), iar firewall-ul înregistra activităţi suspecte (încercarea de pătrundere neautorizată prin „găuri” de securitate). Se poate deduce de aici că cei care intră pe blogul lui Rapcea sunt apoi foarte detaliat analizaţi de către anumite servicii care … ştiu foarte „bine” ce au de făcut.

Cu toate acestea, putem să constatăm că niciunul dintre pronosticurile pesimiste şi chiar ameninţările apărute pe blogul lui Rapcea nu s-a adeverit. În pofida tuturor calomniilor de acest gen, a tuturor ilegalităţilor şi abuzurilor, MISA a rezistat, ceea ce se pare că îl deranjează teribil pe acest avocat pe care unii l-au denumit „avocat al Diavolului”. Este mai mult decât evident că acești colaboratori ai lui Rapcea se folosesc de orgoliul și dorința acestuia de a epata și îl folosesc ca pe un paravan din spatele cărora pot lansa - rămânând anonimi - tot felul de atacuri mizerabile.

Captura din emisiunea Avocatul diavolului de la Estrada tv

Dincolo de eforturile lui Rapcea şi ale colaboratorilor săi constatăm însă că, dimpotrivă, adevărul despre nedreptăţile uriaşe care au avut şi au loc împotriva MISA şi a lui Gregorian Bivolaru ies pas cu pas la lumină.

Miercuri, 23 martie 2016, Curtea de Apel din Paris a decis ca judecarea cererii de extrădare formulată de statul român să se amâne pentru data de 11 mai 2016.

Aceasta a respins deocamdată cererea lui Gregorian Bivolaru de a fi judecat în stare de libertate.

de Ion Cristoiu
Sursa: cristoiublog.ro

După arestarea lui Gregorian Bivolaru, presa noastră independentă după cum i se ordonă, s-a declanșat o campanie menită a-l prezentat pe fondatorul MISA drept un fel de dușman al Poporului de pe vremea stalinismului triumfător.

Nu-l cunosc pe Gregorian Bivolaru.

Am însă amintirea Operațiunii în forță a statului român din 2004, an de campanie electorală prezidențială, cînd Guvernul PSD-ist voia să cîștige, prin luarea cu asalt a MISA, sprijinul electoral al maselor populare conservatoare prin excelență.

Sesizat de aberația că presa noastră era complice instituțiilor de forță de azi, prin nimic diferite în mentalitatea lor de cazmalele cu epoleți de instituțiile de forță din 2004, în 29 februarie 2016, notam pe cristoiublog.ro sub titlul Cum adică, Gregorian Bivolaru n-are dreptul la apărare?!:

„Gregorian Bivolaru e ţinta unei campanii de presă violente, tendenţioase, bazate doar pe punctul de vedere al Autorităţilor.
Victima nu e întrebată şi ea despre aceste acuzaţii, cum cer normele profesionale.
Ca şi în cazul victimelor Binomului SRI-DNA, Gregorian Bivolaru e lipsit azi în presa noastră de un drept al omului în democrație:
Dreptul la apărare!”

Scrisesem aceste rînduri uluit că, în 2016, cînd România se fudulește că e membră a UE, se repetă, pînă la virgulă, atmosfera de linșaj mediatic din 2004, cînd Instituțiile de forță din regimul Adrian Năstase s-au năpustit asupra MISA nu numai cu bulanele lor, dar și cu bulanele presei.

Nu trebuie să mai amintesc aici că, fruntaș la linșarea mediatică a lui Gregorian Bivolaru, s-a dovedit Postul lui Dan Voiculescu, Antena 3.

Între timp Binomul SRI-DNA și-a dat obștescul sfîrșit.

Năravul de nu da dreptul la apărare cuiva – drept pe care-l au și cei mai mari criminali dovediți, a rămas.

Ca urmare a scrisului meu, am fost contactat de apropiați de ai lui Gregorian Bivolaru care mi-au pus la dispoziție punctul de vedere al fondatorului MISA împreună cu documente considerate de acuzat ca sprijinindu-i punctul de vedere.

Citindu-le, mi-am dat seama că ele trebuie publicate nu numai în virtutea dreptului la apărare, dar și în sine, ca documente de interes publicistic.
Aceasta deoarece, ele ne atrag atenția asupra unei realități:
Cazul Gregorian Bivolaru poate fi punctul de plecare al unui Scandal la nivelul Uniunii Europene.

Să mă explic.

Din noianul de informaţii publicate de presa românească la vremea arestării lui Gregorian Bivolaru la Paris sunt multe fabulaţii, deoarece nu se bazează pe document (s-a spus în cadrul linșării mediatice că venise la Paris după sex, cînd în realitate, venise la un tîrg de carte veche, Gregorian Bivolaru avînd mania de a cumpăra cărți de a valma!), singurul lucru care poate fi reţinut ca exact e întrebarea:

Cum de a părăsit Gregorian Bivolaru Suedia, ţara în care primise azil politic?

Să recapitulăm.

Ajuns în Suedia, Gregorian Bivolaru face cerere de azil politic în ziua de 24 martie 2005.
Autoritățile române emit pe numele său, pe 21 iunie 2004, prin Europol, un mandat de urmărire europeană.
Pe 21 iunie 2004, e dat în urmărire prin Europol de Biroul Naţional Român.
Pe 5 aprilie 2005, pe baza acestui mandat, Poliţia din Suedia îl arestează şi-l plasează în detenţie provizorie la Malmo, în vederea extrădării.
În aprilie 2005, autorităţile române formulează cerere de extrădare către Suedia.
Pe 21 octombrie 2005, Gregorian Bivolaru e eliberat din închisoare după 7 luni de detenţie.
Pe 21 octombrie 2005, Curtea Supremă a Suediei respinge prin Hotărîrea O 2013-05 cererea de extrădare a autorităţilor române.

Motivul?

Există riscul ca Gregorian Bivolaru să fie persecutat în România din cauza convingerilor sale religioase.
Pe 2 ianuarie 2006, autorităţile suedeze admit cererea lui Gregorian Bivolaru de azil politic potrivit Convenției de la Geneva din 1951.

Potrivit unui document arată că Gregorian Bivolaru avea şi statut de refugiat în baza Convenţiei de la Geneva, 1951.

Tradus documentul menționează:

„De la Biroul de Imigrări
Pentru cine este interesat
 
Biroul de Migrări confirmă aşa cum a fost cerut, că lui Magnus Aurolsson, cu numărul personal 520313-8077, i s-a acordat drept de şedere permanent, la 2 ianuarie 2006.
Lui Magnus Aurolsson i s-a acordat dreptul de şedere ca şi refugiat, conform Convenţiei de la Geneva 1951.
 
Birgitta Martinsson”.

Pe 10 februarie 2007, Gregorian Bivolaru primeşte documentul de călătorie.
Paşaportul lui Gregorian Bivolaru, prezentat în exclusivitate (nici vorbă de fabulaţia cu paşaport bulgăresc), arată limpede că poate călători fără probleme în orice ţară cu excepţia României.

Potrivit Articolul 33 din Convenția de la Geneva (vezi Nota nr. 1), dreptul de a călători fără riscul de a fi extrădat e dat de Convenţia de la Geneva din 1951.

Iată răspunsul la întrebarea:
De ce a plecat Gregorian Bivolaru din Suedia în Franţa, unde, de altfel, a călătorit de mai multe ori?
S-a bazat pe Convenţia de la Geneva.

Cum s-a ajuns aici?
Răspunsul ni-l dă declarația lui Viviane Reding, pe 15 octombrie 2013, la un dialog cu cetățenii la Stockholm, la vremea respectivă vicepreşedinte al Comisiei Europene în chestiunea azilantului Bivolaru (vezi Nota nr. 2).

Mandatul european de arestare stă sub puterea Deciziei Cadru nr. 2002/584 a JAI din 13 iunie 2002, emisă, cum arată Viviane Reding, după atentatele teroriste din 11 septembrie 2001. La vremea respectivă nu s-a luat în calcul posibilitatea ca mandatul să intre în conflict cu drepturile azilantului politic de a călători în orice țară a Uniunii Europene pe baza pașaprtului de azilant politic.

Viviane Reding știe de această situație.

Discuţiile din Parlamentul European arată că nu există un acord între azilul politic dat unei persoane în baza Convenţiei de la Geneva din 1951 şi mandatul european de arest.
Nu ştim care va fi decizia judecătorului de instrucţie de la Paris.
Ştim sigur însă că situaţia lui Gregorian Bivolaru va urgenta găsirea unei soluţii.

Note:

Nota nr. 1

Articolul 33 din Convenția de la Geneva:
„Respingerea expulzării sau returnării (Refoulement)
1. Niciun stat semnatar nu va expulza sau returna («refouler») un refugiat, prin nici un mijloc, peste frotierele teritoriilor unde viaţa sau libertatea sa ar fi ameninţate pe motive de rasă, religie, naţionalitate, apartenenţă la un anumit grup social sau opinii politice.
2. Beneficiul prezentei dispoziţii (Paragraful 1 Art. 33, menţionat mai sus) nu va putea fi totuşi invocat de către un refugiat faţă de care ar exista motive serioase de a fi considerat ca un pericol pentru securitatea ţării în care se găseşte sau care, fiind condamnat definitiv pentru o crimă sau delict deosebit de grav, constituie o ameninţare pentru comunitatea ţării respective.”

Nota nr. 2

„Întrebare:
Săptămîna trecută a fost o rezoluţie care atrăgea atenţia asupra statelor membre care de fapt, nu respectă Criteriile de la Copenhaga, nu aplică aceste criterii. Şi aceasta este foarte important. Ne întîlnim mereu şi mereu cu această problemă de încălcare flagrantă a drepturilor omului în special de către statele membre nou intrate în UE. La ora actuală, UE acţionează împotriva acestor situaţii. Este un refugiat yoghin din România care a fost persecutat încă din perioada comunistă. În 2007 a primit azil în Suedia. România a cerut extrădarea sa de trei ori iar Suedia l-a protejat conform cu Convenţia de la Geneva. Acum România fiind membru UE a emis un mandat european de arestare care legă mîinile Suediei şi persoana a rămas fără apărare. Din cauza politicii Europene! Şi aceasta trebuie să se oprească. UE va avea legitimitate atunci cînd consideră să protejeze drepturile omului în statele în care aceste abuzuri încă se mai petrec.

Viviane Reding – Vicepreşedinta Comisiei Europene:
Acum se pune o foarte importantă întrebare. Este o întrebare, şi nu vreau să mă refer la acest caz particular, despre sistem. Sînt primul Comisionar de Justiţie european care am puterea să fac anumite lucruri. Primul lucru pe care am început să-l fac este să creez drepturi procedurale pentru cei care sînt ridicaţi de poliţie sau sînt aduşi în faţa curţii de judecată, astfel încît aceştia să aibă pretutindeni anumite drepturi fundamentale, pentru că aceste drepturi nu existau. De ce nu existau aceste drepturi? Pentru că EU nu putea face propuneri înainte. Să ne gîndim la acea perioadă imediat după 9/11 cînd totul era despre terorism şi criminalitate. Atunci Miniştrii de interne au creat mandatul european de arestare fără să ataşeze la el nici un fel de drepturi procedurale. Eu am ataşat acestui mandat drepturile procedurale şi l-am pus la dispoziţia statelor membru cu indicaţii despre cum ar trebui să-l folosească. De exemplu, mult din statele membre au încercat să-l folosească pentru infracţiuni minore, aşa cum am spus mereu, au folosit mandatul într-un mod «picklet». Au cerut extrădarea pentru persoane care au furat ceva cu valoare mică. Acesta nu este o situaţie în care să se justifice folosirea mandatului. Avem nevoie de reguli care să atingă această chestiune în profunzime care să combine atît securitatea cît şi drepturile. Amîndouă trebuie să fie în echilibru, amîndouă sînt feţe ale aceleiaşi monede, una fără cealaltă nu ar trebui să fie permise. Aceasta este evoluţia pe care am avut-o în ultimii ani, să reglementăm drepturile umane ca răspuns la problemele şi situaţiile ridicate de securitate.

Ce aţi făcut pentru a împiedica statele să folosească abuziv acest sistem?

Acum în sistem sînt explicitate care sînt motivele pentru care ţările nu pot extrăda, sînt multe codificări şi în plus Curţile de justiţie aferente trebuie să decidă extrădarea. Apropo, vorbind de România, vă spun doar că Ropmânia a încercat să-şi suprime Curtea Constituţională, şi acolo din nou a trebuit să dau cu pumnul în masă şi astfel Curtea Constituţională a României a supravieţuit. Aşa cum domnul ministru a spus foarte bine, ne confruntăm continuu cu atacuri asupra a ceea ce noi considerăm ca fiind regulile de bază ale democraţiei. Dar a avea un sistem democratic nu este ceva care să poate fi învăţat în cîţiva ani. Cîteodată este necesar ca să se stabilească o tradiţie pentru a învăţa despre democraţie, aşa că este nevoie să ajutăm anumite ţări care au ieşit dintr-un sistem dictatorial şi au intrat peste noapte într-un sistem democratic, să asimileze regulile respectului reciproc care este necesar să existe într-o democraţie. Una dintre aceste reguli de bază este independenţa justiţiei şi altă regulă de bază care se referă la politică este respectul total al opoziţiei.”

Un studiu documentar realizat in anul 2013 de catre jurnalistul danez Joachim Porslund despre MISA, NATHA si profesorul Gregorian Bivolaru. Joachim Porslund cauta sa descopere care este cauza reala a campaniei orchestrate de zeci de ani impotriva acestei Scoli de Yoga.

De asemenea putem să înțelegem de ce această opresiune încă continuă în zilele noastre. România este singura țară din lume în care yoga a fost interzisă în timpul comuniștilor, fiind considerată prea periculoasă pentru regim, pentru că elibera omenii de dogme. 

Selectati subtitrarea in limba româna.

Solicitarea acestui drept la replică a fost trimis următoarelor publicații:  France Info, Web Television Observer, Vosges Matin, Le Républicain Lorrain, Metro News, Le dauphine, Le Huffington Post, L’Alasce, 24 matins, L’Express, Impact European, France Tv Info, Direct Matin, Le bien public, BMF TV, 20 minutes, Courrier des Balkans, France soir, Le parisien și blog-urilor: Wanted pedo și Information secteares.

Stimată Doamnă/ Stimate Domn redactor-șef,

În articolul intitulat Unul dintre „cei mai căutați oameni din Europa” a fost arestat la Paris, apărut în publicația dvs. în datele de 26.02.2016, 27.02.2016 și 28.02.2016, a fost prezentată o serie de falsuri evidente care a adus serioase prejudicii imaginii domnului Gregorian Bivolaru.

Drept urmare și în conformitate cu prevederile articolului 13 din Legea din 29 iulie 1881 referitoare la dreptul presei, purtătorul de cuvânt al MISA, Costică Cojocaru, își exercită dreptul de a solicita o replică și, prin urmare, vă solicită să includeți în următorul număr al publicației dvs. următorul text:

Domnul Gregorian Bivolaru, disident și azilant politic al Suediei, a fost arestat de către poliția franceză pe data de 26 februarie 2016 în Paris. Cazul său este deja în atenția mai multor organizații pentru apărarea drepturilor omului, din cauza abuzurilor continue, ce durează de peste 30 de ani, la care l-au supus autoritățile române.

Pe motivul că nu poate beneficia de un proces echitabil în România, acesta a primit în anul 2006 azil politic în Suedia. Fără a se ţine cont de statutul de refugiat politic al lui Gregorian Bivolaru, numele său a apărut pe site-ul eumostwanted.eu , alături de criminali și teroriști, fiind acuzat în mod nelegal de o altă infracțiune, inexistentă în realitate, decât cea pentru care a fost condamnat la origine în România. Infracţiunea pentru care a fost condamnat în mod abuziv de către justiția română nici nu figurează, de fapt, în lista celor 32 de infracțiuni pentru care Europol se poate implica pe bună dreptate în prinderea unor fugitivi europeni. Aceasta arată că autoritățile române au falsificat în mod grav și deliberat informaţiile ce au fost furnizate către Europol numai pentru a putea obține, printr-o manipulare insidioasă, implicarea Poliției Europene în arestarea abuzivă a lui Gregorian Bivolaru. Informaţia prezentată de către publicația d-vostră cum că domnul Gregorian Bivolaru ar fi acuzat de pedofilie și trafic de persoane este o imensă minciună, iar aceasta este propagată în mod insidios chiar de către instituțiile statului român, care continuă persecuțiile furibunde, abuzurile flagrante și încălcările repetate ale drepturilor omului în cazul lui Gregorian Bivolaru.

Gregorian Bivolaru a fost condamnat la 6 ani de închisoare pentru infracțiunea de act sexual cu un minor, în condițiile în care presupusa victimă a negat în mai multe rânduri și chiar actualmente neagă respectiva acuzație. Mai mult, ea chiar demască la rândul său abuzurile grave la care a fost supusă de procurori pentru a o determina prin șantaj, bătaie și amenințarea cu închisoarea, să semneze o declarație în mod fals acuzatoare, de natură să-l incrimineze pe Gregorian Bivolaru. Este, de altfel, deosebit de semnificativ că ea și-a retras declarația chiar în ziua următoare. Mai trebuie spus că deşi Gregorian Bivolaru a fost achitat de două instanțe (de fond și apel, fiind declarat nevinovat în ceea ce privește această acuzație), ulterior în mod abuziv și ilegal Înalta Curte de Casație și de Justiție din România a anulat cele două decizii de achitare și în urma unei proceduri evident ilegale l-a condamnat definitiv la o pedeapsă nedreaptă și excesiv de mare în raport cu infracțiunea pentru care a fost pe nedrept acuzat.

O precizare foarte importantă ce este necesar să fie menționată este referitoare la asocierea injustă a apelativului de „sectă”, ce creează o stigmatizare de natură să inducă în eroare opinia publică în ceea ce privește școala de yoga MISA (fondată în anul 1989 de către Gregorian Bivolaru). Referitor la acest aspect, considerăm că este deosebit de semnificativ raportul cercetătorului Karl Erik Nylund, unul dintre cei mai cunoscuţi experţi europeni în materie de secte. Domnul Nylund a realizat încă din anul 2005 un studiu exhaustiv, aprofundat, iar în final concluziile sale au evidențiat că în realitate „școala de yoga MISA este o mişcare eminamente spirituală, ce promovează un mod alternativ, sănătos de viaţă și nu o sectă”.

Vă trimitem pentru edificare o copie după acest raport care este de natură să evidențieze realitatea acestor aspecte mai sus menționate. (Raportul poate fi consultat în format electronic la această adresă)

Ținem să vă amintim în final că NU ESTE CAZUL SĂ EXISTE NICIODATĂ O INFORMAȚIE DE PRESĂ SUPERIOARĂ ADEVĂRULUI. Tocmai de aceea, în numele adevărului ce ar trebui să fie un far călăuzitor pentru publicația pe care o conduceți, îndrăznim să sperăm că nu veți ignora adevărul cu privire la aceste aspecte referitor la care v-ați exprimat în articolul publicat și vă cerem respectuos, în numele adevărului, inserarea urgentă a acestui drept la replică.

Vă mulțumesc anticipat pentru confirmarea de primire a prezentului e-mail, precum și a faptului că publicația dvs. va face demersurile necesare în sensul cererii pe care am formulat-o. În caz contrar, îmi rezerv dreptul de a înainta în justiție o plângere pentru defăimare împotriva publicației dvs.

Cu respect,
Costică Cojocaru
Purtător de cuvânt MISA
0040726260955