"Sunt epoci în care nu poti inainta decat mergand contra curentului" - Mircea Eliade

Tehnici yoghine simple si unele metode traditionale

Secrete amoroase esentiale pentru cupluri

Top postari in ultimele 30 de zile

Noi imagini ale norului cu formă de OZN de la Herculane

În urma publicării articolului OZN la Băile Herculane? am primit pe email de la cititori, noi fotografii cu formațiuni noroase ce seamănă cu Obiecte Zburătoare Neidentificate.

În primele imagini se văd norii lenticulari ce au apărut și au rămas pe cerul stațiunii Băile Herculane, în același loc, timp de mai multe ore, în data de 3 mai 2015. Norii obișnuiți au trecut pe lângă aceste formațiuni noroase, în timp ce acestea au staționat.

Urmează imagini ale norului dublu lenticular văzut dintr-o altă perspectivă, iar în final puteți vedea un alt nor apărut în aceeași zi deasupra Platoului Coronini (locul unde se organizează meditațiile în spirală).

Mulțumim pe această cale celor care ne-au trimis imaginile.


Norul dublu lenticular văzut din altă perspectivă:


Alt nor interesant apărut deasupra platoului Coronini:

Inventatorii de boli. Cum sunt TRANSFORMAȚI oamenii SĂNĂTOȘI în cumpărători de medicamente. Industria farmaceutică exploatează perfid temerile cele mai profunde ale omului


O colosală rețea, formată din industria farma, medici plătiți de aceasta și un lobby agresiv exploatează temerile atavice ale oamenilor, pentru a-i convinge că sunt bolnavi și trebuie să se trateze.

Cu treizeci de ani în urmă, părea o glumă. În pragul pensionării, Henry Gadsden, managerul colosului farmaceutic „Merck”, se confesa revistei „Fortune”, arătându- şi dezamăgirea că uriaşul potenţial de producţie al firmei sale este destinat doar bolnavilor. El visa ca „Merck” să devină un fel de „Wrigley” şi, după modelul marelui producător şi distribuitor de gumă de mestecat, să „vândă la toată lumea”. Inclusiv oamenilor sănătoşi. Trei decenii mai târziu, visul răposatului Gadsden a devenit realitate. 

Fondatorul colosului farma „Merck”visa să vândă medicamente la oamenii sănătoși. Visul i se împlinește

Viață lungă, boli multe
Strategiile de marketing ale marilor firme farmaceutice ţintesc din ce în ce mai agresiv către oamenii sănătoşi. Suişurile şi coborâşurile vieţii devin tulburări mentale; slăbiciuni sau stări mai proaste, altminteri dintre cele mai obişnuite, sunt transformate în afecţiuni înfricoşătoare, şi din ce în ce mai mulţi oameni normali se trezesc bolnavi peste noapte. Într-o carte din 2005, Selling Sickness. How Drug Companies Are Turning Us All Into Patients, Alain Cassels (cercetător în politica medicamentelor, la Universitatea Victoria din Canada) şi Ray Moynihan (jurnalist specializat în Sănătate) fac o radiografie necruţătoare a strategiilor de marketing cinice, atunci când nu sunt pur şi simplu criminale, ale producătorilor de medicamente.

Cei doi cercetători dezvăluie cum, prin campanii de promovare concertate, industria farmaceutică mondială, cu o cifră de vânzări de circa 500 miliarde dolari anual, exploatează perfid temerile cele mai profunde ale omului: de moarte, de şubrezire fizică, de boală etc.

Pe măsură ce, în țările dezvoltate, majoritatea locuitorilor se bucură de o viață mai lungă, mai sănătoasă, mai dinamică, cu atât campaniile publicitare îi bagă în panică pe cei grijulii cu sănătatea lor. Probleme minore sunt descrise ca tulburări grave, care necesită tratament imediat. Astfel, timiditatea se transformă în „anxietate socială”, iar tensiunea premenstruală devine „tulburare disforică premenstruală”. Simplul fapt de a fi expus la un risc patologic devine patologie în sine.

Epicentrul acestui tip de comerţ sunt Statele Unite. Americanii reprezintă 5% din populația lumii, dar primesc 50% din medicamentele prescrise pe glob. Cheltuielile populaţiei cu sănătatea s-au dublat în ultimii zece ani, din cauză că preţurile la medicamente cresc dramatic, dar mai ales pentru că doctorii prescriu din ce în ce mai mult.

Aceeaşi maladie cu altă pălărie
Americanul Vince Parry este un guru al acestui tip de marketing. Într-un articol intitulat șocant „Arta de a cataloga starea de sănătate” (The Art of Branding a Condition – în Medical Marketing & Media, Londra, mai 2003), Parry explică metodele prin care firmele sale „favorizează crearea” tulburărilor medicale:
● reevaluarea stării de sănătate;
● redefinirea unor boli cunoscute de mult și rebotezarea lor;
● crearea unor disfuncții din nimic; preferatele lui Parry sunt disfuncţia erectilă, deficitul de atenţie la adulţi şi sindromul disforic premenstrual.

Cu o sinceritate dezarmantă, Vince Parry descrie modul în care companiile farmaceutice definesc condiţiile pentru crearea pieţei pentru produse precum Viagra sau Prozac.

Sub patronajul firmelor de marketing, experţi medicali şi guru precum Parry se aşază la aceeaşi masă pentru a descoperi „idei noi despre boli și stări de sănătate”. Totul este ca acestea să li se prezinte potenţialilor clienţi într-o manieră inedită.

Un raport al Business Insights, destinat conducătorilor de multinaţionale din sectorul farmaceutic este încă şi mai clar: capacitatea de „a crea piețe pentru boli noi” se traduce în cifre de vânzare de miliarde de dolari. 

Una dintre strategiile cel mai performante, potrivit raportului, este de a schimba modul în care oamenii privesc afecţiunile banale. Ei trebuie „convinși” că „probleme acceptate până acum ca ușoare disconforturi” necesită „intervenția medicului”. Acelaşi raport are şi o concluzie optimistă pentru viitorul industriei farmaceutice: „Anii care vor veni vor fi martorii creării bolilor create de firme”.

Nu a durat mult și profeția s-a împlinit. În 2014, profesorul Philippe Even declara pentru France 4:
„Industria farmaceutică a creat o piață plecând de la boli care nu există. De exemplu pre-hipertensiunea arterială, pentru care sunt tratați 1 milion de francezi și despre care se știe că tratamentele nu aduc nimic”.
Prof. Even, împreună cu prof. Bernard Debré, publica în 2012 „Ghidul celor 4000 de medicamente utile, inutile sau periculoase”. Pe fondul scandalului-monstru al medicamentului de slăbit Mediator și care se estimează că a ucis circa 2000 de persoane în Franța, lucrarea celor doi s-a vândut ca pâinea caldă. Însă breasla medicală nu le-a putut ierta încălcarea Omertei: lui Even și Debré li s-a interzis să profeseze timp de un an.

FOTO: Profesorii Philippe Even și Bernard Debré
Racolarea medicilor ca agenţi publicitari
Medicul generalist Des Spencer povesteşte în British Medical Journal din iulie 2008 cum a fost contactat pentru a participa la o specializare care ar fi trebuit să facă din el un expert într-o maladie născocită de imaginaţia industriei. Universitatea la care preda i-a transmis lui Spence oferta unei firme în care scria:
„Căutăm lideri de opinie (…) a căror muncă va trebui să influențeze gestionarea și terapia viitoare ale disfuncției sexuale feminine (…) prin dorință hipoactivă.”
Firmele care au o boală de inventat pentru a crea o piaţă pentru un anumit medicament racolează medici pe care îi folosesc într-o schemă de marketing cu scopuri stabilite dinainte şi în care slujitorii lui Hipocrate nu au nici un fel de libertate de mişcare. Totul, evident, în schimbul unor avantaje financiare, dar şi al prestigiului, notorietăţii, pe care o asemenea campanie o aduce.

„Experții” trebuie să legitimeze „boala”
Dar, „partea cea mai neplăcută în toată această poveste”, continuă Spencer, „este lipsa oricărei legitimități medicale a disfuncției sexuale feminine prin dorință hipoactivă. (…) Industria trebuie să transforme această disfuncție bănuită, în boală gravă. Iar pentru aceasta e important să existe o acoperire mediatică, mărturii ale celebrităților, dar mai ales sacrosancți experți medicali care legitimează totul. «Experții» estimează că 40% dintre femei «suferă» de această «boală». Iată un exemplu de simplificare numai bună pentru a fi citată peste tot!”, conchide medicul din Glasgow.

Impresia de depresie
Numărul persoanelor depresive de pe mapamond a crescut de șapte ori din 1970 până în 1996, relevă St-Onge. În Statele Unite, numărul de consultații în urma cărora s-au prescris antidepresive s-a dublat între 1980 și 1989. O tendință similară s-a înregistrat în tot Occidentul. Numărul femeilor care iau antidepresive este triplu față de cel al bărbaților, iar milioane de copii americani le iau cu regularitate.

Cu toate că antidepresivele nu sunt indicate în tratamentul depresiilor ușoare la adulți, ele sunt prescrise masiv. Un „merit” îl au și firmele de lobby care au lansat ideea că 60-70% dintre sinucideri sunt cauzate de depresiile netratate. Potrivit lui Jean-Claude St-Onge, femeile sunt în mod deosebit vizate de eforturile de „medicalizarea” a vieții. Altădată, ele mergeau la medic când erau gravide, acum îl consultă în chestiuni de contracepție și de menopauză. De altfel, se vorbește deja și de „perimenopauză” (perioada de dinainte de instalare a menopauzei și până la instalarea acesteia), o nouă afecțiune care se încearcă a fi popularizată. Ca urmare, femeile devin mari consumatoare de pastile pe perioade lungi de timp.

Farmacoterapia fricii
Cea mai eficientă strategie de marketing pentru „vânzarea” bolilor este frica. Pentru a vinde femeilor la menopauză hormonul de substituţie s-a mizat pe frica de criză cardiacă. Pentru a vinde părinţilor ideea că cea mai mică depresie necesită un tratament greu şi îndelungat s-a mizat pe teama de sinucidere a tinerilor. Pentru a vinde medicamente anticolesterol s-a mizat pe teama morţii premature. Şi asta în pofida faptului că de multe ori medicamentele promovate furibund produc efecte inverse celor scontate. În noul limbaj de marketing se vorbește deja de „farmacoterapia fricii”. Alături de „disease mongering”, negoţul cu boli.

Prin manipularea medicilor, lobby-urile au modificat normele analizelor, pentru a crește numărul de pacienți susceptibili a fi tratați


 „Dacă altădată puteam spera să găsim un tratament pentru fiecare boală, negustorii de sănătate, astăzi, mai mult ca niciodată, par să vrea a găsi o boală pentru fiecare medicament fabricat”, constată medicul Martin Winkler în postafaţa lucrării lui Jorg Blech, Inventatorii de boli.
„Manipulând membrii influenți ai comunității medicale, lobby-urile industriei farmaceutice au modificat încet, încet normele anumitor valori biologice (colesterol, tensiune arterială etc) pentru a obține astfel creșterea numărului pacienților susceptibili a fi tratați”.
Căci, conchide Winkler, „a-i face pe niște oameni perfect sănătoși să creadă că trebuie să se îngrijescă pe viață reprezintă pentru fabricanți o veritabilă rentă viageră”.

Epidemia de marketing
În best-seller-ul Die Krankheitserfinder (Inventatorii de boli), Jörg Blech, biochimist german, stabilit în America şi corespondent pentru Der Spiegel, New Scientist şi The Guardian, explică în ce mod industria farmaceutică în colaborare cu experţii de marketing a impus scăderea arbitrară a nivelului normal al colesterolului pentru ca indivizi perfect sănătoşi să devină peste noapte bolnavi; explică de ce de vreo două decenii femeile la menopauză sunt terorizate cu spectrul osteoporozei pentru a favoriza vânzările la medicamentele care ar preveni fracturile; explică tehnicile de manipulare a opiniei publice cu scopul de a crea o piaţă impresionantă a pilulelor care tratează impotenţa.

Între 1984 şi 1987, Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorder (DSM 4), care este biblia psihiatrilor americani, a introdus 77 de noi boli mentale, scrie Jean- Claude St-Onge în Reversul pilulei, publicată la Montreal, Ecosociétés, în 2004. Pentru a introduce aceste noi boli a trebuit schimbată definiţia bolnavului. Oricine resimte la un moment dat o stare de rău devine automat bolnav. Şi, bineînţeles, comentează maliţios St-Onge, pentru fiecare boală există un medicament. Iată câteva exemple de „boli noi”:
● timiditatea este reciclată sub numele de „anxietate socială”
● naturala regurgitare la bebeluși devine „reflux esofagian patologic”
● omeneasca senescență se transformă în „insufi ciență circulatorie cerebrală”
● până și stresul de la loterie este legat de „traumatismul biletului necâștigător”

În aprilie 2004, o anchetă extrem de bine documentată şi aprofundată, realizată de Lisa Cosgrove, cercetător la University of Masachussets Boston, şi publicată în prestigioasa revistă Psycho-Therapy and Psychosomatics, a demonstrat că mai bine de jumătate dintre psihiatrii care au lucrat la redactarea DSM 4 au fost plătiți de firmele care fabrică exact medicamentele care tratează așa-zisele boli nou introduse în manual.
Sursa: evz

Planta uimitoare care ucide 98 la sută din celulele canceroase în doar 16 ore


Cercetarile recente au aratat ca o planta a distrus 98% din celulele canceroase in doar 16 ore.

In societatea in care traim, suntem destul de constienti de ravagiile pe care le face cancerul. S-a scris mult despre stilul nostru de viata, mai sanatos sau mai putin sanatos, despre consumul in exces de alimente procesate, despre carnea injectata cu diversi hormoni pe care o consumam, despre poluare precum si despre factorii de mediu care contribuie la aparitia acestei boli.

Companiile farmaceutice precum si comunitatea medicala nici macar nu vor sa auda de anumite plante naturale care pot ajuta la procesul de vindecare, bineinteles ca nu au nici un interes. O cercetare  publicata recent in Life Science a implicat studierea unei plante utilizate in mod obisnuit in medicina chineza, ce poarta numele popular de “pelin dulce”, denumirea ei stiintifica fiind „Artemisia annua” sau “Artemisinin”. In momentul in care se amesteca cu fier, cercetatorii au descoperit ca, in decurs de 16 ore, 98% din celulele canceroase au fost ucise. A fost utilizata pe toate tipurile de cancer.

Artemisinin a fost folosit in trecut ca un tratament puternic anti-malarie, dar acest studiu s-a axat in special pe actiunea ei impotriva cancerului. 

Amestecarea cu fier pare a fi punctul cheie, pentru ca atunci cand artemisinin a fost utilizat in mod izolat exista doar o reducere cu 28% a celulelor canceroase. Asa ca, atunci cand pacientiilor din acest studiu, li s-a administrat un supliment de fier (care de multe ori se acumuleaza in tesutul mamar, mai ales in celulele canceroase), artemisinin a fost efectiv capabil sa tinteasca celulele „rele” si se lase celulele „bune” in siguranta.

Raportul a concluzionat ca „In general, rezultatele noastre arata ca artemisinin opreste factorul de transcriere "E2F1" si intervine in distrugerea celulelor canceroase, ceea ce inseamna ca prezinta o modalitate de transcriere in functie de care artemisin controleaza reproducerea celulelor canceroase”. „Acest lucru arata foarte promitator”, spune Gary Poser, un chimist de la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore, Maryland – constituie un progres imens, a mai adaugat el.

Studii:
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/16185154
http://www.drlam.com/articles/Artemisinin.asp?pg=2

Mai multe puteti afla de la medicul Len Saputo in video-ul de mai jos :


Sursa: AMPress

Uniunea Naţională a Judecătorilor din România se revoltă față de imixtiunile SRI în cauzele penale și cere eliminarea acoperiților din justiție



In urma aparitiei in spatiul public a tot mai multe acuzatii si declaratii pe tema implicarii serviciilor secrete in randul magistratilor, Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania (UNJR) cere CSM-ului sa verifice existenta ofiterilor acoperiti in justitie si solicita lamuriri de la SRI privind ”interesul” manifestat fata de cauzele penale pana la solutionare. Iată solicitarea UNJR:

Către Consiliul Superior al Magistraturii,

Stimate domnule preşedinte, stimaţi membri

Uniunea Naţională a Judecătorilor din România, asociaţie profesională a judecătorilor, al cărei scop principal este apărarea independenţei justiţiei, îşi exprimă profunda îngrijorarea faţă de recentele declaraţii publice, potrivit cărora în rândul magistraţilor ar exista ofiţeri acoperiţi ai serviciilor secrete, precum şi că instanţele de judecată au devenit ,,câmp tactic” al serviciilor de informaţii, apreciind că aceste declaraţii subminează atât independenţa justiţiei şi încrederea cetăţenilor în actul de justiţie cât şi încrederea reciprocă între judecători.

Cerem, de aceea, Consiliul Superior al Magistraturii ca, în exercitarea rolului constituţional ce îi revine, de garant al independenţei justiţiei:

1. Să solicite - în acord cu dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 303/2004, republicată şi modificată - Consiliului Suprem de Apărare al Ţării să procedeze la verificarea respectării interdicţiei judecătorilor şi procurorilor de a nu fi/a nu fi fost lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii, iar rezultatul să fie făcut public, pentru restabilirea încrederii în justiţie;

2. Să ceară de urgenţă clarificări publice Serviciului Român de Informaţii, care trebuie să explice corpului de magistraţi şi societăţii următoarele:

a. ce înseamnă concret “câmp tactic”, când vine vorba de justiţie, şi care sunt mijloacele prin care serviciul operează în acest “câmp tactic”,

b. care este cadrul legal ce permite acestui serviciu să îşi menţină “interesul/atenţia până la soluţionarea definitivă a fiecărei cauze”, în ce constă în mod efectiv acest „interes”, care sunt limitele sale, de ce garanţii este însoţit şi ce control se exercită asupra sa?

În fapt, fostul preşedinte al României şi, implicit, fostul preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, a afirmat în public şi în mod neechivoc că: ,,O altă problemă e legată de foştii ofiţeri acoperiţi printre magistraţi. Până în 2004, serviciile au considerat, ca de altfel şi aceşti magistraţi, că pot să încalce Constituţia din 1991. Destui dintre ei au fost, sunt unii dintre ei. Ei, aceşti oameni, de teamă să nu se afle că au încălcat Constituţia din 1991, sunt şantajabili. Ştiţi care e motivul pentru care am cerut să se scoată cele 3 milioane de dosare ale fostei Securităţi? Pentru că ele erau folosite de unii din S.R.I. să şantajeze. Ei, cei care au fost acoperiţi funcţionează în continuare. (...)”. Aceste afirmaţii au fost reluate în mod repetat în spaţiul public.

Declaraţiile celui care a fost şef al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării sunt zguduitoare, deoarece afirmă că până în 2004 se ştie că au existat persoane în rândul magistraţilor care au încălcat legea sistematic, fiind incompatibili. Acelaşi fost şef al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării afirmă că după 2004 a cerut serviciilor să îi retragă pe cei acoperiţi din justiţie, însa nu ştie dacă acest lucru s-a întâmplat.

O astfel de informaţie, esenţială pentru buna funcţionare a justiţiei, nu a fost verificată timp de zece ani, iar de tot atâţia ani nimeni nu ştie dacă aceşti ofiţeri au fost retraşi din magistratură sau nu.

Chiar dacă afirmaţia este făcută acum, de către o persoană care avea ea însăşi obligaţia de a dispune efectuarea acestor verificări, din calitatea de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, şi , deci, obiectivitatea sa ar putea fi pusă la îndoială, efectele nu sunt mai puţin grave.

Prin folosirea acestei vulnerabilităţi, speculată repetat în spaţiul public, se formează un nou tip de presiune pe justiţie, la fel de gravă. Suspiciunea creată în acest mod afectează negativ munca fiecărui magistrat, în special a celor chemaţi să judece în prezent dosare de un interes deosebit pentru opinia publică, deoarece se inoculează acesteia ideea că aceşti magistraţi nu ar fi independenţi.

Gravitatea declaraţiilor repetate privind existenţa ofiţerilor acoperiţi din justiţie este escaladată de afirmaţia directorului Direcţiei Juridice a Serviciului Român de Informaţii care, într-un interviu recent, declară că instanţa de judecată a devenit ,,câmp tactic” de operaţiuni al serviciilor de informaţii. În acelaşi interviu, acesta afirmă că “în prezent ne menţinem interesul/atenţia până la soluţionarea definitivă a fiecărei cauze” din instanţă.

Înţelegând importanţa misiunii pe care Serviciul Român de Informaţii o are în prezervarea securităţii naţionale, conturate de Legea 51/1991 privind siguranţa naţională a României, trebuie să subliniem că orice depăşire a acestui cadru legal nu face decât să vulnerabilizeze atât sistemul judiciar, cât şi însuşi serviciul de informaţii. 

Orice suspiciuni şi orice ambiguitate subminează rolul pe care cele două instituţii fundamentale trebuie să îl joace în protejarea drepturile fundamentale, pe de-o parte, şi garantarea securităţii naţionale, pe de altă parte. Aceste obiective nu pot fi îndeplinite fără încrederea cetăţenilor în profesionalismul şi buna credinţă a celor două părţi.

Sala de judecată este locul în care fiecare persoană vine să îşi caute dreptatea în mod public şi transparent, locul unde Statul şi cetăţenii săi sunt deopotrivă apăraţi şi egali în faţa legii. Acest spaţiu nu trebuie şi nu poate fi transformat în ,,câmp tactic” de operaţiuni al unui serviciu secret a cărui activitate este, prin natura sa, lipsită de transparenţă. Orice intervenţii, orice presiuni, directe sau indirecte, publice sau obscure, mai mult chiar, orice suspiciune privind posibilitatea unor astfel de influenţe sau acţiuni lipsite de transparenţă distrug acest echilibru şi lasă fără suport ideea de justiţie independentă şi proces echitabil.

Nu putem să nu subliniem, în acest context, importanţa pe care a dat-o Curtea Europeană a Drepturilor Omului aparenţei în raport cu garanţiile de independenţă şi imparţialitate, garanţii indisolubil legate de dreptul la un proces echitabil. Or, astfel de declaraţii, venite din partea unor persoane care deţin sau au deţinut un rol important în arhitectura instituţională a statutului, pot, în mod indiscutabil, crea aparenţa unei lipse de imparţialitate din partea magistraţilor.

Declaraţiile menţionate ridică o îndoială întemeiată asupra independenţei întregului sistem judiciar, iar neîncrederea creată poate fi înlăturată numai prin verificarea temeinică şi reală a declaraţiilor date anual de magistraţi cum că nu sunt şi nu au fost ofiţeri acoperiţi, cu consecinţa înlăturării din magistratură a celor ce au încălcat această obligaţie.

Consiliul Superior al Magistraturii, având în vedere calitatea sa de garant al independenţei justiţie, are competenţa să ceară Consiliului Suprem de Apărare a Ţării să facă aceste verificări. În fond, Consiliul Superior al Magistraturii ar trebui să fie prima instituţie interesată în a verifica dacă prevederile legale vizând statutul magistraţilor sunt respectate, pentru a garanta astfel independenţa actului de justiţie.

Cu toate acestea, deşi legea este în vigoare de peste zece ani, iar magistraţii dau anual declaraţii pe proprie răspundere în sensul că nu sunt lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii, nici până în prezent o astfel de verificare nu a fost făcută.

În aceste condiţii, nu doar că legea rămâne aplicată strict formal, dar consecinţele acestei inacţiuni afectează întreg sistemul judiciar, prin erodarea încrederii cetăţeanului într-un act de justiţie independent şi imparţial care îl afectează în mod direct.

Fiecare cetăţean are dreptul să ştie, atunci când se adresează justiţiei, dacă o face în faţa unui judecător cu adevărat independent, sau, dimpotrivă, în faţa unei persoane ce serveşte interesele altor instituţii ale statului.

Funcţia de magistrat este esenţialmente incompatibilă cu cea de colaborator cu serviciile secrete, indiferent de forma pe care aceasta o îmbracă. Punctul 10 din Magna Carta a Judecătorilor, adoptată de Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni, prevede în mod explicit că ,,în exercitarea atribuţiei de a soluţiona cauze, judecătorul nu poate primi nici un fel de ordin sau instrucţiune, nici să fie supus vreunei presiuni ierarhice şi este ţinut să respecte doar legea.”

Exercitarea funcţiei fără părtinire, aşa cum o impune jurământul depus la intrarea în profesie, exclude orice posibilitate de control din afara sistemului asupra judecătorului. Pericolul este mai mare atunci când influenţele ar veni din zona serviciilor secrete, inaccesibile publicului şi, deci, fără mijloace de control la dispoziţia părţilor din proces sau a societăţii civile. Această vulnerabilitate a fost precis identificată de legiuitor, care a simţit nevoia unei reglementări tranşante sub forma unei incompatibilităţi absolute între cele două calităţi.

Interdicţia cu valoare constituţională de a fi, în acelaşi timp, atât magistrat cât şi ofiţer de informaţii, activ sau în rezervă, are rolul atât de a garanta efectivitatea separaţiei puterilor în stat, cât şi faptul că judecătorul chemat să soluţioneze o cauză este supus numai legii. Respectarea Constituţiei şi a garanţiilor sale stă mai presus de orice alt interes într-o democraţie, iar orice suspiciune rezonabilă privind încălcarea lor trebuie abordată cu seriozitate şi investigată prompt de autorităţile competente.

În condiţiile însă în care declaraţiile date anual de judecători nu fac obiectului unor verificări reale, aplicarea legii rămâne una pur formală, iar scopul ei nu este atins.

O reacţie promptă şi categorică din partea Consiliul Superior al Magistraturii în privinţa acestor chestiuni este imperativă pentru a oferi cetăţenilor certitudinea că magistraţii respectă legea şi sunt independenţi, iar actul de justiţie nu este viciat de nici o influenţă externă.

Reiterăm, de aceea, solicitarea către Consiliul Superior al Magistraturii ca, în baza atribuţiilor legale ce îi revin, să acţioneze de îndată în vederea demarării demersurilor necesare verificării tuturor magistraţilor şi sancţionării cu încetarea mandatului a celor care au încălcat această interdicţie. De asemenea Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să solicite Serviciului Român de Informaţii să explice public în baza cărui cadru legal consideră instanţele “câmp tactic” şi îşi menţin “interesul/atenţia până la soluţionarea definitivă a fiecărei cauze”.

Demersul acesta este imperativ pentru ca toţi cetăţenii să aibă garanţia că au parte de un proces just şi echitabil, iar soluţia pronunţată se bazează pe probe temeinice şi cu respectarea principiului egalităţii de arme, dată de un judecător imparţial şi ferit de orice presiuni, care acţionează numai potrivit legii şi propriei sale conştiinţe libere.

Cu stimă,
Judecător Natalia Roman
Preşedintele Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România

OZN la Băile Herculane?

Un nor extraordinar cu o formă dublu lenticulară a apărut pe cerul stațiunii Băile Herculane în ziua de 3 mai 2015, în timpul taberei yoghine.






Formațiunea noroasă cu o structura specială, observată și fotografiată de mai mulți localnici și turiști, a staționat mai multe ore în același loc deși norii din jurul ei indicau o circulație normală a aerului, chiar turbulențe. Este aproape imposibilă formarea și mențierea pe o durată mare de timp a unei asemenea structuri stabile, duble. Din acest punct de vedere imaginile sunt uimitoare, mulți dintre cei care le-au văzut spun că seamănă cu un OZN ascuns dupã un nor.

Meteorologii spun ca formațiunile de acest tip (Altocumulus lenticularis) au drept cauza obstacolele din teren (clădiri, dealuri, munți, vulcani, văi), deși nori de acest tip apar și în zone întinse de câmpie.


Imagine din momentul de început al formării norului lenticular de la Băile Herculane.

În premieră absolută, un studiu sociologic de amploare confirmă discriminarea practicanţilor yoga în România


Studiul arată că discriminarea yoghinilor în România se datorează în principal campaniilor mediatice de defăimare a Şcolii de yoga MISA

de Marvin Atudorei

În luna februarie a acestui an, Liga Anti-defăimare Yoga şi Mişcări Spirituale (LAYMS) a făcut publice rezultatele unei cercetări sociologice care a studiat modul în care sunt trataţi în România practicanţii yoga ai Mişcării de Integrare Spirituală în Absolut (MISA) şi care este percepţia publică asupra acestei mişcări. Concluzia principală a studiului LAYMS este că de peste 20 de ani marea majoritate a aspiranţilor Şcolii de yoga MISA au fost continuu şi constant persecutaţi, batjocoriţi, lipsiţi de unele drepturi fundamentale şi marginalizaţi social fără niciun alt motiv decât acela că sunt înscrişi la cursurile Şcolii de yoga MISA. Din situaţiile menţionate de cei intervievaţi reiese că acest gen de probleme se manifestă nu doar în viaţa de familie şi în cadrul activităţii profesionale căci, cel mai grav, tratamentul discriminatoriu şi abuziv este prezent în interacţiunea cu anumite instituţii ale statului. Pentru a decela cauzele acestui fenomen îngrijorător prin amploarea şi gravitatea sa, cercetarea efectuată de sociologii LAYMS a studiat comparativ percepţia asupra MISA şi asupra yoghinilor pe care o au românii, în funcţie de sursele lor de informare. Astfel, cei care cunosc această mişcare spirituală doar pe baza informaţiilor aflate din presă au o părere predominant proastă despre yoghini şi consideră că tot ce se spune în presă despre MISA este adevărat; ca urmare, ei îşi exprimă dezaprobarea faţă de yoghini şi consideră că ei chiar ar trebui să fie sancţionaţi într-un fel sau altul şi marginalizaţi social. La polul opus, cetăţenii români care îi cunosc direct, suficient de bine, pe yoghini au în general o părere bună sau foarte bună despre ei şi îşi manifestă simpatia şi încrederea în ei, considerând că anatema socială care li se aplică este nedreaptă, abuzivă şi nejustificată. Reiese astfel, fără echivoc, rolul instigator al manipulării mediatice, care se află la originea discriminării practicanţilor yoga.

Aproape toţi practicanţii yoga au fost, într-o anumită măsură, victime ale defăimării şi discriminării

Aceasta este concluzia la care au ajuns mai multe organizații non-guvernamentale atât din România, cât şi din străinătate (printre care Human Rights Without Frontires, APADOR-CH, Soteria International, LAYMS) care au tras, în repetate rânduri, semnale de alarmă privind încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului în țara noastră, adresând memorandumuri, petiții, scrisori deschise instituțiilor abilitate din țara noastră, precum și forurilor europene. Asociaţia LAYMS a fost înfiinţată în anul 2013 şi urmăreşte să contribuie la obţinerea echilibrului şi coeziunii sociale, a păcii, demnităţii şi a valorilor superioare în România. LAYMS vizează respectarea libertăţii de religie sau de convingere, acceptarea diversităţii spirituale şi garantarea acesteia printr-o legislaţie aliniată la valorile europene. Din 20 decembrie 2014 - LAYMS este membră FOB (European Federation for Freedom of Belief).

Raportul cercetării sociologice a LAYMS privind discriminarea şi defăimarea practicanţilor yoga din cadrul şcolii MISA este publicat integral pe site-ul asociaţiei. Cercetarea constă dintr-o anchetă „internă”, care s-a adresat cursanţilor yoga şi o anchetă „externă”, adresată celor dinafara Şcolii, şi va fi urmată de diferite studii de caz, pentru situaţiile cele mai grave depistate în urma acestui studiu. În cadrul studiului au fost intervievate peste 3000 de persoane, pentru fiecare categorie de repondenţi fiind alese eşantioane reprezentative.

Chestionarele aplicate în cadrul anchetei interne au urmărit să descopere şi să documenteze existenţa şi amploarea tratamentului discriminator la adresa yoghinilor, iar ceea ce a reieşit dovedeşte cu prisosinţă că acesta este un veritabil fenomen social, deosebit de îngrijorător.

Majoritatea covârşitoare a cursanţilor yoga intervievaţi (peste 90%) au declarat că s-au confruntat cu situaţii încadrate ca defăimare şi discriminare în viaţa lor de zi cu zi. Foarte mulţi dintre repondenţi au mărturisit că în cazul lor s-a ajuns la tensiuni sociale şi familiale grave, fiind respinşi sau excluşi de rude, vecini sau prieteni doar pentru că sunt înscrişi la cursurile MISA şi/sau pentru că practică yoga şi au adoptat un regim vegetarian. Din aceste motive s-a ajuns adeseori la ruperea relaţiilor cu partenerii de cuplu, despărţire, divorţ; unele persoane declară că au suferit acte de violenţă din partea familiei. Mulţi dintre yoghinii Şcolii MISA au avut probleme la locul de muncă, unii fiind destituiţi ori concediaţi doar pentru că practică yoga. Unii dintre ei au confirmat că au fost obligaţi să îşi dea demisia atunci când s-a aflat că participă la activităţile MISA (de exemplu, au fost văzuţi la televizor de către colegii lor de serviciu că participau la spiralele organizate de MISA).

Aproape toţi practicanţii yoga intervievaţi au afirmat că au fost ironizaţi, batjocoriţi şi denigraţi din cauza practicii yoga, iar mai mult de un sfert (27%) dintre ei au afirmat că au avut parte de un tratament injust sau degradant. Pe baza acestor rezultate, raportul LAYMS menţionează: „Faptul că membrii unui grup social numeros declară fără echivoc, aproape în unanimitate, că, într-o țară considerată oficial democratică nu își pot afirma liber convingerile personale și apartenența la MISA întrucât există riscul de a le fi lezată grav viața personală, profesională și socială, demonstrează o stare de fapt îngrijorătoare și cu totul ieșită din comun, un fenomen de discriminare deosebit de grav”.

Polarizarea în percepţia publică asupra yoghinilor a fost indusă de mass-media

Ancheta externă a cercetării sociologice a LAYMS a urmărit să obiectiveze percepţia publică asupra celor care practică yoga în cadrul Şcolii MISA. Pe lângă alte aspecte, repondenţii au fost rugaţi să menţioneze dacă şi-au format impresiile despre yoghini prin interacţiune directă cu ei sau pe baza informaţiilor oferite în presă. Această întrebare simplă s-a dovedit în cele din urmă un element esenţial al anchetei, deoarece răspunsurile sunt în mod evident polarizate în două categorii opuse. Astfel, cei care „îi cunosc” pe yoghini doar din presă sunt majoritatea lor covârşitoare (şi într-un mod uneori vehement) împotriva acestora, au o părere proastă despre ei şi consideră că ei trebuie marginalizaţi sau chiar excluşi din societate. Pe de altă parte, cei care îi cunosc direct pe unii yoghini au o opinie nu doar mai nuanţată şi mai temperată, ci în general favorabilă, exprimându-şi convingea că persecutarea şi defăimarea yoghinilor în societatea românească este nedreaptă, nejustificată şi trebuie să înceteze.

Iată câteva dintre rezultatele semnificative în această direcţie: 76% dintre repondenţii care au auzit de MISA doar din ziare şi de la televizor sunt extrem de ostili faţă de practicanţii yoga. Cu toate că nu i-au întâlnit niciodată personal, repondenţii din această categorie sunt de părere că yoghinii nici măcar nu trebuie acceptaţi fără restricţii în societate. 28% dintre cei intervievaţi consideră că yoghinii din MISA trebuie marginalizaţi social, iar 14% cred că cei din MISA ar trebui chiar scoşi în afara legii. Cei care au auzit despre MISA şi Gregorian Bivolaru doar din presă le asociază acestora termeni negativi precum „sectă, grupare periculoasă, buni de internare la spitalul de nebuni, depravați, ciudați” (şi alte exprimări, chiar şi mai insultătoare). În consecinţă, în marea lor majoritate, ei declară că nu doresc să aibă relaţii personale sau profesionale cu yoghini.

Pe de altă parte, percepţia românilor care îi cunosc personal pe practicanţii yoga din MISA diferă radical de concepţia propagată de mass-media. Astfel, 77% dintre cei care cunosc unele persoane din Şcoala de yoga MISA consideră că yoghinii trebuie acceptaţi fără restricţii în societate. 91% sunt de părere că cei din MISA nu trebuie marginalizaţi social, iar 93% dintre ei nu sunt de acord ca yoghinii să fie scoşi în afara legii. Studiul mai arată că 82% dintre persoanele care îi cunosc suficient de bine pe practicanţii yoga din MISA sunt convinse că mass-media nu reflectă corect realitatea despre MISA şi Gregorian Bivolaru. Un procent asemănător (81%) dintre românii care nu sunt la MISA, dar care îi cunosc pe yoghini, consideră că mass-media propagă continuu stereotipuri negative despre practicanții yoga şi sunt convinşi că există o campanie calomnioasă de defăimare în mass-media împotriva MISA și a lui Gregorian Bivolaru.

Mass-media se află la originea fenomenului social de discriminare a yoghinilor în România

Raportul LAYMS evidenţiază faptul că inversările de percepţie între grupul celor care au informaţii despre MISA doar din mass-media şi grupul celor care îi cunosc personal pe yoghini sunt foarte concludente ca fenomene sociale. Mai exact, acestea demonstrează fără dubii că datele „de pe teren” nu corespund cu ceea s-a afirmat sistematic în presă sau la diferitele televiziuni despre yoghinii din MISA. Din această perspectivă, raportul LAYMS documentează o dată în plus opinia cercetătorului Gabriel Andreescu, care a caracterizat cazul MISA ca fiind „un uriaş exerciţiu de manipulare”. În lucrarea sa „MISA – radiografia unei represiuni”, acesta analizează în detaliu rolul jucat de serviciile secrete ca şi comanditari ai acestei campanii de presă.

Percepţia negativă şi exprimarea vehementă împotriva MISA nu este, conform studiului LAYMS, deloc surprinzătoare. De la înfiinţarea MISA, în anul 1990, şi până în prezent au apărut mii de articole şi emisiuni în care opinia publică a fost continuu instigată împotriva MISA şi a lui Gregorian Bivolaru. În aceste ştiri, yoghinii au fost de cele mai multe ori caracterizaţi ca infractori şi persoane imorale. În raport se precizează că dintre cele mai frecvente acuzaţii ce au fost difuzate prin mass-media la adresa MISA se numără acelea de „organizaţie paramilitară”, „reţea de prostituţie”, „reţea de trafic de droguri” sau „reţea de trafic de carne vie”. Cercetarea LAYMS constată că, deşi toate aceste acuzaţii nu au fost niciodată susţinute prin probe concludente în faţa vreunei instanţe şi nici demonstrate cu probe în presă, ele au fost totuşi, prin mediatizarea lor repetată, asimilate de populaţie ca fiind adevăruri. Cu alte cuvinte, aceasta înseamnă că mass-media a exercitat o adevărată manipulare a opiniei publice în cazul MISA/Gregorian Bivolaru.

Rezultatele obţinute au arătat, prin urmare, că rolul principal în tratamentul degradant şi discriminator la care au fost supuşi în ultimii 20 de ani yoghinii în România a fost jucat de diversele canale mass-media, care de-a lungul timpului au difuzat constant mesaje false, agresive, generând o imagine negativă a Școlii de yoga MISA. Canalele mass-media au instigat în mod făţiş populaţia împotriva yoghinilor şi chiar au încurajat acţiunile agresive şi discriminatoare la adresa acestora. Datorită acestei manipulări, românii (fie individual, fie diferite asociaţii, fie reprezentanţi ai autorităţilor) se considerau şi se consideră şi acum civic datori să ia atitudine împotriva yoghinilor – mediatizaţi ca principalii inamici publici. Aceasta este cu atât mai grav cu cât toată campania de presă anti-MISA este alcătuită din minciuni. Cea mai bună dovadă în acest sens este dată de faptul că cei care îi cunosc direct, suficient de bine, pe yoghini şi-au dat, în mare parte, seama că tot ceea ce se spune despre ei în presă este o minciună.

Citiți și:
Raportul asociației Human Rights Without Frontiers Int’l referitor la cazul MISA/Gregorian Bivolaru
Abuzurile împotriva MISA şochează Conferinţa europeană pentru combaterea discriminării 
O altă discriminare incredibilă la care sunt supuși practicanții yoga în România: refuzul unor reprezentanți ai Bisericii de a boteza yoghini!

yogaesoteric.net
27 aprilie 2015

Gheorghe Piperea acuză influențele serviciilor secrete și ale masoneriei în justiție

 

Într-un articol apărut ieri pe juridice.ro avocatul Gheorghe Piperea confirmă existența manevrelor oculte ale frăției masonilor și ale frăției spionilor la nivelul justiției românești și în particular în rândul breslei avocățești:

"Dacă speța e importantă pentru serviciile secrete, ajunge unde trebuie, ca soluția să fie cum trebuie. Dacă e importantă pentru masonerie, la fel."

”Marile afaceri avocatiale nu ajung aproape deloc la avocati necunoscuti serviciilor si organizatiilor respective. Sau daca se intimpla cu astfel de avocati sa nimereasca in aceste afaceri, sunt ejectati, de regula, rapid.”

In 2008, cind am candidat eu pentru demnitatea de Decan al Baroului Bucuresti, una dintre cerintele formale ale dosarului era declaratia pe propria raspundere a candidatului ca nu a fost colaborator al fostei Securitati. Evident, in cazul meu, cerinta era absurda, intrucit la Revolutie aveam 19 ani. Dar, desigur ca m-am conformat. Era tema momentului, mai ales ca ex-presedintele B. Traian era si nu era in aceasta situatie. Asa ca, prin Statut, s-a impus aceasta declaratie, ca preconditie pentru candidatura. Probabil ca unii se stiau cu musca pe caciula. O declaratie de necolaborare putea face musca sa zboare de pe zisa caciula.

Temele momentului sunt altele: acoperitii din societatea noastra, plus apartenenta la organizatii secrete de tipul masoneriei.

Daca speta in care, cu sau fara merit, esti implicat este importanta pentru serviciile secrete, speta este repartizata „aleatoriu” acolo unde trebuie, pentru ca solutia sa fie cum trebuie. Daca speta este importanta pentru masonerie, se procedeaza ca in precedent. Daca se intimpla ca speta sa fie importanta si pentru, si pentru, e si mai bine (va spun eu ca se intimpla des). Adversarul stie ce are de facut. Doar nu s-au inchis portile avocaturii pentru acoperitii serviciilor secrete si pentru masoni, nu? Marile afaceri avocatiale nu ajung aproape deloc la avocati necunoscuti serviciilor si organizatiilor respective. Sau daca se intimpla cu astfel de avocati sa nimereasca in aceste afaceri, sunt ejectati, de regula, rapid. Si dupa aceea, totul e o asa fratie, mai ceva ca in zicerile lui Rudolf Steiner (pentru cei ce au prea mult timp de pierdut cu cititul, le recomand Apocalipsa dupa Ioan; acolo se vorbeste de Philadelphia = fratia dintre toti oamenii alesi; cartea se gaseste inca la Diverta sau la Carturesti).

As fi, poate, mai sigur ca vreau in continuare sa fac aceasta profesie daca as sti, macar la nivel de declaratie, ca cei care candideaza la demnitatea de Decan si la cea de membru al Comisiei de disciplina nu sunt nici acoperiti ai serviciilor secrete, nici membri ai unor organizatii secrete, de tipul masoneriei. Decanul gestioneaza multe lucruri care ne intereseaza pe noi, ceilalti avocati (si, indirect, clientii), iar Comisia de disciplina ne controleaza, printre altele, la etica, independenta si demnitate, fiind compusa, obligatoriu, din somitati morale. Cred ca e important si pentru ceilalti (consilieri, membrii in Comisia permanenta, consilieri „nationali”) sa dea astfel de declaratii, mai ales ca ii intilnim in instanta si nu am vrea sa fim totusi covirsiti de ideea ca ne bate sistemul, si nu un avocat in carne si oase. Ca „fratii”, mai ales cei din masonerie, se ajuta intre ei, nu? Iar la ofiteri, lucrurile sunt si mai simple – ordinele se discuta, nu se executa.

Stiu ca nu exista o astfel de cerinta in Statut. Dar ce ar fi daca toti candidatii ar da astfel de declaratii? Ca sa nu existe suspiciune, nu de alta… Iar cei cu musca pe caciula sa renunte.

Poate credeti ca nu e o problema reala. Pai, atunci, inseamna ca jurnalistii care s-au declarat ofiteri acoperiti au jucat teatru, nu? Ex-presedintele B. Traian a bulversat sistemul politic degeaba, nu? Marile intreprinderi nu sunt conduse, de la nivelurile 1-3, de acoperiti sau de masoni, nu? Instantele nu sunt „dotate” cu doua tipuri de magistrati, cu sau fara certificat ORNISS (stiu, comentatorii de profesie vor urla ca titularul de certificat ORNISS nu e acelasi lucru cu ofiterul acoperit; bun, dar de ce trebuie sa existe disocierea asta intre magistrati, unii cu, altii fara dreptul de a citi documente secrete de stat?. Si, cind se intimpla sa ai astfel de spete, oare cum se mai respecta principiul repartizarii aleatorii cind, la o sectie a unei instante, oricit de mare, exista 1-2 magistrati cu certificat ORNISS?).

Precizez ca sunt citiva dintre candidatii la alegerile avocatilor din anul asta asupra carora nu am niciun fel de suspiciuni. Unii imi sunt prieteni, altii imi sunt suficient de cunoscuti pentru a nu-mi provoca suspiciuni. Nu le voi da numele, ca sa nu se creada ca le fac publicitate.

Precizez, de asemenea, ca nu candidez, asa cum nu am candidat nici in 2011.

Vaticanul susține că UNICEF și OMS folosesc campaniile de vaccinare pentru a steriliza în masă populația planetei


Radio Vatican a confirmat luna trecută că organizații subordonate Națiunilor Unite, care promovează controlul populației, folosesc vaccinarea pentru a steriliza clandestin femeile din țările lumii a treia. Ministerul Kenyan al Sănătății, împreună cu organizațiile subordonate ONU, OMS (Organizația Mondială a Sănătății) și UNICEF (The United Nations Children's Fund - Fondul Internațional pentru Urgențe ale Copiilor al Națiunilor Unite) neagă acuzațiile care poartă sigiliul de autoritate al Vaticanului. Radio Vatican este "vocea oficială a Papei și a Bisericii în dialog cu lumea."

"Episcopii Catolici din Kenya s-au opus campaniilor naționale de vaccinare antitetanos vizand între două și trei milioane de femei și fete din Kenya de vârstă reproductivă între 15 și 49 de ani, calificând-o drept un plan guvernamental secret de a steriliza femeile și de a reduce creșterea populației", a relatat Radio Vatican, cu ocazia hirotonirii unui nou episcop din Kenya, Joseph Obanyi Sagwe, folosind această oportunitate pentru a reaminti lumii îngrijorările sale.

Biserica, care operează 30% dintre unitățile sanitare din Kenya și a fost furnizoarea de asistență medicală în Kenya pentru mai mult de 100 de ani, nu se opune vaccinărilor în general. Dimpotrivă, facilitățile ei de sănătate au administrat mult timp vaccinuri, ca parte a misiunii de sănătate publica.

Însă Biserica și organizațiile sale oficiale cum ar fi Comisia Catolică de Sănătate din Kenya și Asociația Medicilor Catolici din Kenya, afirmă că programul de vaccinare antitetanic sponsorizat de OMS și UNICEF a fost aditivat cu HCG sau gonadotropina corionică umană, un hormon produs de embrionul uman după concepție, care îi permite să fie implantat în uter (HCG este substanța detectată în testele de sarcină). Când corpul primește HCG printr-un vaccin antitetanic, acționează ca un antigen, stimuland producerea de anticorpi la HCG. Acești anticorpi determina corpul femeii să respingă viitorii embrioni, producând efectiv sterilizarea.

Acuzațiile din Kenya, similare cu altele din Mexic, Nicaragua și Filipine, au condus la crearea unui comitet mixt de experți ai Ministerului Sănătății și ai Conferinței Episcopilor Catolici, la propunerea Comisiei de Sănătate a Parlamentului Kenyan, pentru a investiga afirmațiile contradictorii cu asigurările guvernului că vaccinurile antitetanos utilizate în campania de vaccinare OMS-UNICEF au fost testate și că nu s-a găsit HCG.

Ministerul Sănătății a refuzat să furnizeze Comitetului de experți flacoanele de vaccin care se susținea că au fost testate. Episcopii catolici au furnizat comisiei de experți nouă flacoane de probă care au fost utilizate în campania OMS-UNICEF. La testare, Comitetul de experți a constatat că o treime dintre flacoane a conținut într-adevăr HCG. Separat, într-un alt test, 50 flacoane de vaccin antitetanic care nu au făcut parte din campania OMS-UNICEF au fost testate și s-a constatat că nu conțineau deloc  HCG.

Ca rezultat, activitatea comisiei a fost blocată. Ministerul Sănătății a scos experții săi din Comitet și refuză să accepte un raport final privind controversa. Biserica, la rândul său, avertizează enoriașii să evite vaccinul antitetanic, solicitând ca OMS și UNICEF să ceară scuze victimelor pentru comportamentul "lipsit de etică și moralitate" și insistând că "nicio altă campanie de vaccinare ulterioară nu trebuie să se facă în această regiune fără o eșantionare riguroasă și fără testare înainte, în timpul și după campania de vaccinare."

Celor care ar putea spune că prezența HCG în vaccinuri este accidentală și că nu este vorba de nicio conspirație le amintim că planul lui Bill Gates de a reduce populația includea și vaccinările în masă.


Dr Leonard Coldwell, expert în domeniul medical, susține că nebunia vaccinarilor din ultima vreme face parte din agenda globalistă de reducere al populației. De aceea acum s-a ajuns să fie vaccinați și băieții cu Gardasil (vaccin anticancer de col uterin), iar soldații care pleacă la război sunt infestați prin vacinuri cu tot felul de substanțe experimentale care au produs de exemplu boala numită Sindromul Golfului.


Legăturile fundației Rockefeller cu aceste campanii de vaccinare au ieșit la iveală odată cu publicarea mai multor dovezi din care reiese că timp de decenii familia aflată la vârful elitei oculte și financiare a finanțat cercetarea vaccinurilor antifertilitate și a coordonat împreună cu OMS programe de distribuție a acestora la nivel global.

Surse:
VaccineFactCheck - Vatican: UNICEF and WHO are sterilizing girls through vaccines
Bill Gates recunoaşte că vaccinurile sunt folosite pentru reducerea populaţiei la nivel mondial

Christos a înviat! Adevărat a înviat?


Contactul cu ființa profundă a lui Iisus nu apare niciodată fără să te miște câtuși de puțin. Când citești din Evanghelii, când vezi un film bun, precum cele ale lui Zeffirelli sau Mel Gibson, când participi cu toată inima la o slujbă religioasă sau după o meditație reușită, sufletul ți se cutremură de măreția și grandoarea Sa.

E firesc să încerci să te gândești la importanța celor care s-au petrecut în urma cu 2000 de ani, la momentul întrupării Fiului lui Dumnezeu, deși mintea umană cu greu poate să perceapă și să înțeleagă semnificațiile acestui eveniment pentru umanitate, pentru planeta noastră și poate chiar pentru întregul Univers.

Oare cum era viața oamenilor contemporani cu El? Oare cum L-au perceput cei care L-au întâlnit sau cei care doar au auzit de El? Chiar și fără a avea acces la o mașină a timpului, chiar dacă nu știi să te proiectezi spiritual în timp și spațiu, îți poți imagina că ai trăi atunci, pe acele meleaguri.

Oare cine ai fi fost? Ai fi fost un roman, un evreu sau un negustor grec? Ai fi fost femeie sau bărbat? Ai fi fost oare unul dintre discipolii Lui, sau unul dintre fariseii care îl contestau permanent? Ai fi votat pentru eliberarea Lui sau pentru eliberarea tâlharului Baraba? Oare ai fi fost soldatul roman plin de credință a cărui slugă a fost vindecată sau unul dintre cei care l-au torturat și răstignit? Ai fi fost printre cei care aruncau cu pietre, printre cei curioși și nepasători, ori printre femeile solidare cu suferința Celui răstignit pe nedrept care l-au însoțit prin mulțimea însetată de sânge?

Cum ai fi reacționat oare la prezența celui mai important OM din istoria omenirii, Cel a cărui naștere este referința zero pentru calendarul umanității? Ai fi fost demn de această prezență, ai fi fost în stare să onorezi această sublimă Ființă?

Probabil că nimeni nu poate răspunde cu certitudine și sinceritate la aceste întrebări. Degeaba am declama acum că, dacă eram noi, sigur am fi fost printre apostoli, că am fi schimbat istoria și că Iisus n-ar mai fi fost răstignit, realitatea am putea-o afla numai dacă am fi puși în aceleași situații de viață la care uneori nici apostolii nu au rezistat, adormind în veghe și rugăciune, trădându-L cu un sărut sau lepădându-se de trei ori.

Desigur ne mai putem imagina cum ar arăta un Iisus contemporan cu noi. Într-o societate modernă și civilizată ca a noastră, cu siguranță Christos ar fi imediat recunoscut și apreciat! E adevărat, probabil că nu de către toată lumea. Poate că unii l-ar confunda cu un hipiot sau cu un hipster. Cu un adept new age sau cu un sectant. Dacă ar avea același discurs, ar putea fi considerat chiar antisemit. Sau acuzat de discriminarea comunitații LGBT.

Eventual, biserica oficială ar fi cam deranjată de unele dintre activitățile sale și de succesul Său. Iar autoritățile nu ar fi tocmai prietenoase dacă El s-ar purta la fel de reformator sau dacă ar continua să acționeze și gândească altfel decât este ”acceptabil”. Poate că l-ar întreba din ce trăiește, cu ce își plătește deplasările, cine îi sunt finanțatorii? Nu cumva cerșește? De ce nu și ia un serviciu ca să plătească impozite la stat? Nu cumva, împreună cu discipolii săi, se fac vinovați de evaziune fiscală?

Dacă azi ar încerca să repete alungarea negustorilor și schimbatorilor de bani din templu, ar constata ce imensă putere au căpătat urmașii lor, corporatiștii și bancherii. Poliția ar veni imediat și probabil că ar ajunge să fie arestat și chiar condamnat. Evident, ar fi filmat cu cătușele la mâini și dat pe toate posturile la știri, la o oră de maximă audiență, totul fiind urmat de o campanie negativă a presei în solda mafiei finanțelor și a puternicilor zilei. Ziarele și televiziunile ar titra că îndemnurile Sale către adepți: ”mâncați, acesta este trupul meu” și ”beți, acesta este sângele meu” sunt dovada practicilor sângeroase ale unei secte de canibali, ce trebuie scoasă în afara legii.


Mda. Poate că nu ar fi o idee tocmai bună ca Iisus sa vină în zilele noastre. Și să creeze asemenea tulburări sociale.. Ne-ar arăta că nimic nu s-a schimbat.
Mai bine să ne vedem liniștiți de Sărbători.


Dincolo de dogmele, clișeele și obiceiurile pe care le repetam mimetic, an de an, în aceste momente festive, din ce în ce mai mulți vom reuși, dacă suntem atenți și dacă ne interiorizăm, să descoperim adânc în sufletul nostru o particică din El, cel Inviat. Pentru ca ”Christos a înviat” să nu mai fie doar o vorbă goală. Și să putem spune onest: ”Christos a înviat în inima mea”, la care să ni se răspundă: ”Cu adevărat a înviat și în sufletul meu!”.

Și atunci când împreună, toți cei care L-am înviat în inimile noastre, vom alcătui din nou ”trupul” Lui, cu fiecare particică din noi, El va reveni.

Monumentul Georgia Guidestones - altar de sacrificii satanice?


Este oare monumentul ocult Georgia Guidestones folosit pentru jertfe ritualice cu sânge?

"Mi-am ghidat drona quadrocopter deasupra monumentului Georgia Guidestones și am văzut acolo aceste pete stranii care seamănă cu sângele uscat", povestește un american pe youtube. "Am fost foarte uimit să vad așa ceva pentru că de la sol nu se vede nici o pată."


Unele dintre petele de sânge par să fi picurat pe coloanele de susținere "Aceste pietre arată normal de la nivelul solului, dar din partea de sus se poate vedea o urmă", spune omul. "Nu știu la ce folosește, dar se pare ca este sânge!"

Petele par să fie recente, deoarece ploaia nu a apucat să le spele.  


Georgia Guidestones, cunoscut sub numele de Stonehenge-ul american, este un monument enigmatic situat în Comitatul Elbert, Georgia, din Statele Unite, şi construit la cererea unui mic grup de oameni despre care se crede că fac parte dintr-o societate secretă.

Structura gigantică de aproape 6 metri înălţime este formată din şase plăci de granit care cântăresc aproximativ 108.000 kg. Detaliul cel mai uimitor al monumentului nu este însă dimensiunea sa, ci mesajul gravat pe el: Zece reguli pentru o "Eră a Raţiunii". Cele zece linii directoare sunt scrise în opt limbi: engleză, spaniolă, swahili, hindi, ebraică, arabă, chineză şi rusă. Un mesaj scurt este înscris în partea de sus a structurii în patru limbi antice: babiloniană, greacă clasică, sanscrită şi hieroglife egiptene.

Aceste reguli ating subiecte care sunt asociate cu „Noua Ordine Mondiala”, inclusiv depopularea masivă, un guvern mondial unic, introducerea unui nou gen de ”spiritualitate”, etc. Autorii acestor reguli au cerut să rămâna anonimi in totalitate si, pana in prezent, anonimatul lor a fost pastrat in mod corespunzator. Cu toate acestea grupul misterios a lasat un text care sa explice motivele din spatele acestor reguli, un text care nu a mai fost discutat pana acum online. Cu aceste noi informatii, scopurile din spatele acestui ghid de piatra devin foarte clare, lasand putin loc pentru ipoteze. Ghidul de piatra descrie o lume „ideala” la fel cu cea imaginata si de societatile secrete oculte. Monumentul este prin urmare o dovada a unei legaturi existente intre societatile secrete, elita mondiala si presiunea pentru o dictatură a Noii Ordini Mondiale. Mai multe detalii despre monument

În contextul în care una dintre directivele de pe monument (”Menţineţi umanitatea sub 500 de milioane de persoane, în echilibru permanent cu natura.”) ar presupune un genocid - masacrarea a peste 90 % din populația planetei - oare ar fi de mirare ca monumentul masonic care seamană cu o masă sau un altar de sacrificiu satanic chiar să fie folosit efectiv la realizarea de jertfe ritualice cu sânge?