"Sunt epoci în care nu poti inainta decat mergand contra curentului" - Mircea Eliade
Home » » Corpul fizic, energiile subtile, mintea: eu sau Dumnezeu?

Corpul fizic, energiile subtile, mintea: eu sau Dumnezeu?

Acest scurt articol va pleca de la premiza unei practici anterioare în domeniul introspecţiei spirituale, si se va baza pe nişte ipoteze asumate, care vor fi probabil analizate în articole viitoare.

O întrebare fundamentală în domeniul introspecţiei spirituale este "Cine sunt eu?". După cum va fi analizat în articolele următoare din cadrul categoriei nou înfiinţate pe acest blog "Introspecţie spirituală", pentru ca să ne putem da un răspuns satisfăcător la această întrebare, trebuie mai intâi să clarificăm ce înţelegem prin "eu"(cum definim "eu"). Să presupunem că în urma analizei pe care am făcut-o am ajuns la concluzia că "eu nu sunt corpul, nici energiile subtile, nici mintea". Se naşte atunci în mod derivativ, pe lângă întrebarea de la care am plecat ("cine sunt eu?", care va fi analizată în alte articole), şi următoarea întrebare:"cine sau ce sunt corpul, energiile subtile şi mintea, dacă toate acestea nu sunt eu?".

O analiză materialistă a întrebării "ce este corpul?"(la fel şi în cazul energiilor subtile sau al minţii) ar presupune ca acesta să fie disecat şi împărţit în cât mai multe subcategorii pe cât mai multe scări de mărime, analizate funcţiile şi interacţiunile dintre aceste subcategorii: de exemplu corpul va fi împărţit în organe (inima, ficatul samd.) şi va fi analizat ce face fiecare organ şi cum interacţionează unul cu altul, sau se va împărţi corpul după tipurile de celule care îl alcătuiesc şi se va analiza ce rol are fiecare celulă şi cum interacţionează una cu alta. Această analiză are rolul ei benefic, dar nu face obiectul acestui articol, care va trata problema la modul spiritual, şi mai precis al unei esenţe spirituale. Astfel vom privi întrebarea "ce este corpul, dacă nu sunt eu?" ca având sensul "care este sursa ultimă a corpului, care este realitatea ultimă care stă în spatele corpului dacă nu sunt eu?". Spre deosebire de răspunsul la întrebarea materialistă, de care poate beneficia prin simpla ascultare şi un om care n-a făcut disecţii, dar care îşi poate însuşi imediat răspunsul de la cineva care a făcut disecţii(transmiterea de cunoştinţe fiind posibilă prin viu grai sau poate prin intermediul unei cărţi), răspunsul la întrebarea spirituală nu poate fi însuşit la modul folositor de către cineva care n-a făcut "disecţie spirituală" de la un cunoscător autentic în domeniu. Simpla aflare a unui răspuns care nu este trăit cu întreaga fiinţă, este la fel de folositor în acest ultim caz precum o frecţie la un picior de lemn.

Vom adopta în expunerea din acest articol şi prezumţia că răspunsul la această întrebare spirituală este "Dumnezeu". Care este folosul care rezultă pentru cineva care în loc să fie convins cu toata fiinţa lui că "corpul, energiile subtile şi mintea sunt EU", devine convins cu toată fiinţa sa că "corpul, energiile subtile şi mintea sunt Dumnezeu"? O foarte mare detaşare. O foarte uşoară concentrare a atenţiei îndreptată către tot ce se simte prin intermediul corpului, energiilor subtile şi a minţii, fiindca deh, acestea sunt Dumnezeu, adică ceva interesant. O comuniune cu Dumnezeu prin intermediul unor stări de fericire până atunci nebănuite. O stare foarte mare de libertate şi uşurare.

Aceasta însă nu trebuie să conducă la concluzii prosteşti, de genul "dacă tot nu sunt eu corpul, ce-ar fi să-mi bat joc de el" sau "orice este permis", sau mai ştiu eu ce tâmpenie rezultată dintr-o interpretare în cheie egotică.

2 comentarii: