Calitate versus cantitate

Datorita faptului ca scopul vietii omului este ca acesta sa ajunga la implinirea spirituala prin comuniunea cu Dumnezeu, calitatea devine mult mai importanta decat cantitatea.

Daca am asemana viata umana cu un joc guvernat de reguli date de Dumnezeu, rezulta ca acest joc are un scop unic si acesta este de ordin spiritual. Stiind aceasta, ne putem optimiza actiunile pe care le facem in cadrul acestui "joc", astfel incat sa atingem scopul ultim.
Omul se poate manifesta in cadrul acestui "joc" si pe alte planuri in afara celui spiritual: vital, sexual, volitiv, afectiv, intuitiv-artistic, mental. Dar deoarece scopul ultim este spiritual, rezulta ca aceste planuri sunt total subordonate planului spiritual, si trebuie tratate ca atare in cadrul evolutiei spirituale. Toate planurile inferioare celui spiritual trebuie folosite in interesul acestui plan suprem.

In acest sens merita amintite vorbele lui Iisus:

44.	Asemenea este împărăţia cerurilor cu o comoară ascunsă în ţarină, pe care, găsind-o un om, a ascuns-o, şi de bucuria ei se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea.
45.	Iarăşi asemenea este împărăţia cerurilor cu un neguţător care caută mărgăritare bune.
46.	Şi aflând un mărgăritar de mult preţ, s-a dus, a vândut toate câte avea şi l-a cumpărat.

Evanghelia dupa Matei, Cap.13

Astfel acumularile cantitative pe planurile inferioare celui spiritual, nu au valoare decat daca ele ne apropie de telul spiritual ultim. Aceste planuri inferioare sunt foarte utile in apropierea de telul spiritual ultim, dar daca se face din ele un scop in sine in loc de a le considera niste mijloace, atunci din ajutoare aceste planuri se transforma pentru noi in niste piedici, datorita ignorantei noastre in privinta modului cum le folosim. Deasemenea doar a dezvolta aceste planuri inferioare celui spiritual, in ideea ca in mod mecanic odata si odata aceasta va duce si la realizarea telului ultim spiritual este o greseala de abordare din partea noastra, fiindca e ca si cum noi am conduce corect o masina, dar fara a o indrepta in mod specific catre telul clar al calatoriei, in ideea ca mergand corect si fara accidente, dar hoinarind la intamplare, vom ajunge la destinatia cea mai frumoasa. Evident aceasta este o abordare prosteasca si pentru care este foarte posibil sa nu ajunga timpul unei vieti.

Cine a inteles foarte clar acest principiu, este capabil, atunci si numai atunci, sa puna in practica ceea ce se numeste sacrificiul. Sacrificiul este atunci cand renunti la ceva situat intr-un anume plan inferior. Pentru cei marginiti la planul pe care faci sacrificiul va apare ca si cand vei face o mare prostie, fiindca renunti la ceva acumulat pe planul respectiv. Acest sacrificiu are sens si poate fi facut si inteles doar daca lucrurile sunt privite prin prisma existentei telului spiritual ultim. Astfel, daca aceasta renuntare la ceva inferior duce la un rezultat foarte bun in directia apropierii de indeplinirea telului spiritual ultim, acest sacrificiu este ceva foarte util si eficient, putand scurta foarte mult timpul necesar pentru atingerea telului ultim sau putand reprezenta singura si cea mai rapida iesire dintr-o situatie in care putem fi blocati dpdv. al caii spirituale.