Limitele moralitatii lipsite de spiritualitate

Am observat din experienta ca exista anumite limite in ceea ce priveste moralitatea oamenilor total dezinteresati de spiritualitate. Fara indoiala ca ei cauta sa respecte "in limite acceptabile" anumite norme morale (sa nu faci rau, sa nu minti samd.), dar acestea sunt strict arondate interesului personal limitat la actuala existenta. Suprema lor valoare este in practica egoul lor, si acesta poate interfera oricand cu respectarea valorilor morale, care capata brusc o valoare relativa ("in fond nimeni nu e perfect, si e normal sa mai calc si eu stramb") si interpretabila. Lipsa de raportare la absolut, cuplata cu fluctuatiile dispozitiei psihice si tendinta obisnuita de a ne gasi mereu scuze atunci cand gresim duc la incalcarea valorilor morale de catre persoana lipsita de interese spirituale. Pentru persoana respectiva este important ca ea sa aiba totusi constiinta impacata, si aici intervin mecanismele de aparare a egoului: proiectia (celalalt este de vina), scuzele gasite propriilor greseli fiindca omul e in general foarte ingaduitor cu el si mai degraba critic fata de celalalt, sau pur si simplu ignoranta(omul nici macar nu-si pune problema daca a gresit sau nu, ascunzand efectiv gunoiul faptelor sale rele sub presul ignorarii).

Ridicarea la rang suprem a interesului propriu in cadrul sistemului moral al omului lipsit total de preocupari spirituale, duce la construirea unui sistem moral propriu, in care fapte care fac rau celorlalte fiinte din jur nu mai par atat de reprobabile, atat timp cat ele au satisfacut de exemplu orgoliul propriu. Si lucrurile pare cumva logice pentru un astfel de om egoist: "daca el are un interes sau interesele sale sunt afectate, pentru ce si-ar face mustrari de constiinta daca "este nevoit" sa nu tina seama ca face rau altei persoane?". Asa se face ca, de exemplu, castigurile financiare fac ca destui oameni lipsiti de valori spirituale sa minta, sa insele, sau chiar sa agreseze daca acest lucru inlatura obstacolele pe care ei le vad in calea dobandirii banilor, si ei scapa fara a fi pedepsiti de legile societatii.