Poate va intrebati: cum se distreaza yoghinii la petreceri?

La ce va ganditi cand ziceti "o petrecere a yoghinilor"? He, probabil ca depinde de cine sunteti. Cei influentati de ziare pot sa creada ca e un nume de cod pentru o "orgie" - si inca unul foarte evident!

Prima oara cand am fost la o petrecere cu persoane doar de la cursul de yoga am invatat o regula foarte importanta: daca astepti 20 de minute in fata unei usi incuiate, nu inseamna neaparat ca ai gresit ora. Sau, altfel spus, yoginii intarzie si nu putin. Atunci, norocul meu ca m-am intalnit cu inca cineva din an mic, ca mine, care n-avusese cand sa asimileze aceasta regula importanta. Dupa vreo juma' de ora a aparut si cel cu cheia si a deschis sala, care era bineinteles sala noastra obisnuita de curs. Si, ca intotdeauna, ne-am descaltat la intrare. Se pare ca suntem putin japonezi din punctul asta de vedere.

S-au adus saratele, cirese... am uitat sa precizez ca petrecerea era "de ziua gemenilor", adica in iunie, deci aveam de unde alege si dintre fructe. S-a adus si apa minerala, mi se pare. Nu, fara alcool. Nu bem alcool. Asta daca nu face parte din tincturi sau bitter sau alte chestii mai medicinale de felul lor. Si nici Cola, Fanta sau alte alea n-a adus nimeni... hai ca v-ati prins de ce. Deci, iata o mana de oameni care fac o petrecere fara alcool, tigari, manele, etc.

A inceput cu un dans tribal, pe muzica africana. Pentru ca asta aveam la indemana pana venea careva cu muzica, pe langa cateva melodii si mai putin potrivite pentru situatie. Si fiind, in fond, ziua jucausilor gemeni, am facut din asta un joc: careva dansa, ceilalti imitau. Nu stiu sa dansez!!! uf...

Erau cativa dintr-o trupa de teatru care faceau pe nebunii pe acolo, reinterpretand reclame de la televizor ("Antonio... fa caldo" -sau cum zicea, oftand, frumoasa femeie din pat, gemand dupa nu mai stiu ce bautura). Era si un calorifer prin preajma, ajuta mult la punerea in scena. Apoi, incepusera ceva dans-teatru simpatic, un el, doua ele... erau atat de spontani, de veseli, incat ii priveam cu mult mai mult drag decat privesc piesele de teatru "moderne". Si pe urma a incercat careva din fete sa ma ia si pe mine la dans, sa ma distrez. Ma distram! Da' chiar nu stiu sa dansez! Ma simt bine pe margine, zau!

Mai tarziu au aparut si altii, cascade. A aparut chiar si un barbat pe care mi-l imaginasem ca fiind genul care doar valseaza, sau danseaza incetisor... M-am inselat, era mai energetic ca oricare dintre colegii mei de clasa si pot sa zic ca "topaia" cu multa gratie. I-am privit insa iubita, foarte tinerica, si usor superficiala, cu oarecare scepticism. Stiam ca el are vreo 40 de ani.

Mai tarziu mi-am dat seama ca impresia de foarte tinerica era din cauza luminii din sala. De fapt, fata avea vreo 30 si nu era deloc superficiala. Ce face lumina asta, precum si tendinta de a nu ma uita bine la oameni!

S-a terminat petrecerea pe la 3 noaptea, cred. Si am primit cadou, toti gemenii, cate o poza foarte frumoasa, A4, peisaje din natura sau tablouri, de la unul dintre petrecareti. Inca mai am poza mea, niste flamingo rosii ca de foc zburand pe deasupra pamantului intunecat a noapte...

Asemanari cu petrecerile colegilor de scoala: muzica, dans, persoane care se simt bine, atmosfera voioasa, multa lume. Diferente fata de acele petreceri: lipsa bauturilor, fumului, muzicii proaste, celor beti, celor suparati. Aparitia unor fenomene spontane, cum ar fi niste mini-piese de teatru-dans ad-hoc pline de umor. Si lipsa injuraturilor... si a altor vulgaritati.
chinnamasta2000@yahoo.com