Puterea care te duce in spate cind nu mai poti merge

Mintea omeneasca a dus lumea atit de departe, a inventat, a construit, a gindit cite-n luna si-n stele, iar creativitatea si inteligenta fiintei umane a ajuns - prin anumite exemplare umane - la niveluri incredibile. Totusi, vietile fiintelor contin evenimente, clipe, momente, situatii si intimplari care lasa perplexa orice minte. Sint lucruri care - atunci cind se intimpla par sa nu aiba nici un fel de inteles. Nici o logica. Nici o explicatie normala. Sint evenimente de viata care te lasa bulversat in fata unor intrebari carora nu le poti da nici un fel de raspuns rational. Astfel de momente par sa ne aminteasca ceva despre limitele mintii noastre marete, care se apleaca precum un plop batrin in fata vintului naprasnic. Mintea cauta explicatii. Mintea intreaba: "De ce? De ce mi se intimpla mie acest lucru?" Si pare ca nu vine, de nicaieri, nici un raspuns si pare ca nici un raspuns nu poate alina, adesea, ranile acestea. Sint clipe in care ne simtim ca niste barcute pe valuri, sfisiati si lipsiti de sens intr-o existenta in care ceva din viata noastra este atit de dureros incit pare lipsit de sens. Dar atunci si acolo, intr-o clipa anume, intr-o urmatoare clipa se iveste chiar din launtrul nostru impresia ca mai avem un strop de putere. Si daca avem puterea de a ne striga durerea, avem putere. O putere tacuta, linistita, stranie, o putere care nu vorbeste prin mintea noastra si pare sa nu ne spuna nimic, apare, pur si simplu, in interior. Totul pare prabusit, totusi, puterea aceea iti susoteste fara vorbe ca totul este "bine"! Totul pare fara sens si de acolo, din launtru, simti ca, totusi, totul are un sens. Nu poti vorbi despre forta launtrica ce te poarta spre sensuri, stari si sperante in vremea unei mari disperari, dar poti constata prezenta ei. Ea apare, pur si simplu, ca o naluca. Ea este si nu ai definitii, semnificatii, ginduri sau trairi pentru a spune ceva despre ea. Nici un fel de argument, nici un fel de sustinere in lumea exterioara, nu ai macar ideie despre ceva ce te face sa simti ori sa crezi in bine cind este dezastru peste tot. Acest ceva, cineva "launtric", insa, se reveleaza in forma unei puteri in care este, fara dubii, cunoasterea ca esti sprijinit. Ca cineva este cu tine si aceasta in clipa in care te crezi singur in intregul Univers. In clipa in care mintea nu-ti da nici macar o mica sansa pentru a merge mai departe, "ceva" misterios din tine iti pune o aripa inexplicabila pe umeri. Aceasta este puterea care te duce in "spate", cum spunea un poet, cind nu mai poti merge. Trebuie doar sa-ti apleci urechea in tine si s-o auzi. Apoi, sa ai incredere in "adevarul" pe care ea ti-l spune numai tie.

7 plus