Fahrenheit 451

Fahrenheit 451 este singurul film in engleza realizat de renumitul regizor François Truffaut. Lansat in 1966, filmul a fost făcut după romanul de anticipatie al autorului american Ray Bradbury, aparut in 1953. Acţiunea se plasează în viitorul apropiat intr-o societate de tip orwellian ce trateaza cărţile ca fiind periculoase, considerandu-le ca un obstacol în calea dezvoltării oamenilor si unde televiziunea a luat locul cărţii.

Cărţile sunt condamnate pentru că “îi fac pe oameni nefericiţi”, îngînduraţi şi antisociali; sunt “prostii care pot înnebuni omul” şi “cei care le citesc devin nemulţumiţi de vieţile lor”. Biografiile sunt “poveşti despre morţi”, iar fericirea este posibilă doar cu preţul egalităţii; toţi locuitorii se numesc, între ei, “veri” (aluzie la adresarea comunista).

In aceasta lume viitoare pompierii sunt insarcinati cu arderea putinelor carti in original care au mai ramas in lume si cu arestarea celor care le detin. Turnatoria anonima este procedeu oficial de informare a autoritatilor, despre "cei care nu respecta legea". Mitul ce mai circula printre copii, ca odinioara pompierii stingeau incendiile in loc sa le creeze este negat categoric.

Scenariul prezinta televiziunea ca pe o noua familie. Linda, sotia personajului principal, este complet supusă sistemului de viaţă aseptizată şi în mod obligatoriu fericită impusă de "guvern". Ea consumă atâtea pastile câte sunt necesare pentru a evita anxietatea. Şi mai ales, trăieşte cu televiziunea care se află în toate camerele căminului şi care ocupă întreaga suprafaţă a peretelui, povestirea este puţin mai avansată în faţa tehnologiei, dar nu suntem departe, avem deja ecrane plate din ce în ce mai mari.

Aceşti "pereţi vorbitori", cum îi numeşte naratorul, reprezintă ceea ce ea numeşte "familia" sa, ale cărei personaje virtuale trăiesc zilnic în salon. Ambiţia cea mai semnificativă a eroinei este chiar de a-şi plăti într-o zi un al patrulea perete-ecran pentru a ameliora...viaţa de familie.