Poonja: cea mai eficienta metoda de meditatie

H.W.L. Poonja s-a nascut in Gujrunwala, Pakistan. Mama sa a fost sora lui Swami Rama Tirtha, unul din cei mai faimosi sfinti ai Indiei. Se spune ca la varsta de opt ani a experimentat primul sau samadhi. A dus o viata normala, s-a casatorit si a avut doi copii, a fost inrolat si in armata. Insa iubirea sa pentru Dumnezeu a fost atat de intensa incat s-a hotarat sa-si caute un maestru spiritual, pe care l-a intalnit in 1944 in persoana lui Sri Ramana Maharshi. Aceasta intalnire a insemnat pentru Papaji realizarea propriului Sine. In anii urmatori s-a intors la familia lui si a muncit pentru a o intretine, calatorind de asemenea in India, Europa si America de Nord. Dupa ce a iesit la pensie in 1966, s-a retras din nou la Lucknow, locul iluminarii sale, unde a primit vizitatori din intreaga lume.


Poonja se defineste pe sine ca "Acela". Este un sfant, un Maestru, un Guru (desi spune ca nu este nimic din toate acestea). El ne conduce spre final, spre sfarsitul milioanelor de ani de cautari si suferinte. Mesajul sau? Iluminarea este aici si acum! Cu totii suntem iluminati, dar nu stim acest lucru. Incatusarea este doar un concept, spune el. Nu este reala. Ne putem trezi din acest vis, din iluzia vietii si a lumii, chiar in aceasta clipa. Nu este nevoie sa amanam, tot ce este necesar este dorinta de eliberare si un moment de tacere. O singura clipa intre doua ganduri, intre doua respiratii. Nu este nevoie de meditatie sau de practica. Nimic de invatat, nimic de facut. Nimic de atins, de obtinut sau inteles. Doar tacere. Nu avem de facut nimic, doar sa fiintam - fara nici un gand, fara nici o dorinta, fara nici un atasament si fara nici o asteptare.

Realizarea poate aparea prin cautare in interior. Intrebarea "Cine sunt eu?" este cheia cu ajutorul careia poti fi in aici si acum. Intrebarea ataca chiar radacina mintii. De fapt, depaseste mintea complet si ne dezvaluie ceea ce suntem cu adevarat.

Daca nu suntem acest sac de oase, sange si carne, daca nu suntem simturile, mintea, care este doar o gramada de ganduri, idei si notiuni - atunci cine sau ce suntem? Ceea ce suntem cu adevarat nu poate fi descris si nici experimentat. Poate fi doar realizat, deoarece totul este dincolo de minte, iar cuvintele nu pot descrie starea aceea. Ceea ce suntem este infinit, in afara timpului. Poate fi denumita constiinta, spatiu, iubire, tacere sau, mai degraba, ceea ce este dincolo de tacere. Noi suntem Unul, noi suntem Dumnezeu, noi suntem Vacuitatea. Vacuitatea totala. Nici un nume, nici o forma. O minunatie totala si un mister nebanuit.

Problemele noastre apar datorita faptului ca ne identificam cu trupul, cu simturile si cu mintea. Asta creeaza separatie si dualitate - cauza suferintei. "Unde exista multitudine, acolo este falsitate" - spune Poonjaji.

In cautarea-de-sine nu facem altceva decat sa privim la radacina "eu-lui". Dupa aceasta nu mai avem nevoie sa-l mai atingem vreodata. Aceasta este eliberarea, eliberarea de minte. Libertatea de a fi cine suntem, pe deplin nelimitati, traind vesnic implinirea, pacea, iubirea, bucuria, fericirea si beatitudinea. In aceasta stare pur si simplu te accepti asa cum esti - fara notiuni, concepte, rationamente si judecati. Nu exista nici un trecut si nici o idee despre cum trebuie sau cum pot fi lucrurile in viitor. Exista doar o daruire, un abandon fata de ceea ce este, realitatii din aici si acum. Aceasta este cunoasterea, acesta este Adevarul - si este foarte simplu. Doar mintile noastre vor sa ne faca sa credem ca este dificil.

Cine ne convinge ca este usor? Maestrul, fiinta care deja s-a realizat. Doar fiinte foarte rare, cum este Ramana Maharshi, s-au realizat spontan, fara ajutorul unui Maestru viu. Dar chiar si aceia care si-au realizat Sinele in preajma unui Maestru sunt foarte rari. De aceea cel mai mare noroc este sa poti trai langa un Maestru in carne si oase. El ne ofera aceasta gratie din strafundurile fara sfarsit ale Inimii sale.

A-l defini pe Poonja este ca si cum ai vorbi despre Sine: cuvintele palesc, devin inutile si dispar. Cum sa descriu acea iubire neconditionata, acea intelepciune infinita, acea bunatate, rabdare si dulceata? Cum sa vorbesc despre tacerea sa, o tacere care comunica atat de puternic? Cum pot spune ceva despre frumusetea magnifica a Sinelui care straluceste prin el? (Extras dintr-un articol de Shanti Devi)