Dhammapada - Buddha

97. Omul care este liber de credulitate, dar care cunoaste Necreatul, care s-a eliberat de toate inlantuirile, a depasit toate tentatiile, a renuntat la toate dorintele superficiale, acela este cel mai mare dintre oameni.

Paradoxal, fie ca este vorba de atei sau de oameni care au credinta in Dumnezeu, sunt foarte putini aceia care nu sufera de credulitate (in sensul spiritual al cuvantului).
In cazul ateilor credulitatea se manifesta la modul urmator: acestia cred ca nu exista Dumnezeu, dar nu verifica din toata puterea si din tot sufletul acest lucru. Cati atei au experimentat la modul serios metodele puse la dispozitie de marii invatatori spirituali ai planetei, pentru ca apoi sa fie in masura sa spuna, de exemplu: "Da, domnule, am verificat ce spune Iisus, m-am comportat asa cum spune el, si m-am rugat la Dumnezeu cu sinceritate si apiratie, dar nimic nu s-a intamplat, deci sunt pe deplin indreptatit sa trag concluzia ca Iisus bate campii in ceea ce zice referitor la Dumnezeu, si cum el este considerat cel mai mare invatator spiritual sunt indreptatit si sa trag concluzia ca Dumnezeu nu exista."? Eu n-am intalnit niciunul, desi am fost atent la multi atei. Toti ateii se bucura cand reusesc sa triumfe intr-o disputa cu vreun credicios mai prostut, sau cand demonteaza vreun argument slabut al taberei "credincioase", si cu aceasta ei considera ca au transat problema existentei/inexistentei lui Dumnezeu.
In cazul persoanelor credincioase dar superficiale, credulitatea se manifesta altfel, mai subtil dar mai pervers: acestea cred in afirmatiile facute de marii invatatori spirituali ai planetei, dar nu le aprofundeaza punandu-le in practica cu toata onestitatea si din toata puterea, fiindca deh, "la ce bun sa le verifice prin propria experienta daca ele cred deja in acele spuse"? Aceste persoane isi spun adeseori astfel: "Lasa, ca Dumnezeu e bun, si o sa-mi rasplateasca credinta mea in El, fara sa fie nevoie ca sa-mi bat eu prea mult capul cu aspectele grele si care ar necesita un mare efort spiritual din partea mea".
Pe scurt, oamenii nu cauta sa patrunda in miezul lucrurilor, sa-si puna intrebari fundamentale referitoare la ceea ce intalnesc, ci inghit la modul superficial ideile care se potrivesc cel mai bine pe structura lor, si cu asta basta. Cati oameni ati intalnit care sa-si puna cu adevarat intrebari de genul: "Mai, dar oare ce reprezinta cu adevarat aspectul cutare?", "Cunosc eu cu adevarat totul despre aspectul cutare?", "Cum se leaga aspectul cutare pe care cred eu ca l-am inteles bine, de restul Existentei?" samd.? Foarte multi oameni cred ca daca ei fac niste legaturi intre niste concepte, aranjand intr-o viziune cat de cat coerenta despre viata aceste concepte, cu aceasta ei au patruns cu adevarat realitatile desemnate de cuvinte; aceasta este o mare eroare extrem de des intalnita.

Sa luam pentru exemplificare un caz banal, cu mentiunea ca putem inlocui acest concept cu oricare altul si vom vedea ca cei mai multi oameni tind sa se comporte intotdeauna la fel indiferent despre ce este vorba: sa luam cazul rezonantei, concept arhicunoscut in cadrul scolii noastre de Yoga. Cati yoghini ati intalnit care sa-si puna la modul serios intrebari cum ar fi: "Oare am patruns eu cu adevarat in miezul acestui fenomen, pentru a putea concluziona ca l-am inteles?", "Oare de ce exista acest fenomen al rezonantei?", "Care sunt mecanismele care stau la baza fenomenului rezonantei si il fac posibil?", "Cum se leaga acest fenomen al rezonantei de celelalte fenomene si legi fundamentale care exista in Univers?" samd.? Marea majoritate a yoghinilor de la cursul nostru de Yoga isi spun: "A, rezonanta, da domnule, stiu despre ce e vorba ca doar se vorbeste de el din anul 1, e simplu, am inteles", si cu asta ei claseaza acest fenomen ca fiind "cunoscut" si nu se straduiesc sa-l aprofundeze. In general oamenii nu sunt constienti de ignoranta lor fundamentala, si nu au curajul sa-si priveasca in fata ignoranta. Pentru a-ti privi in fata "ranile" (adica defectele) este nevoie de mult curaj fiindca ti se strica imaginea "buna si idilica" pe care orice om si-o costruieste despre el, iar ignoranta este defectul fundamental al omului si putini sunt aceia care au curajul sa o priveasca cu sinceritate.

A-ti da seama ca de fapt nu stii mare lucru despre conceptele care par comune, banale si usoare, presupune o mare luciditate si forta interioara. Exemplul de mai sus ramane valabil daca inlocuim cuvantul "rezonanta" cu alte cuvinte des folosite in caile spirituale: Dumnezeu, Sine, iubire, karma samd.

"Cunoasterea Necreatului" de care pomeneste Buddha face referire la trairea revelatoare a ceea ce este etern(prin urmare atotprezent) si transcendent, stare cunoscuta in buddhism sub numele de Nirvana. Prin stabilirea ferma in acest nivel, yoghinul reuseste sa depaseasca inlantuirile de tot felul caracteristice nivelurilor inferioare ale Existentei, iar printr-o sui-generis "corelare" a nivelului trannscendent cu nivelurile inferioare acestuia, yoghinul devine capabil sa depaseasca toate tentatiile printr-o corecta integrare a toate in Tot. Renuntarea la dorintele superficiale reprezinta un proces care decurge la unison cu acelea descrise mai sus.