Misterul placutelor de la Sinaia - film documentar

Film produs şi realizat de Cosmin Nicolescu, distins cu premiul special al juriului la Gala Premiilor Asociaţiei Profesioniştilor de Televiziune din România, "Misterul plăcuţelor de la Sinaia" este documentarul ce încearcă să descifreze secretul ascuns de controversatele plăcuţe de la Sinaia.

Subsolul Institutului de Istorie Vasile Pârvan din Bucureşti adăposteşte, încă din perioada interbelică, mai multe zeci de plăcuţe din plumb despre care unii specialişti afirmă că păstrează alfabetul vechilor daci. Cu toate acestea, în decursul deceniilor care s-au scurs de la aducerea lor în această instituţie, nimeni nu le-a inventariat şi nici nu le-a studiat temeinic, ideea care s-a perpetuat fiind aceea că aceste obiecte nu sunt decât nişte falsuri. Între timp, numărul acestora a scăzut continuu, de la aproximativ 500, câte erau iniţial, la mai puţin de 50.

Povestea ineditelor plăcuţe din plumb începe în timpul regelui Carol I, care, în anul 1871, aflat în căutarea unui loc potrivit construirii unei reşedinţe de vară, a ajuns la Sinaia. Aici, el a stabilit perimetrul în care urma să fie construit castelul Peleş. Se pare că la săparea fundaţiei, un grup de muncitori a descoperit câteva sute de plăci din aur masiv, pe care erau înscrise mai multe inscripţii şi reprezentări iconografice. Aceste plăci au fost predate Primului Ministru Lascăr Catargiu, care, la rândul său, i le-a înmânat regelui.

Impresionat de ineditul acestui tezaur, Carol I a poruncit ca toate plăcile să fie topite, nu înainte ca ele să fie copiate în plumb, pentru ca eventualii cercetători să poată descifra conţinutul lor lingvistic. Astfel, cele 500 de plăci au fost topite şi copiate în plumb la fabrica de cuie din Sinaia.

Plăcuţele din plumb au fost depozitate, iniţial, în subsolul Mănăstirii din Sinaia, unde se afla reşedinţa regală în timpul lucrărilor de construcţie a castelului, după care, în anul 1956, au fost transportate, în mare taină, în subsolul Muzeului de Antichităţi (astăzi Institutul de Istorie Vasile Pârvan). Din acel moment, nu s-a mai ştiut nimic despre aceste obiecte.

În 1943, Dan Romalo, care în acea perioadă era adolescent, a reuşit să le fotografieze, pentru a o ajuta pe Marioara Golescu, o pasionată de arheologie, să scrie o carte despre ele. Deşi Securitatea a intrat pe fir şi i-a confiscat fotografiile, mama lui Romalo a reuşit să ascundă un film şi, după revoluţie, acesta a tipărit lucrarea "Cronică apocrifă pe plăci de plumb?"

Această lucrare a atras atât interesul presei, cât şi pe cel al cercetătorului în lingvistică Aurora Peţan, de la Institutul de Lingvistică din Bucureşti, care susţine că avem de-a face cu un autentic alfabet dacic.