Cazul Prietenia - film documentar despre contactul cu civilizatiile extraterestre benefice

Cazul "Prietenia" este o poveste adevărată, cu zeci de martori şi documentat cu multiple dovezi. A implicat un grup de circa 100 de oameni, italieni şi de alte naţionalităţi, dintre care unii încă mai sunt în viaţă, care pentru mai mulţi ani între 1956 şi 1990 au avut întâlniri directe cu "Prietenii". Prietenii erau extratereştri veniţi atât de pe planete din galaxia noastră (la o distanță de sute de mii ani lumina), precum şi din alte galaxii. Pe Pamant, trăiesc în interiorul unor baze subterane şi subacvatice, unele dintre ele aflate de-a lungul coastei Adriatice, la o adâncime de aproximativ 20 km.

"Prietenia" adună laolaltă populaţii extraterestre, care sunt diferite unele de altele, atât în ​​ceea ce priveşte caracteristicile fizice (extratereştri înalţi, mici sau giganţi, etc) şi provenienţa (extratereştri din alte Universuri şi dimensiuni). Cu toate acestea, toate împărtăşesc o alegere fundamentală a Binelui. "Prietenia" este un fel de confederaţie cosmică bazată pe idealuri comune de viaţă şi credinţe, în ciuda diversităţii de populaţii, individualităţi şi alegeri personale. Acest lucru este exact opusul nivelării şi standardizării ideologice pe care o vedem astăzi în lumea noastră.

Populaţia de extratereştri cu care grupul de oameni a interacţionat direct era formată din fiinţe (bărbaţi şi femei, ca şi noi) foarte frumoase fizic, unele de aproximativ trei metri (zece picioare) înălţime, altele mai mici de înălţime. Totuşi, acestea sunt aspecte secundare. Ceea ce este important este ceea ce ele reprezinta, dincolo de diferitele tipologii şi particularităţi.

Până recent, fenomenul contactului extraterestru, toate întâlnirile programate şi repetate dintre oameni şi entităţile extraterestre evoluate se credea că era destinat doar unui număr mic de aşa-zişi "aleşi" sau persoane contactate. Mulţi dintre ei au făcut istorie: George Adamski, Howard Menger, Eugenio Siragusa şi aceştia sunt doar câţiva. Toţi s-au conformat acestui clişeu. Dar în anul 2006 s-a petrecut ceva ce a transformat situaţia. Stefano Breccia, un inginer din Marche care locuieşte în Abruzzo a publicat nişte articole uluitoare care dezvăluie povestea unor contacte repetate, programate dintre peste 100 de oameni şi nişte fiinţe extraterestre care locuiau în numeroase baze secrete de pe planeta noastră.

Personajul principal al povestirii relatate de Breccia este scriitorul Bruno Sammaciccia. Evenimentele au avut loc în special în jurul oraşului Pescara. Totul a început în anul 1956 şi s-a extins pe durata a mulţi ani. Filmele şi fotografiile care au apărut până acum sunt foarte interesante. Dar chiar şi mai interesante sunt mărturiile oamenilor implicaţi.

Toţi au numit această poveste prin "Prietenia", şi acesta este numele cu care a ajuns până la noi. Mulţumită curajului lui Stefano Breccia, a fost dezvăluită una dintre cele mai inspiratoare saga din ufologie.

În Cazul Prietenia, Sammaciccia a denumit aceste fiinţe prin W56. Ei nu făceau parte dintr-o singură rasă. Erau un grup de fiinţe extraterestre ce veneau din diferite zone ale universului. Deşi aveau aspect uman, erau destul de diferiţi în ce priveşte înălţimea care mergea de la unu la şase metri. Prima întâlnire a avut loc în aprilie 1956.

Bruno Sammaciccia era atunci împreună cu prietenii săi Giancarlo şi Giulio. Bruno spunea că acea acel pergament de la un prieten vechi, întrucât Bruno colecţiona antichităţi. În timp ce se uitau la acel pergament, au observat că era harta castelului din Ascoli Piceno, în Rocca Pia. Părea să fie o hartă a unei comori. Şi atunci s-au hotărât să meargă şi să arunce o privire în zonă. Au mers acolo de mai multe ori, fără a găsit ceva deosebit. Şi asta până într-o noapte, când s-au întâlnit cu acele fiinţe. La un moment dat, cei doi au ieşit de pe o alee ce înconjoară castelul, s-au prezentat şi au început să vorbească. Unul dintre ei era extrem de scund. Aveam cam un metru înălţime. Celălalt era extrem de înalt. Avea în jur de 2,5 metri. În afară de asta, ei arătau ca nişte oameni normali. Dar ce anume s-a petrecut în cadrul acelei întâlniri? Conform martorilor oculari, cei doi extratereştri vorbeau perfect italiana. Ceea ce i-a impactat imediat a fost puternicul sentiment de iubire ce emana din aceste fiinţe. Informaţiile pe care ei le-au oferit lui Bruno, Giancarlo şi Giulio au fost cel puţin uluitoare. Ei au spus că Pământul fusese creat cu un scop pozitiv. Dar că oamenii transformau totul în rău. Că simţul moral al oamenilor era cu mult mai scăzut decât al lor. Ei au mai explicat că acesta era un moment extrem de critic în istoria umanităţii. Armele atomice puteau distruge planeta în doar câteva minute.

Acesta era un risc extrem de mare, dar care se putea petrece datorită simţului nostru moral extrem de scăzut. Sarcina lor era să se asigure că situaţia nu scăpa de sub control. Ei au mai spus că nu veniseră aici pentru a cuceri, întrucât nu era nimic de cucerit. Că totul trebuia să fie susţinut de iubire şi respect şi că totul trebuia să se facă în conformitate cu aceste principii. Ei cunoşteau extrem de bine istoria, religiile şi filozofiile Pământului. Ei spuneau că se aflau pe Pământ de mult secole, că locuiau în baze secrete din diferite locaţii de pe planetă. Ei preferau să nu se arate public deoarece oamenii nu erau pregătiţi pentru un contact. Ei aşteptau o reacţie pozitivă în urma activităţilor lor, ca iubirea şi bunătatea lor să fie mai puternice decât îndoielile oamenilor. Când au plecat era aproape trei dimineaţa. Şi astfel a început extraordinara poveste a Cazului Prietenia.

Unul dintre cele mai impresionante aspecte în ce privea bazele lor este că ei spuneau că aveau mai multe răspândite în Italia şi în lume. Cea mai importantă bază europeană era chiar în Italia. Iar una dintre intrările în acea bază era chiar la Rocca Pia. Baza principală era o bază enormă pe fundul Mării Adriatice, aproape în contact cu platforma continentală. În ce priveşte longitudinea, baza se întindea de la Ortona la Rimini. În ce priveşte latitudinea, baza se întindea din mijlocul Mării Adriatice până la Munţii Apenini şi avea o înălţime de 300 de metri. Era atât de imensă încât avea o climă proprie, ca la suprafaţă. Aşa că, uneori, înăuntru ploua. Ei aveau multe alte baze mai mici, care erau mai aproape de suprafaţă. Era una în Pineto, una în Ascoli, trei în jurul Pescara, una aproape de Como, una în zona Milano ş.a.m.d. Multe dintre ele erau centre de susţinere. Extratereştrii le-au explicat şi cum anume îşi construiseră acele baze. Conform relatărilor lui Bruno, Giancarlo şi Giulio, ei erau conştienţi de diferenţa uriaşă dintre oameni şi Prieteni din punctul de vedere al dezvoltării ştiinţifice şi tehnologice. Ele nu erau construite prin săpături, ci printr-un mecanism special.

Ei erau capabili să comprime materia în lateral. Solul se comprima în ceea ce ulterior aveau să devină pereţii bazei. Iar apoi, structura exterioară era formată dintr-un material extrem de dens şi prin urmare extrem de rezistent. Partea hazlie era că structura era extrem de instabilă, şi că trebuia menţinută astfel în permanenţă. Nu trebuia decât să apeşi pe un buton şi totul revenea la starea iniţială. Prin urmare, a deschide şi a închide o bază era o operaţiune destul de obişnuită. Pentru a crea coridoarele de acces se folosea acelaşi sistem.

Nici măcar bazele ce erau aproape de suprafaţă nu deţineau intrări stabile. Atunci când trebuiau să intre, ei deschideau un coridor pe care îl închideau apoi după ei. Dincolo de aspectele legate de Cazul Prietenia, prezenţa bazelor secrete extraterestre de pe planeta noastră este un subiect cunoscut de multă vreme de savanţii noştri. 

Au existat numeroase cazuri de contact în toată lumea. Precum cel al poliţistului american Herbert Schirmer şi care a avut loc în Ashland, în Nebraska, pe 3 decembrie 1967. Experienţa poliţistului Schirmer a avut loc în SUA. El a trăit experienţa unei întâlniri de gradul III. I s-a permis să urce la bordul unuia dintre aceste OZN-uri. De-a lungul întâlnirilor cu aceste fiinţe, ei i-au spus mai multe lucruri. Ei i-au spus că piloţii OZN-urilor de pe Pământ deţin bazele lor speciale de susţinere care se află atât sub pământ cât şi sub mări.

Bruno Sammaciccia era liderul, era punctul de referinţă în cadrul Cazului Prietenia. Povestea extratereştrilor W56 a început cu el. El ştia cele mai multe aspecte deoarece fusese în bazele lor, îi întâlnise personal, era telepat, era cel care ţinea toate firele în mână, cel care lua deciziile.

Relaţia stabilită de extratereştrii W56 şi grupul Prietenia nu era unidirecţională. Curând, Prietenii au început să le ceară ajutorul. La început, ei au cerut asistenţă logistică. Apoi, ei le-au cerut cantităţi industriale de fructe. Apoi au avut nevoie de metale... în cantităţi industriale, ca de obicei. Dar au cerut şi minerale stranii cum ar fi nitratul de stronţiu sau bariu, care la acea vreme erau foarte dificil de găsit întrucât nu aveau aplicaţii cunoscute. Astăzi, ele au aplicaţii în circuitelor camerelor video. Dar la acea vreme, ei nu aveau nici cea mai mică idee la ce anume ar putea fi folosite. 

Pentru a descărca încărcătura camionului, inclusiv a fructelor, extratereştrii W56 foloseau teleportarea. Au dovedit că puteau teleporta orice, chiar şi oameni, şi asta cu multă uşurinţă. Ei au luat toată încărcătura de fructe şi au teleportat-o. Asta înseamnă că întreaga operaţiune dura doar câteva secunde. Aceasta însemna că nimeni din afara grupului nu putea asista la descărcare. Aceasta îi forţa adesea pe Bruno şi pe Giancarlo să inventeze scuze în aşa fel încât şoferii camioanelor ce soseau cu încărcătura să nu devină suspicioşi. 

De-a lungul timpului şi doar doar în cazuri excepţionale, a părut chiar şi mai absurd ca, în ciuda capacităţilor lor tehnologice extraordinare, extratereştrii W56 ar fi avut nevoie de ajutor pentru a face rost de hrană sau de alte materiale. Ca să nu vorbim de banii care se materializau din neant. Bineînţeles că ei puteau să facă rost de orice doreau fără nici cea mai mică problemă. Aşa cum am spus, tehnologia lor era avansată. În realitate, ei puneau la punct aceste mici "spectacole" pentru a ajuta la menţinerea coeziunii.

În fapt, Prietenii au explicat că pentru ca ei să poată să opereze printre noi, oamenii trebuiau să-şi exprime această dorinţă şi într-o formă concretă. Ei spuneau: "Ajutaţi-ne să vă ajutăm!" Mulţi dintre oamenii care au făcut parte din Cazul Prietenia au văzut OZN-urile extratereştrilor W56. Acestea erau aproape întotdeauna întâlniri prestabilite. Extratereştrii W56 indicau locul, ziua şi ora în aşa fel încât oamenii să poată pregăti aparatele de filmat.

Uneori, fotografiile erau publicate. Seria OZN-urilor de deasupra oraşului Milano fotografiate de Gaspare De Lama au ajuns într-un final în revista Domenica del Corriere, în nr.2 din aprilie 1962. Observaţiile au avut loc la sfârşitul lui februarie ale aceluiaşi an. Martorii oculari fuseseră Gaspare De Lama, Bruno Sammaciccia şi jurnalistul Bruno Ghibaudi, care la acea vreme scrisese deja multe articole despre OZN-uri şi era unul dintre primii jurnalişti care trata subiectul cu seriozitate.

Ca parte a Cazului Prietenia, au fost realizate un număr enorm de fotografii şi filme despre OZN-uri. Mare parte din el a fost distribuit la întâmplare. Mare parte a fost rătăcit şi chiar furat. Şi chiar şi mai mult zace încă încuiat în sertarele altor participanţi necunoscuţi care nu vor să se facă cunoscuţi. Cu toate acestea, există încă suficient material disponibil care să ne permită să ne facem o idee despre cât de incredibile trebuie să fi fost aceste evenimente. Tot materialul care se cunoaşte la momentul actual există mulţumită lui Gaspare De Lama şi Stefano Breccia. În cadrul Cazului Prietenia au existat literalmente sute de fotografii, filme şi înregistrări audio. Şi cam atât, întrucât tehnologia de la acea vreme la asta se reducea.

De-a lungul timpului, Cazul Prietenia a implicat şi alţi oameni care au luat parte la aceste experienţe incredibile în diferite moduri. Toţi au avut oportunitatea de a vedea fenomenul şi mulţi au avut şansa de a întâlni personal extratereştri W56. Numărul de persoane implicate doar în Italia a fost considerabil. Există un dosar în care sunt scrise numele a 120 de oameni care au fost implicaţi în aceste evenimente într-o anumită măsură. Dar cine ştie câţi mulţi alţii există despre care nu se ştie. Oamenii implicaţi în Cazul Prietenia provenea din toate mediile de viaţă. Era o secţiune transversală a societăţii. "Prietenia" era activă şi în alte ţări: în Franţa, Elveţia, Germania, în special în Germania, dar şi în Siberia, în Argentina şi cine ştie în câte alte locuri... Chiar şi în Australia.

Pe lângă teleportare, unul dintre cele mai frecvente fenomene erau comunicaţiile dintre Prieteni şi oameni prin intermediul radiourilor obişnuite. Şi aceasta se făcea "în stilul lor". Tehnologia lor era greu de deosebit de magie. Spre exemplu, dacă luam două radiouri identice şi le acordam pe aceeaşi frecvenţă şi le puneam unul lângă altul în aşteptarea mesajului lor, mesajul lor putea fi auzit la unul dintre aparatele de radio în timp ce celălalt radio continua cu emisia de programe obişnuită ca şi cum nimic nu s-ar fi petrecut. Prin urmare este evident că energia implicată era incredibil de mare, iar activitatea lor era uluitoare.

"După cinci minute s-a putut auzi un pârâit puternic şi apărut un fel de flacără verde. Şi Bruno ne-a spus atunci: "Acum e gata!" Şi imediat după aceea, ei i-au salutat prin radio. Chiar dacă au schimbat frecvenţele, emisia a continuat. Unele dintre aceste comunicări au fost înregistrate cu instrumentele disponibile la acea vreme. Gaspare încă mai are unele dintre acele benzi. Pentru prima oară şi după foarte mulţi ani, vocea unui extraterestru W56 este făcută publică.

"Dragi prieteni,dragi fii,
Nu fiţi neîncrezători faţă de noi pentru că niciunul dintre noi nu va şovăi. Rămâneţi uniţi, uniţi, uniţi! Acceptaţi faptul că fiecare dintre voi aveţi slăbiciuni! Luptaţi şi îmbunătăţiţi-vă natura umană şi prietenia voastră faţă de noi!

Lumea noastră este greu de înţeles pentru voi, dragii noştri. Asta este normal. Şi totuşi, cu afecţiune şi încredere puteţi să fiţi aproape de inimile noastre care sunt mereu deschise faţă de voi şi astfel să înţelegeţi mai mult. Vă îmbrăţişăm cu multă afecţiune şi cu o autentică PRIETENIE. Al vostru, Sigir."

Radio-urile nu erau singurele instrumente de comunicare folosite. Uneori, Prietenii puteau interveni în programele normale de televiziune. "Îmi aduc aminte că odată vizionam un film care s-a întrerupt şi a apărut un OZN în zbor. Iar pe fundal s-au auzit vocile lor. Şi atunci cred că doar ne-au salutat."

Una dintre cele mai controversate informaţii pe care extratereştrii W56 le-au oferit prietenilor lor tereştri se referea la un conflict cu o rasă artificială numită "Wiro", dar pe care Sammaciccia i-a redenumit prin "CTR" şi care era forma contrasă a cuvântului "contrari". În timp ce extratereştrii W56 respectau principiile morale, ceilalţi erau materialişti, practic erau opusul extratereştrilor W56 în toate domeniile. Ei nu vorbeau despre război ci despre un conflict, şi spuneau că unul dintre motivele pentru care se aflau aici erau pentru a-i ţine în frâu pe aceşti CTR. Prietenii îi numeau prin "cei ce se închinau în faţa ştiinţei", spunând că aceşti CTR erau creaturi lipsite de scrupule. Şi cea mai mare îngrijorare a lor era că noi, oamenii, am fi urmat aceeaşi cale precum cea urmată de extratereştrii CTR.

Pentru extratereştrii W56, sentimentele de prietenie, afecţiune, iubire şi armonie pe care le creau între ei şi grupul terestru, tot aşa cum se crează ele între fiinţe umane nu erau doar nişte calităţi care defineau calitatea unei relaţii. Pentru ei, coerenţa, prietenia, loialitatea şi alte aspecte asemănătoare nu erau doar nişte concepte abstracte ci mai degrabă o entitate vie pe care ei o numeau "UREDA". Această entitate vie se dezvolta chiar prin aceste sentimente de loialitate şi ei i se opunea un alter-ego care se numea "REDA" şi care era practic opusul. Iar pentru ei, această energie era un fel de combustibil, un fel de forţă motrice pentru dispozitivele lor de apărare, şi în fapt pentru toate instrumentele lor.

Dispozitivele de apărare despre care vorbeşte Gaspare erau importante în conflictul pe care îl aveau cu extratereştrii CTR, după cum le-au explicat Prietenii. Ei le-au explicat că sentimentul de prietenie din care îşi avea sursa UREDA era atât de important, încât dacă grupul lor nu şi-ar fi păstrat un înalt nivel de armonie, s-au dacă grupul lor s-ar fi dezmembrat, ar fi căzut ei înşişi victime ale extratereştrilor CTR care ar fi putut atunci să le distrugă bazele. Dar acesta nu era singurul motiv pentru a fi prieteni. Extratereştrii W56 le-au mai spus că iubirea complet dezinteresată, cât şi moralitatea, respectul şi altruismul ar trebui să călăuzească fiecare gând şi fiecare acţiune. Ei spuneau că aceste valori erau esenţiale pentru a asigura un progres evolutiv lipsit de pericole şi sănătos. Şi era lecţia pe care umanitatea trebuia să o pună în practică dacă vroia să evite riscul unei autodistrugeri teribile. Chiar şi cel mai mic gând de a face rău era de neconceput pentru extratereştrii W56, iar simţul etic, moral prevala în fiecare acţiune a lor, în fiecare gest al lor, în fiecare gând al lor.

Chiar şi dispozitivele lor tehnologice, maşinile lor erau impregnate în mod conştient cu acestea. Un concept care pentru noi este greu de imaginat. Ei spuneau că sunt incapabili să facă rău cuiva. Ei spuneau că chiar şi dispozitivele lor ar refuza să facă rău cuiva. Etica prevala în tot ceea ce avea legătură cu ei, în aşa fel încât ar fi refuzat să facă rău. Ei spuneau că dacă acele dispozitive nu reuşeau să evite să facă rău cuiva, atunci ele s-ar fi autodistrus.

Epilogul grupului Prietenia a apărut la sfârşitul anilor 1970, pentru că, din păcate, oamenii care s-au alăturat lui Sammaciccia nu au reuşit să se ridice la înălţimea aşteptărilor prietenilor cosmici. Grupul s-a destrămat gradat şi ireversibil. UREDA a dispărut şi temerile extratereştrilor W56 s-au adeverit. Acest moment dramatic a coincis cu anumite fenomene observate în Marea Adriatică, şi anume marele val de rapoarte OZN ce a apărut între octombrie 1978 şi ianuarie 1979. În mod oficial, povestea s-a încheiat atunci când extratereştrii CTR au reuşit să îi tragă pe sfoară pe pământeni.

Chiar dacă întreaga poveste a grupului Prietenia seamănă mai degrabă cu o povestire ştiinţifico-fantastică decât cu un eveniment care chiar a avut loc, în ciuda dezbaterii largi asupra subiectului autenticităţii sale, datorită dovezilor care au fost deja dezvăluite până acum este dificil să susţinem că totul nu a fost decât o invenţie.

În oricare dintre cazuri nu putem să nu luăm în considerare mărturiile protagoniştilor şi documentele legate de aceste mărturii. Conform martorilor oculari, apariţia OZN-urilor, fenomenele de teleportare şi toate celelalte fenomene impresionante care au apărut, nu au fost totuşi motivul real pentru care aceste fiinţe se aflau pe Pământ. Prietenii se autodenumeau prin "precursorii lumii spirituale". În final, esenţa, sufletul acestei relaţii care din păcate s-a terminat atât de rău datorită deficienţelor umane este un exemplu imens de iubire, dăruire şi respect pe care ei le-au impregnat în inimile martorilor oculari încă în viaţă.

Sentimentul pe care extratereştrii W56 îl transmiteau era unul de profundă PRIETENIE şi IUBIRE. Ar mai fi multe de spus despre grupul Prietenia. Înainte de a pleca, Prietenii au promis că se vor întoarce şi că vor crea o legătură cu puţinii oameni care au mai rămas printr-un legământ de fidelitate reciprocă. Chiar şi în zilele noastre, aceşti oameni cred cu adevărat că încă mai există Prieteni speciali care ne-ar fi putut ajuta sau care, după toate probabilităţile, nu au încetat niciodată să ne ajute.