Gregorian Bivolaru, etern disident

Dosare fabricate, condamnări ilicite, linşaj mediatic? Avem! 

de Alexandra David

Au trecut doi ani de când Curtea de Apel Bucureşti a publicat hotărârea definitivă prin care se atestă caracterul politic atât al condamnărilor, cât şi al internării lui Gregorian Bivolaru în Spitalul de Psihiatrie Poiana-Mare, din timpul regimului comunist.

S-a repezit mass-media, cu „entuziasmul” specific, să difuzeze ştirea? Au vuit ziarele, s-au dezlănţuit talk-show-urile? Nici pomeneală. Toată lumea a tăcut mâlc – la fel cum a ignorat şi nenumăratele drepturi la replică cerute de yoghini de-a lungul anilor, de când au început articolele denigratoare împotriva MISA. Chiar dacă mai nou unul din o sută asemenea drepturi la replică mai vede „lumina” spaţiului virtual, la ştiri potrivnice şi inventate, nu-i întrece nimeni.

Nu pot să uit mitingul de proporţii al yoghinilor în 2008, când aproximativ 3000 de oameni au umplut Calea Victoriei de la Universitate până în Piaţa Unirii. Strigau: „Vrem să facem yoga, lăsaţi-ne în pace!”. Erau atât de mulţi, încât sunetul se propaga în valuri, uimind trecătorii care probabil au rămas şi mai uimiţi când au descoperit că deşi circulaţia din centrul capitalei a fost blocată câteva ore bune, la televizor n-au văzut absolut nimic.

Dar oare menirea presei şi a televiziunilor nu e să informeze populaţia în legătură cu ce se petrece într-adevăr în lume? Nu, dragi naivi. Menirea presei este aceea de a face masele de oameni să creadă ceea ce vor cei care finanţează media pentru a vă putea manipula. Mă tem că cine nu crede în conspiraţii a rămas demult în urmă cu informarea.

Sau poate încă nu a avut de-a face cu dosare fabricate, cu condamnări ilicite şi cu linşajul mediatic. În ceea ce îl priveşte pe Gregorian Bivolaru, le-a cunoscut pe toate. Un jurnalist adevărat ar investiga cazul cum trebuie şi şi-ar da seama de aceasta.

Avocaţii care l-au apărat pe Gregorian Bivolaru în procesul de la ICCJ au spus despre clientul lor că nu este un om uşor de digerat. În orice regim ar fi, nu se va sfii să spună lucrurilor pe nume.

Va sesiza esenţa corupţiei şi o va arăta cu degetul. Va învăţa oamenii să nu mai fie prostiţi şi va lua atitudine de îndată ce va afla cea mai mică acţiune împotriva lor. Normal că mai marii niciunei orânduiri nu-l vor avea la inimă, de vreme ce-i trezeşte pe cei pentru care s-au făcut atât de multe eforturi ca să doarmă.

Trăim într-o epocă în care interesele omului de rând sunt pe ultimul loc. Cele mai importante hotărâri, care se iau la nivel înalt, vizează bunăstarea unora, puţini, care nu se mai satură să adune zerouri în coada unor cifre ameţitoare din conturile lor, şi să se îmbete cu iluzia că hotărăsc destinele majorităţii.

Pentru mărunta lor mulţumire, milioane de oameni suferă. Sună SF, dar dacă aprofundezi un pic ce se ascunde în spatele economiei de piaţă şi al aşa-zisei democraţii descoperi că este extrem de real.

Nu ştii de unde să începi? Ia cărţile lui Grieg cu dezvăluiri despre noua ordine mondială şi organizaţiile oculte care o pregătesc. Vizionează documentarele, realizate de producători independenţi, pe care le recomandă. E posibil să începi să-ţi pui întrebări. Dacă vei fi curios să afli şi ce legătură au toate acestea cu practica yoga, poate te vei înscrie şi la cursurile MISA. Nu contează în ce ţară eşti, găseşti o filială în apropiere.

De fapt, de asta se tem „ei”. De asta s-au temut de la început, din 1971, când au descoperit că Gregorian Bivolaru coresponda cu Mircea Eliade, reputat „duşman al poporului”. Preocupările lui Grieg în domeniul spiritualităţii, al practicilor yoga şi parapsihologiei erau deja demult monitorizate.

Scandalul Meditaţiei Transcendentale din 1982 l-a afectat şi pe el, cu atât mai mult cu cât a continuat să-şi desfăşoare activităţile „obscurantiste” în clandestinitate. A fost acuzat de complot împotriva „tovarăşului”, a fost închis şi torturat în urma unor dosare fabricate, cu acuzaţii care mai de care mai fanteziste.

Cea mai usturătoare a rămas probabil evadarea din arestul Securităţii – situaţie fără precedent, ce a făcut şi dovada mult temutelor sale puteri paranormale. Altfel, la ce bun lanţurile grele pe care le-a purtat un an şi jumătate după aceea? Şi internarea la Poiana Mare, sub un diagnostic psihiatric periculos? Noroc că medicul care îl îngrijea nu a făcut jocurile celor care voiau să distrugă un om nevinovat.

Şi din păcate, hărţuirea lui Gregorian Bivolaru continuă şi mai îndârjit, chiar dacă „trăim decenii de împliniri măreţe” în noua orânduire. În ’94 are loc o explozie în apartamentul său. Ancheta stabileşte urme de intrare prin efracţie şi de forţare a ţevii de gaze. Din fericire, atentatul nu îl găseşte acasă.

Jandarmii mascaţi care au forţat uşile yoghine în zorii operaţiunii CHRIST, în 2004, erau pregătiţi să se lupte cu terorişti, nu să dea ochii cu nişte oameni în pijamale, cărora nici nu le trecea prin cap vreun gând violent. Şi totuşi, le-au devastat casele, pentru că aşa aveau ordin.

Suedezii au fost cu atât mai convinşi să-i acorde azil politic, cu cât o trupă de comando a considerat de cuviinţă să spargă acoperişul poliţiei din Malmo, ca să-l răpească. Gregorian Bivolaru era acolo reţinut preventiv, ca urmare a mandatului internaţional de arestare emis de autorităţile române. Cu acea ocazie, Suedia a respins cererea de extrădare şi l-a repus în libertate.

Pentru a explica de ce Gregorian Bivolaru este un om preţios pentru unii, periculos pentru alţii, nu e de ajuns un articol. S-au scris şi se vor scrie tomuri despre toate dedesubturile poveştii lui, cu siguranţă.

Dar un om care a trăit în lanţuri pentru a-şi apăra nobilele idealuri, căruia însăşi justiţia îi recunoaşte torturile nedrepte, este din nou victima unui dosar fabricat. Ciudată desfăşurare de forţe pentru un disident cu acte în regulă.

Acelaşi om, aceleaşi opinii, aceeaşi justiţie. Altă orânduire. Sau aceeaşi. Cea care l-a condamnat pe nedrept înainte de Revoluţie, cea care continuă să-l urmărească, dezvăluindu-şi din ce în ce mai mult mârşavele-i motive.

Sursa: MISA TV