Opinia unui grup de yoghini mulţumiţi care locuiesc în aşezăminte spirituale
În fiecare an, odată cu reînceperea cursurilor de yoga, presa lansează o
serie de emisiuni şi articole care aduc acuzaţii nefondate yoghinilor.
De data acesta, subiectul principal al acestor acuzaţii se referă la
aşezămintele spirituale.
CĂTRE REDACŢIA YOGAESOTERIC
SUNTEM
UN GRUP DE YOGHINI MULŢUMIŢI CARE LOCUIESC ÎN AŞEZĂMINTE SPIRITUALE, ÎN
NUMELE CĂRORA SEMNEAZĂ COSTACHE CRISTIANA, AN 25 DE CURS YOGA,
BUCUREŞTI, ŞI DORIM SĂ FACEM PUBLICĂ OPINIA NOASTRĂ REFERITOARE LA
SCRISOAREA PUBLICATĂ ÎN DATA DE 01.08.2013 PE BLOGUL LUI MIHAI RAPCEA,
SUB TITLUL: „Nu există evoluţie spirituală prin frică?! Despre drama cutremurătoare a yoghinilor din ashramurile MISA”
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi :
Deşi
scrisoarea publicată este o anonimă, nu trebuie să pierdem din vedere
că ea le poate face mult rău unor oameni mai naivi şi creduli! Dar mai
ales este necesar să avertizăm că avem de-a face cu un demers de
destabilizare a Şcolii noastre de yoga, intenţia care se ascunde în
spatele acestei scrisori şi a celor care, probabil, vor mai urma fiind
desfiinţarea tuturor aşezămintelor spirituale, desfiinţarea MISA-ei,
arestarea şi întemniţarea lui Grieg. Este o acţiune pe termen mai lung,
despre care credem că a fost pusă la punct în cele mai mici amănunte,
iar acum a demarat! Nu ne îndoim de faptul că nu este vorba despre „un grup de ashramişti (cu adevărat indignaţi)”
- după cum semnează la final -, ci despre o singură persoană
„indignată”. Anonimului „indignat” îi pasă la fel de mult de yoghinii
care locuiesc în aceste aşezăminte cât le-a păsat şi le pasă în
continuare guvernanţilor acestei ţări de românii de rând. Aşezămintele
spirituale sunt considerate însă un mare pericol pentru că sunt focare
de trezire spirituală şi de aceea se doreşte desfiinţarea lor. De parcă
ai putea să-L scoţi pe Dumnezeu în afara legii!
Este bine de
ştiut şi faptul că autorul acestei scrisori, cel care a publicat-o,
precum şi prietenii lor din mass-media sunt doar câteva verigi ale
lanţului pus în mişcare pentru închiderea Şcolii noastre de yoga. Lanţul
este mult mai lung şi unele verigi sunt într-adevăr în aşezăminte,
printre noi. De aceea este bine ca fiecare dintre noi să-şi suplimenteze
atenţia, vigilenţa şi discernământul, şi să nu-şi plece urechea la
zvonurile răuvoitoare şi din ce în ce mai „vocale” care vor urmări să ne
dezbine în lunile care vor urma, zvonuri şoptite pe la colţuri de unii
„binevoitori”; şi, cine ştie, poate chiar vom reuşi să-i demascăm şi
astfel să-i ajutăm să înţeleagă că „cine seamănă vânt culege furtună!”
Trebuie
să mai lămurim, încă de la început, în principal pentru cei care nu
cunosc subiectul acestei dispute, faptul că aşezămintele spirituale sunt
locuinţe puse la dispoziţia unor practicanţi yoga pentru o anumită
perioadă de timp, mai lung sau mai scurt, pentru ca ei să aprofundeze
practica spirituală, dacă sunt interesaţi de acest subiect. Cam acesta
este scopul lor şi la aceasta se limitează. Construcţia şi întreţinerea
acestor aşezăminte au necesitat şi necesită multe şi mari eforturi, iar
destinaţia lor nu se poate modifica în funcţie de interesele egoiste sau
meschine ale unuia sau ale altuia. Aşezămintele spirituale nu sunt
locuinţe de serviciu. Cei care au asemenea aşteptări sau altele de
acelaşi fel este mai bine să se orienteze către alte soluţii. Se
presupune că cei care solicită găzduire în aceste aşezăminte sunt
animaţi de sincere aspiraţii spirituale şi nu caută doar un loc gratuit
de cazare deoarece închirierea unei camere în oraş costă prea scump iar
acasă la el nu mai are posibilităţi de a se întreţine. Acestora din urmă
le spunem din start că vor fi dezamăgiţi! De altfel, se cunoaşte faptul
că, la sosirea într-un aşezământ spiritual, fiecăruia i se aduc la
cunoştinţă condiţiile care îi pot fi oferite precum şi regulamentul
aşezământului. Prin semnarea acestuia, fiecare se angajează aşadar să-l
şi respecte. Apartenenţa la un grup spiritual implică, aşa cum este şi
firesc, atât drepturi, cât şi îndatoriri – ca de altfel apartenenţa la
orice grup social sau chiar în cadrul unei familii.
Şi
pentru a clarifica şi punctul de vedere al lui Grieg referitor la
aşezămintele spirituale, relatăm un scurt dialog pe care l-am avut cu
Grieg prin anii 1994-1995 când începuseră deja să sosească şi să
solicite găzduire în aşezământ şi persoane mai ciudate, ale căror
intenţii nu prea curate şi egoiste se puteau citi uşor. Atunci noi l-am
întrebat pe Grieg: „De ce primim aceste persoane, căci se vede de
departe că nu sunt interesate deloc nici de spiritualitate, nici de
yoga, manifestă deja obrăznicie şi sunt lipsite de bun simţ, vor doar să
profite şi ne vor crea apoi şi probleme?” Iar Grieg a răspuns simplu: „Da, ştiu că aşa este, dar nu vreau să spună după aceea că nu li s-a dat şi lor o şansă!”
Revenind
la scrisoarea în discuţie, fiind vorba despre foarte multe elemente
ciudate şi vădit răuvoitoare în cuprinsul acesteia, vom reproduce
integral textul acestei scrisori şi vom adăuga după fiecare fragment
opinia noastră.
La început, Mihai Rapcea face următorul comentariu: „Nu există evoluţie spirituală prin frică?! Despre drama cutremuratoare a yoghinilor din ashramurile MISA”
Aug.1, 2013
Materialul
prezentat mai jos l-am primit pe email, după ce am fost contactat în
prealabil de un grup de persoane din ashramurile MISA din Bucureşti care
mi-au anunţat trimiterea acestui material. Respectivii m-au rugat să nu
le fac publice numele pentru a nu avea probleme cu cei ce conduc la
acest moment MISA şi ashramurile din Romania.
Conform afirmaţiilor
lor, scopul acestui material nu este unul denigrator, ci de
sensibilizare şi avertizare a factorilor responsabili (inclusiv GB) faţă
de greutăţile şi problemele cu care se confruntă practicanţii de yoga
din ashramurile bucureştene.
Unii dintre aceştia sunt atât de
exasperaţi de problemele pe care le au, încât m-au rugat să anunţ că,
dacă nici în urma acestui material-avertisment, situaţia ashramistului
bucureştean nu se va ameliora, ei sunt gata să declare public tot ceea
ce cunosc în faţa opiniei publice şi chiar să depună mărturie în faţa
organelor de anchetă – pentru toate mârşăviile suportate în ashram.
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi : Apare aşadar o contradicţie flagrantă încă de la început:
Anonimul „indignat”: ...scopul
acestui material nu este unul denigrator... dar ei sunt gata să
declare public tot ceea ce cunosc în faţa opiniei publice şi chiar să
depună mărturie în faţa organelor de anchetă – pentru toate mârşăviile
suportate în ashram!
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi:Deci
scopul scrisorii „indignaţilor” nu este denigrator, dar „ei” - adică
„el” - sunt gata să depună mărturie pentru toate „mârşăviile” suportate
în ashram. Din moment ce fiecare locuitor al unui aşezământ spiritual
are cheie de la intrare pentru a veni şi a pleca liber oriunde doreşte,
pentru ce au suportat „ei” oare atâta timp atâtea aşa-zise mârşăvii? Au
vrut să plece şi i-a împiedicat cineva cu forţa? Cine şi când?
Iată, aşadar, în continuare scrisoarea propriu-zisă care a fost semnată: „un grup de ashramişti (cu adevărat indignaţi)”:
Anonimul „indignat”: Suntem
un grup de yoghini din cadrul MISA care au ales să se dăruiască
practicii spirituale şi să se integreze în ashramurile din Bucureşti.
Mulţi dintre noi am luat această decizie la sugestia lui Grieg, cu
foarte mulţi ani în urmă, fiind alături de el şi de ceilalţi colegi ai
noştri, în multe momente importante ale acestei şcoli de yoga. Am ales
să întoarcem spatele unei lumi care nu oferea decât satisfacţii
materiale, din dorinţa de a evolua spiritual şi de a deveni focare de
lumină divină într-o lume scufundată în întunericul unei epoci a
ignoranţei şi confuziei (Kali Yuga).
Am rezistat în condiţii vitrege
în aşezămintele şcolii noastre de yoga, îndurând lipsuri şi privaţiuni
de tot felul, însufleţiţi doar de promisiunea unei realizări spirituale
excepţionale, care pentru mulţi dintre noi încetează să mai apară.
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi:Noi
(unii dintre cei care locuiesc acum în aşezăminte spirituale şi sunt cu
adevărat mulţumiţi) am fost alături de Grieg şi de alţi colegi în multe
momente importante ale acestei şcoli încă de la înfiinţarea sa. Dar mai
corect ar fi să spunem: Grieg a fost alături de noi toţi şi de fiecare
în parte, a muncit mai mult decât noi toţi la un loc, îndurând lipsuri
şi privaţiuni de tot felul, pe deplin asumate, dăruind fiecăruia după
merite şi fără ca să aştepte în schimb nimic de la noi, nici măcar
mulţumiri. A fost servitorul tuturor, la propriu şi la figurat, urmărind
în permanenţă ca nimeni să nu ducă lipsă de nimic, în măsura
posibilului, desigur, cu o grijă părintească - am putea spune, fără să
exagerăm. Nu a promis niciodată nimănui o realizare spirituală
excepţională dacă va locui într-un aşezământ spiritual, deşi foarte
mulţi dintre noi am avut şi avem în continuare multe realizări
excepţionale. Dacă autorul scrisorii anonime nu a avut de-a lungul
acestor ani nicio realizare spirituală mai deosebită, atunci el s-a
etichetat singur. Din punctul nostru de vedere, practica yoga şi în
general orice cale spirituală şi, până la urmă, condiţia şi aspiraţia
oricărei fiinţe umane se poate reduce la dorinţa de A FI sau de A DEVENI
BUN sau MAI BUN. Aceasta este suficient pentru a te simţi bine şi
pentru a-i face şi pe cei din jur să se simtă bine. Cu cât eşti mai bun,
cu atât te simţi mai bine şi îţi doreşti apoi să fii şi mai bun şi să
faci şi mai mult bine, fără să aştepţi nimic din partea celorlalţi. Din
păcate, colegul nostru „indignat”, care se înţelege de la sine că nu se
simte prea bine, se dă singur „de gol” şi mărturiseşte fără să vrea că
nu a luat niciodată în serios acest ideal. Nici nu ar fi putut, căci el a
locuit (dacă într-adevăr a locuit vreodată) în vreun aşezământ
spiritual probabil doar ca să-i informeze pe cei care l-au trimis acolo,
în „misiune”, despre ce se petrece. Nici nu ar fi putut să se simtă
bine într-un astfel de loc, în astfel de condiţii, căci el a rămas aici
atâţia ani constrâns fiind probabil de „datoria” lui de informator
(plătit sau neplătit). Nu ar fi putut nici să-i placă activităţile care
se desfăşoară aici pentru că nu-l interesau; a adunat doar frustrare
pentru că nu putea să facă ceea ce lui i-ar fi plăcut să facă şi pentru
că nu a pus suflet în nimic; s-a prefăcut doar că este dăruit şi are
aspiraţie spirituală, ca să facă impresie, dar esenţa învăţăturii „i-a
scăpat” şi asta îl trădează.
Anonimul „indignat”: Am construit cu mâinile goale, la lopată şi găleată, zeci de clădiri, de săli de curs...
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: Este o minciună sugerată în context, că avem zeci de săli de curs. Adevărul este că avem doar două săli de curs, şi nu zeci!
Anonimul „indignat”: ...şi
locuinţe, fără nici un fel de pretenţie sau gând de răsplată pentru
munca noastră plină de dăruire şi aspiraţie faţă de Dumnezeu, fără să
realizăm că am construit în jurul nostru o puşcărie, un lagăr
“spiritual” dominat şi guvernat prin reguli draconice, din ce în ce mai
multe şi mai absurde.
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi:
Mulţi dintre noi am participat cu mult drag la punerea temeliilor
acestei şcoli şi ştim foarte bine ce s-a petrecut. Primul aşa-zis
aşezământ spiritual a fost o casă pe care o cunoştinţă ne-a pus-o la
dispoziţie deoarece avea nevoie să locuiască cineva acolo până când ar
fi strâns suficienţi bani ca să o renoveze. Au locuit la început acolo
2-3 persoane din provincie, atunci când veneau în Bucureşti. Ulterior,
au mai venit şi alte persoane, în general cei din provincie care nu
aveau unde să locuiască în Bucureşti rămâneau câteva zile sau săptămâni –
era o casă ceva mai mare cu mai multe camere. La început nu a existat
nicio regulă, nici măcar un program spiritual. Fiecare era liber să
practice sau nu yoga, să vină sau să plece când dorea, să-şi organizeze
singur programul. Cu timpul, au apărut şi „profitori” şi apoi
„distrugători” – se înţelege uşor ce fel de oameni erau aceştia – care
se foloseau de pretextul că sunt cursanţi yoga doar ca să-şi rezolve
anumite interese. Din păcate, astfel de oameni au probleme şi cu bunul
simţ şi de obicei ei erau aceia care provocau şi pagube materiale iar
apoi dispăreau. Noi chiar am solicitat atunci introducerea unui
regulament, căci era dificil de cooperat cu asemenea oameni, dar Grieg a
refuzat atunci şi încă mult timp după aceea. Ulterior a devenit
imperios necesară introducerea unui regulament, pentru a-i proteja pe
cei care aveau o aspiraţie sinceră de a realiza o practică spirituală de
cei care veneau doar din simplă curiozitate sau ca să profite de
anumite facilităţi. Regulamentul cuprindea reguli de bună purtare, de
bun simţ în definitiv, iar el a fost completat cu noi reguli pe măsură
ce apăreau situaţii noi cu care ne confruntam. Pentru un om lipsit de
bun simţ şi de „cei 7 ani de acasă” (şi am avut mulţi astfel de
„oaspeţi” care lăsau în urma lor pagube greu de recuperat), un astfel de
regulament poate părea draconic iar regulile absurde, dar absurditatea
şi nesimţirea anumitor oameni a generat apariţia regulilor şi nu invers!
Anonimul „indignat”: Când
oboseam, ne însufleţea gândul realizărilor excepţionale, a salturilor
prin acumulare, a transformărilor la nivel planetar pe care şcoala
noastră de yoga, prin revelaţiile oferite de maestru nostru spiritual,
le va aduce în lume.
Toate acestea întârzie însă să apară. Au rămas
doar stările şi trăirile excepţionale în urma exemplificărilor
spirituale şi o anumită integrare spirituală, de luminozitate a
conştiinţei, specifice celui integrat în ashram. În mod paradoxal însă,
aceste aspecte benefice coexistă cu unele lucruri concrete, ce ţin de
viaţa de zi cu zi, care sunt de-a dreptul malefice.
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: Frumuseţea, ca şi urâţenia, binele, ca şi maleficul se află întotdeauna în ochii privitorului!
Anonimul „indignat”: În ashram se fură.
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi:
Da, au fost şi hoţi; unii au fost demascaţi şi eliminaţi de la cursul
de yoga, alţii încă nu. Îmi amintesc faptul că, în primii ani, un băiat
care era electrician a adunat câteva aeroterme ca să le repare şi apoi a
plecat cu ele la el acasă, în provincie, fără să spună nimănui nimic!
Am rămas cu toţii perplecşi. A fost bineînţeles eliminat de la cursul de
yoga. La cursul de yoga pe care îl frecventez a existat de asemenea un
om – pentru că yoghin nu poate fi numit – care din când în când fura
bani din portofelele colegilor, portofele care se aflau în bagajele lor,
la vestiar. Ne-am dat seama cine este hoţul dar nu am reuşit să-l
prindem asupra faptului, iar ulterior s-a retras de la curs, probabil că
oamenii începuseră să-şi păzească portofelele mai bine şi el nu mai
avea ce să fure şi îşi pierdea timpul degeaba, căci yoga nu-l interesa!
Dar atunci când cineva se înscrie la cursul de yoga sau vine într-un
aşezământ se porneşte de la prezumţia că este un om onest, cinstit şi cu
intenţii bune. Chiar am fi interesaţi, dacă domnul „ashramist indignat”
cunoaşte o metodă prin care hoţii pot fi depistaţi de la început, să o
aplicăm şi noi şi să nu le mai permitem să vină la cursurile noastre sau
să intre în aşezăminte!
Anonimul „indignat”: În ashram se jură strâmb pe Biblie.
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi:
Este posibil. Hoţii au şi obiceiul de a minţi şi nu doar hoţii! Mai
sunt şi mulţi oameni inconştienţi, lipsiţi de bun simţ, profitori etc.!
Anonimul „indignat”: Şi, mai ales, pretutindeni SE MINTE.
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi:A
susţine că pretutindeni se minte – adică toţi cei din aşezăminte mint –
e o minciună prea evidentă şi arată limpede reaua intenţie a autorului
scrisorii! Această exagerare trădează intenţiile denigratoare ale
„ashramistului nostru indignat”. Şi atunci câtă încredere se mai poate
avea în afirmaţiile lui următoare?
Anonimul „indignat”: Minciuna
a ajuns să fie Adevărul suprem în special pentru liderii care ne
conduc. Ni se servesc minciuni mai mari sau mai mici, după nevoie sau
interes şi întotdeauna există o scuză rezonabilă când se află adevărul.
Ashramistul de rând este astăzi folosit, înselat şi spoliat de către cei
ce conduc MISA.
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi:(sic!)
Hoţul strigă: „Hoţii!” În plus, pe tovarăşul nostru comunist nostalgic
după vremurile apuse l-a trădat vocabularul – „spoliat” e un termen pe
care noile generaţii nu-l cunosc!
Anonimul „indignat”: Un
ashramist munceşte gratis, fără asigurare medicală, fără drept la
pensie, fără a i se asigura minimul de protecţie socială sau medicală în
caz de nevoie, fiind hrănit cu o mâncare de proastă calitate şi
insuficientă cantitativ.
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi:
Doar în ceea ce priveşte MISA voluntariatul este folosit ca un capăt de
acuzare, în rest, în alte ţări şi chiar şi în România voluntariatul
este foarte bine privit şi chiar recomandat! Sunt mari firme, chiar şi
în România, care se folosesc în mod oficial de voluntari, voluntari care
muncesc câte 8-10 ore pe zi pentru acele firme, timp de mai multe luni
de zile, cot la cot cu angajaţii firmelor respective, dar fără să
primească niciun ban, şi ei fac aceasta nu dintr-o pornire altruistă, ci
doar ca să primească în CV o recomandare şi să capete ceva experienţă.
Aici ce mai este: muncă la negru „pe faţă”, cu acte „în regulă”,
sclavie sau voluntariat?
Referitor la mâncare: nouă mâncarea ni se
pare foarte bună şi suficientă. Eu (semnatara nominală a acestei
scrisori, Costache Cristiana) am venit în aşezământ în urmă cu 4 ani. Am
avut o problemă gravă de sănătate, am venit pentru o lună, dar am rămas
4 ani pentru că m-am simţit foarte bine, mult mai bine decât mă simţeam
la mine acasă. Am găsit multă înţelegere şi ajutor, chiar multă
prietenie, deşi nu-i cunoşteam pe cei care locuiau aici. Am suferit apoi
o intervenţie chirurgicală destul de dificilă, pe tubul digestiv. După
aproximativ o lună de la operaţie, am început să mănânc ceea ce se
servea tuturor. În 3 ani am luat în greutate aprox 15 kg.
Anonimul „indignat”: Un
ashramist primeşte de mâncare zilnic: – ca mic dejun se primeşte de
persoană o jumătate de pachet de unt pe săptămână (dacă săptămâna nu e
completă, nu se mai dă ca mic dejun nimic, nici măcar jumătatea de
pachet de unt)
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi:
Sunt mai multe alimente care se servesc la micul dejun! Şi se dau şi
suplimente; au fost multe situaţii însă în care s-a aruncat mâncare bună
a doua zi după ce a fost gătită pentru că era prea multă şi nu mai
vroia nimeni să mănânce.
Anonimul „indignat”: La prânz o pâinică cât palma (uneori mucegăită!), o farfurie de supă (porţie fixă !), un polonic de cartofi fierţi;
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: Minciunică după minciunică, deşi dumnealui acuză liderii care ne conduc!
Anonimul „indignat”: ca cină,o plăcinţică mai mică decât o merdenea sau o cană de compot şi o eugenie (porţie fixă şi asta !).
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi:
Comentariile sunt de prisos! Omul e răuvoitor, clar. Porţiile or fi ele
fixe, dar poţi solicita şi primi şi o a doua porţie fixă... Şi mai
punem o întrebare: câţi oameni îşi permit oare să-şi pregătească mâncare
caldă (adică să gătească) în fiecare zi, zi de zi, câte trei feluri de
mâncare, iar pe cea din ziua precedentă să o arunce, căci s-a învechit?
Şi cam cât i-ar costa „afacerea” asta?
Anonimul „indignat”: Ashramistul
este pus de conducerea MISA să plătească: impozitul pe clădiri,
întreţinerea (curentul electric, apa, canalizarea, căldura, gunoiul,
gazele) – care de obicei este nejustificat de mare (mai ales în perioada
verii – când nu este necesară încălzirea)...
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi:Orice
om, în orice ţară, îşi plăteşte impozitul pe casă şi întreţinerea! Oare
cine ar trebui să i-o plătească? Eu (semnatara nominală a acestei
scrisori, Costache Cristiana), de exemplu, sunt obligată să plătesc
întreţinerea apartamentului meu, deşi nu locuiesc acolo, iar pe o lună
de iarnă am plătit aproape 400 lei şi nu m-a întrebat nimeni dacă îmi
convine sau nu! Iar la tot ceea ce se plăteşte se dau facturi care se
pot verifica!
Anonimul „indignat”: ...şi
toate astea în condiţiile în care în majoritatea ashramurilor se
trăieşte mai ceva ca pe vremea lui Ceauşescu: în unele ashramuri nu este
curent la priză decât 3 ore, şi atunci numai noaptea (pentru economie –
deşi se plătesc chipurile, facturi gigantice).
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi:
Din păcate, în întreaga Românie a secolului XXI, ţară membră a Uniunii
Europene, cu excepţia câtorva care s-au îmbogăţit peste noapte,
majoritatea celorlalţi trăiesc mult mai rău decât „pe vremea lui
Ceauşescu”. Noi vedem aproape zilnic pe stradă – e drept, în Ferentari –
oameni care caută în gunoaie, în tomberoane, copii murdari şi flămânzi,
cerşetori, coadă la cantina de ajutor social, bătrâni în mizerie,
bolnavi şi fără speranţă etc., etc. – iar ei nu locuiesc în aşezămintele
noastre spirituale!
Anonimul „indignat”: Unora
dintre ashramişti li se cere să plătească întreţinere 250 lei pe lună
(pe timp de vară !), trebuie să îşi plătească cursurile de yoga (80 lei
lunar!) şi să îşi ia de îmbrăcat, mâncare (că nu le ajunge porţia de
hrană), şi medicamente, dacă sunt bolnavi. De unde să ia toate acestea
dacă nu lucrează în afara ashramului, căci nu este timp.
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi:
Noi întrebăm din nou: De ce mai rămâne în aşezământ, dacă e aşa de rău?
De ce nu îşi închiriază o cameră în oraş – e simplu şi îi va fi foarte
bine apoi: 100 euro, plus încă 100 întreţinerea, plus banii pentru
hrană, îmbrăcăminte, transport, medicamente etc., etc. Un salariu de
1500 de lei poate că îi va ajunge. Dar câţi oameni au un asemenea
salariu şi câte ore pe zi muncesc pentru el? Până mai de curând un tânăr
profesor, de exemplu, avea un salariu doar de vreo 700 lei pe lună. Îi
ajungeau oare să se întreţină pe el şi familia sa? Ashramistul nostru
„indignat” a luat atitudine şi în această situaţie? Revin din nou la
exemplul meu (Costache Cristiana): am avut probleme grave de sănătate şi
am primit susţinere din toate punctele de vedere – cei din spital chiar
au fost impresionaţi de cât de mulţi prieteni au venit să mă viziteze
şi m-au ajutat – şi cunosc de asemenea colegi care s-au aflat în
situaţii speciale şi au fost ajutaţi cu tot ce au avut nevoie!
Anonimul „indignat”: Căci,
trebuie să îţi faci norma de karma yoga zilnică (între 6 şi 8 ore
zilnic), plus cele 15 ore la tipografie – ceea ce tot e bine faţă de
cele 49 de ore – cât era norma anul trecut înainte de tabăra de la
Costineşti. Străinii o duc mai bine, căci ei au bani iar norma lor de
karma yoga în general nu depăşeşte 5 ore pe zi. La tipografie eşti
muncit în condiţii inumane (căldură, mizerie), umilit permanent şi
înjosit ca un sclav de angajaţii de la tipografie, iar orele nefăcute se
dublează, sancţiunea fiind interdicţia de a putea pleca în vacanţă.
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi:
Exagerarea este atât de mare încât e greu de crezut. Umilire permanentă
şi înjosire ca un sclav e cam prea mult spus ca să mai fie credibil.
Anonimul „indignat”: La
toate astea se mai adaugă şi OBLIGATIVITATEA (pentru ashramistul de
rând 3 din 4 pe lună, fără întârzieri mai mari de 20 de minute – care se
considerau absenţe) de a participa la mitingurile pro-MISA, unde eşti
obligat să strigi diferite lozinci...
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi:Oare
cum ar putea fi cineva obligat să strige lozinci dacă nu vrea? Poate
mai degrabă tovarăşului informator răuvoitor (autor al rândurilor de mai
sus) – căci sunt şi informatori corecţi şi nu vrem să-i jignim pe aceia
care îşi fac meseria aşa cum se cuvine – infiltrat de mulţi ani într-un
aşezământ spiritual îi este neplăcut să strige lozinci care nu-l
reprezintă şi care indirect îl acuză pe el şi pe colegii lui de
serviciu! Mai degrabă de aici vine nemulţumirea sa! Şi, apropo de
informatori: cu mai mulţi ani în urmă, a venit un angajat al SRI-ului la
noi (dumnealui participase la cursurile noastre timp de mai multe luni,
incognito, în calitate de simplu cursant), la sala de curs de la
Pipera, s-a prezentat şi ne-a spus: „Sunt X..., am avut
misiunea să supraveghem cursurile dumneavoastră de yoga, ne-am convins
că nu este nimic ilegal sau care să facă atingere la siguranţa
naţională, misiunea mea s-a încheiat şi vreau să vă spun că aveţi
microfoanele instalate în aerisirile de la sală. Puteţi să le scoateţi!” Iar Grieg i-a răspuns: „Nu este nevoie pentru că nu avem nimic de ascuns!” Este o speranţă pentru noi şi chiar pentru România că mai există astfel de oameni în SRI!
Anonimul „indignat”: ...şi să ţii tot felul de pancarde în care ai încetat de mult să mai crezi.
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: Dacă nu mai crezi de mult, ce te mai reţine în aşezământ? „Datoria”?
Anonimul „indignat”: Evident,
nu ţi se plăteşte (şi nu interesează pe nimeni) dacă ai bani de metrou
sau autobuz ca să ajungi la miting (unii au fost “sfătuiţi” să facă
consacrarea înainte… şi să meargă pe blat cu autobuzul sau tramvaiul).
La miting, stai câte 4-5 ore în soare (vara) sau în ger (iarna) fără ca
“organizatorii” să îţi dea o cană de apă (vara) sau un ceai cald
(iarna), sau un covrig – să ai putere să strigi.
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: Poate
lapte şi corn din programul cu acelaşi nume, pentru şcolari, care, după
cum ştim cu toţii, umflă conturile (programul respectiv) firmelor
unora... – ashramistul nostru indignat se exprimă ca un mic pofticios
frustrat, căci îi fuge gândul cam des la mâncărică; probabil că îl
chinuie şi regimul vegetarian pe care trebuie să-l suporte în incinta
aşezământului...
Anonimul „indignat”: Trebuie
să mai participi obligatoriu la şedinţele de ashram săptămânale, unde
se întocmesc listele cu activităţi (participanţii la mitinguri) şi alte
activităţi. La aceste şedinţe, ce rivalizează cu interminabilele şedinţe
de partid ale PCR-ului...
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi:Gura
păcătosului adevăr grăieşte – putem calcula uşor cam ce vârstă are
autorul scrisorii, dacă a avut timp să fie saturat de şedinţe
interminabile de partid ale PCR-ului, dar mai aflăm şi că a fost membru
de partid!!! Deh! Oare chiar mai putem să credem că a locuit vreodată
într-un aşezământ spiritual? Sau poate cineva, mai puţin talentat la
scrisori, îi furnizează datele şi dumnealui doar le redactează? Aşadar
este puţin probabil că „ashramistul nostru indignat” a muncit vreodată
cu mâna şi cu lopata la ridicarea vreunui aşezământ spiritual pentru
MISA.
Anonimul „indignat”: ...ce se întind uneori până noaptea târziu, se plătesc poliţe, se linşează în public moral (celebra autocritică)...
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: autocritică (sic!) – iar reminiscenţele comuniste îşi spun cuvântul...
Anonimul „indignat”: ...cei
care protestează şi primesc pedepse cei ce au curajul susţinerii
propriilor opinii. Dacă întârzii sau lipseşti, eşti pedepsit cu ore la
tipografie suplimentare. Mai nou, în unele ashramuri s-au instalat
(discret !), şi chiar şi la sălile de curs, camere de supraveghere care
îi înregistrează pe toţi cei care se află acolo.
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi:
Dumnealui ar dori probabil ca cei care calomniază şi discreditează
această şcoală de yoga şi urmăresc să o destabilizeze din interior şi
chiar să o desfiinţeze să nu fie tulburaţi de nicio altă opinie şi să
fie lăsaţi să „sape” în voie... Camere de supraveghere sunt şi pe
străzi, aproape la toate intersecţiile, sunt şi în diverse instituţii
... Acelea sunt bune şi ale noastre sunt rele?
Anonimul „indignat”: Încet încet, MISA a devenit un sistem totalitar închis, absurd şi imposibil...
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi:
sistem totalitar (sic!). Iar limbajul comunist de lemn! Aici spunem
însă clar şi răspicat: MISA este o şcoală spirituală deschisă, care
promovează valori spirituale autentice şi unde majoritatea cursanţilor
au obţinut rezultate semnificative, căci altfel ar fi plecat în altă
parte. MISA este cea mai mare şcoală de yoga din Europa tocmai pentru că
standardele cursurilor noastre sunt foarte ridicate. Dacă nu ar fi aşa,
nu s-ar mai cheltui atâţia bani şi resurse (mai mult sau mai puţin
umane) pentru discreditarea ei şi a mentorului ei spiritual, Gregorian
Bivolaru.
Da, este de necrezut, dar după aproape 50 de ani de
comunism, unii vor să rămână totuşi în continuare în sistemul lor
totalitar închis, absurd şi imposibil! Ei sunt cei care văd negru acolo
unde ceilalţi văd alb; ei se află în continuare în sistemul lor
totalitar închis, absurd şi imposibil şi li se pare că alţii ar fi. După
cum ştim cu toţii, în perioada comunistă de tristă amintire a fost
implementată în mod voit în conştiinţele oamenilor ideea că
spiritualitatea este ceva sectar, ceva periculos, ceva îngrozitor. Şi
mulţi chiar au crezut şi continuă să creadă! Iar după aşa-zisa
Revoluţie, unii dintre ei au ajuns chiar să ne conducă ţara, au făcut un
mare salt dar nu au reuşit să-şi salte şi conştiinţa şi să devină
liberi în „cuget şi simţire”.
Anonimul „indignat”: ...unde oamenii sunt exploataţi...
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi:
(sic!) Iar limbajul comunist de lemn! Dar aici mai putem să adăugăm că,
după cum vedem cu toţii, în România trăim acum într-o societate în care
s-a format o pătură de îmbogăţiţi – „băieţii deştepţi” – care,
într-adevăr, îi exploatează cu neruşinare pe toţi ceilalţi, îi fură, îi
dispreţuiesc, îi înfometează, îi umilesc, îi lipsesc de mijloacele de
subzistenţă, îi controlează, îi manipulează prin mass-media şi nu numai
etc., etc – putem aşadar să spunem că avem de-a face, la scara întregii
ţări, cu o formă mai modernă, voalată şi „şmecheră” de exploatare a
omului de către „băieţii deştepţi”? Poate scrieţi ceva şi despre acest
subiect! Nu de alta, dar vedeţi acum că oamenii ies în stradă cu miile,
fără să-i oblige nimeni, şi strigă şi lozinci, tot fără să-i oblige
nimeni, şi nu prea par a fi interesaţi de poveştile despre MISA, ci de
altceva!... Şi pentru că mai înainte s-a adus vorba despre Ceauşescu, să
ne amintim că el este cel care chiar a creat un sistem cu adevărat
draconic – Securitatea –, dar apoi a fost ucis de propria lui creaţie.
Iar pentru cei care nu învaţă, istoria se repetă!
Anonimul „indignat”: ...iar
singura cursă “spirituală” a rămas cursa rezistenţei în faţa lipsurilor
de tot felul, dar şi în faţa abuzurilor şefilor de ashram, care sunt în
mod direct susţinuţi de GB şi se folosesc în faţa noastră de
autoritatea acestuia.
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi:
Iată deci unde trebuia să se ajungă: s-a găsit şi „ţapul ispăşitor” –
GB! Deşi dumnealui este plecat din ţară de 8 ani, este considerat marele
vinovat. Este singurul vinovat pentru tot! Scopul scrisorii este acum
clar: defăimarea lui Grieg şi a Şcolii de yoga MISA pentru ca Grieg să
nu mai fie susţinut de autorităţile din Suedia, iar MISA să fie
compromisă şi încet-încet desfiinţată – iar aceasta nu înseamnă nimic
altceva decât că adevărurile promovate de Grieg şi de şcoala noastră
sunt autentice şi că îi deranjează pe cei ale căror planuri de
totalitarism le demască.
Anonimul „indignat”: Foamea şi lipsurile de tot felul au erodat conştiinţele colegilor. Se fură mâncare din frigider, DE FOAME.
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: De ce să fure, în loc să ceară? E mult mai normal să ceară şi atunci va şi primi!
Anonimul „indignat”: Se mituiesc şefii şi cei care ţin evidenţa prezenţelor de tot felul.
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: E chiar nostimă afirmaţia aceasta! Nu poţi decât să zâmbeşti!
Anonimul „indignat”: Dacă ai bani (şi nu mulţi !), o duci bine în ashram.
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: Oriunde în lumea aceasta mare, dacă ai bani o duci mai bine decât dacă nu ai bani!
Anonimul „indignat”:
Îţi poţi plăti karma yoga şi orele de tipografie, mai avem un pic şi o
să ajungem să ne plătim colegii să facă nauli pentru noi (şi să ne
consacre nouă roadele acestor execuţii), ca să ne putem face tapasul.
Toate acestea denotă o viaţă trăită în falsitate, frică, minciună şi făţărnicie.
Când
au ajuns atât de INUMANI cei care ne conduc ?! Ce urmăresc ei de fapt
cu noi ? Ni se spune că suntem liberi să plecăm oricând, dacă nu ne
convine, dar nu avem voie să lipsim noaptea din ashram fara bilet de
voie de la Neacşu Cristian (şeful peste toate ashramurile din Bucureşti)
şi nu putem lipsi din Bucureşti nici măcar o oră fără bilet de învoire
de la acesta.
Când ei au gândit cum să îţi ocupe tot timpul, unde şi
când să mai câştigi un ban ca să plăteşti toate cheltuielile ce ţi se
impun, de unde să mai scoţi un ban ca să îţi mai cumperi o haină, un
pantof, ceva de mâncare, pastă de dinţi, hârtie igienică, tampoane,
cartelă de telefon sau de metrou ? Nu mai vorbesc dacă ai un
iubit/iubită şi vrei să îi faci un cadou !
În plus, unii au fost daţi
afară din ashram doar pentru că au încercat să îşi ia un serviciu ca să
aibă bani să mănânce ! În schimb, se acceptă să lucrezi pe bani de
nimic la Steaua Divină (câte 6 sau 8 ore pe zi), fără carte de muncă sau
cu carte de muncă pe program mult mai mic decât în realitate, pe un
salariu de 250 lei pe lună, din care le ajunge să îşi plătească
întreţinerea !
Se mai acceptă să ai serviciu dacă eşti în ashram,
doar “în cazuri excepţionale”, dacă este un serviciu bun, însă în acest
caz eşti obligat să donezi jumătate din salariu către MISA, şi evident
din cealaltă jumătate să îţi plăteşti cheltuielile de ashramist…
Nu
în acelaşi fel stau lucrurile cu femeile din ashram. Cele tinere şi
frumoase sunt determinate (de mizerie, lipsuri şi tracasări) să plece la
muncă fie în studiourile de videochat, fie în cluburi de striptease, ca
dansatoare la bară. Banii intră TOŢI la MISA, căci se munceşte în regim
de karma yoga, iar ele primesc doar 1% din suma câştigată. Chiar şi
aşa, femeile nu mai vor să muncească pentru voi, iar voi aţi inventat
poveşti de genul că extratereştrii benefici v-au inspirat să creeaţi
concursurile de Miss Shakti, de unde vă racolaţi femeile.
Mai nou, nu
doar femeile pleacă. Grupul Mahavira ananda a devenit mai nou,
antreprenor de muncă yoghină. Ei oferă locuri de muncă pentru bărbaţi în
străinătate (muncă în construcţii) şi asigură cazare, transport şi
parţial hrana, pentru 300 euro pe lună, restul fiind consideraţi…
“donaţii”. Condiţia obligatorie pentru a munci la Mahavirananda este să
prestezi 2 saptămâni de muncă grea (de şantier) în cadrul ashramului
lor, PE GRATIS, doar pentru cazare şi hrană (parţială).
Mai nou, s-a
aprobat de către şefii din MISA ca în tabăra spirituală de la
Costineşti, datorită faptului că există interdicţia aprinderii
lumânărilor pentru cei din ashramuri (te teama incendiilor), s-a aprobat
(pentru cei care au tapas-uri de ofrandă de lumină –şi sunt MII DE
ASTFEL DE OAMENI !) CA ACEŞTIA SĂ ÎŞI POATĂ APRINDE LUMÂNĂRILE la
ashramul numit viluţa al grupului Mahavirananda, CONTRACOST, cu 2 lei
de persoană/tăviţă de lumânări. Deci sunt unii care ştiu să transforme
până şi energia spirituală a luminii lumânărilor în bani !
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi:
Intenţia de compromitere şi de defăimare a școlii noastre de yoga, a
celor care se află la conducerea ei precum şi a lui Grieg este evidentă
prin aceste afirmaţii pline de venin şi ticluite cu viclenie pentru a
crea o imagine cât mai horror, încât nu mai merită comentarii!
Anonimul „indignat”: Sunt
multe lucruri care ne vin în minte acum, multe nedreptăţi şi abuzuri.
Nu ale procurorilor şi justiţiei, ci ale conducerii MISA.
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi:
Aha! Ashramistul nostru „indignat” nu este aşadar nemulţumit de
nedreptăţile şi abuzurile „procurorilor şi justiţiei”, dar este
nemulţumit de conducerea MISA. Deducţie logică: face oare parte din
acelaşi sistem în care se află şi toţi acei procurori care acţionează la
ordin şi „justiţia” coruptă? Şi care acţionează şi împotriva conducerii
MISA?
Anonimul „indignat”: Grieg,
tu eşti primul care ne neîndreptăţeşti, atunci când tratezi diferit
cursanţii. Pe femeile pe care îţi fac favoruri sexuale le îngropi în
bani şi cadouri scumpe, le plimbi prin Paris şi le răsfeţi cu mâncăruri
bune, dar pentru cei ce muncesc în ashramuri ca nişte sclavi pentru a
ţine în viaţă o şcoală de yoga – ŞI VIAŢA TA DE LUX ŞI DE DESFRÂU, nu se
găsesc bani pentru mâncare, cazare, sănătate, curent electric, sau
vacanţe.
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi:
Cine altul ar putea fi găsit vinovat de către „ei” dacă nu Grieg? El
este desigur vinovat pentru că este duşmanul făţarnicilor şi al slugilor
lor plătite. Pentru defăimarea lui Grieg s-au cheltuit sume imense.
Grieg este un tip incomod pentru toţi cei care au intenţii criminale. El
se află printre cei foarte puţini de pe această planetă care au
dezvăluit cu un curaj rar întâlnit planurile criminale de ucidere în
masă a populaţiei globului, planuri puse la cale şi puse şi în practică
de Francmasoneria mondială. Nu este un motiv suficient pentru a fi
ridiculizat, defăimat, un motiv suficient pentru a i se crea cu orice
preţ o imagine de monstru de către cei cărora el le încurcă planurile şi
care se cred deja „stăpânii lumii”?
Celor care vor să cunoască
totuşi adevărul le putem spune că Grieg nu a trăit niciodată în lux şi
nici în desfrâu. A fost întotdeauna cumpătat şi a trăit modest, pentru
că îi plac cumpătarea şi modestia. Ar fi putut într-adevăr să trăiască
în lux, pentru că este un om foarte special din multe puncte de vedere;
ar fi putut foarte uşor să strângă averi peste averi, dacă l-ar fi
interesat. Dar a ajuns la cea mai înaltă realizare spirituală şi şi-a
consacrat viaţa pentru a-i ajuta şi pe alţii să ajungă acolo, dacă
doresc. Tot ceea ce face demonstrează aceasta. Îi place să facă Voia lui
Dumnezeu şi se perfecţionează încontinuu. Crede în ceea ce spune şi
face ceea ce spune, spre deosebire de mulţi alţii care una spun şi alta
fac, doar ca să-şi satisfacă interesele lor egoiste, nepăsându-le cât de
mult rău şi suferinţă lasă în urma lor. Toţi cei care am avut şansa
să-l cunoaştem pe Grieg mai îndeaproape şi i-am fost alături în diferite
momente de-a lungul anilor am fost impresionaţi de marea sa umilinţă,
de marea sa dăruire, de puterea lui de muncă extraordinară... şi nu în
ultimul rând de puterile sale paranormale cu ajutorul cărora a făcut
extraordinar de mult bine multor fiinţe umane. Sunt mii de mărturii
scrise ale unor oameni (cursanţi yoga şi nu numai) a căror viaţă a fost
transformată mult în bine prin influenţa lui directă sau indirectă.
Impresionată (eu, C.C.) fiind de puterea lui de dăruire exemplară, la un
moment dat, cu mai mulţi ani în urmă, i-am spus: „Grieg,
eu nu mă mai mir că poţi să faci tot ceea ce faci. Mă mir însă că,
putând să faci toate acestea, te porţi ca un om obişnuit!” El mi-a răspuns, cu modestie: „Este din cauza unei mari umilinţe!”
Se mai pot spune încă foarte multe lucruri frumoase despre Grieg şi
despre lumina dumnezeiască pe care a adus-o în viaţa noastră, dar ne
oprim acum aici. Îi invităm însă pe toţi cei care doresc şi cărora
întâlnirea cu Grieg le-a adus lumină în suflet să trimită scrisori
deschise (eventual pe adresa redacţiei Yogaesoteric) pentru a-l putea şi
noi sprijini acum, în aceste momente dificile prin care este obligat să
treacă, şi pentru a-i arăta măcar o mică parte din recunoştinţa şi
mulţumirea noastră.
Anonimul „indignat”: Este
şi vina noastă. E vina noastră că am crezut în tine. E vina noastră că
am tăcut, că ţi-am acceptat măgăriile şi autoritatea, însă vom ajunge
odată şi odată să stăm de vorbă faţă către faţă şi cu tine, chiar dacă
tu refuzi mereu să ne întâlneşti sau să ne asculţi problemele. O să îţi
cerem socoteală pentru toate aceste lucruri urâte şi pentru toate
suferinţele noastre. Contrar celor spuse de MISA în public, ştim că
oamenii tăi mituiesc judecătorii şi procurorii, ştim că toate firmele
MISA (cu tipografia în frunte !) activează ilegal, la negru, cu sclavi
yoghini ! Sclavii însă nu îşi pot da demisia. Sclavii doar se cumpără şi
se vând. Dragă Grieg, ne-ai vândut lui Neacşu Cristian, lui Nicu
Catrina, lui Iulia, lui Costică, lui Cristi Ion, lui Lăcrămioara, Edi
Franţi, Monica Dascălu, Teo Pop, Radu Constantin şi celorlalte lipitori
de bani cu care te-ai înconjurat. Aceşti oameni ne EXPLOATEAZĂ în
continuare ÎN NUMELE TĂU, chiar dacă tu nu mai eşti în România, unde
credem că nici nu vei mai reveni vreodată ! Cu toate acestea, deşi tu şi
EI sunteţi judecaţi deja de instanţele române pentru aceste fapte, CU
UN TUPEU ULUITOR aveţi îndrăzneala SĂ CONTINUAŢI SĂ PERSEVERAŢI ÎN
ACESTE TICĂLOŞII.
Vouă nu vă e frică de Dumnezeu !? Atunci, SĂ VĂ FIE FRICĂ DE NOI, căci am ajuns la capătul răbdării.
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi: Finalul ameninţător spune totul de la sine; deşi„scopul acestei scrisori nu este unul denigrator”,scrisoarea
este, după cum se vede, în totalitate denigratoare. Lupul şi-a dat jos
blana de oaie. Putem să răspundem doar atât: Cei cărora le este frică de
Dumnezeu nu Îl cunosc şi nu Îl iubesc. Dar, din păcate, cel care a
scris această scrisoare se crede deasupra lui Dumnezeu şi prin aceasta
îşi dezvăluie apartenenţa luciferică - după cum întăresc, cu majuscule,
în final, cuvintele lui:„Să vă fie frică de noi” – Şi-a semnat astfel singur cartea de vizită!
Anonimul „indignat”: Semnat:
Un grup de ashramisti (cu adevărat indignaţi !)
Urmează un PS al lui Mihai Rapcea:
PS:
la final, realizatorii Verdi.TV dedica tuturor cititorilor acestui blog
precum si celor din ashramuri care au avut curajul sa isi ridice ochii
catre libertate, un fragment muzical din Opera Nabucco de Giuseppe Verdi
- Corul Robilor Evrei (tot un fel de “alesi”). Sa nu ne pierdem
speranta in mai bine, de-a lungul timpului – si de-a latul Istoriei, si
altii s-au eliberat din robie.
Opinia grupului de yoghini mulţumiţi:
Sperăm şi noi să se elibereze din robia ignoranţei cât mai mulţi, căci
doar aceea este cu adevărat o eliberare din robie! Şi mai spunem,
amintindu-ne de un trist moment al istoriei: „Doamne, luminează-le minţile, căci nu ştiu ce fac!”
Semnat:
un grup de yoghini care locuiesc în aşezăminte spirituale şi care sunt
cu adevărat mulţumiţi, în numele cărora semnează Costache Cristiana.
(Noi abia acum am citit scrisoarea buclucaşă a celor „indignaţi”, aşa că
acum ne exprimăm opinia!)
(Costache Cristiana: sunt în anul 25 de
curs yoga, Bucureşti, am 50 de ani şi locuiesc de 4 ani într-un
aşezământ spiritual, iar în trecut am mai locuit timp de câţiva ani în
alte două aşezăminte. Replica de mai sus nu îmi aparţine în totalitate;
ea a fost alcătuită adunând ideile şi sugestiile colegilor mei.)
Opinia yoghinilor mulţumiţi:
P.S.
1. La sugestia unui coleg, ne-am gândit să facem următoarea propunere:
fiecare persoană care locuieşte într-un aşezământ spiritual să scrie pe o
foaie de hârtie, pe scurt, de ce a venit în aşezământ, ce aşteptări sau
ce aspiraţii a avut la venire, ce împliniri sau dezamăgiri au urmat, ce
crede acum şi ce planuri de viitor are, ce consideră că poate oferi
benefic prin şederea lui aici, cu ce crede că poate ajuta comunitatea în
care doreşte să se integreze, ce speră să primească, în ce măsură MISA
şi Gregorian Bivolaru le-au influenţat viaţa (fie în bine, fie în rău)
etc.
Am putea apoi să înfiinţăm o comisie de etică, din care să facă
parte şi psihologi de profesie, care să analizeze fiecare declaraţie şi
în final să concluzioneze pentru fiecare în parte dacă locuitul în
aşezământul spiritual a fost de natură să-i îmbunătăţească viaţa sau
dimpotrivă. Ar putea fi un punct de plecare chiar pentru un studiu (s-ar
face pentru prima oară în România un astfel de studiu şi ar fi
interesant) şi s-ar putea trage concluzii cu adevărat obiective. Nu
presupuneri, ci statistici foarte exacte pe care oricine le poate
verifica. S-ar putea realiza un chestionar, pentru a simplifica mult
organizarea acestei acţiuni iar rezultatele să fie făcute publice.
Opinia yoghinilor mulţumiţi:
P.S. 2. După cum ne-am aşteptat, între timp a mai fost publicat un material intitulat „
Scrisoarea a III-a”,
în
data de 19 sept 2013. Acest material se doreşte a fi un comentariu acid
şi ironic referitor la întâlnirea specială care a avut loc în data de
17.09.2013 la sala Pipera şi care i-a reunit pe aproape toţi cei care
locuiesc în aşezămintele spirituale din Bucureşti. La acea întâlnire s-a
dezbătut punct cu punct scrisoarea ashramiştilor „indignaţi” despre
care ne-am exprimat şi noi opinia în rândurile de mai sus. Marea
majoritate a celor prezenţi şi-au exprimat bineînţeles, în mod
categoric, dezacordul vizavi de această scrisoare calomnioasă.
Graba cu care s-a publicat această „
Scrisoare a III-a”
însă (şi chiar de Lună Plină!), precum şi ambiguitatea autorului pusă
în evidenţă prin formulări neglijente ne demonstrează încă o dată că nu
este vorba despre un grup, ci doar despre o singură persoană care
probabil primeşte informaţii „din interior”. „
Scrisoarea a III-a”
este în aceeaşi notă tendenţioasă şi răuvoitoare şi de aceea nu mai considerăm necesar să o comentăm.
Vă
mulţumim tuturor pentru răbdarea cu care aţi lecturat opinia noastră şi
sperăm că am reuşit să aducem mai multă lumină asupra subiectului aflat
în dezbatere.
25 septembrie 2013
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu