Urinoterapia, o terapie milenară redescoperită recent de ştiinţă
Terapia cu urină este o metodă terapeutică naturistă, pe cât de simplă pe atât de eficientă, bazată pe puterea de vindecare a urinei proprii. Această practică este folosită din vremuri imemoriale la mai toate popoarele, iar în prezent terapeuţi din întreaga lume fac adesea referire la eficienţa acesteia. Începând cu „leacurile băbeşti” despre care a auzit aproape oricine şi care includ printre altele utilizarea urinei atât extern, cât şi intern şi până la Congresele Mondiale de Urinoterapie la care se reunesc medici şi cercetători celebri din întreaga lume, această terapie reprezintă o realitate de necontestat, cu rezultate de multe ori miraculoase.
Urinoterapia a fost menţionată adesea de-a lungul istoriei umaneÎn India această terapie este respectată de mii de ani ca „mamă a medicinii ayurvedice”. Din India până în Alaska, trecând prin Tibet, Japonia, Siberia, Anglia, Germania, Franţa, America, China şi multe alte ţări, practica urinoterapiei este foarte răspândită. De altfel, şi în tradiţia românească se cunosc utilizările urinei. Cei care au crescut la ţară îşi mai amintesc probabil cum bunicii îi sfătuiau să se spele cu urină în caz de zgârieturi pentru a opri sângerarea, în caz de arsuri, în caz de acnee sau eczeme. Masajul cu urină este recomandat din bătrâni pentru ameliorarea multor afecţiuni, de la răceală la hepatită şi chiar pentru îmbunătăţirea vederii. Este cunoscut la ţară că mâinile pline de băşici după efectuarea unor munci grele se vindecă prin masajul cu urină.
Urinoterapia este elogiată pentru imensele sale beneficii de Galen (129-199 D.C.) precum şi de Plinius, în scrierile lor medicale. Aceasta este prezentată ca tratament pentru muşcături de câini şi şerpi, afecţiuni dermatologice, ale ochilor, arsuri şi plăgi. La fel este menţionată şi de către Paracelsus (1493-1541) sau Christian Wilhelm Hufeland (1762-1836), prieten apropiat a lui Goethe. La începutul anilor 1800, o carte numită „1.000 de lucruri notabile” descrie practica tratării prin urină ca având efecte miraculoase în cazul unui număr impresionat de boli. În secolul 18, un dentist francez a elogiat urina ca apă de gură excepţională. În Anglia între 1860-1870 consumarea urinei proprii a fost o cură folosită la scară largă pentru vindecarea hepatitei. Din vechime până în timpurile moderne, eschimoşii din Alaska au folosit urina ca antiseptic pentru a trata rănile.
Damar Tantra - un tratat oriental clasic în domeniul autovindecării cu urină
Tehnica terapiei prin urină nu se predă în cadrul cursurilor de yoga MISA. Însă Gregorian Bivolaru a ţinut o serie de conferinţe despre urinoterapie şi a tradus textul străvechi secret Damar Tantra, care descrie virtuţile nebănuite ale urinei şi ale urinoterapiei. Damar Tantra datează dinaintea epocii puranice, cu aproximativ 5.000 de ani în urmă şi se prezintă sub forma unui dialog tainic între Shiva şi Parvati. A fost publicată pentru prima dată în româneşte în 1995, într-o ediţie biligvă, în sanscrită şi în română, cu o prefaţă semnată de Gregorian Bivolaru. Acest text a fost şi rămâne un tratat oriental clasic în domeniul autovindecării cu urină. Gregorian Bivolaru a făcut această traducere pentru a pune la dispoziţia yoghinilor o documentaţie fundamentală în acest domeniu. De altfel, chiar Gregorian Bivolaru a afirmat public, în cadrul unui interviu televizat, că a practicat urinoterapia. Lucru lăudabil, având în vedere că urinoterapia este cea mai eficace şi cea mai simplă dintre toate terapiile naturiste.
Un argument de bază şi în cazul urinoterapiei este că „un gram de practică valorează cât tone de teorie”. „Urinoterapia a fost şi este întotdeauna respinsă, blamată şi criticată numai de aceia care nu o practică", explică Gregorian Bivolaru în prefaţa la Damar Tantra.
Cea mai veche şi probabil cea mai completă sursă de informaţii referitoare la terapia prin urină se găseşte în Damar Tantra, sub titlul de Shivambu Kalpa Vidhi. Numele tradiţional al terapiei prin urină este Shivambu Shastra. Shivambu se traduce ca „apa lui Shiva”, făcându-se referire la caracterul favorabil al acestei practici - Ambu înseamnă apă. Shastra înseamnă cunoaştere „în afara timpului”, adică nu se schimbă odată cu timpul, locul sau circumstanţele. Prin Shivambu se fac referiri la urină - Shiva desemnând aici falusul (organul sexual masculin, cât şi sistemul urinar).
Un alt nume tradiţional al urinoterapiei este amaroli. Cuvântul sanscrit amaroli este destul de dificil de tradus cu exactitate în limba română. El are mai multe semnificaţii, cea mai apropiată echivalare a sa în română fiind „nectarul nemuririi” (amara semnifică în limba sanscrită nemuritor).
Damar Tantra conţine 108 aforisme, care dezvăluie virtuţile nebănuite ale urinei şi modalităţile secrete de tratament. Aici sunt descrise complet procedeele şi efectele tehnicii de Shivambu Kalpa. „Băută astfel cu perseverenţă, urina este un tainic nectar divin (amrita)! Ea poate înlătura în scurt timp bătrâneţea, precum şi o mulţime de tipuri de boli” spune Aforismul 9. Tot în acest text sunt descrise toate puterile paranormale (siddhis) ce pot fi dobândite prin folosirea cu regularitate a lui amaroli.
Terapia cu urină este descrisă în cărţile sacre ale umanităţii
Există, de altfel, o serie de scrieri tradiţionale, pe lângă Damar Tantra, care vorbesc despre practica urinoterapiei. Celebrul tratat tradiţional secret al înţelepciunii indiene, Yoga Tattva Upanishad descrie pe larg Amaroli Mudra. În esenţă, tehnica descrisă de Yoga Tattva Upanishad constă în a bea zilnic o parte din urina proprie. Această veritabilă energie pranică – mai exact este vorba despre suflul energetic descendent Apana Vayu - este sublimată în alte forme de energie (prana) superioare, datorită unor ample, profunde şi complexe procese de transmutaţie biologică la temperatura corpului.
La rândul său, tratatul Hatha-Yoga-Pradipika (III, 96-97) conţine o descriere foarte detaliată a acestei practici secrete: yoghinul sau yoghina trebuie să ajungă să bea zilnic partea „centrală” a urinii sale proaspete, adică va evita să bea atât primul jet – deoarece se consideră că măreşte în timp excesiv de mult secreţiile bilei, cât şi ultimul, deoarece acesta se consideră ca fiind complet „descărcat” din punct de vedere subtil energetic.
În dialogul lui Shiva cu Parvati din Gyanarnava Tantra (capitolul 22), se afirmă că după ce a fost cu adevărat realizată cunoaşterea exactă a lui dharma şi adhrama - adică a ceea ce bun, drept, corect şi a ceea ce este rău, greşit, imoral - orice aspect al lumii devine prin transfigurare şi consacrare sfânt. Urina, unghiile, oasele, saliva - toate sunt privite ca fiind nişte materializări ale luminii esenţiale sfinte în viziunea profund transfiguratoare a unei persoane care a căpătat puterile mantra-elor.
Iată ce spune Shiva în Gyanarnava Tantra: „O Parvati, tu trebuie să ştii că diferitele zeităţi făcătoare de minuni trăiesc nebănuite în acea apă din care este făcută urina la bărbat şi la femeie. Numai cei ignoranţi se lasă păcăliţi de gândul că urina este impură şi contaminată”. Alte tratate care vorbesc despre beneficiile practicii amaroli sunt Harit (în său primul capitol), Bhawa Prakasha (cap. VII), Sushruta Samhita (45, 228) şi Shiva-Parvati Samvad.
Practicile secrete tantrice, cum ar fi amaroli şi vajroli erau realizate şi în cadrul cuplului amoros. Iată ce spune tratatul Yoga Ratnakar (Mutrash Takam, versul 11): „Atunci când cei care se iubesc plini de dăruire, oferindu-şi şi savurându-şi unul celuilalt urina în cadrul trăirilor lor amoroase în care bărbatul nu îşi descarcă sămânţa (bindu), cei doi ating împreună starea androginală".
Consumul perseverent de urină este menţionat şi în scripturile jainiste. Vyavahar Sutra, scrisă de Acharya Bhadrabahu (cap. 42), ne vorbeşte de o sadhana specială numită pratima. Aceasta implică singurătatea deplină într-o chilie şi postul, iar aspirantul trebuie atunci să bea toată urina pe care o elimină în timpul zilei.
Chiar şi în Biblie se vorbeşte despre această practică străveche: “Bea apă de la propriul tău izvor şi nu o risipi pe uliţi” (Pildele lui Solomon, 5:15). Iată ce spune Iisus: „Cel ce crede în mine precum a spus Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui” (Ioan 7:38).
Urina este un produs secundar steril, rezultat în urma filtrării sângelui
În cazul multor oameni obişnuiţi mai persistă un puternic blocaj de natură psihologică în privinţa acestei tehnici care îşi propune să răstoarne una dintre cele mai puternic înrădăcinate prejudecăţi: aceea că urina noastră ar fi un deşeu toxic. Adevărul este că urina nu este un deşeu, ci ea este chiar un panaceu universal, având virtuţi vindecătoare şi regenerante aproape miraculoase, care permit utilizarea ei cu succes în cazul tuturor bolilor cunoscute. Urina, introdusă în organism, acţionează ca un autovaccin, nu numai vindecându-l, ci şi întinerindu-l.
Chiar medicina spune că urina nu este o substanţă toxică, respinsă de organism. Denumirea medicală a urinei este de „ultrafiltrat plasmatic” pentru că aceasta este un produs secundar al filtrării sângelui, nu un reziduu al filtrării. Într-un studiu despre urinoterapie publicat de Nexus Magazin, se face o comparaţie edificatoare: „Urina poate fi comparată cu ceea ce rămâne în urma unei mese bogate, iar această metaforă ne poate ajuta să înţelegem de ce elimină corpurile noastre elemente care sunt valoroase pentru sănătatea şi bunăstarea noastră”.
Urina este un derivat purificat al sângelui, produs de rinichi. Funcţia principală a rinichilor nu este una de excreţie, ci aceea de reglare a tuturor elementelor din sânge şi a concentraţiilor acestora, după ce elementele toxice au fost îndepărtate din sânge cu ajutorul ficatului, urmând să fie eliminate ca reziduuri solide. Rinichii reprezintă de fapt cel mai complicat, dezvoltat şi rafinat filtru cunoscut până acum. Astfel urina este, de fapt, cea mai pură apă pe care o putem bea. Un rinichi este înzestrat cu 115 kilometri de tuburi şi peste un milion de tubuli, numiţi nefroni, care la un loc formează un organ ce nu este mai mare de 4 centimetri. Fiecare nefron în sine este o structură foarte complicată, capabilă să selecteze ceea ce este necesar corpului şi să elimine anumite substanţe.
Rinichii filtrează sângele, păstrându-l pur şi eliberându-l de substanţele nefolositoare sau în exces, menţinând astfel echilibrul chimic, al apei şi al sărurilor minerale – funcţie pe care doar rinichii o au în corpul uman. Elementele importante din sânge sunt filtrate şi evacuate nu pentru că ar fi toxice şi dăunătoare pentru organism (nici o substanţă care a fost în sânge nu poate fi dăunatoare pentru persoana de la care provine), ci deoarece corpul nu are nevoie de o anumită concentraţie a unui element în acel moment specific. De aceea nu există două mostre de urină în lume care să conţină exact aceiaşi componenţi, iar când sunt reutilizate, aceste substanţe chimice şi nutritive acţionează ca vaccinuri naturale, agenţi antibacterieni, antivirali şi anticancerigeni specifici doar acelui corp şi numai în momentul respectiv.
Un element important este faptul că în fiecare zi rinichii filtrează o masă de apă şi săruri care este de zece ori mai grea decât greutatea corpului. O mare parte din lichidul filtrat nu este pierdut, ci reabsorbit din nefron în circuitul sanguin. De exemplu, putem filtra 300 de litri de lichid pe zi, dar vom reabsorbi în sânge 298 de litri. Cei doi litri care rămân sunt eliminaţi sub formă de urină, reprezentând deci esenţa fluidului filtrat. Produsul final este, de fapt, mai puţin toxic şi mult mai viu decât cea mai mare parte a alimentelor şi băuturilor pe care le consumăm. De altfel, dr. Beatrice Bartnett dezvăluie în studiul său Urine Therapy - It May Save Your Life că noi am băut urină încă înainte de a ne naşte, pentru că urina este ingredientul principal al fluidului amniotic.
Compoziţia biochimică a urinei explică numeroasele efecte terapeutice ale acesteia
Dr. Beatrice Bartnett estimează că urina are mii de compuşi biochimici, dintre care au fost studiaţi doar aproximativ 200. Iată o scurtă enumerare a acestora făcută de Nexus Magazin: „Urina conţine un sortiment incredibil de substanţe nutritive, enzime, hormoni, anticorpi naturali şi agenţi de apărare imunitară de importanţă critică. Unii dintre aceşti componenţi merită o examinare suplimentară – cum ar fi alantoina (care protejază împotriva insolaţiei şi se găseşte şi în tătăneasă şi în aloe vera); creatinina (aminoacid popular printre culturişti); hormonul DHEA (cu proprietăţi împotriva îmbătrânirii, a cancerului şi a obezităţii, dovedite prin cercetare); melatonina (cunoscută pentru efectul ei calmant de întărire a corpului fizic şi a imunităţii); hormoni sexuali precum testosteronul, androgenul şi estrogenul. Având în vedere un astfel de sortiment de ingredienţi sunt mai uşor de înţeles efectele antibacteriene, fungicide, antivirale, antineoplastice, anticonvulsive şi antispasmodice ale urinei”.
Astăzi sunt deja multe studii stiinţifice riguroase care au demonstrat că în urină există elemente cu valoare terapeutică. În anii '60 un laureat al premiului Nobel, Albert Szent Gyorgi, a descoperit în urină o substanţă numită 3-metil-glioxal. Această substanţă este capabilă să distrugă celulele canceroase. În anul 1966, Societatea Americană pentru Biologie Experimentală din oraşul Atlanta (SUA), a prezentat rezultatele anumitor cercetări referitoare la o substanţă denumită directin - derivată din urină. Atunci când această substanţă este pusă într-un mediu canceros, celulele canceroase se aliniază şi se ordonează pe rânduri drepte. Aceasta a dat mari speranţe de vindecare a cancerului, pentru că celulele canceroase trăiesc în dezordine, crescând şi înmulţindu-se haotic.
Rinichii fabrică anumite substanţe care pot fi găsite în urină, cum ar fi enzimele ce activează vitamina D, sau chiar vitamina D – de unde se poate concluziona că urinoterapia poate avea un rol important în vindecarea rahitismului şi a celorlalte boli ce provin din deficitul de vitamina D. Rinichii produc de asemenea un hormon numit renină, a cărui funcţie este aceea de a păstra tonusul vascular şi care influenţează presiunea sanguină. O altă substanţă care se regăseşte în urină este prostaglandina, substanţă complexă folosită în contracepţie. Prostaglandinele micşorează, de asemenea, presiunea sângelui. Urokinaza este o altă substanţă chimică conţinută de urină despre care se spune că previne formarea cheagurilor de sânge şi se dovedeşte astfel extrem de valoroasă în prevenirea atacurilor de inimă, în tromboflebite şi în embolismul pulmonar.
Efectele terapeutice ale urinei sunt folosite în industria farmaceutică
Multe dintre substanţele care compun urina sunt folosite azi de către industria farmaceutică. Ureea – considerată otrava din urină este baza pentru o gamă largă de medicamente şi cosmetice. „Studii ştiinţifice au arătat că odată reciclată prin ingerare, ureea este convertită într-un aminoacid esenţial, ajutând corpul să folosească mai eficient proteinele. Ureea s-a dovedit a fi şi un agent antibacterian şi antiviral extraordinar de eficient, una dintre cele mai bune substanţe naturale diuretice şi una dintre cele mai eficiente substanţe emoliente ale pielii descoperite vreodată”, scrie Nexus Magazin. Ureea este un agent medicinal aprobat de FDA (abrev. pentru Food & Drug Administration în S.U.A.) iar proprietăţile sale antineoplastice remarcabile sunt utilizate în medicamentele şi tratamentele împotriva cancerului.
Tot Nexus enumeră o listă de medicamente fabricate din constituenţi ai urinei: Pergonal – un medicament fabricat de una dintre cele mai mari companii producătoare de medicamente fertilizante din lume, foloseşte hormonul care îmbunătăţeşte ovulaţia, aflat în urina umană; compania producătoare a raportat vânzări de 855.000.000 $ în anul 1992 (cifră care a continuat să crească de atunci); Murine Ear Drops şi Murine Ear Wax Removal System; Ureaphil, un diuretic făcut din uree; Urofollotropin, un extract din urină pentru fertilitate; Ureacin, o cremă cu uree pentru problemele pielii; Amino-Cerv, o cremă cu uree pentru tratamente cervicale; Premarin, estrogen extras din urină pentru ulceraţii ale pielii, arsuri, răni infectate şi alte scopuri. Şi medicamentele citotoxice, active în cancer, sunt produse în momentul de faţă din urină.
Marginalizarea urinoterapiei, o meteahnă a societăţii de consum: nimeni nu face reclamă la ceva ce e gratuit, deci nu poate fi vândut
Terapia prin urină - una dintre cele mai vechi forme de vindecare şi una dintre cele mai eficace şi mai simple terapii naturiste - este disponibilă tuturor gratuit, lucru extrem de important în epoca modernă. În fapt, acesta este şi motivul pentru care urina nu a fost promovată ca medicament, pe lângă faptul că este controversată: ea nu reprezintă o sursă de venituri. Pe lângă faptul că este accesibilă în mod gratuit, mai are şi avantajul că substanţele conţinute de urină sunt perfect naturale şi nu provin din diverse procese de sinteză chimică. Astfel tratamentul cu urină nu produce efecte secundare sau alergii, cum se petrece în cazul medicamentelor sintetice. Cu toate acestea, în societatea modernă urinoterapia este pe nedrept marginalizată şi menţinută într-un con de umbră în favoarea altor tratamente care folosesc tot felul de produse de sinteză sau alte tehnologii nenaturale, fiind astfel mult mai toxice, cu efecte secundare grave şi totodată mult mai scumpe.
Cea mai mare problemă a urinoterapiei este legată de faptul că este disponibilă tuturor şi la orice oră, că este gratuită şi nu are efecte secundare, afirmă Harald W. Tietze în cartea Urina - apa sfântă. De ce? Când ceva este gratuit şi stă la dispoziţia tuturor, nimeni nu îi face reclamă, cel puţin în ţările occidentale. În ţările bogate, unde totul se vinde şi se cumpără, nimeni nu este interesat să facă reclamă unei modalităţi gratuite de vindecare. Urina nu costă bani, este accesibilă fără prescripţie medicală şi nu are efecte secundare negative. Mijloacele mass-media nu sunt interesate de un produs gratuit, deşi acordă spaţii uriaşe violenţei şi întâmplărilor negative, care le aduc profituri uriaşe.
Urina, sursă inestimabilă de hrănire şi vindecare, este proprie fiecărui om, conţinând elemente care sunt specifice doar acelui corp. „Studii clinice au dovedit că miile de substanţe chimice critice ale organismului şi substanţele nutritive care sfârşesc în urină reflectă funcţiile corpului individual. Când sunt reutilizate, aceste substanţe chimice şi nutritive acţionează ca vaccinuri naturale, agenţi antibacterieni, antivirali şi anticancerigeni; ele ajută şi la echilibrarea hormonală şi în cazurile de alergii. Informaţia pe care o conţine urina nu poate fi deci copiată sau obţinută din nici o altă sursă. La fel după cum natura nu produce doi oameni exact la fel, nu există două mostre de urină în lume care să conţină exact aceiaşi componenţi”, scrie Nexus Magazin.
Deşi urina personală reprezintă remediul cel mai personalizat, care poate vindeca fără efecte secundare chiar şi cele mai grave boli, deşi este complet sterilă şi netoxică, majoritatea oamenilor continuă să o respingă, considerând-o inadecvată. Mai mult, sunt dispuşi să cheltuiască sume enorme pe medicamente făcute adesea tot din urină, lipsindu-se astfel de beneficiile tratamentului cu urina proprie şi asumându-şi toate efectele secundare negative datorate produselor de sinteză chimică. Acest lucru poate fi înţeles doar dacă acceptăm lipsa lor de educaţie - sau mai bine zis, educaţia greşită pe care o primesc.
Urinoterapia face posibilă reciclarea substanţelor vitale utile
Modernizarea este cauza pentru care această terapie, atât de simplă şi atît de eficientă, este respinsă cu vehemenţă, afirmă Gregorian Bivolaru în prefaţa la Damar Tantra. „Datorită psihozei „consumului” care atrage după sine ideea „aruncării” deşeurilor, această societate se lipseşte din ce în ce mai mult de resursele necesare unei regenerări corespunzătoare”, explică mentorul MISA. În natură, însă, nimic nu se pierde, totul se transformă. Frunzele care cad toamna la rădăcina copacilor devin după aceea, prin putrezire, humus, contribuind ulterior la hrana pe care plantele sau copacii şi-o extrag mai târziu din pământ; apa care izvorăşte din pământ se evaporă şi revine apoi din nou pe suprafaţa pământului sub forma ploii. În acelaşi mod, urinoterapia este valoroasă pentru că face posibilă reciclarea substanţelor vitale, utile, pe care organismul le-a eliminat prin urină.
Propria noastră urină este cel mai înţelept medic, pentru că urina fiecărei persoane conţine o serie de anticorpi pentru diferite boli, unici în cazul fiecărui individ. Martha Christy sintetizează în cartea Your Own Perfect Medicine rezultatele unor serii de cercetări medicale care au descoperit multe elemente din sânge în urină, care atunci când sunt reintroduse în corp stimulează sistemul imunitar şi produc vindecarea diferitelor afecţiuni într-un mod unic.
În noi înşine există cel mai competent medic şi cel mai înţelept farmacist pe care ni-l putem închipui vreodată. Acesta se află, însă, în interior, ceea ce face să fie dificil de observat pentru o societate obişnuită aproape în exclusivitate să facă apel la exterior. Politica modernă a asistenţei medicale a dat naştere, în fapt, la efecte dezastruoase, îndepărtându-l cel mai adesea pe om de cunoaşterea propriei sale condiţii fizice, psihice şi mentale.
Terapia prin urină face parte integrantă din cele mai vechi sisteme vindecătoare care au existat pe pământ. “O boală poate fi vindecată prin diferite mijloace, dar cel mai bine este să o previi. Atunci când tratezi o boală, trebuie să ştii mai întâi care este cauza ei: stresul, dieta alimentară, mediul în care trăieşti etc. Tratarea unei boli fără a elimina cauza care a stat la baza apariţiei ei este ca şi cum ai lua un algocalmin după ce ţi-ai tras una în cap cu ciocanul, continuând în acelaşi timp să te loveşti cu el în cap. Este evident că dacă nu te-ai fi lovit deloc, nu ai fi avut nevoie de nici un algocalmin”, spune Harald W. Tietze în cartea Urina - apa sfântă. De altfel, iată ce spunea şi părintele medicinii Hippocrate: “atunci când un om doreşte cu adevărat să se însănătoşească, mai întâi el trebuie întrebat dacă este într-adevăr hotărât şi pregătit să suprime în totalitate cauzele bolii care îl face să sufere. Dacă atunci el răspunde afirmativ, numai după aceea va fi cu adevărat posibil ca el să fie ajutat să-şi redobândească sănătatea”.
Urina are abilitatea de a influenţa toate nivelele fiinţei – de la cel fizic, la emoţii, minte, până la suflet. Acesta este şi motivul pentru care în vechime amaroli nu era folosită exclusiv ca metodă de tratament, ci şi ca practică spirituală.
Cercetările ştiinţifice moderne confirmă eficacitatea terapiei cu urină
În zilele noastre, o serie de cercetători au realizat ample studii ale urinei şi a terapiei prin urină. John Armstrong autorul cărţii The Water of Life (Apa Vieţii), a făcut muncă de pionierat în acest domeniu între anii 1920 şi 1940. Armstrong însuşi a postit doar cu urină şi apă timp de 45 de zile, pentru a se vindeca de tuberculoză. Apoi, Armstrong a supervizat mai mult de 1.000 de persoane în cura de post negru cu urină. Numărul pacienţilor pe care i-a avut timp de 30 de ani se ridică la 40.000 de persoane. Teoria lui Armstrong, susţinută ulterior şi de alţi cercetători, este că în urinoterapie diagnosticul nu are nici o utilitate. Prima ediţie a cărţii lui Armstrong a fost tipărită in 1944. Aici sunt relatate multe cazuri interesante, inclusiv acela al unui pacient care a postit timp de 101 zile cu urină şi apă. El recomandă ingerarea urinei proprii pentru a vindeca peste 100 de afecţiuni. De altfel, urina poate fi folosită cu succes pentru masaj, ca apă de gură, loţiune aftershave sau ca antiseptic.
În anii ’40, când a fost tipărită cartea lui Armstrong, nu existau prea multe studii ştiinţifice care să susţină rezultatele practice obţinute de Armstrong aplicând urinoterapia. Astăzi, însă, situaţia s-a schimbat. Cea mai recentă carte a dr. Beatrice Bartnett - Urine Therapy - It May Save Your Life, publicată în 1996, are ca bază de documentaţie peste 800 de articole diferite despre urinoterapie. Cartea dr. Bartnett conţine o listă de 87 de referiri la studii medicale pe acest subiect. În cartea Your Own Perfect Medicine, a autoarei Martha Christy, apărută în 1998 sunt citate 120 studii ştiinţifice şi medicale referitoare la urină şi terapia prin urină. În bibliografia cărţii The Golden Fountain a lui Coen van der Kroon sunt trecute 32 de cărţi şi articole despre urinoterapie.
Cercetări importante în acest domeniu au fost realizate şi de către japonezi. Doctorul japonez Shigeyuri Arai - care a studiat aplicarea urinoterapiei în peste 1.700 de cazuri pentru tratamentul bolilor grave cum ar fi diabetul sau cancerul - a arătat că gradul de eficienţă al urinoterapiei este de 60% la pacienţii care sufereau de diabet şi de 73% la pacienţii bolnavi de cancer. Un alt cercetător japonez, dr. Ming Chen Liau a studiat efectele anticancerigene a unei proteine care se găseşte în urină – antineoplastonul - şi care inhibă dezvoltarea celulelor cancerigene, maligne. De altfel, în America şi Japonia s-a făcut simultan o descoperire senzaţională: în gură şi faringe existentă nişte celule senzoriale care sunt activate atunci când se consumă propria urină şi transmit creierului informaţii, ca un veritabil analizor biochimic. Astfel, creierul este informat despre diferitele afecţiuni sau dezechilibre produse în organism şi, prin mecanisme de biofeedback, ia măsuri prompte de vindecare.
Cercetarea ştiinţifică a acestei terapii miraculoase nu se opreşte aici. Interesul lumii ştinţifice asupra acestui subiect se poate vedea şi în faptul că până acum au avut loc trei Congrese Mondiale de Urinoterapie - primul în 1996 în India, cel de-al doilea în 1999 în Germania (unde se estimează că sunt peste 5 milioane de adepţi ai urinoterapiei) şi cel de-al treilea în 2003 în Brazilia.
Există foarte multe cazuri de vindecări miraculoase prin urinoterapie
Asistenta medicală Sonia Rodriguez de Gomez, din Mexic, a contactat virusul HIV printr-o înţepătură cu un ac infectat. Ea a relatat în cadrul celui de-al doilea Congres Mondial de Urinoterapie cum a reuşit să se vindece consumând sistematic propria urină. De altfel, ea nu este singura bolnavă de SIDA pentru care terapia prin urină a avut rezultate miraculoase. În Tanzania, în 1994, foarte mulţi bolnavi de SIDA au început urinoterapia în cadrul unui proiect medical şi mulţi dintre ei şi-au ameliorat starea de sănătate şi chiar s-au refăcut integral, aşa cum rezultă din analizele prezentate. Astfel Tanzania a devenit prima ţară din lume în care Ministerul Sănătăţii a acceptat oficial urinoterapia.
Bibliografie:
Damar Tantra, traducere şi prefaţă – profesor yoga Gregorian Bivolaru, editura Shambala, 1995
Urina - apa sfântă, de Harald W Tietze, editura Mix, 2005
Dr. John Armstrong, The Water of Life, 1990.
Coen van der Kroon, The Golden Fountain: The Complete Guide to Urine Therapy, 1996.
Beatrice Bartnett, Urine Therapy - It May Save Your Life, 1996.
Martha M. Christy, Your Own Perfect Medicine, 1998.
Dr. A. H. Fee, Urinalysis in Clinical Laboratory Practice, Cleveland, 1975.
http://en.wikipedia.org/wiki/Urine_therapyhttp://www.answers.com/topic/urine-therapy?cat=healthhttp://www.santamia.ro/valeriu-popa/terapie/t_urinoterapia.htmhttp://www.nexusmagazine.com/articles/urine904.htmlhttp://www.nexusmagazine.com/articles/urine.htmlPreluat de pe
http://www.yogaesoteric.net/
da,asa e!
RăspundețiȘtergereSunt la inceputul terapiei,cred ca am trei saptamani,pana acum sunt ceva rezultate dar nesmnificative.As avea o intrebare"Cat dureaza o terapie pentru niste afectiuni ale pielii din cauza glandelor seboreice?""
RăspundețiȘtergereVa recomandam sa luati legatura cu un medic care cunoaste aceasta terapie si care va poate da detalii si sfaturi specializate. Totodata va poate recomanda si tratamente aditionale care sa accelereze vindecarea (de exemplu plante).
RăspundețiȘtergereCred ca gasiti asemenea oameni la clinica Santamia sau la centrul Santo Rafael.
am scapat de enterocolita
RăspundețiȘtergereterapia cu urina, indelung practicata (un an) poate duce la suprimarea menstruatiei? Ce consecinte sunt pentru organism?
RăspundețiȘtergereNu duce la suprimarea menstruatiei. Duce la reglarea hormonala, disparitia chisturilor si a fibroamelor uterine. Se poate ajunge la o pruificare foarte intensa organelor fizice , centrilor de forta subtili si a meridianelor energetice. Daca se combina cu dieta vegetariana sau in cazuri, mai grave, de boli avansate de piele sau de polipi pe organele interne, cu regimul Oshawa nr.7 sau cu o dieta vegana cu legume si fructe si seminte netrecute prin foc, efectele pt organism vor fi remarcabile. Se va imbunati functionarea intregului organism si, in special, energia proprie va fi debordanta. Se pot face poze inainte de inceperea tratamentului sa vede-ti cum arata-ti la fata si corp, se pot fae ecografii si analize de sange. In sange vor putea creste proteinele, uneori. In fctie de dieta. Cu cat urmati mai bine o dieta satvica, cu atata, sangele va fi mai repede purificat si ph-ul corpului va deveni neutral. Succes. Tine-ti o agenda cu notite zilnice sau saptamanale. Ve-ti vedea transformarile care vor apare. Ar fi bine sa mancati tot naturist, biologic, legume si fructe proaspete, sucuri naturale presate la rece.
RăspundețiȘtergere