Părintele Amfilohie - Curajul marturisirii Adevarului

Părintele Amfilohie s-a născut pe 29 decembrie 1967, la Buzău, sub numele de mirean Ion Brînză. Iniţial, pasionat de artele marţiale, cu dragoste pentru disciplină şi lipsit de egoism, a urmat Şcoala Militară de Aviaţie. Dragostea pentru Dumnezeu, sădită în sufletul său de către părinţi, a crescut în timp. În anul 1990, a intrat în mănăstire. A fost ucenic al Părintelui Cleopa Ilie de la Sihăstria, apoi a vieţuit cîţiva ani la mănăstirile de pe muntele Athos. A primit preoţia în 1998, la mănăstirea Petru Vodă - Neamţ. În 1999, a pus temelia mănăstirii de maici "Adormirea Maicii Domnului" de la Diaconeşti, judeţul Bacău, unde este duhovnic.

Iata cateva din cuvintele sale pline de adevar:
"Să privim în trecutul nostru şi vom şti ce avem de făcut. Eroismul şi sfinţenia sînt cele două căi de salvare ale noastre. Eroii au făcut istoria laică, iar sfinţii au făcut istoria bisericească. Să învăţăm să-i recunoaştem pe sfinţi şi pe eroi, să-i cultivăm şi să ne silim să le călcăm pe urme.

Este foarte mare lucru să creşti în preajma unui erou, să-l simţi, să trăieşti în cîmpul lui de influenţă. Eroul îndrăzneşte, revoluţionează, pune în mişcare potenţialul de luptă, de muncă, de răbdare. Alexandru cel Bun, Mircea cel Bătrîn, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul nu sînt porecle, ci nume de eroi, care au făcut istoria.

Vecinătatea unui sfînt ne este şi mai mult de folos. Aceste prezenţe vii ne fac să înţelegem că avem un suflet de mîntuit, că sîntem chemaţi să practicăm virtutea, că avem o altă dimensiune a vieţii, că mergem spre învierea cea veşnică. Binele de aici nu e doar un bine moral, ci este o treaptă într-un urcuş duhovnicesc spre îndumnezeire, spre desăvîrşire, căci sîntem fii lui Dumnezeu şi sîntem chemaţi spre nemuririre.

Avem datoria să ne autoeducăm. Doi cîte doi, trei cîte trei, să formăm mici familii unde să căutăm să ne desăvîrşim. Pînă cînd Dumnezeu vă rîndui un om providenţial, un viteaz totodată şi sfînt, care să ne adune pe toţi la un loc şi să ne conducă, trebuie să păstrăm cu orice preţ aceste valori.

Lupta noastră este una de rezistenţă creştină, este un creştinism de rezistenţă. Să păstrăm în noi sfinţenia vieţii şi eroismul strămoşesc. Să lecturăm istoria adevărată, să ne aprindem sufleteşte de acest mod de viaţă, să ştim cum să răbdăm şi noi şi mucenicia, şi munca, şi lupta, să înţelegem datoriile noastre. Virtutea să fie modul nostru de viaţă şi să nu încetăm a tinde spre perfecţiune în tot ce facem.

Nu ne aflăm întîmplător în acest spaţiu, carpato-danubiano-pontic, dar n-am învăţat să preţuim îndeajuns această ţară binecuvîntată. Dacă noi sîntem azi aici, este pentru că înaintea noastră strămoşii noştri s-au jertfit. Şi iată că mai apare o mare datorie: faţă de înaintaşii noştri. Ei au apărat, cu preţul vieţii, românismul şi Ortodoxia, care sînt indisolubil legate. Acest neam va dăinui cîtă vreme se va păstra cultul strămoşilor noştri. Sîntem deci datori să mergem pe aceeaşi linie de jertfă, dar şi să le cinstim memoria.

Sînt şi voi rămîne naţionalist. Naţionalismul îl văd aşa: folosirea tezaurului românesc în scopul plinirii evanghelice. Să folosim tot ce ne este la îndemînă românesc: cultură, tradiţie, istorie, ca să-l măruturisim pe Dumnezeu, să împlinim Evanghelia în chip românesc. Aşa s-o facă şi bulgarul, şi rusul, şi grecul. Şi asta nu va duce niciodată la şovinism."
Sursa: revista ROST

Parintele Amfilohie vorbeste in interviul urmator preluat de pe site-ul Depinde de noi despre biserica, neam, ecumenism, unitate si diversitate.

Cititi si:
Ortodoxia Româneasca sub asediul masoneriei