Inteligenta si spiritualitate

Consider ca inteligenta cea mai elevata este aceea care, cunoscandu-si limitele si experimentand gratia care vine din misteriosul aflat deasupra sa, se indreapta spre Dumnezeu, reflectand apoi precum un diamant suvoiul de lumina spirituala care coboara asupra sa. Aceasta inteligenta este o inteligenta care se afla in armonie cu misterul spiritual, si nu intr-o stare de adversitate cu acesta.

Merita amintita poezia magnifica a lui Lucian Blaga:

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
si nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntalnesc
in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,
cu lumina mea sporesc a lumii taina -
si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare,
mareste si mai tare taina noptii,
asa imbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i nenteles
se schimba-n nentelesuri si mai mari
sub ochii mei -
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte.

Pana la a ajunge la acest nivel de elevare a inteligentei, un om care are carente in ceea ce priveste inteligenta, consider ca si-o poate dezvolta daca o trateaza analogic precum un "muschi" si cauta sa-l antreneze plin de tenacitate. Astfel este foarte folositoare o atitudine plina de curiozitate in viata, in care sa cautam sa ne punem mereu intrebari, cautand sa ne lamurim si sa facem corelatii care sa ne ajute in evolutie. Evident, orice alte exercitii care solicita intelectul ajuta in aceasta privinta: sahul, rezolvarea problemelor de perspicacitate, lectura unor carti cu clare valente intelectuale si antrenamentul de a ne pune intrebari pe marginea celor citite. Deasemenea ajuta in aceasta privinta cautarea companiei oamenilor foarte inteligenti si analizarea modului in care isi folosesc ei mintea, urmata de asimilarea lucrurilor observate, prin practica personala.