Necesitatea dezvoltarii abilitatilor

Motto: "Nu e suficient sa fii bun, trebuie sa fii si bun la ceva."

Chiar daca un om este bine orientat, inca de la inceputul practicii spirituale, nu inseamna ca aceasta orientare buna este suficienta prin ea insasi pentru a permite yoghinului sa-si rezolve toate problemele si sa faca orice lucru bun cu usurinta. Pentru a duce la bun sfarsit actiunile pe care le vizeaza pentru a-si atinge scopurile, yoghinul trebuie sa-si dezvolte prin antrenament diferite structuri, transformand potentialitatile in structuri pe deplin capabile de actiune. Discutand pe nivelul centrilor de forta, yoghinul trebuie sa-si dezvolte structurile vitale, sexuale, volitive, afective, intuitive, mentale si spirituale. In lipsa acestei dezvoltari, yoghinul va fi doar un om bun, dar care practic nu va putea face mai nimic.

Un aspect important este acela ca nu trebuie lasat ca un plan inferior sa impiedice dezvoltarea unui plan superior. De exemplu, este gresit daca un aspirant spiritual acorda o atentie atat de mare planului vital, incat este stanjenita astfel dezvoltarea planului volitiv.
Structurile trebuiesc dezvoltate in armonie, respectand in acelasi timp principiul subordonarii fata de telul principal al aspirantului, care trebuie sa fie cat mai elevat spiritual. Este bine ca la inceput sa se acorde atentie dezvoltarii planurilor vital si sexual, deoarece acestea vor furniza sustinere dezvoltarii planurilor superioare.

Tot timpul trebuie sa existe constientizarea perfecta si intelegerea actiunilor pe care le facem. Trebuie sa stim de ce la un moment dat dezvoltam un plan anume al fiintei noastre, si cum ne foloseste aceasta dezvoltare scopului ultim pe care il urmarim.