Teroare şi violenţă: percheziţiile din martie 2004 in casele yoghinilor

Raportul CSM justifică în mod năucitor brutalitatea şi violenţa percheziţiilor efectuate de 300 de procurori şi poliţişti în martie 2004 prin anumite „temeri” ale acestora. Adică, mascaţii înarmaţi şi procurorii, în medie 20 la fiecare locuinţă percheziţionată şi de patru ori mai mulţi decât locatarii acestora, precum şi jandarmii antrenaţi pentru a face faţă unor confruntări reale au făcut paradă de forţă numai pentru că… le-a fost frică! Nu e cam exagerat? Şi totuşi, aşa reiese din Notele de Inspecţie ale Consiliului Superior al Magistraturii.

În România anchetatorii au voie să realizeze acţiuni în forţă şi să distrugă bunuri doar pentru că „se tem” de eventuale riposte violente. Ei au voie să se teamă, chiar dacă situaţiile anterioare nu le justifică temerile şi nu au nevoie să aducă nici o dovadă în sprijinul acestor temeri. În schimb, oamenii ameninţaţi cu arma, bătuţi, înjuraţi şi trataţi ca nişte infractori periculoşi doar pentru că procurorii „s-au temut”, nu au voie să acuze stările de panică şi de teroare de care aceştia se fac responsabili. Un astfel de raţionament stă la baza celebrei Ordonanţe de neîncepere a urmăririi penale din 16 mai 2005, din care s-au inspirat şi inspectorii CSM în februarie 2006: „gradul de suferinţă fizică sau psihică produs subiectului pasiv, trebuie să fie peste nivelul unei agresiuni obişnuite; nu este suficientă simpla susţinere a unei persoane că i s-a cauzat o atare suferinţă, ci trebuie dovedit că mijloacele folosite, în mod obiectiv sunt de natură să producă aceste consecinţe. Or, în speţă, cu excepţia unor violenţe fizice sesizate ca atare, persoanele vătămate au acuzat exclusiv temere şi stări accentuate de stres.” Bine, dar atunci de ce nu discutăm violenţele fizice măcar?! Adică procurorii şi jandarmii au voie să bată oameni pentru că se tem de ei, dar yoghinii nu au voie să reclame teroarea la care au fost supuşi?

Să ne amintim ce s-a petrecut în martie 2004. Există zeci de mărturii de genul celor de mai jos :

„O persoană care s-a recomandat ca fiind procurorul Delcea a ordonat jandarmilor ca cine mişcă să fie împuşcat pe loc” (L.A. despre descinderile din strada Veseliei 64)

„Personal am fost lovită după ceafă şi culcată la pământ unde au călcat pe mine. I-am văzut pe jandarmi cum au pus cătuşele prietenului meu, l-au călcat şi bătut cu piciorul şi l-au dat cu capul de podea” (I.I., despre descinderile din Str. Peleaga nr. 5)

„Pe mine personal nu m-au brutalizat, însă am fost martoră că două persoane din casa în care eram au fost bruscate fizic. Unul G.S. a primit o lovitură în cap, care îi sângera şi o fată S.F. a fost pusă la podea, lovindu-se urât la ochi” (A.H. despre percheziţiile din Str. Peleaga 5)

Cititi mai mult