Traieste doar iubirea - Cere si ti se va da

Vizionam, împreună cu alţi colegi de la curs filmul “Iisus din Nazaret” în regia lui Zefirelli. Ca de obicei acest film m-a impresionat foarte mult. În finalul filmului am zărit în sala de spectacol un fost iubit. M-am dus la el, cu dragoste, să-l întreb ce mai face. Însă el a fost foarte rece, distant, ceea ce mi-a produs, datorită unui ataşament încă nedepăşit, o suferinţă foarte mare.

Când am început să-mi conştientizez această stare, cu toate că eram deja pe stradă, am hotărât pentru prima dată în viaţa mea să nu mai refuz această suferinţă, aşa cum făcusem până atunci, prefăcându-mă că ea nu există. Eram totodată foarte lucidă delimitând aproape la modul fizic intensitatea şi “dimensiunea" suferinţei, "locul" ei în fiinţa mea. Continuam să merg pe stradă, plângând fără oprelişti, dar strigându-L, implorându-L, în gând, pe Iisus să mă ajute să trăiesc doar iubirea. Am continuat să merg astfel cam 5-10 minute, după care am început să simt că starea mea interioară se modifică, şi că în locul suferinţei apare, în mod paradoxal, fericirea. Astfel încât în cele din urmă am ajuns să plâng, dar de data aceasta de fericire. Nu puteam să spun decât “Doamne, Îţi mulţumesc, eşti atât de bun, atât de bun,...”. La un moment dat m-am gândit să verific dacă fusese într-adevăr o alchimizare reală şi totală. Atunci m-am pus din nou, în gând, în situaţia care-mi provocase suferinţa şi am constatat cu uimire că nu mai simţeam deloc suferinţă, ci o stare de compasiune pentru fostul meu iubit şi dorinţa sinceră, plină de iubire de a-l ajuta.Conştientizam foarte clar că el pur şi simplu nu se purtase armonios (de obicei în astfel de situaţii eu mă consideram singura vinovată).

Iată deci că, cerând sincer ajutorul Lui Dumnezeu El ne ajută, uneori uluitor de repede. Starea de fericire deosebită pe care am trăit-o atunci, s-a menţinut mult timp după aceea.
D.D., zodia Balanţei, Bucureşti